ICCJ. Decizia nr. 2965/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2965/2013

Dosar nr. 3706/105/2012

Şedinţa publică din 2 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Prin sentinţa penală nr. 384 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova a fost condamnată inculpata B.A.M., după cum urmează: în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul disp.art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Potrivit art. 82 C. pen. termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, fiind în final de 3 ani şi 6 luni.

În temeiul disp.art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp.art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neexecutare cu rea credinţă a obligaţiilor civile stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin fapta inculpatei, iar în baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.200 lei.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 3036/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecata a inculpatei B.A.M.,din mun. Câmpina, jud. Prahova, cu domiciliul ales în Sinaia, jud. Prahova, (cu domiciliul conform C.I. în Breaza, jud. Prahova), fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, rep cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în calitate de administrator al SC A.P. SRL Campina, a determinat cu intenţie, mai multe persoane, în perioada 2003 -2007, să completeze parţial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale şi 40 chitanţe (privind pretinse relaţii comerciale încheiate cu diferite societăţi; furnizori ai SC A.P.n SRL Câmpina) ori a falsificat personal aceste facturi şi chitanţe fiscale, în baza unei rezoluţii infracţionale unice; de asemenea, a dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societăţii ori le-a înregistrat personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în suma totala de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) şi 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008).

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpatului în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. Prahova şi proces - verbal de control; declaraţiile învinuiţilor; declarațiile martorilor; raport de expertiză contabilă, anexe şi rezolvare obiecțiuni; supliment de expertiză contabilă şi anexe; răspunsul D.G.F.P. Prahova cu privire la suplimentul de expertiza, deconturile privind taxa pe valoare adăugata, chitanţe de achitare parţială a prejudiciului; copii facturi fiscale; rezultatul verificărilor societăţilor comerciale furnizoare la O.N.R.C.; rezultatul verificărilor efectuate de organele de control şi anexe; informaţii despre istoricul SC A.P.n SRL şi al societăţilor comerciale furnizoare, de la O.R.C., copie certificat de atestare fiscala SC A.P. SRL, copie certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., copie certificat de înregistrare; facturi fiscale şi chitanţe în original, chitanţa privind achitare parţiala a prejudiciului; adresa A.F.P. din Câmpina din care rezulta ca SC A.P. SRL nu a solicitat şi nici nu a beneficiat în perioada 2003 - 2008, de restituiri sau compensări a unor sume de la bugetul de stat consolidat; ordonanţa de extindere a cercetărilor penale şi schimbarea încadrării juridice; declaraţiile inculpatei B.A.M.; chitanţe privind achitarea parţială a prejudiciului.

După consultarea cu apărătorul ales inculpata a precizat că solicită aplicarea în cauză a disp.art. 320¹ C. proc. pen., privind judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăţiei.

Inculpata a fost ascultată în condițiile prev. de art. 320¹ alin.(1), (2), şi (3) C. proc. pen., aceasta precizând personal, că recunoaște săvârșirea faptei reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, în modalitatea descrisă în rechizitoriul parchetului, își însușește în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște şi pe baza cărora solicită să fie judecată, că nu solicită administrarea altor probatorii cu excepția înscrisurilor în circumstanțierea personală a acestuia.

Instanța a pus în discuția părţilor admisibilitatea cererii inculpatei de a se judeca potrivit disp.art. 320¹ C. proc. pen. şi constatând că nu există nici un impediment, a admis cererea de a judecare potrivit disp.art. 320¹ C. proc. pen. pe baza recunoaștere a vinovăţiei făcute de inculpată şi a acordat cuvântul părților în dezbateri.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală aşa cum prevăd disp.art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., precum şi declaraţia inculpatei dată în faţa instanței de judecată în condițiile art. 320¹ C. proc. pen., instanța reţine vinovăţia inculpatei în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței şi următoarea situație de fapt:

La data de 11 noiembrie 2008, D.G.F.P. Prahova - A.F.P. Ploieşti (A.I.F.) a formulat plângere penala împotriva lui T.I. - administrator la SC A.P. SRL cu sediul în mun. Câmpina, jud. Prahova, învederând ca, urmare controlului efectuat la societatea sus-menționată, privind perioada 20 august 2003 - 31 august 2008, s-a constatat că, 93 facturi fiscale înregistrate în contabilitate, nu prezentau toate elementele de identificare ale furnizorului (nr. de înregistrare în Registrul Comerţului, adresa completă, cont bancar) precum şi faptul că, nu existau elemente de identificare a bunurilor şi a serviciilor aprovizionate.

Urmare consultării site-ului M.E.F. şi O.N.R.C., pentru 25 dintre societăţile comerciale furnizoare (cu sediul comercial în Bucureşti), organele fiscale au constatat că, acestea nu aveau depuse bilanţurile anuale contabile pe mai mulţi ani, nu desfăşurau activitate sau cifrele de afaceri declarate în bilanţurile contabile anuale erau nule sau sub nivelul valorilor înscrise în documentele fiscale prezentate de inculpata B.A.M. (ce a reprezentat SC A.P. SRL Campina în timpul controlului efectuat de organele fiscale).

Au fost verificaţi 25 agenţi economici, furnizori ai SC A.P. SRL şi s-a constatat ca: patru dintre societăţi (SC C.I. SRL, SC T.A.C. SRL, SC W.G. SRL, SC V.I. SRL), figurau ca radiate; opt dintre societăţi (SC S.S.I. SRL, SC M.E. SRL, SC M.D.I.E. SRL, SC L.A.G.I. SRL, SC C.S.M.I. SRL, SC P.C. SRL) figurau ca inactive. Totodată, denumirea agentului economic SC S.I. SRL a fost schimbată la data de 22 ianuarie 2007, în SC E.E.T. SRL, iar O.R.C. Bucureşti a dispus dizolvarea societăţii sus-menționate, ca urmare a nedepunerii situaţiilor financiare anuale. În ce priveşte SC S. SRL, societatea nu a fost identificată după denumire, iar C. fisc. înscris în documente nu este deţinut de nicio societate.

Documentele (facturile fiscale şi chitanţele pretins emise de cele 25 societăţi) reprezentau justificări pentru: achiziţionarea mijloacelor fixe (ex. camera de filmat digitala), aprovizionarea cu unele materiale (etichete, mape, calendare, agende, fluturaşi, pliante, cârti de vizita, vaze, etc.) şi prestări de servicii efectuate de terţi în contul agentului economic supus inspecţiei fiscale (concepţie grafica, personalizare agende şi calendare, prinţ banner, grafica etichete, pag. WEB - site, servicii ambalare, înrămare şi transport tablouri, servicii printare, consultare pag. WEB, aranjamente florale, servicii închiriere, servicii cusut şi serigrafie eşarfe, renovare sediu social etc). Procedând la verificarea realităţii operaţiunilor înscrise în documentele sus-menționate s-a constat ca, SC A.P. SRL deţine mijloace fixe de natura celor sus-precizate (ex. camera de filmat video) dar nu au putut fi identificate întrucât pe documentele în cauza nu erau specificate marca, seria, culoarea sau alte elemente de identificare. Materialele publicitare achiziţionate pe documentele analizate au fost înregistrate integral pe costuri, în momentul aprovizionării, fără a avea la baza situaţii de lucrări, balanţa analitica materiale.

În general, pe facturile emise de clienţi era specificat „prestări servicii publicitate conform contract" şi nu s-a putut stabili daca materialele achiziţionate şi înregistrate imediat pe cheltuieli erau aferente unor venituri realizate. învinuita B.A.M. nu a putut pune la dispoziţia organelor de control contractele de prestări servicii încheiate cu prestatorii înscrişi în facturile fiscale prezentate, pentru lucrările efectuate. Pentru operaţiunile mai sus precizate societatea nu a putut să facă dovada intrării în gestiune a bunurilor achiziţionate şi punerea lor în opera, nefiind demonstrata realitatea operaţiunilor.

Totodată, s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep. în sensul că, reprezentantul societăţii a efectuat în perioada ianuarie - august 2008, viramente în contul impozitului pe veniturile din salarii, C.A.S. angajaţi, contribuţie şomaj şi C.A.S.S. angajaţi, cu întârzieri la plata mai mari de 30 zile de la scadenta. Sumele au fost achitate integral pana la data controlului, nefiind stabilite debite suplimentare şi/sau restante. Societatea a fost sancţionată contravenţional în acest sens.

Urmare probatoriului administrat în cauza s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: SC A.P. SRL era înmatriculata la O.R.C. Prahova sub nr. J29/1414 din 20 august 2003, avea domiciliul fiscal în mun. Campina şi cod de înregistrare în scopuri de T.V.A. Totodată, societatea deţinea certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., eliberat la data de 01 ianuarie 2007, de către M.F.P. - A.N.A.F. (prin care se preciza ca, firma era înregistrata în scopuri de T.V.A. din data de 01 septembrie 2003). Societatea a devenit plătitoare de T.V.A. prin opţiune, începând cu data de 01 septembrie 2003, încadrându-se în prevederile art. 156¹ din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, decont trimestrial (cifra de afaceri sub 100 000 euro).

Obiectul principal de activitate, conform statutului societăţi l-a reprezentat „Publicitate" - şi a constat în realizarea de: pliante, fluturaşi publicitari, cataloage de prezentare, reviste, mape, afişe, cârti de vizita, bannere poliplan; campanii publicitare, organizări evenimente, expoziţii; agende, calendare, tricouri, şepci, tablouri; decorațiuni cu baloane şi flori, artificii, sonorizări nunti, botezuri, petreceri copii şi private, etc.

La data efectuării controlului de organele inspecţiei fiscale, societatea dispunea de un capital social subscris şi vărsat în valoare de 200 lei, ce aparţin astfel: 70 % asociatului T.I. şi 30 % asociatului B.A.M., ambii erau administratori cu puteri depline în cadrul societăţii SC A.P. SRL realiza operaţiuni de încasări şi plaţi prin doua conturi virament deschise la B.C.R. Campina şi Banca P. - Agenţia Campina.

În fapt, de activitatea financiar - contabilă a societăţii s-a ocupat inculpata B.A.M., iar T.I. s-a ocupat de partea tehnică (editare, montaj, etc). Inculpata a fost cea care s-a ocupat de întocmirea facturii chitanţelor şi predarea lor către contabila societăţii sau le-a înregistrat personal contabilitate. În perioada 2003 - 2007 contabilitatea societăţii a fost ţinută de mai multe persoane succesiv, una dintre acestea fiind numita G.A. ( perioada 2005 - 2006).

În perioada 2003 - 2007, inculpata B.A.M. a procurat mai multe facturi fiscale şi chitanţe în alb (doar stampilate) determinând diferite persoane (pe care nu le-a putut indica întrucât le întâlnea întâmplător cu diferite ocazii) să completeze total sau parţial, 41 facturi fiscale şi 40 chitanţe, cu date nereale. De asemenea, a falsificat o parte dintre aceste facturi şi chitanţe, menţionând date nereale şi semnând la rubrica primitor cu semnătura sa ori falsificai semnăturile (semnând indescifrabil).

Astfel, au fost falsificate:

- facturile fiscale din 04 decembrie 2003, din 19 decembrie 2004, din 28 iunie 2004, din 30 iunie 2004 şi chitanţele din 23 martie 2004, din 31 martie 2004, din 08 aprilie 2004, din 20 aprilie 2004 pretins emise de SC B.G. SR Bucureşti;

- facturile fiscale din 27 decembrie 2004, din 30 decembrie 2004 din 17 decembrie 2005, şi chitanţele: din 27 decembrie 2004, din 30 decembrie 2004, din 17 decembrie 2005, pretins emise de SC M.E. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 02 decembrie 2004 şi chitanţa din 02 decembrie 2004, pretins emise de SC G.C. SRL Bucureşti;

- facturile fiscale din 25 noiembrie 2004, din 03 decembrie 20C şi chitanţele din 03 decembrie 2004, din 08 decembrie 2004, din 10 decembrie 2004, pretins emise de SC P.C. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 06 decembrie 2004 şi chitanţa din 06 decembrie 2004 pretins emise de SC M.D.I.E. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 03 iunie 2005 şi chitanţa din 03 iunie 2005 pretins emise de SC C.I. SRL Bucureşti;

- facturile fiscale din 28 februarie 2005, din 17 mai 200 şi chitanţele din 28 februarie 2005, din 17 mai 2005 emise SC S.I. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 31 martie 2005 şi chitanţa din 31 martie 2005 pretins emise de SC S. SRL Bucureşti;

- factura fiscala din 08 aprilie 2005 şi chitanţa din 08 aprilie 2005 pretins emise de SC T.A.C. şi Bucureşti;

- facturile fiscale din 30 noiembrie 2005, 30 decembrie 2005 şi chitanţele din 30 noiembrie 2005, din 30 decembrie 2005, pretins emise de SC N.I. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 03 decembrie 2005 şi chitanţa din 03 decembrie 2005, pretins emise de SC S. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 12 martie 2006 şi chitanţa din 12 martie 2006, pretins emise de SC D.T. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 16 martie 2006, pretins emisa de SC W.G. SRL Bucureşti;

- factura fiscala din 21 martie 2006, pretins emisa de SC L.G.I. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 25 martie 2006, pretins emisa de SC C.S.M.I. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 30 martie 2006 şi chitanţa din 30 martie 2006, pretins emise de SC P.C. SP Bucureşti;

- factura fiscală din 07 martie 2006 şi chitanţa din 07 martie 2006, pretins emise de SC N.K.D.T.C. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 10 martie 2006 şi chitanţa din 10 martie 2006, pretins emise de SC S.I. SR Bucureşti;

- factura fiscala din 04 martie 2006 şi chitanţa din 04 martie 2006, pretins emise de SC V.I. SRL Bucureşti;

- factura fiscală din 06 martie 2006 şi chitanţa din 06 martie 2006, pretins emise de SC H. SRL Bucureşti;

- factura fiscala din 01,06.2006 şi chitanţa din 01 martie 2006, pretins emise de SC P.J. SRL Bucureşti;

- facturile fiscale din 04 decembrie 2006, din 07 decembrie 2006 (din 08 decembrie 2006, din 11 decembrie 2006, din 15 decembrie 2001 din 18 decembrie 2006, din 19 decembrie 2006, din 01 iunie 2006 din 12 iunie 2007, din 18 iunie 2007, nedatată (privind servicii închiriere huse), nedatatâ (privind aranjamente florale) şi chitanţei din 04 decembrie 2006, din 07 decembrie 2006, din 08 decembrie 2006, din 11 decembrie 2006, din 15 decembrie 2006, din 18 decembrie 2006, din 19 decembrie 2006, din 01 iunie 2007, din 12 iunie 2006, din 8 iunie 2007, din 22 iunie 2007, din 29 iunie 2007, pretins emise de SC N.P. SRL Bucureşti.

Aceste facturi şi chitanţe completate în fals au fost înregistrate în contabilitate din dispoziţia inculpatei B.A.M. sau au fost înregistrate personal în vederea reducerii bazei impozabile. Sus-numita nu a spus persoanelor ce au ținut contabilitatea societăţii despre provenienţa.

Facturile şi chitanţele au fost înregistrate ca costuri, având ca implicaţie diminuarea frauduloasă a bazei de impozitare asupra căreia se aplică impozitul pe profit, precum şi diminuarea T.V.A. - ului de plata prin majorarea artificială a T.V.A. - ului deductibil.

În materie de taxă pe valoare adăugată, un contribuabil, plătitor de T.V.A., va înregistra în contabilitate o T.V.A. deductibila - „totalul sumelor plătite cu titlu de T.V.A. pentru produsele, mărfurile, serviciile, utilajele achiziţionate" şi o T.V.A. colectata - „totalul sumelor încasate cu titlu de T.V.A. în urma vânzărilor făcute de contribuabil". Diferenţa dintre T.V.A. deductibila şi T.V.A. datorata, pentru o anumita perioada fiscala - respectiv de o luna sau un trimestru - reprezintă TVA de plata, „în situaţia în care diferenţa este pozitiva" sau T.V.A. de rambursat, în situaţia în care diferenţa este negativa, fiind un excedent în perioada de raportare, denumit suma negativa a taxei.

Pentru fiecare factură falsificată şi înregistrată, suma reprezentând T.V.A.-ul pretins a fi achitat de societate era ulterior considerată în mod fraudulos deductibilă fiind astfel compensată cu valoarea T.V.A. - ului pe care societatea era obligata să-l plătească. În acest mod T.V.A.-ul de plata era diminuat prin majorarea artificiala a T.V.A.-ului deductibil (pe care societatea avea dreptul de a-1 compensa). Trimestrial, inculpata a întocmit declaraţii privind taxa pe valoarea adăugată şi s-a întocmit decontul privind T.V.A.

Dintre cele 93 facturi fiscale evidenţiate în actul de control s-a constat ca, doar cele ale furnizorilor SC F.C. SRL Bucureşti şi SC T.M.P. SRL Bucureşti au fost întocmite în baza relaţiilor comerciale ce s-au derulat cu SC A.P. SRL Câmpina.

În perioada 20 august 2003 - 31 decembrie 2004, societatea a plătit impozit pe microîntreprindere, prin urmare achitând impozit la cifra de afaceri (total venituri), facturile false înregistrate în acesta perioada nu au implicaţii asupra impozitului datorat de societate ci numai a T.V.A.-ului considerat deductibil în mod fraudulos.

Prejudiciul creat bugetului de stat, de inculpata B.A.M., în perioada 2005 - 2008, ca urmare a înregistrării facturilor fiscale falsificate, este de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar T.V.A. - ul datorat suplimentar, pentru perioada 2003 - 2008, totalizează 29.439,77 lei (a se vedea raportul de expertiza contabila efectuat în cauza din 05 iulie 2010 - vol I, filele 88 - 96, răspuns la obiecțiuni - vol. I, filele 105-107 şi supliment de expertiza din 18 octombrie 2011-vol. I,filele 118-124).

Inculpata B.A.M. a achitat parţial prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv suma de 8.500 lei.

În prezent SC A.P. SRL Câmpina a fost radiată (din data de 29 iulie 2010) urmare închiderii procedurii falimentului.

În drept, fapta inculpatei B.A.M., administrator al SC A.P. SRL Câmpina, de a determina cu intenţie, mai multe persoane, în perioada 2003 - 2007, să completeze parţial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale şi 40 chitanţe (privind pretinse relaţii comerciale încheiate cu diferite societăţi; furnizori ai SC A.P. SRL Campina) ori de a falsifica personal aceste facturi şi chitanţe fiscale, în baza unei rezoluţii infracţionale unice; precum şi faptele de a dispune înregistrarea acestora în contabilitatea societăţii ori de a le înregistra personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) şi 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. Şi evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L.241/2005, rep cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de criteriile arătate şi făcând în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. instanța a aplicat inculpatei o pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege redus cu 1/3, într-un cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.

În temeiul textelor de lege indicate, instanţa a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii.

Astfel, în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de: 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/ 2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de: 1 (un) an şi 6 (şase ) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Potrivit art. 82 C. pen. termenul de încercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 (doi) ani, fiind în final de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpata B.A.M. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova.

În motivarea scrisă a apelului, partea civilă a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată inculpata, întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 131.542 lei, la care se adaugă şi accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului, iar prima instanţă a luat act de achitarea prejudiciului ignorând documentaţia depusă la dosar.

În continuare partea civilă a adus argumente teoretice asupra consecinţelor neplăţii obligaţiilor datorate bugetului de stat, precum şi dispoziţiilor legale incidente.

Inculpata apelantă B.A.M. a criticat, prin motivele scrise depuse la dosar, hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunile imputate, în sensul că acestea sunt prea ridicate în raport de conduita sa procesuală, atitudinea sinceră, plata prejudiciului şi gradul de pericol social al faptelor.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanţi, dar şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că numai apelul inculpatei este fondat.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea de apel a constatat că în faţa primei instanţe, inculpata a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor şi nesolicitând administrarea altor probe.

În această situaţie, instanţa de control judiciar a avut obligaţia (că şi prima instanţă) de a verifica dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru a se trage concluzia certă că fapta imputată există, a fost comisă de inculpată şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii imputate.

În acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că la dosarul de urmărire penală există raportul D.G.F.P. Prahova de inspecţie fiscală, raportul de expertiză contabilă şi facturile fiscale cumpărate în alb de către inculpata B.A.M. (administrator al SC A.P. SRL) ce au fost completate cu date nereale (atât în conţinutul lor cât şi sub aspectul subscrierii), după care, înregistrate în contabilitatea firmei în vederea reducerii bazei impozabile în scopul diminuării obligaţiilor datorate bugetului de stat.

În actul de sesizare în baza documentelor A.N.A.F. şi a expertizei contabile s-a stabilit un prejudiciu creat bugetului de stat pentru perioada 2005-2008 în cuantum de 17.774 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar T.V.A. în cuantum de 29.439,77 lei pentru perioada 2003-2008.

Această situaţie de fapt rezultată din probele administrate în faza urmăririi penale (documente fiscale, expertiză contabilă - fila 88 şi urm. vol. I, dosar urmărire penală) ce a fost însuşită de către inculpată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen.).

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., Curtea de Apel Ploieşti a considerat că această infracţiune nu este absorbită în infracţiunea complexă prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, aşa cum a decis instanţa supremă (Decizia nr. 4/2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite), întrucât inculpata a falsificat facturile fiscale în discuţie după care, le-a înregistrat în contabilitate cu consecinţa falsificării, prin introducerea unor date nereale, a documentelor contabile de evidenţă. În acest fel, pe lângă infracţiunea de fals intelectual ce este absorbită în infracţiunea complexă de evaziune fiscală, există în mod autonom şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea facturilor fiscale utilizate apoi la falsificarea documentelor contabile şi pentru justificarea acestora (concurs real de infracţiuni sub forma conexităţii etiologice).

În concluzie, Curtea de apel nu a făcut aplicarea deciziei în interesul legii a instanţei supreme care se referă la alte date factuale.

Referitor la incidenţa altor dispoziţii legale, Curtea de apel a observat că în speţă sunt aplicabile disp. art. 74¹ C. pen., fiind o dispoziţie legală mai favorabilă, chiar dacă a fost declarată neconstituţională, întrucât conform art. 13 C. pen., de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, aceasta a avut o perioadă de aplicare şi de care poate beneficia apelanta inculpată.

Astfel, din datele cauzei rezultă că prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă şi reţinut în actul de sesizare, dar şi de prima instanţă, a fost achitat de către inculpată anterior pronunţării sentinţei atacate.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că faţă de inculpată sunt aplicabile disp. art. 74¹ alin. (2) teza a II-a C. pen., motive pentru care, considerând că aplicarea unei sancţiuni administrative prevăzute de acest text constituie o înlocuire a răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., instanţa de apel, pentru motivele expuse privind existenţa ei în concurs cu infracţiunea de evaziune fiscală, a apreciat că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru infracţiunea respectivă pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar redusă cu o treime conform art. 320¹ al.7 C. proc. pen., de la 4 luni la 1 an şi 4 luni închisoare sau amendă.

Aplicând o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, prima instanţă a dat dovadă de clemenţă şi deci, nu se poate afirma, aşa cum susţine inculpata apelantă, că pedeapsa aplicată este prea mare, în condiţiile în care este incidentă şi o cauză de agravare, respectiv săvârşirea infracţiunii în formă continuată, ceea ce atrage ipotetic o agravare a pedepsei ce i se poate aplica.

Chiar dacă inculpata a avut o atitudine sinceră şi a achitat prejudiciul cauzat stabilit prin actul de sesizare, Curtea a apreciat că pedeapsa de 6 luni închisoare este destul de redusă, în condiţiile perseverenţei sale infracţionale reflectată prin falsificarea unui număr mare de facturi fiscale şi pe o perioadă îndelungată.

În concluzie, nu s-a impus reducerea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce priveşte apelul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că acesta este nefondat.

Astfel, prin actul de sesizare inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, reţinându-se un prejudiciu de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit şi 29.439,77 lei T.V.A.

Atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, inculpata a achitat prejudiciul stabilit prin actul de sesizare (8,500 lei în faza urmăririi penale iar restul la prima instanţă).

Prin constituirea de parte civilă la prima instanţă, partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (fila 8), fără a specifica de unde provine această sumă totală (destul de mare faţă de aceea din actul de sesizare) şi defalcată eventual pe categorii. Mai mult decât atât, partea civilă solicită adăugarea la această sumă şi a majorărilor şi accesoriilor până la data achitării integrale a debitului.

Curtea de Apel Ploieşti a considerat că solicitarea părţii civile nu poate fi primită, aşa cum a conchis şi tribunalul, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă, prejudiciu care a fost achitat de inculpată şi care în acest fel poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile (art. 74¹ C. pen.).

Este îndeobşte cunoscut faptul că, scopul principal al combaterii infracţiunilor de evaziune fiscală este, pe lângă sancţionarea inculpatului, acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În cazul de faţă, promptitudinea organelor judiciare a avut că rezultat achitarea unei părţi din prejudiciu, soldată în final cu acoperirea lui integrală în faza judecăţii.

Este adevărat că pe lângă suma stabilită că obligaţie către bugetul de stat, autorul pagubelor a datorat majorări de întârziere, penalităţi, etc. în cazul depăşirii termenelor legale de plată, dar aceste sancţiuni fiscale pot fi solicitate de organele fiscale - în speţă A.N.A.F.- de la debitor şi pe cale separată, iar nu doar pe calea acţiunii civile alăturate celei penale.

Pe de altă parte, suma solicitată de partea civilă (131.542 lei) a reprezentat după părerea sa, prejudiciu cauzat bugetului de stat, iar nu o sumă totală la care s-au adăugat accesoriile, întrucât a solicitat la această sumă şi adăugarea accesoriilor fiscale. Ori, inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu şi la care, după părerea Curţii, s-a calculat accesoriile conform C. proc. fisc., iar nu pentru cel solicitat de partea civilă, care, aşa cum s-a arătat, nu se înţelege de unde provine şi cum este calculat.

În concluzie solicitarea părţii civile de desfiinţare a sentinţei şi obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei la care se adaugă accesoriile legale a fost neîntemeiată.

Faţă de toate aceste considerente şi neconstatând alte motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a va admite apelul inculpatei, va desfiinţa în parte hotărârea atacată, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată pentru săvârşirea altor două infracţiuni şi s-a făcut aplicarea disp. art. 74¹ C. pen. – aşa cum s-a expus – cu consecinţa aplicării unei sancţiuni administrative în cuantum de 500 lei.

Urmează a fi menţinută pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Aşa fiind, prin decizia penală nr. 24 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpata B.A.M., domiciliată în Sinaia, Judeţ Prahova împotriva sentinţei penale nr. 384 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală.

Pronunţând o nouă hotărâre a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen rap. la art. 74¹ alin. (2) teza a II-a şi art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

A menţinut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen., precum şi prevederile art. 81 C. pen. urmând că termenul de încercare să fie compus din durata acestei pedepse plus 2 ani, în total termenul de încercare fiind de 2 ani şi 6 luni.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins că nefondat apelul declarat de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Prahova cu sediul în Ploieşti, Judeţ Prahova.

A obligat apelanta A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Prahova la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova şi inculpata B.A.M.

În recursul părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova s-a reluat motivele de critică expuse şi în faţa instanţei de apel, a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că potrivit actelor încheiate de organele de control din cadrul A.I.F. Prahova, prejudiciul produs prin activitatea infracţională a inculpatei a fost in suma de 131.542 lei, suma cu care s-a constituit parte civilă în termenul legal, la aceasta urmând să fie adăugate şi accesoriile aferente calculate până la data achitării integrale a sumei.

S-a mai susţinut că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară, organele de inspecţie fiscală menținându-si punctul de vedere în ceea ce priveşte prejudiciul stabilit, prin obiecțiunile formulate şi în mod nelegal, a fost ignorat faptul că, din documentaţia depusă, rezultă în mod fără echivoc că prejudiciul nu a fost recuperat.

O altă critică care a fost adusă s-a referit la acordarea creanţelor fiscale accesorii, arătându-se că acordarea creanţelor accesorii creanţei principale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului general consolidat de stat (dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere) este obligatorie, potrivit prevederilor art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., care statuează că „pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.”

De asemenea, potrivit dispoziţiilor exprese ale C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, fiind reproduse dispoziţiile art. 1380 alin. (1) „Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie."(2)„Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat” şi art. 1385 (3) „Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit.”

În recursul declarat de inculpata B.A.M., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., apreciindu-se că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în ceea ce priveşte infracţiunea de fals şi, în consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului inculpatei, casarea în parte a deciziei pronunţate în apel şi încetarea procesului penal.

În susţinerea recursului, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii şi s-a învederat că infracţiunea de fals nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, aceasta fiind absorbită în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală şi prin urmare, s-a apreciat că procesul penal ar fi trebuit să înceteze şi pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, reprezentantul parchetului a achiesat la punctul de vedere al apărării, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 doar în această din urmă infracţiune şi respectiv încetarea procesului penal, având în vedere că prejudiciul a fost acoperit.

În acest sens s-a arătat că falsificarea respectivelor înscrisuri sub semnătură privată şi înregistrarea acestora ca atare în contabilitate reprezintă o singură infracţiune, pentru că datele nereale sunt datele din acele înscrisuri falsificate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică mai sus menţionate şi de cazul de casare indicat de inculpata B.A.M.; iar recursul declarat de partea civilă nominalizată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri de faţă, declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova şi inculpata B.A.M. se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă, în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1) Cu referire la motivul de critică iterat în recursul declarat de inculpata B.A.M., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, constatând că recurenta inculpată nominalizată a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ alin. (1), 7 C. proc. pen. şi a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală au reţinut ca situaţie de fapt pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi anume: sesizarea D.G.F.P. Prahova şi proces - verbal de control; declaraţiile învinuiţilor; declaraţiile martorilor; raport de expertiză contabilă, anexe şi rezolvare obiecţiuni; supliment de expertiză contabilă şi anexe; răspunsul D.G.F.P. Prahova cu privire la suplimentul de expertiză, deconturile privind taxa pe valoare adăugată, chitanţe de achitare parţială a prejudiciului; copii facturi fiscale; rezultatul verificărilor societăţilor comerciale furnizoare la O.N.R.C.; rezultatul verificărilor efectuate de organele de control şi anexe; informaţii despre istoricul SC A.P. SRL şi al societăţilor comerciale furnizoare, de la O.R.C., copie certificat de atestare fiscală SC A.P. SRL, copie certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., copie certificat de înregistrare; facturi fiscale şi chitanţe în original, chitanţa privind achitare parţială a prejudiciului; adresa A.F.P. din Câmpina din care rezultă că SC A.P. SRL nu a solicitat şi nici nu a beneficiat în perioada 2003 - 2008, de restituiri sau compensări a unor sume de la bugetul de stat consolidat; ordonanţa de extindere a cercetărilor penale şi schimbarea încadrării juridice; declaraţiile inculpatei B.A.M.; chitanţe privind achitarea parţială a prejudiciului că aceasta în calitate de administrator al SC A.P. SRL Câmpina, a determinat cu intenţie, mai multe persoane, în perioada 2003 -2007, să completeze parţial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale şi 40 chitanţe (privind pretinse relaţii comerciale încheiate cu diferite societăţi; furnizori ai SC A.P. SRL Câmpina) ori a falsificat personal aceste facturi şi chitanţe fiscale, în baza unei rezoluţii infracţionale unice; de asemenea a dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societăţii ori le-a înregistrat personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) şi 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008).

Pe de altă parte, în mod judicios aceleaşi instanţe, de fond şi de apel, au statuat în mod legal şi temeinic că faptele descrise mai sus, recunoscute de către recurenta inculpată B. A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., fiind aflate în concurs real.

Din această perspectivă, Înalta Curte mai are în vedere că în mod judicios prin decizia atacată, instanţa de apel a Curţii de Apel Ploieşti a stabilit în mod legal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. că aceasta nu este absorbită în infracţiunea complexă prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, aşa cum a decis instanţa supremă (Decizia nr. 4/2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite), întrucât inculpata a falsificat facturile fiscale în discuţie după care, le-a înregistrat în contabilitate cu consecinţa falsificării, prin introducerea unor date nereale, a documentelor contabile de evidenţă.

În acest fel, pe lângă infracţiunea de fals intelectual ce este absorbită în infracţiunea complexă de evaziune fiscală, există în mod autonom şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea facturilor fiscale utilizate apoi la falsificarea documentelor contabile şi pentru justificarea acestora (concurs real de infracţiuni sub forma conexităţii etiologice).

2) Nu este fondat nici motivul de critică devoluat prin recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova.

Aceasta, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Or, în speţă, pornind de la aceste explicaţii din considerentele deciziei în interesul legii suscitată dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte, constată că nu există o contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

Astfel, cu titlu de premisă se are în vedere că prin actul de sesizare, inculpata nominalizată a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, reţinându-se un prejudiciu de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit şi 29.439,77 lei T.V.A.

Atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, inculpata susmenţionată a achitat prejudiciul stabilit prin actul de sesizare (8,500 lei în faza urmăririi penale iar restul la prima instanţă).

Pe de altă parte, se reţine că prin constituirea de parte civilă la prima instanţă, partea civilă solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (fila 8), fără a specifica de unde provine această sumă totală şi defalcată eventual pe categorii şi solicită adăugarea la această sumă şi a majorărilor şi accesoriilor până la data achitării integrale a debitului.

Or, solicitarea părţii civile nu poate fi primită, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă, prejudiciu care a fost achitat de aceasta şi care în acest fel a beneficiat de dispoziţiile legii penale mai favorabile (art. 74¹ C. pen.).

Este adevărat că pe lângă suma stabilită ca obligaţie către bugetul de stat, autorul pagubelor datorează majorări de întârziere, penalităţi, etc. în cazul depăşirii termenelor legale de plată; dar aceste sancţiuni fiscale pot fi solicitate de organele fiscale - în speţă A.N.A.F.- de la debitor şi pe cale separată, iar nu doar pe calea acţiunii civile alăturate celei penale.

Concomitent se mai reţine că suma solicitată de partea civilă (131.542 lei) reprezintă prejudiciu cauzat bugetului de stat, iar nu o sumă totală în care s-au inclus accesoriile. Ori, inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu şi la care, se pot calcula accesoriile conform C. proc. fisc., iar nu pentru cel solicitat de partea civilă; cărui, aşa cum s-a arătat, nu i se cunoaşte sursa şi modul de calcul.

În concluzie solicitarea părţii civile de desfiinţare a sentinţei şi obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei la care se adaugă accesoriile legale este neîntemeiată.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.FP. PRAHOVA şi inculpata B.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 04 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2013.

← CSJ. Decizia nr. 2963/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2985/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

CSJ. Decizia nr. 2963/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2985/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). şantajul (art.194 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 29 ICCJ. Decizia nr. 3001/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată ICCJ. Decizia nr. 3003/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs