ICCJ. Decizia nr. 2981/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2981/2013
Dosar nr. 3774/1/2013
Şedinţa publică din 3 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 477 din data de 1 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, între altele, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.V. din două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. şi patru infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) şi lit. c) C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului.
A fost respinsă ca tardivă acţiunea civilă a părţii civile M.I.
S-a luat act că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Au fost anulate următoarele înscrisuri:
- chitanţa sub semnătură privată întocmită în fals de inculpata G.L. şi datată 16 martie 1971, certificatul de moştenitor suplimentar din 7 decembrie 2006 şi încheierea de rectificare aferentă, chitanţa de vânzare-cumpărare falsă datată 23 martie 1971 provenind de la numitul H.V., contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planul cadastral şi setul de acte depuse de inculpatul A.V. la Oficiu Cadastral la data de 27 iunie 2007, certificatele de urbanism contrafăcute din 29 iulie 2008 şi din 14 aprilie 2008 şi raportul de evaluare al imobilului din str. C.V. depuse la banca I.R., contractul de vânzare-cumpărare fals din 14 decembrie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planurile cadastrale şi planurile de delimitare şi amplasament depuse de inculpatul R.N. la Biroul Notarial Public M.D. şi A.L. la datale de 20 iunie 2007 şi 14 noiembrie 2007, fişa tehnică contrafăcută a imobilului din str. C.V. depusă la Oficiul de Cadastru, chitanţa sub semnătură privată falsificată datată 17 mai 1953 privind imobilul din str. C.V., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conţinutului certificatului din 4 aprilie 2007, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A., chitanţa sub semnătură privată falsificată şi datată în 15 iulie 1970 privind imobilul din str. V.J., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conţinutului certificatului din 12 iulie 2006, emis de D.I.T.L. sector 3 Bucureşti, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A.;
- bilanţul prescurtat contrafăcut purtând numărul de înregistrare din 16 aprilie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice, certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice, contractul contrafăcut din 10 decembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 20 noiembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL., contractul contrafăcut din 9 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL şi SC A.D. SRL, contractul contrafăcut din 5 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL, documentul contrafăcut intitulat Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008, din 11 august 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1, raportul de evaluare a imobilului din Intrarea S. sector 4, raportul de evaluare a imobilului din str. D.C. sector 4, toate depuse la banca I.R., contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009 încheiat între inculpatul D.A. şi SC B.C.M. SRL, (folosit la banca C.E., sucursala Dorobanţi VIP), certificatele de urbanism contrafăcute din 31 iulie 2008 şi din 7 octombrie 2008 depuse la evaluatorul SC P.P. SRL,
- certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, bilanţul prescurtat contrafăcut al Administraţiei Finanţelor Publice sector 4 din 1 iunie 2009, bilanţul prescurtat contrafăcut al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, documentul intitulat „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, documentul intitulat Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009, documentul intitulat „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010”, din 19 august 2010 al Administraţiei Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, depuse la banca C., contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între inculpatul D.A. şi SC B.C.M. SRL folosit la C.E., sucursala Dorobanţi VIP,
- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2009, certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, documentul intitulat „Informaţii necesare”, Balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, Balanţa de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, Balanţa de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009, folosite la banca B.P., facturile fiscale fictive din 12 aprilie 2010 şi din 14 aprilie 2010 care atestau plata unor sume de bani de către SC I.C. SRL. către SC A.E. SRL, contractul de credit fictiv datat 1 martie 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E. SRL, folosite la banca C.E.
- Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; Balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; Balanţa de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; Bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; Balanţa de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; Informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL. şi SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL. şi SC C.F. SA; Situaţia creanţelor şi datoriilor la 31 iulie 2010, precum şi explicaţiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri şi cheltuieli 2010, bugetul de venituri şi cheltuieli 2011, Situaţia cash-flow-ului SC I.C. SRL.; Balanţa de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010; Bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa falsă din 21 octombrie 2010 emisă de banca P., folosite la banca E., 3 facturi fiscale şi un contract de vânzare-cumpărare între SC I.C. SRL. şi SC E.S. SRL, facturile fiscale fictive din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 şi din 4 octombrie 2010 încheiate între SC I.C. SRL. şi SC A.E. SRL, folosite la banca C.E., Sucursala Dorobanţi VIP,
- contractul de credit fictiv din 20 august 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E. SRL, folosit Ia banca C.E., Sucursala Dorobanţi VIP.
A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare stat.
Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ceea ce priveşte activitatea infracţională legată de obţinerea prin inducere în eroare a două credite de la banca I.R., Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În cursul lunilor septembrie-octombrie 2008, prin folosirea de acte falsificate, inculpatul B.D. a obţinut de la banca I.R. două linii de credit, de 500.000 euro, şi respectiv 250.000 euro, sume pe care Ie-a folosit în interes personal.
Inculpatul a încheiat contractele de credit din 30 septembrie 2008 (pentru prima linie de credit, de 500.000 euro), şi respectiv din 28 octombrie 2008 pentru suma de 250.000 euro.
Inculpatul B.D. a fost sprijinit în această activitate infracţională de inculpaţii R.N., R.P. şi G.V., acesta din urmă sustrăgându-se atât urmăririi penale, cât şi cercetării judecătoreşti, pe numele său fiind emis în cursul urmăririi penale un mandat de arestare preventivă în lipsă.
Scopul aparent al creditelor era dezvoltarea unui proiect imobiliar din Bucureşti, str. C.V., sector 4, creditul a fost garantat ipotecar cu imobilul din str. C.V.
Titlul de proprietate asupra terenului din str. C.V. are la bază acte falsificate, obţinute de inculpaţii R.N. şi R.P. într-o modalitate similară celei descrise mai sus, cu contribuţia inculpatului G.V.
Inculpatul G.V., care este concubinul unei sore a inculpatului R.N., a deschis la biroul notarial G.A. succesiunea asupra bunurilor tatălui său decedat, incluzând în masa succesorală un imobil situat în calea B., folosind o chitanţă sub semnătură privată falsificată care atesta dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către tatăl său, G.I., şi un certificat de atestare fiscală contrafăcut.
În acest mod inculpatul G.V. a obţinut certificatul de moştenitor suplimentar din 6 aprilie 2007, emis de Biroul Notarial Public G.A. care atesta existenţa în masa succesorală a imobilului din str. C.V., imobil pe care l-a vândut mai departe inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.
Caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpatul G.V. pentru a obţine titlul de proprietate asupra acestui imobil a rezultat din următoarele împrejurări constatate în cursul urmăririi penale:
Înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanţă folosit de inculpatul G.V. ar atesta vânzarea imobilului de către numitul S.G. către numitul G.I.A. la data de 17 mai 1953; or, în acest an, din verificările în baza de date M.A.I. la imobilul în cauză locuia numita C.E.A., iar numitul S.G. nu a avut niciodată în proprietate acest imobil, aşa cum a rezultat din verificările în baza de date Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale sector 4.
Caracterul fals al certificatului de atestare folosit de inculpatul G.V. pentru dezbaterea succesiunii a rezultat din compararea conţinutului acestui act cu actul original, cu acelaşi număr înaintat de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale sector 4. Constatarea efectuată în cursul urmăririi penale este reală, putându-se observa că la rubrica destinată menţionării imobilelor asupra cărora există un drept de proprietate, s-a adăugat sintagma „teren în proprietate cu suprafaţa 2975 mp”, în timp ce în exemplarul original al certificatului înaintat de Direcţia Impozite şi Taxe Locale nu există menţiuni decât cu privire la dreptul de proprietate asupra unei construcţii situate pe acest teren.
Aceste constatări au fost confirmate şi de fraţii inculpatului (unii dintre ei menţionaţi în mod nereal în certificat ca renunţători), respectiv martorii R.E., G.V.A., G.M. şi S.I., care au relatat că nu au cunoscut că ar fi fost deschisă succesiunea tatălui lor şi nu au participat la o astfel de procedură, şi evident nu cunosc despre existenţa unui astfel de imobil în masa succesorală.
Desfăşurarea faptelor ulterior obţinerii acestui certificat relevă faptul că inculpatul G.V. a obţinut acest titlu de proprietate în scopul de a-l sprijini pe inculpatul R.N., care la rândul său a sprijinit activitatea inculpatului B.D. de obţinere în mod fraudulos a creditelor de la banca I.R.
Astfel, imediat după obţinerea titlului de proprietate, inculpatul G.V. a vândut imobilul inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.
Este ilogic ca o persoană de condiţie modestă, precum inculpatul G.V., să înstrăineze un imobil de o atare valoare la suma de 100.000 euro sau 354.840 RON, într-o perioadă în care preţul de piaţă al imobilului situat la această adresă ar fi fost cel puţin triplu.
Evaluarea făcută de o firmă de specialitate la un imobil situat teoretic în aceeaşi zonă şi la o suprafaţă la jumătate din cea a acestui imobil, indică o valoare de 2.503.600 RON, deci de aproximativ 8 ori mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare.
Mai mult, existenţa acestei înţelegeri prealabile frauduloase între cei doi inculpaţi a fost relevată pe de o parte de legăturile strânse între cei doi, prin sora inculpatului R.N., şi în al doilea rând de constatările organelor de urmărire penală după înaintarea dosarelor notariale întocmite în cazul faptelor de la pct. 2 şi pct. 1. Astfel, Tribunalul a constatat că în dosarul privind succesiunea tatălui inculpatului G.I.A., înaintat Parchetului de Biroul Notarial Public G.A. s-a regăsit certificatul de moştenitor suplimentar din 10 ianuarie 2007 emis de Biroul Notarial Public F.N., care priveşte succesiunea numitei L.V., mama inculpatei G.L., şi cuprinde în masa succesorală imobilul situat în Bucureşti, str. M.P. sectorul 4. Existenţa unui act ce face legătura dintre cele două fapte (depus din eroare la un alt dosar succesoral) probează pe cale de deducţie logică implicarea inculpatului R.N. în ambele activităţi ilicite de producere a titlurilor de proprietate.
La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a obţinut rectificarea contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007, în sensul că suprafaţa reală a imobilului este de 1190 mp, în loc de 2975 mp, folosind în acest scop un plan cadastral contrafăcut şi un plan de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut. Caracterul fals a acestor două acte a rezultat din simpla comparare cu planul cadastral şi planul de amplasament şi oficiale, planul cadastral folosit de inculpat conţinând o delimitare a suprafeţei de teren de 1190 mp în str. C.V., ce nu există în planul cadastral oficial, iar planul de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut reprezintă o schiţă a terenului transpusă din planul cadastral contrafăcut.
În data de 28 noiembrie 2007, inculpatul R.N. a obţinut de la Primăria Municipiului Bucureşti, acordarea numărului poştal provizoriu, pentru imobilul din str. C.V.
Ulterior, acesta a solicitat Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V. folosind o fişă tehnică contrafăcută a imobilului, caracterul fals al acestui înscris rezultând din împrejurarea că în fişa tehnică folosită de inculpat a fost eliminată rubrica ce conţine datele privind adevăratul proprietar, date care însă apar pe fişa autentică a imobilului. Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., la data de 11 decembrie 2007.
La data de 14 decembrie 2007 inculpatul a vândut imobilul situat în str. C.V. inculpaţilor R.P., B.D. şi numitei B.A.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost folosit de inculpatul B.D. pentru garantarea celor două credite de la banca I.R.
Inculpatul B.D. a mai folosit următoarele înscrisuri falsificate, ce au fost depuse la dosarele de credit:
- un certificat de urbanism contrafăcut prin xerocopierea certificatului original, pe care inculpaţii B.D. şi R.P. l-au solicitat Primăriei sector 4, al cărui caracter fals a rezultat din împrejurarea că certificatul de urbanism din 29 iulie 2008, emis de Primăria sector 4, prevede la rubrica regimul juridic că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăseşte sub blocurile de pe str. C.V. Descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există şi nu a existat construcţie.”, în timp ce în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic, se prevede: „teren intravilan proprietate particulară, în suprafaţă de 1190 mp, conform actelor anexate”. Întrucât pentru obţinerea creditului era necesar un raport de evaluare a imobilului garanţie, inculpatul B.D. a folosit un alt certificat de urbanism contrafăcut, în aceeaşi modalitate, de data aceasta pornind de la certificatul de urbanism din 14 aprilie 2008. În mod similar, dacă în actul oficial s-a menţionat că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăseşte sub blocurile de pe str. C.V., descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există şi nu a existat construcţie.”, în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic se prevede, „teren intravilan proprietate particulară, în suprafaţă de 1190 mp, conform actelor anexate”.
Acest certificat de urbanism a fost depus de inculpatul B.D. la SC B.E.C. SRL care e întocmit un raport de evaluare ce a constatat că imobilul din str. C.V. poate fi evaluat la 2.503.600 RON.
Acest raport de evaluare a fost folosit pentru obţinerea creditului de 500.000 euro. Inculpatul a mai folosit cu acest prilej şi un contract de proiectare încheiat cu acelaşi SC B.C.M. SRL.
Indicii ale caracterului fals au rezultat şi cu privire la acest contract, în condiţiile în care numitul A.A.C., indicat în contractul de proiectare ca arhitect, şi care la acea dată era asociat unic al SC B.C.M. SRL este conform evidenţelor oficiale M.A.I. de profesie dulgher. După cum se va vedea ulterior, societatea SC B.C.M. SRL a fost folosită de inculpat pentru obţinerea frauduloasă şi a altor credite.
Pentru obţinerea celui de-al doilea credit, de 250.000 euro, inculpatul B.D. a obţinut de la PFA T.B. un alt raport de evaluare, care evalua acelaşi imobil la suma de 2.300.000 RON, acelaşi certificat de urbanism contrafăcut folosit şi la SC B.C.M. SRL, din 14 aprilie 2008.
Inculpatul a mai folosit la dosarele de credit şi documente de angajare la SC I.I. SRL, în funcţia de director general. Şi cu privire la acest act există indicii în sensul că este fals, întrucât cu privire la imobilul care constituie sediul acestei societăţi, str. V.J., sector 3, organele de urmărire penală s-au sesizat în cadrul aceluiaşi dosar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals de către acelaşi G.V., cauza fiind disjunsă sub acest aspect. Concluziile, pertinente, ale procurorului, au fost expuse pe larg în rechizitoriu. Şi verificările la faţa locului şi planşele foto aferente au probat că la acest sediu nu se desfăşoară activităţi, întrucât imobilul este în stare avansată de degradare.
Cu privire la această activitate infracţională, s-au reţinut însă faptele de fals numai cu privire la certificatele de urbanism contrafăcute, planurile cadastrale şi de urbanism, şi contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din str. C.V.
Toţi cei trei inculpaţi au susţinut că toate actele referitoare la acest imobil sunt reale, şi că de asemenea preţurile menţionate în contracte sunt reale şi au fost plătite efectiv.
Inculpatul R.P. a mai menţionat că a semnat o procură pentru inculpatul B.D., intenţia lor comună fiind de a revinde imobilul, fără a şti mai departe ce s-a întâmplat cu acest imobil. Inculpatul R.N. nu a dat declaraţii detaliate cu privire la această faptă dar a negat comiterea vreunui fals cu privire la acest imobil.
Şi în acest caz susţinerile inculpaţilor au fost infirmate de probele administrate care au dovedit cert caracterul fals al fiecăruia dintre înscrisurile folosite de cei trei inculpaţi cu privire la traseul juridic şi modificările aduse statutului juridic al acestui imobil.
Scopul infracţional al obţinerii acestor sume de bani de la partea civilă banca I.R. a reieşit atât din modul fraudulos de obţinere a creditelor, cât şi din faptul că acest credit nu a fost restituit nici măcar parţial, la data sesizării instanţei fiind înregistrate restanţe de 801.448,62 euro şi 240 RON.
În ceea ce priveşte pe inculpatul G.V., s-a mai reţinut că acesta a obţinut într-un mod similar dreptul de proprietate asupra unui alt imobil, din str. V.J., sector 3, imobil cu privire la care verificările ulterioare au relevat că figurează ca sediu social al SC P.I. SRL, societate folosită la spălarea sumelor de bani provenite din contractul încheiat de inculpatul B.D. cu banca I.R., societate care are o existenţă fictivă şi cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii de spălare de bani.
În cadrul aceleiaşi proceduri succesorale, inculpatul G.V. a folosit o chitanţă sub semnătură privată, falsă, ce atesta dobândirea de către tatăl său a imobilului din str. V.J. Caracterul fals al acestui înscris rezultă din simpla comparare a celor două chitanţe sub semnătură privată folosite în cadrul acestei proceduri succesorale de inculpat pentru a include în masa succesorală atât imobilul din str. C.V., cât şi pe cel din str. V.J.
Deşi datate la diferenţă de 20 de ani, 17 mai 1953-15 iulie 1970, ambele înscrisuri, sunt identice ca formulare şi conţinut, cu excepţia adreselor imobilelor şi a numelui proprietarilor. Este evident că cele două chitanţe sunt rezultatul completării aceluiaşi model, ori faţă de datele întocmirii lor acest lucru nu era logic posibil. Deşi din contextul concret al faptelor rezultă că şi obţinerea titlului fals de proprietate asupra imobilului din str. V.J. s-a realizat tot sub oblăduirea inculpaţilor R. şi în folosul inculpatului B.D., în lipsa unor date concrete nu s-a reţinut în cursul urmăririi penale şi participaţia acestor trei inculpaţi, activitatea infracţională referitoare la imobilul din str. V.J. fiind reţinută numai în sarcina inculpatului G.V., sub forma infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals în cadrul procedurii succesorale.
Sub aspectul încadrării juridice, Tribunalul a reţinut următoarele:
În actul de sesizare s-a reţinut sub aspectul încadrării juridice, săvârşirea faptelor în concurs real, apreciindu-se că în raport de fiecare dintre actele materiale descrise la cele 7 puncte ale rechizitoriului s-a acţionat cu o rezoluţie infracţională distinctă.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G.V. Tribunalul a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, atrase de împrejurarea că actele de proprietate obţinute ilicit de acest inculpat au privit imobile a căror valoare însumată este mult peste sume de 200.000 RON, numărul faptelor şi modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că şi în cazul său implicarea în activitatea infracţională stabilită de inculpaţii R. nu a fost determinată de vreo constrângere ci a fost benevolă, în plus reţinând în detrimentul inculpatului că acesta a ignorat complet procesul penal, sustrăgându-se şi el fazei urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în cursul urmăririi penale împotriva sa nefiind pus în executare.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că o parte din instituţiile bancare prejudiciate s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpaţii nu au contestat în realitate cuantumul sumelor solicitate de părţile civile, apărarea inculpaţilor rezumându-se la susţinerea că prejudiciul nu există în fapt şi că oricum este garantat cu imobilele produse ca şi garanţie.
În opinia instanţei fondului, expertiza la care în mod constant a făcut referire inculpatul B.D. prin apărători pentru a se dovedi că până la arestarea inculpaţilor ratele erau plătite la timp ar avea efecte doar asupra laturii subiective, pentru motivele care au fost expuse în cadrul analizei situaţiei de fapt, iar nu asupra cuantumului constituirilor de părţi civile. Pe de altă parte, în constituirile de părţi civile, au fost solicitate doar sumele înregistrate cu titlu de restanţe, din sumele totale fiind scăzute ratele achitate de inculpaţi din creditele acordate.
În ceea ce priveşte limitele despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului include şi acordarea penalităţilor şi dobânzilor contractuale, în măsura în care au fost cerute de părţile civile, acest prejudiciu, cu temei contractual, fiind de altfel prevăzut de inculpaţi la momentul comiterii faptelor. Aceştia nu au contestat de altfel posibilitatea şi dreptul părţilor civile de a solicita dobânzile şi penalităţile stabilite prin contractele de credit.
Tribunalul a luat act că banca I.R. şi Primăria S.J. nu s-au constituit părţi civile şi pe cale de consecinţă a confiscat sumele de bani obţinute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părţi, de la inculpatul B.D., singurul inculpat care a beneficiat de aceste foloase ilicite, astfel cum personal a recunoscut şi este indicat şi de ceilalţi inculpaţi, respectiv suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obţinute de la banca I.R. şi suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu primăria S.J.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile M.I., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor ce au acţionat ca reprezentanţi ai SC B.C.M. SRL, după citirea actului de sesizare. La acel moment apărătorii inculpaţilor au invocat tardivitatea acţiunii civile. La un termen ulterior, această parte civilă, asistată de avocat, a precizat acţiunea civilă, iar chestiunea tardivităţii a fost repusă în discuţie, aspect pe care şi avocatul acestei părţi şi-a exprimat argumentele juridice. Tribunalul a apreciat că singura soluţie echitabilă este respingerea acţiunii civile ca tardivă, soluţie cerută şi de inculpaţii interesaţi de soluţionarea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi între alţii, şi inculpatul G.V., respectiv partea civilă M.I.
Critica parchetului nu l-a vizat pe inculpatul G.V.
Inculpatul G.V. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reţinerea circumstanţelor atenuante, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Partea civilă M.I. a criticat sentinţa pe motiv că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat cu SC B.C.M. SRL, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. D.C., precum şi asupra contractului de garanţie reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009.
Cu ocazia judecării apelurilor, inculpatul G.V. nu a dorit să dea declaraţie.
Partea civilă banca I.R. a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei privind prejudiciul pe care l-a suferit prin faptele ilicite ale inculpaţilor, prin extinderea apelului părţii civile M.I., cu precizarea că la judecarea în fond a cauzei, la termenul din 29 iunie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză, acest lucru fiind reţinut şi în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Ulterior, banca I.R. şi-a precizat pretenţiile civile, la sumele de 860.074,12 euro şi 365,12 RON aferente convenţiilor de credit încheiate cu inculpatul B.D., respectiv 1.504.567,67 euro şi 304,10 RON faţă de SC B.C.M. SRL.
Prin decizia penală nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, între altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.V. şi în baza art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. Ia pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 33 alin. (1) Iit. a), art. 34 alin. (1) Iit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Instanţa de apel verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de apelanţi, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:
Cu privire la latura penală a cauzei, prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinţei, rezultând că inculpatul G.V. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În privinţa laturii civile, Tribunalul a evaluat corect prejudiciile cauzate instituţiilor bancare care s-au constituit părţi civile, prin faptele ilicite ale inculpaţilor, pe care i-a obligat la repararea acestora, în raport de participaţia fiecăruia la obţinerea creditelor de la părţile civile.
Cu privire la banca I.R., în mod eronat prima instanţă a luat însă act că această instituţie nu s-a constituit parte civilă, o astfel de cerere fiind formulată oral la termenul din 29 iunie 2011, prin intermediul avocatului ales, înainte de citirea actului de sesizare şi consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Faptul că ulterior, banca nu şi-a precizat cuantumul despăgubirilor civile, nu poate conduce la soluţia adoptată de tribunal, câtă vreme prejudiciul suferit de această parte civilă rezultă cu certitudine din actele dosarului, fiind evaluat la suma de 1.150.000 euro ce a fost confiscată în mod greşit de la inculpatul B.D.
Aşadar, raportat la situaţia de fapt mai sus expusă privind creditele obţinute de la banca I.R., se impunea obligarea în solidar a inculpaţilor implicaţi în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.
Referitor la criticile formulate de parchet, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt întemeiate, prima instanţă neinstituind măsurile asigurătorii obligatorii, potrivit art. 241din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpaţilor B.D., P.E., D.A., V.B.A., P.A. şi S.F., condamnaţi pentru infracţiunea de spălare de bani.
De asemenea, în mod nelegal instanţa fondului nu a interzis, în baza art. 71 C. pen., inculpaţilor P.E., P.A. şi S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului declarat de procuror, care presupune repunerea în discuţie a tuturor faptelor care au constituit obiectul judecăţii la prima instanţă şi situaţia tuturor persoanelor care sunt părţi în proces, instanţa de apel a apreciat că este în drept să examineze, în cadrul acestei căi de atac, situaţia şi a părţii civile banca I.R. şi să oblige în solidar pe inculpaţii implicaţi în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.
Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul G.V., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, probele administrate conducând indubitabil la concluzia că inculpatul G.V. a indus în eroare notarul public G.A., cu prilejul dezbaterii succesiunii tatălui său, G.I.A., folosind un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. C.V., respectiv un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. V.J., sector 3, în detrimentul statului, proprietar al celui dintâi imobil, şi al adevăraţilor proprietari, numiţii S.M. şi S.A., în cazul celui de-al doilea imobil, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului G.V., având în vedere numărul mai redus de acte materiale la care a participat faţă de ceilalţi inculpaţi, rolul avut în această activitate infracţională, instanţa de apel, considerând că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea mare, a reţinut în beneficiul acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, cu păstrarea modalităţii de executare în regim de detenţie.
Cu privire la motivele de apel formulate de partea civilă M.I. instanţa de apel a constatat că acestea sunt nefondate, neputându-se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat de partea civilă, prin mandatar, cu SC B.C.M. SRL, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. D.C., respectiv a contractului de garanţie reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009, câtă vreme nu s-a constatat că acestea sunt false.
Pe de altă parte, în mod corect acţiunea civilă exercitată de M.I. a fost respinsă ca tardivă, întrucât acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor ce au acţionat ca reprezentanţi ai SC B.C.M. SRL, după citirea actului de sesizare.
Împotriva acestei decizii, inculpatul G.V. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 3 octombrie 2013, a precizat personal că îşi retrage recursul formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală în Dosarul nr. 37229/3/2011.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2982/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
