ICCJ. Decizia nr. 3004/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3004/2013
Dosar nr. 5551/121/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 18 ianuarie 2013, Tribunalul Galaţi în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa închisorii în cuantum de 15 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) şi d) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracţiunii de viol în formă continuată (faptă comisă în intervalul 24-26 octombrie 2010).
În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) şi d) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului I.I. şi, în conformitate cu art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată începând cu data de 22 octombrie 2012 la zi.
A constatat că partea vătămată P.A.M. nu s-a constitut parte civilă în cauză.
În conformitate cu disp. art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate P.A.M. cu titlu de daune morale suma de 7.000 lei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.250 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 849/P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat sub nr. 5551/121/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I.I. pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că în perioada 24-26 octombrie 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale, anale şi orale cu partea vătămată P.A.M. în vârstă de 14 ani şi 10 luni, cunoscând vârsta acesteia, prin întrebuinţare de violenţe şi ameninţări;
Anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul Ion Ionel, asistat de apărător ales, a declarat că îşi asumă în totalitate situaţia faptică reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare, asumându-și implicit probatoriul administrat în prima fază a procesului penal şi înțelegând să recurgă la procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. cu referire la disp. art. 320 alin. (7) C. proc. pen.; în acest sens inculpatul a fost audiat, judecata având loc, în privinţa laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut că inculpatul I.I. zis „T.” locuieşte pe raza judeţului Brăila, nu are ocupaţie iar din copia fişei de cazier judiciar rezultă că, în perioada 1992-2010, acesta a fost condamnat de instanţele de judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni de tâlhărie, furt calificat, infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
În cursul lunii decembrie 2009, de la fiul său I.F.A. zis „L.” în vârstă de 15 ani, inculpatul a aflat numărul de telefon al părţii vătămate P.A.M. care locuieşte în satul Pleşa, comuna Bereşti - Meria, judeţul Galaţi împreună cu bunica sa, martora O.M., părinţii părţii vătămate fiind plecaţi din ţară.
Inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată cu care a început o aşa-zisă „relaţie de prietenie”, cei doi întâlnindu-se deseori pe raza satului Pleşa.
Încă din momentul în care s-au cunoscut, partea vătămată i-a spus inculpatului că are vârsta de 14 ani şi este elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială din satul Pleşa.
Profitând de naivitatea părţii vătămate P.A.M., datorată vârstei fragede, inculpatul I.I. zis „T.” i-a spus că se numeşte „V.C.I.” şi că are vârsta de 25 ani, în realitate având 39 de ani.
În dimineaţa de 24 octombrie 2010,inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată şi i-a spus că în cursul zilei va veni în satul Pleşa, stabilind să se întâlnească în staţia de autobuz.
Astfel cum cercetările au dovedit intenţia inculpatului era aceea de a o duce pe partea vătămată în municipiul Brăila la apartamentul pe care-l deţinea cu chirie pentru a întreţine cu ea relaţii sexuale.
Drept urmare, în aceeaşi zi, inculpatul s-a deplasat în satul Pleşa cu autoturismul condus de martorul N.A., fiind însoţiţi şi de martorii I.F.A. zis „L.” şi T.L. zisă „L.”, prietena acestuia din urmă.
Aici s-au întâlnit cu partea vătămată P.A.M. căreia inculpatul i-a cerut să urce în maşină sub pretextul unei invitaţii la pizzeria din zonă la care mai fuseseră şi altă dată.
Partea vătămată a fost de acord şi a urcat în maşină alături de inculpat şi de cei trei martori.
Când au ajuns în dreptul pizzeriei, inculpatul a refuzat să oprească autoturismul, motivând că vor merge să alimenteze la o staţie de benzină.
Văzând că autoturismul a părăsit comuna Bereşti şi apoi municipiul Galaţi, partea vătămată a devenit neliniştită şi l-a întrebat pe inculpat unde o duce.
Inculpatul i-a spus că vor merge împreună la locuinţa lui din municipiul Brăila pentru a-i cunoaşte familia după care, a doua zi, o va aduce acasă în satul Pleşa.
Iniţial, partea vătămată nu a fost de acord, cerându-i inculpatului să o ducă acasă, însă acesta a refuzat şi i-a dat asigurări că nu i se va întâmpla nimic rău.
Când au ajuns în municipiul Brăila, partea vătămată, martorii I.F.A., N.A. şi T.L. şi inculpatul I.I. zis „T.” au urcat în apartamentul pe care acesta din urmă îl deţinea cu chirie.
Aici se mai aflau martorii B.V.M. zisă „C.”, E.F. zisă „F.”, P.G. zisă „A.” şi I.N. zis „A.” (cel de-al doilea fiu al inculpatului I.I.).
Inculpatul I.I.l a prezentat-o pe partea vătămată P.A.M. ca fiind „iubita lui”.
La un moment dat, partea vătămată P.A.M. a mers în dormitor pentru a se uita la televizor. În urma ei în cameră a intrat şi inculpatul I.I.
Acesta i-a cerut să se dezbrace. Pentru că partea vătămată a refuzat, inculpatul a lovit-o peste faţă şi a dezbrăcat-o de haine, rupându-i nasturii de la pantaloni.
Partea vătămată a început să plângă şi i-a cerut inculpatului să o lase în pace. Acesta a lovit-o din nou în abdomen după care, timp de aproximativ două ore, a întreţinut cu ea relaţii sexuale normale, anale şi orale.
De teama inculpatului care o ameninţase cu bătaia, partea vătămată nu a solicitat ajutorul martorilor aflaţi în camera alăturată.
Conform declaraţiilor părţii vătămate, în momentul în care inculpatul I.I. s-a dezbrăcat de haine a observat că pe corp avea mai multe tatuaje, ulterior partea vătămată recunoscându-l din planşele foto prezentate de lucrătorii de poliţie.
Continuându-şi activitatea infracţională, în seara de 25 octombrie 2010 şi în dimineaţa de 26 octombrie 2010, în aceeaşi modalitate, respectiv prin întrebuinţare de acte de violenţă, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale cu partea vătămată P.A.M.
De menţionat că, în toată această perioadă, atât martora O.M., bunica părţii vătămate, cât şi martora C.I., prietena părţii vătămate, au încercat să ia legătura telefonic cu partea vătămată, ocazie cu care au constatat că telefonul era închis.
În cursul zilei de 26 octombrie 2010, la insistenţele părţii vătămate, inculpatul i-a cerut martorului N.A. să o ducă acasă în satul Pleşa, lucru care s-a şi întâmplat.
Odată ajunsă la domiciliu, partea vătămată i-a povestit martorei O.M. că a fost violată de inculpatul I.I.
În aceeaşi zi, partea vătămată a fost examinată medico-legal.
Cu această ocazie s-a concluzionat că minora prezintă deflorare recentă posibil produsă în intervalul 24-26 octombrie 2010, precum şi fisuri anale posibil produse prin raport sexual anal.
Prezenţa spermatozoizilor în secreţiile vaginale şi anale confirmă consemnarea unor rapoarte sexuale cu intromisiune, pe cale vaginală şi anală. Pe corp nu prezintă leziuni de violenţă, necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea fisurilor anale.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat totodată şi reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare - a unui concurs între cauzele de agravare şi cele de atenuare a pedepsei, raportat la conduita sa sinceră afişată pe parcursul anchetei şi la conduita sa procesuală.
Instanţa a apreciat ca fiind nefondată cererea inculpatului I.I. privind reţinerea circumstanţelor atenuante invocate, comportamentul procesual corect nefiind prefigurat pe parcursul urmăririi penale; astfel inculpatul în cauză s-a sustras de la urmărirea penală şi de la prima parte a cercetării judecătoreşti, punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă fiind confirmată abia la 22 octombrie 2012.
Pentru considerentele arătate tribunalul a apreciat ca fiind angajată vinovăţia inculpatului Ion Ionel pentru săvârșirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzute de disp. art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere, în mod deosebit, natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunii (infracţiune lezând morala publică şi cele mai elementare drepturi vizând demnitatea umană) corelativ cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi cu comportamentul procesual, anterior precizat al acestuia.
Astfel, inculpatul în cauză nu se află la primul conflict cu legea penală, fişa de cazier judiciar a acestuia (fila 275-277 dosar urm.pen.) evidenţiind 8 condamnări anterioare pentru infracţiuni contra patrimoniului dar şi pentru infracţiuni de violenţă şi infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere; ultima condamnare-sentinţa penală nr. 1869 din 27 septembrie 2011 a Judecătoriei Brăila - definitivă prin Decizia penală 41/ R din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, vizează o pedeapsă a închisorii în cuantum de 1 an şi 2 luni atrăgând asupra inculpatului starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.).
Faţă de toate aceste instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum apropiat de limita maximă a textului legal incriminator, limită redusă ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că nu au fost formulate pretenţii civile de către partea vătămată P.A.M.; însă, avându-se în vedere dispoziţiile legale procedurale prev. de art. 17 alin. (3) C. proc. pen. corelativ cu starea de minorat a părţii vătămate, instanţa l-a obligat pe inculpat la plata unor daune morale care să echilibreze oarecum trauma psihică suportată de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul I.I. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru în raport cu conduita procesuală sinceră manifestată în cursul procesului, precum şi a împrejurării că s-a predat singur organelor de poliţie, atunci când a aflat că pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi în rejudecare reducerea cuantumului pedepsei principale.
Prin Decizia penală nr. 140/ A din 21 mai 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 18 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5551/121/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 29 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A redus, de la 15 (cincisprezece) ani închisoare, la 11 (unsprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului I.I., din localitatea Rîmnicu Sărat, jud. Buzău, domiciliat în sat. Silistraru, com. Traian, jud. Brăila, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive, de la 22 octombrie 2012 la zi (respectiv, 21 mai 2013).
A dispus avansarea, din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. G.D.).
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că fapta săvârşită de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., texte de Lege în baza cărora, în mod corect instanţa de fond a procedat la condamnarea acestuia, în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul s-a prevalat în faţa instanţei de fond de aceste dispoziţii legale.
Curtea a constatat că, procedând la individualizarea pedepsei, prima instanţă s-a orientat către limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea de viol reţinută în sarcina inculpatului, raportându-se în exclusivitate la pericolul social ridicat al faptei şi al împrejurărilor care au agravat răspunderea penală.
Instanţa de control judiciar a mai constatat că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului vreuna dintre circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., însă a apreciat că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului este prea aspră şi, în consecinţă, admiţând apelul declarat de acesta i-a redus pedeapsa de la 15 ani închisoare la 11 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, inculpatul I.I., acesta solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 140/ A a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost pronunţată la data de 21 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că inculpatul Ion Ionel, în perioada 24 octombrie 2010 - 26 octombrie 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut, prin întrebuinţare de violenţe şi ameninţări, relaţii sexuale, anale şi orale cu partea vătămată P.A.M., în vârstă de 14 ani şi 10 luni, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat nu se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.
Criticile formulate de recurentul inculpat se referă la greşita individualizare a pedepsei cu privire la cuantumul acesteia.
Înalta Curte aminteşte că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conţinutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalităţii pedepsei, fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenţia inculpatului I.I. de la 22 octombrie 2012 la 4 octombrie 2013.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 140/ A din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 octombrie 2012 la 04 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3003/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3005/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
