ICCJ. Decizia nr. 3005/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3005/2013
Dosar nr. 275/44/2013
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/1999 Tribunalul Brăila, în baza art. 282 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi anume: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni, în total având de executat 10 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. şi anume: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; d) dreptul de a fi tutore sau curator.
În baza art. 445 C. proc. pen. a dispus anularea biletului la ordin aflat la fila 51 D.U.P., în valoare de 549.104.700 lei, ca fiind fals.
A constatat că prejudiciul total cauzat părţii vătămate SC C.D. SA Brăila, în sumă de 544.162.700 lei lei s-a achitat 4.942.000 lei, pentru care exista titlu executor, respectiv sentinţa civilă nr. 1418 din 22 septembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Plata onorariului de apărător desemnat din oficiu în sumă de 200.000 lei s-a făcut din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpat la plata de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei au reprezentat plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul B.F. a fost asociat unic şi administrator la SC S.I. SRL Craiova, înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie, jud. Dolj, O.R.C. sub nr. J/16/991 din 20 mai 1993.
La data de 25 iunie 1998, acesta s-a prezentat la SC C.D. SA Brăila şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din aceeaşi dată.
Contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 1998 a fost semnat din partea furnizorului de către managerul şi directorul economic al SC C.D. SA Brăila, iar partea beneficiarului de către inculpatul B.F.
Conform clauzelor contractuale, furnizorul s-a obligat să livreze hârtie de scris velină tratată la suprafaţă, în cantitate de 36 tone pe lună şi în cantitate de 12 tone la 3 luni, iar beneficiarul de a efectua plata în termen de 12 zile de la data livrării cu „bilet la ordin în bună regulă care va fi depus la bancă de furnizor la data scadentă".
Pentru a-i induce în eroare pe angajaţii societăţii furnizoare şi anume martorii A.R., Şef Serviciu import export marketing şi D.G., merceolog în cadrul serviciului Desfacere, inculpatul s-a prezentat la SC C.D. SA Brăila, cu toate documentele firmei pe care o reprezenta, precum şi cu acceptul staţiei de cale ferată Craiova, acte care purtau rezoluţii privind acordul acesteia de a primi şi descărca marfa, pe care beneficiarul SC S.I. SRL Craiova urma să o transporte vagonabil.
Tot în acelaşi scop, la data de 30 iulie 1998, inculpatul B.F. s-a prezentat la biroul desfacere şi i-a lăsat martorei D.G. o filă Bilet la ordin semnat şi ştampilat de el ca administrator al societăţii, urmând ca la data scadenţei, conform clauzelor contractului, intervenit între părţi, furnizorul să completeze rubrica cu suma datorată şi să introducă instrumentul la plată în circuitul bancar.
În baza contractului şi a documentelor menţionate SC C.D. SA Brăila, la data de 31 iulie 1998 a început livrarea produsului contractat de SC S.I. SRL Craiova căreia i-a livrat marfa în valoare de 549.104.700 lei astfel:
- La data de 31 iulie 1998 au fost încărcate două vagoane fiecare având hârtie în valoare de 120.106.456 lei, pentru care s-au emis actele de însoţire a mărfii şi facturile fiscale seria B.R.M.C.A.
- La data de 03 august 1998 au mai fost încărcate încă trei vagoane cu aceeaşi marfa prevăzută în contract, cu documente de însoţire a mărfii (aviz de expediţie, certificat de calitate) pentru care s-au emis facturile fiscale seria B.R.M.C.A în valoare totală de 88.499.494 lei, în valoare totală de 125.571.408 lei, și în valoare totală de 94.820.886 lei.
După primirea la Craiova a celor cinci vagoane cu hârtie, inculpatul B.F., la data de 06 august 1998 a întocmit facturile cu seria D.J.A.C.A. în valoare totală de 21.803.474 lei şi seria D.J.A.C.A. în valoare totală de 473.423.440 lei şi a vândut hârtia achiziţionată de la SC C.D. SA Brăila către SC D. S.R.L. Craiova.
Această societate a achitat marfa primită parţial printr-un ordin de plată în valoare de 180 milioane lei emis în favoarea SC S.I. SRL Craiova, reprezentând o decontare parţială a facturii la data de 07 august 1998, apoi suma de 270 milioane lei, în perioada 01-09 august 1998 cu numerar pentru care inculpatul a eliberat chitanţe de încasare. Inculpatul a mai încasat încă 1.925.924 lei la 17 august 1998 iar pentru diferenţa de 19.878.200 lei, între cele două societăţi a intervenit o compensare care a apărut ca valoare marfa achiziţionată de SC S.I. SRL Craiova.
Astfel, în perioada 01 august-17 august 1998, inculpatul B.F. a încasat suma de 473.348.714 lei, însă numai în interes personal, ocolind formele de plată prin care banii ar fi intrat în contul societăţii, tocmai pentru a avea disponibil în cont şi a-şi realiza scopul propus de a înşela societatea furnizoare SC C.D. SA Brăila.
La data de 03 august 1998, martora D.G. care primise biletul la ordin completat de inculpat la rubrica „Emitent" cu adresa SC S.I. SRL Craiova, C. fisc., cont deschis la Banca Agricolă, filiala Craiova, ştampilat la rubrica „Văzut" şi „Locul plăţii" de către inculpat, a completat suma datorată de 549.104.700 lei, precum şi rubricile la data emiterii 03 august 1998 şi data scadenţei 18 august 1998 şi a predat biletul la ordin la serviciul Financiar, pentru a fi introdus la plată şi a se încasa contravaloarea mărfii livrate.
La data de 18 august 1998, Banca Agricolă, sucursala Dolj a refuzat biletul la ordin parţial, din lipsa de disponibil pentru suma de 544.162.700 lei şi accepta la plată suma de 4.942.000 lei.
Prin procesul verbal din 17 decembrie 1998 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.F.
După data scadenţei, inculpatul a plecat de la domiciliu, a înstrăinat firma unei alte persoane şi s-a sustras de la urmărirea penală.
De asemenea, din situaţiile primite de la D.G.P. şi Centrului Militar Judeţean Dolj, a rezultat că inculpatul nu se afla în una din situaţiile prev. de art. 171 alin. (2) C. proc. pen. şi inculpatul a fost dat în urmărire penală.
Partea vătămată SC C.D. SA Brăila a introdus acţiune comercială împotriva SC S.I. SRL. Craiova, care, prin sentinţa civilă nr. 1418 din 22 septembrie 1998 a fost obligată la plata sumei de 544.162.700 lei, plus penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel peste termen inculpatul B.F. motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă despre această cauză, iar pe fondul ei a solicitat să se ia act că recunoaşte faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi hotărârea de condamnare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea vinovăţiei şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. în concurs cu infracţiunea de fals de monede sau alte valori în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 143/ A din 23 mai 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul peste termen declarat de inculpatul B.F., domiciliat în Craiova, judeţul Dolj şi f.f.l. în Bucureşti, sector 5 ).
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 114 din 19 aprilie 1999 a Tribunalului Brăila pronunţată în Dosarul nr. 845/1999 şi în rejudecare:
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.F. din infracţiunile prev. de art. 282 alin. (1) C. pen. şi art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. şi 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi în această reîncadrare juridică a condamnat pe inculpatul B.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 22 februarie 2013 la zi.
Pentru a pronunţa această decizie, prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele:
Din actele dosarului respectiv din motivarea sentinţei penale apelate rezultă că după emiterea biletului la ordin fără acoperire inculpatul a înstrăinat firma unei alte persoane, a plecat de la domiciliu, sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiind dat în urmărire generală şi internaţională.
Inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, nu a fost audiat în prezenta cauză pe timpul procesului penal, nu a fost prezent la nici un termen de judecată pe fond a cauzei şi nici la dezbateri.
La data de 28 februarie 2013 a fost încarcerat în baza mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 114/1999 a Tribunalului Brăila, respectiv a sentinţei apelate de inculpat.
Apelul a fost declarat de acesta la data de 01 martie 2013.
Faţă de aceste motive mai sus prezentate, Curtea a apreciat că inculpatul se află în situaţia prev. de art. 365 C. proc. pen., respectiv apelul peste termen în sensul că partea care a lipsit la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
În speţă, inculpatul nu a fost prezent la judecarea în fond a cauzei şi a declarat apel la 2 zile după încarcerarea sa în vederea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală apelată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că inculpatul beneficiază, având în vedere decizia Curţii Constituţionale, de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea vinovăţiei, care se aplică cauzelor care nu au un caracter definitiv indiferent de calea de atac în care se află şi nu doar cauzelor ce urmează a fi judecate în primă instanţă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În consecinţă, instanţa de apel a admis cererea sa de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
A constatat că în mod judicios instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi cele administrate în faza cercetării judecătoreşti care stabilesc săvârşirea faptelor cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale la momentul pronunţării hotărârii, respectiv 19 aprilie 1999.
S-a reţinut că de la această dată şi până în prezent au intervenit mai multe modificări legislative, respectiv:
a. S-a schimbat practica în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului în sensul că emiterea unui bilet la ordin ulterior nealimentând contul cu disponibilul necesar inducând astfel în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi nu ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. în concurs cu infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori prev. de art. 282 alin (1) C. pen. deoarece biletul la ordin nu a fost contrafăcut sau falsificat.
b. S-a modificat cuantumul pagubei în cazul consecinţelor deosebit de grave prev. de art. 46 C. pen. Astfel, dacă în anul 1997 cuantumul pagubei pentru consecinţe deosebit de grave era de 500.000.000 lei (respectiv 50.000 lei) în anul 2006 în urma modificărilor legislative, respectiv prin Legea nr. 278/2006 prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă mai mare de 2.000.000.000 lei (respectiv 200.000 lei).
În condiţiile în care prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului prin săvârşirea infracţiunii este de 544.162.700 lei (54.416,27 lei) s-a constatat că valoarea prejudiciului nu se mai încadrează în dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. referitoare la consecinţe deosebit de grave, urmând ca inculpatul să beneficieze de dispoziţiile legii penale mai favorabile prev. de art. 13 C. pen.
În consecinţă, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.F. din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. în concurs cu infracţiunea de fals de monede sau alte valori prev. de art. 282 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.
La stabilirea pedepsei, prima instanţă de control judiciar a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru fapta reţinută în noua încadrare juridică dar şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea vinovăţiei cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
S-au avut în vedere de asemenea la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului şi disp. art. 72 C. pen. respectiv valoarea mare a prejudiciului cauzat prin infracţiune la data comiterii faptei respectiv 25 iunie 1998 şi consecinţele acestui prejudiciu asupra părţii vătămate SC C.D. SA Brăila precum şi persoana inculpatului care după comiterea faptei s-a sustras atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti, fiind dat în urmărire generală şi internaţională.
S-a avut în vedere, la stabilirea cuantumului pedepsei şi faptul că instanţa de fond s-a orientat spre o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. respectiv 10 ani închisoare.
Pe cale de consecinţă, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., respectiv spre 3 ani închisoare.
Raportat la cele menţionate mai sus, respectiv valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi persoana inculpatului care s-a sustras procesului penal, Curtea a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar în regim de detenţie prin privare de libertate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.F.
Acesta, prin apărător, a pus concluzii de admitere a recursului. Invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a apreciat că s-a făcut o greşită interpretare a legii întrucât nu s-a acordat o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. precum şi dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. A solicitat casarea atât a sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, cât şi a deciziei pronunţată de instanţa de apel şi în rejudecare aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic raportat la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi la împrejurarea că acesta,în faţa instanţei de apel a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. recunoscând comiterea faptei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 143/ A a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi la data de 23 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că,în susţinerea recursului, inculpatul Barbu Florinel, deşi invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate de aceasta nu face posibilă incidenţa acestui caz de casare.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.
Cum criticile formulate de recurentul inculpat prin prisma acestui caz de casare se referă la greşita individualizare a pedepsei cu privire la cuantumul acesteia, Înalta Curte aminteşte că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conţinutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a abrogării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpată sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 143/ A din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 04 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3004/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3009/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
