ICCJ. Decizia nr. 3180/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3180/2013

Dosar nr. 1200/33/2012

Şedinţa publică din 18 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 62 din data de 17 februarie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3451/117/2010, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. O.R., în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de - 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 martie 2010 şi până la 20 ianuarie 2011.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., stabilit de instanţă la 7 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c ) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Potrivit art. 86³ alin. (3) lit. d) C. proc. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu inculpaţii P.D.I., C.D.C., V.D.A., D.D.C.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut, faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca luată prin încheierea şedinţei publice din data de 13 ianuarie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 77/R/2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 2.720 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 3,6 grame mefedronă, substanţă rămasă în urma analizelor de laborator şi care se află la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IPJ Cluj.

2. P.D.I., în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 martie 2010 şi până la 20 ianuarie 2011.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca luată prin încheierea şedinţei publice din data de 13 ianuarie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 77/R/2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 1.770 lei şi 50 euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 0,6 grame mefedronă, substanţă rămasă în urma analizelor de laborator şi care se află la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IPJ Cluj.

S-a respins sesizarea din oficiu cu privire la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatul P.D.I. cu măsura arestării preventive.

3. C.D.C., în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 01 iunie 2010 şi până la 20 ianuarie 2011.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 5.000 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

4. D.D.C., în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele de mai sus au fost comise în condiţiile concursului real de fapte, iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de .3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

5. V.D.A., în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 01 iunie 2010 şi până la 20 ianuarie 2011.

Potrivit art. 86³ alin. (3) lit. d) C. proc. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie : să nu intre în legătură cu inculpaţii O.R., P.D.I., C.D.C., D.D.C..

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca luată prin încheierea şedinţei publice din data de 13 ianuarie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 77/R/2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, a cantităţii de 0,4 grame mefedronă rămasă în urma analizelor de laborator şi care se află în prezent la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Cluj.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 2.760 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

II. 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.R., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului O.R. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.D.I. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului Z.M.G. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul Z.M.G. a cantităţii de 8 grame mefedronă, substanţă rămasă în urma analizelor de laborator la care a fost supusă substanţa găsită în autoturismul inculpatului şi care se află depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Cluj.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului O.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.A., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului O.A. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Potrivit art. 191 alin. (1) şi 2, art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 2.500 lei fiecare, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 263/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimişi în judecată inculpaţii O.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Z.G.M., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 26 C. pen., rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi O.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluţionarea cauzei la data de 17 mai 2010, fiind înregistrată sub nr. 3451/117/2010.

Prin rechizitoriul nr. 48/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimişi in judecată, inculpaţii C.D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu art. 41 alin. (2) C. pen., V.D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu art. 41 alin. (2) C. pen., şi cu aplicare art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu art. 41 alin. (2) C. pen., şi cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, D.D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu,, fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 24 iunie 2010 sub nr. 4441/117/2010.

Reţinând că în cauză este incident cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen. în privinţa inculpatului C.D.C. fiind vorba de acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni unice, la termenul din 23 septembrie 2010 Tribunalul Cluj a dispus în baza disp. art. 35 C. proc. pen., reunirea Dosarului nr. 4441/117/2010 la Dosarul nr. 3451/117/2010.

La termenul de judecată din 22 decembrie 2011 inculpatul V.D.A. a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. fapta pentru care instanţa de fond a reţinut în sarcina acestuia faptele astfel cum rezultă din actul de sesizare şi recunoscute în totalitate de către inculpat după cum urmează:

Inculpatul V.D.A. a început să consume mefedronă în anul 2009 astfel că la începutul anului 2010 era dependent de această substanţă.

Deoarece inculpatul V. a consumat foarte des „sare de baie”, a ajuns să fie cunoscut în anturajul sau că poate procura substanţa respectivă.

1. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul P.M.A. - consumator Numitul P.M.A. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. la sfârşitul lunii februarie 2010 în timp ce se afla în Clubul Midy din Cluj-Napoca. întrucât susnumitul a aflat despre inculpat că vindea mefedronă în perioada în care această substanţă era legală, a aflat numărul acestuia de telefon, după care l-a contactat şi i-a cerut să se întâlnească. Susnumitul i-a cerut inculpatului să-i vândă „special gold”, astfel că în perioada respectivă a cumpărat de la acesta 2 plicuri de „special gold” fiecare cântărind 0,25 grame cu suma de 45 lei/ plic (fila 205-206 vol. I). Ulterior P.M.A. a consumat singur substanţa respectivă, iar în urma consumului acesteia s-a simţit plin de energie.

2. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul B.L.M. - consumator:

Numitul B.L.M. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urmă cu aproximativ 2 ani de zile şi ştia despre acesta ca se ocupă cu vânzarea de „special gold”şi „magic powder”. în aceste condiţii susnumitul cunoscând numărul de telefon al inculpatului l-a contactat pe acesta, şi i-a cerut să se întâlnească. Susnumitul a precizat că s-a întâlnit cu inculpatul în zona străzii Năsăud din Cluj-Napoca şi i-a cerut acestuia să-i vândă „special gold”. Deoarece inculpatul avea asupra sa mai multe plicuri de „special gold”, i-a vândut un plic cu suma de 50 lei, substanţă pe care a consumat-o ulterior singur.

La scurt timp, susnumitul l-a contactat din nou pe inculpat şi i-a cerut să întâlnească, iar cu acea ocazie a cumpărat de la inculpat un plic de „magic powder” cu suma de 80 lei. Ulterior, susnumitul a mai cumpărat de la inculpat încă un plic de „magic powder” cu suma de 80 lei, pe care de asemenea l-a consumat singur.

Susnumitul a arătat în declaraţia dată în faţa procurorului că ori de câte ori îl contacta telefonic pe inculpat nu vorbeau deschis despre droguri, ci fie îi cerea să se întâlnească - acesta fiind codul pentru tranzacţiile cu droguri, fie folosea diferite cuvinte din care se înţelegea că se referă la „sare de baie”.

3. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul P.R.A. - consumator:

Numitul P.R.A. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urma cu aproximativ 1 an de zile şi ştia despre acesta că se ocupă cu vânzarea de „sare de baie”. în aceste condiţii susnumitul s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul şi a cumpărat de la acesta „sare de baie” în varianta „special gold” cu sume cuprinse între 20 şi 60 de lei/ plic. în perioada februarie - martie, 2010, susnumitul a cumpărat de la inculpat de aproximativ 10 ori diferite cantităţi de „sare de baie” (respectiv unul sau maxim două plicuri o dată), substanţă pe care a consumat-o singur sau împreună cu alte persoane.

Susnumitul a arătat în declaraţia dată în faţa procurorului că ori de câte ori îl contacta telefonic pe inculpat nu vorbeau deschis despre droguri, ci foloseau diferiţi termeni pentru a nu se înţelege de altcineva că discută despre „sare de baie”.

4. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul B.D.E. - consumator.

Numitul B.D.E. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urmă cu aproximativ 14 ani de zile fiind în relaţii amicale cu acesta. La începutul anului 2010 susnumitul a aflat din cercul său de prieteni că inculpatul vinde „special gold”, însă în perioada în care substanţa respectivă se comercializa în mod legal nu a cumpărat niciodată de la acesta.

La începutul lunii martie 2010 inculpatul i-a oferit susnumitului cu titlu gratuit „special gold” de aproximativ 5 sau 6 ori, substanţă pe care a consumat-o fie singur, fie împreună cu inculpatul. Ulterior, aproximativ în aceeaşi perioadă susnumitul a cumpărat de la inculpat încă de aproximativ 3 ori câte 1-2 plicuri de „special gold” cu sume cuprinse între 40 şi 50 lei/ plic, substanţa pe care a consumat-o singur sau împreună cu numitul P.R.A.

Susnumitul a arătat în declaraţia dată în faţa procurorului ca ori de câte ori îl contacta telefonic pe inculpat nu vorbeau deschis despre droguri, ci foloseau diferite cuvinte ca şi coduri.

5. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul A.V.C. - consumator:

Numitul A.V.C. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urmă cu aproximativ 4 luni de zile în timp ce se afla în Clubul D. din Cluj-Napoca. întrucât susnumitul a aflat despre inculpat că vindea mefedronă l-a contactat telefonic şi i-a cerut să se întâlnească. Susnumitul ia cumpărat de la inculpat 2 plicuri de „sare de baie” cu suma totală de 100 lei.

Ulterior susnumitul a consumat singur substanţa respectivă şi s-a simţit euforic.

6.Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul B.M.A. - consumator:

Numitul B.M.A. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. la sfârşitul anului 2009. încă de la început susnumitul a aflat despre inculpat că acesta consumă „sare de baie”, însă în perioada în care comercializarea acesteia era legală nu a cumpărat niciodată de la inculpat substanţa respectivă.

Începând cu luna februarie 2010 şi până în luna martie 2010 susnumitul a început să cumpere câte 2 plicuri de „special gold” de la inculpat, cu suma de 50 lei/ plic. Susnumitul a precizat că a cumpărat în total de la inculpat aproximativ 10 plicuri de „special gold” pe care le-a consumat singur.

7. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numita I.P.C. - consumatoare:

Numita I.P.C. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urmă cu mai mulţi ani de zile întrucât au fost colegi de şcoală. La începutul anului 2010 numita s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul, iar în urma discuţiilor purtate cu acesta inculpatul a întrebat-o dacă nu ar fi interesată să cumpere „sare de baie”. Din acel moment susnumita a început să-l contacteze telefonic pe inculpat şi cu toate că nu vorbeau explicit la telefon, se înţelegeau să se întâlnească, iar la întâlnire stabileau câte plicuri de „special gold” dorea să cumpere susnumita. Susnumita a cumpărat de la inculpat de 5 ori câte 3-4 plicuri de „special gold” o dată, cu suma de 50 lei/ plic.

În perioada ulterioară datei de 15 februarie 2010 susnumita a consumat împreună cu inculpatul „sare de baie” încă de aproximativ 6-7 ori, fie în autoturismul inculpatului, fie la locuinţa numitului B.A.

8. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numita S.R.A. - consumatoare:

Numita S.R.A. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în urmă cu mai mult timp, fiind în relaţii amicale cu acesta. în perioada în care comercializarea mefedronei era legală, numita a început să consume cu inculpatul substanţa respectivă pe care o cumpăra de la acesta.

Ulterior momentului la care mefedronă a fost declarată drog de mare risc, susnumita a consumat împreună cu inculpatul substanţa respectivă de mai multe ori, însă niciodată nu a mai plătit bani pentru aceasta.

Susnumita nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, însă depoziţia sa este infirmată pe de o parte de declaraţiile inculpatului şi conţinutul procesului verbal de confruntare, iar pe de altă parte de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi şi declaraţia numitei S.P..

9. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numita S.P. - consumatoare:

Numita S.P. l-a cunoscut la inculpatul V.D.A. în cursul lunii februarie 2010 şi începând cu data respectivă şi până în luna martie 2010 a fost prietena acestuia. în această perioadă susnumita a constatat că inculpatul consumă „special gold”, substanţă pe care i-a oferit-o şi susnumitei spre consum. în depoziţia sa susnumita a arătat că în toată perioada de timp cât a fost prietena inculpatului a consumat împreună cu acesta „sare de baie” de aproximativ 10 ori, însă niciodată nu a plătit bani pentru aceasta.

Susnumita a menţionat că de fiecare dată când consuma „sare de baie” se simţea plină de energie şi era mult mai volubilă.

10. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul V.V.B. - consumator:

Numitul V.V.B. l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. la începutul anului 2010 în timp ce se afla într-un club din Cluj-Napoca. întrucât susnumitul a aflat despre inculpat că vindea mefedronă au făcut schimb de numere de telefon şi ori de câte ori intenţiona să-şi cumpere substanţa respectivă de la inculpat îl suna şi îi cerea să se întâlnească. Susnumitul a arătat că înainte ca substanţa respectivă să fie declarată ilegală a cumpărat de la inculpat „special gold” de mai multe ori. întrucât susnumitul se obişnuise cu efectele substanţei respective şi după ce aceasta a fost interzisă, l-a contactat telefonic pe inculpat şi a cumpărat de la acesta un plic de „special gold” cu suma de 50 lei, substanţă pe care a consumat-o singur.

11. Fapta inculpatului V.D.A. raportat la numitul T.C.A. - consumator:

Numitul T.C.A. I-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. în cursul lunii martie 2010 prin intermediul numitei S.P. Susnumitul a aflat de la aceasta din urmă despre inculpat că are de vânzare „special gold” şi alte substanţe cu efecte halucinogene. Astfel susnumitul i-a cerut inculpatului să îi vândă 2 plicuri din substanţa respectivă cu suma totală de 70 lei. Ulterior susnumitul a consumat singur substanţa amintită.

La data de 02 martie 2010 investigatorul sub acoperire cu nume de cod „H.M.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „B.S.” au cumpărat de la inculpatul V.D.A., care la momentul respectiv nu era identificat, cantitatea de 0,4 grame mefedronă sub forma de „special gold” cu suma de 120 de lei (fila 9 vol. l din dos. de u.p. nr. 48/P/2010]. Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 942090 din 03 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită dintr-o substanţă cristalină de culoare albă introdusă în două punguţe din material plastic transparent cu ziplock, care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este mefedronă, respectiv conţine ca şi substanţă activă 4-metilmetcatinonă, substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (fila 11-14 din vol. I d.u.p. nr. 48/P/2010]. în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator proba înaintată a fost consumată (f. 12 vol. I).

La data de 05 martie 2010 investigatorul sub acoperire cu nume de cod „H.M.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „B.S.” au cumpărat de la inculpatul V.D.A., 3 plicuri cu inscripţia „special gold bath salt seafood aroma” care conţinea o substanţă cristalină de culoare albă cu suma de 300 de lei (fila 19 vol. I d.u.p.]. Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită din 0,7 grame substanţă cristalină de culoare albă introdusă în trei punguţe din material plastic transparent cu ziplock, care erau ambalate individual în trei pliculeţe din carton de culoare alb cu portocaliu, care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este mefedronă, respectiv conţine ca şi substanţă activă 4-metilmetcatinonă, substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 21-24 vol. I d.u.p.]. în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 0,4 grame care a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip Ml cu nr. x care a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte (f.27 vol. I d.u.p.].

La data de 11 martie 2010 investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.M.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „B.S.” au cumpărat de la inculpatul V.D.A., 3 plicuri cu inscripţia „special gold bath salt seafood aroma” care conţinea o substanţă cristalină de culoare albă cu suma de 200 de lei (f.28 vol. I d.u.p.). Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită din 0,4 grame substanţă cristalină de culoare albă introdusă în trei punguţe din material plastic transparent cu ziplock, care erau ambalate individual în trei pliculeţe din carton de culoare alb cu portocaliu, care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este mefedronă, respectiv conţine ca şi substanţă activă 4-metilmetcatinonă, substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 30-33 vol. I d.u.p.). în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator proba înaintată a fost consumată integral (f. 31 vol. I d.u.p.).

De asemenea, aşa cum reiese din declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, în faţa instanţei de judecată, ca şi din declaraţia martorului B.D.E., audiat în faţa instanţei de judecată (f. 151 din vol. I din dosarul instanţei), care este un prieten foarte apropiat al inculpatului V.D.A., rezultă că în toată perioada în care inculpatul a traficat droguri de mare risc, respectiv mefedronă, acesta a şi consumat astfel de substanţe, ajungând în stare de dependenţă psihologică faţă de drogul respectiv.

În drept, fapta inculpatului V.D.A. care în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut şi a oferit mefedronă, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, pe piaţa de consumatori din municipiul Cluj-Napoca, respectiv numiţilor T.C.A., V.V.B., P.M.A., S.R.A., A.V.C., B.D.E., P.R.A., B.L.M., I.P.C., B.M.A., S.P., precum şi colaboratorului autorizat cu nume de cod „B.S.” - droguri de mare risc pe care le-a procurat de la inculpatul D.D.C., care la rândul său le-a procurat de la inculpatul C.D.C., aşa cum s-a arăta cu ocazia descrierii stării de fapt referitoare la aceşti inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpatul, care în perioada cuprinsă între 15 februarie 2010 - martie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat mefedronă, respectiv „sare de baie”, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, singur sau împreună cu alte persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Reţinând vinovăţia inculpatului V.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Ţinând seama de cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de faptul că acesta nu posedă antecedente penale, de conduita de regret manifestată pe parcursul procesului penal, instanţa de prim grad a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia, sens în care a stabilit ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86¹ C. pen.

1. Ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată nu au recunoscut faptele, astfel că instanţa de fond a început cercetarea judecătorească, din probele dosarului reţinând următoarele:

Mefedronă, cunoscută sub denumirea populară de „sare de baie” a fost comercializată în mod legal, prin intermediul magazinelor obişnuite sau magazinelor online, până la data apariţiei O.U.G. nr. 6/2010 - act normativ care a intrat în vigoare o dată cu publicarea acestuia în M. Of. nr. 100 din 15 februarie 2010. Actul normativ menţionat a modificat şi completat Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în sensul că substanţa activă conţinută de aşa numita „sare de baie”, respectiv 4-metilmetcatidona, sau altfel spus mefedrona, a fost incriminată ca şi drog de mare risc fiind enumerată pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000.

Intervenţia legiuitorului s-a impus ca urmare a faptului că noul sortiment de stupefiante, mult mai puternice decât salvia sau alte plante etnobotanice, comercializat fie sub brand-ul „special gold”, fie sub brand-ul „magic powder”, a fost extrem de răspândit în rândul tinerilor, provocând, alături de efecte halucinogene, o multitudine de simptome cum ar fi palpitaţii, ticuri nervoase şi chiar decesul în unele cazuri, dovedindu-se a fi foarte toxice.

Aşa cum s-a arătat, înainte de incriminarea mefedronei ca şi drog de mare risc, aceasta era comercializată în mod legal, fie prin aşa zisele „magazine de vise”, fie în mod direct de persoane care frecventau diverse cluburi din Cluj-Napoca, cum ar fi Clubul M., Clubul R., Clubul D., etc. Printre persoanele care aveau astfel de preocupări şi care îşi asigurau veniturile zilnice din comercializarea substanţei cunoscută sub denumirea de „sare de baie” era şi inculpatul O.R.. Persoana acestuia a ajuns să fie notorie printre persoanele care frecventau cluburile amintite şi care îl cunoşteau sub numele de „R.” şi care îl asociau cu cel care vinde „sare de baie”.

Din declaraţiile date de inculpat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, rezultă că acesta se aproviziona atât de la societatea la care lucra numitul B.A.B., şi care îşi promova produsele pe diferite site-uri, cât şi de la inculpatul P.D.I., care era prieten cu inculpatul C.D.C., zis „Conu”, şi care deţinea de asemenea un site, www.magicpowder.ro, prin intermediul căruia comercializa on line „sare de baie”.

În cele ce urmează s-a analizat activitatea inculpaţilor trimişi în judecată ulterior datei de 15 februarie 2010, când mefedrona a devenit drog de mare risc, şi prin urmare activitatea de traficare sau de consum, fără drept, a unei asemenea substanţe, cădea sub incidenţa Legea nr. 143/2000.

Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului, percepute de instanţă în mod nemijlocit, în cursul anului 2009 a început să consume „sare de baie”, iar din toamna aceluiaşi an a început să comercializeze substanţa respectivă în mod direct în diferite cluburi din Cluj-Napoca.

Martorii P.N.B., S.C. şi F.A. se cunosc de mai mulţi ani, şi sunt cunoscuţi în anturajele pe care le frecventează ca fiind persoane agresive.

Inculpatul O.R. era în relaţii amicale cu martorul P.N.B. de mai mulţi ani, astfel că prin intermediul acestuia i-a cunoscut pe martorii F.A. şi S.V.C., zis „C.”. Cei trei martori cunoşteau despre inculpat că în perioada în care „sarea de baie” se comercializa în mod legal, acesta obişnuia să vândă substanţa respectivă în special în Clubul Refresh din Cluj-Napoca, astfel că personal şi-au procurat de la inculpat de mai multe ori „special gold”. Ulterior datei de 15 februarie 2010, din cele declarate de martori rezultând că era vorba chiar de sfârşitul lunii februarie 2010, martorul P.N.B., cunoscut de prieteni drept „B.”, întrucât toate magazinele care se ocupau cu vânzarea substanţei amintite au fost închise şi pentru că inculpatul O.R. avea o datorie faţă de acest martor, l-a contactat pe inculpat pentru a-i furniza lui şi prietenilor lui, „sare de baie”. Deoarece prietenul lor F.A. urma să intre în tură la clubul „A.” unde acesta lucra ca bodyguard, toţi trei s-au deplasat la acest club, urmând să sosească inculpatul O.R. cu „sarea de baie”. Aşa cum reiese din declaraţiile martorilor P.N.B. (filele 105-111 şi respectiv 249) şi S.V.C. (filele 96-100 şi respectiv 246), ulterior au fost sunaţi de către inculpatul O.R. că va trimite pe cineva, şi după un timp au fost sunaţi de un băiat care a spus că va veni să se întâlnească cu ei din partea inculpatului O.R.. Peste puţin timp a apărut băiatul respectiv, în persoana inculpatului P.D.I., şi acesta le-a înmânat celor trei un plic de „magic powder”. Când inculpatul P.D.I. le-a solicitat celor trei banii pentru marfa furnizată, aceştia i-au replicat că inculpatul O.R. le este dator, şi el, adică inculpatul P.D.I., nu are decât să se înţeleagă cu inculpatul O.R..

Ulterior cei trei martori au consumat împreună plicul de „magic powder”

Deşi prin rechizitoriu se susţine că cei trei martori au achiziţionat şi altă dată de la inculpatul O.R. droguri de mare risc, adică mefedrona, oferind în schimb obiecte vestimentare, cum ar fi un costum Armâni, instanţa de fond nu a luat în considerare aceste acte materiale, deoarece martorii nu au declarat nimic în legătură cu ele, iar Parchetul a arătat că sunt dovedite prin interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.R. cu martorul P.N.B. la data de 05 martie 2010, adică anterior începerii urmăririi penale, care a avut loc la data de 19 martie 2010 (filele 62-64 vol. I din dos, de u.p. 263/P/2009), ori potrivit deciziei nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, care este obligatorie pentru instanţe, inclusiv în ceea ce priveşte statuările ce apar în considerentele ei, potrivit deciziei instanţei constituţionale nr. 1/1995, aceste interceptări sunt valide numai în măsura în care au fost efectuate după începerea urmăririi penale.

Martorul H.M.A. este cetăţean tunisian care de aproximativ 5 ani studiază în România medicina, specializarea stomatologie.

Începând cu anul 2009 când comercializarea „sării de baie” era legală, martorul a început să consume substanţa respectivă foarte des, întrucât avea posibilitatea să şi-o procure din diferite surse, devenind în scurt timp dependent, şi ulterior incriminării mefedronei, fiind chiar condamnat atât pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu cât şi pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Astfel, spre sfârşitul anului 2009 martorul H.M.A. frecventa Clubul Refresh din Cluj-Napoca, unde l-a cunoscut pe inculpatul O.R.. Cum acesta din urmă se ocupa cu comercializarea de „special gold” şi întrucât martorul era consumator de astfel de substanţe, acesta din urmă a cumpărat de la inculpat „sare de baie” de foarte multe ori, motiv pentru care cei doi au ajuns să facă schimb de numere de telefon şi să se vadă tot mai des.

Ulterior datei de 15 februarie 2010, când comercializarea „sării de baie” a devenit ilegală, martorul H.M.A. a încercat să nu mai consume substanţa respectivă, însă întrucât devenise dependent de aceasta, l-a abordat din nou pe inculpatul O.R. şi l-a întrebat dacă nu ştie cum ar putea face rost de aşa ceva. Fără ca inculpatul O.R. să-i divulge sursa sa de droguri, acesta i-a dat martorului mefedronă să consume, de mai multe ori, cei doi consumând împreună, aşa cum reiese din declaraţiile martorului (filele 55-62, 64-65 şi respectiv 298). Martorul a mai declarat în faza de urmărire penală că nu poate spune decât ori au consumat, dar a menţionat că se întâlneau aproape în fiecare week-end şi consumau, iar atunci când consumau împreună inculpatul nu îi cerea bani. în faza de judecată martorul a declarat că ulterior datei de 15 februarie 2010, inculpatul O.R. i-a dat mefedronă de 2-3 ori, dar a precizat că îşi menţine toate declaraţiile date în faza de urmărire penală.

La începutul lunii martie 2010, inculpatul O.R. i-ar fi spus martorului că poate să-i facă rost de magic powder, având o sursă pentru această substanţă. Totodată inculpatul i-a spus preţul unui gram este de 160-200 lei, astfel că martorul i-a dat de mai multe ori bani ca să-i procure astfel de droguri. La scurt timp după ce martorul H.M.A. a cumpărat „magic powder”, de la inculpatul O.R., martorul l-a cunoscut şi pe inculpatul P.D.I., care era de fapt sursa de la care inculpatul O.R. procura „sarea de baie”.

Aşa cum reiese din declaraţiile martorului date atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată, inculpatul O.R., însoţit de martor, s-a întâlnit cu inculpatul P.D.I. de trei ori, şi după fiecare întâlnire martorul îşi procura mefedronă. Cele trei întâlniri au avut loc la benzinăria Moli din Mărăşti, în apropierea podului Calvaria din Mănăştur şi în Piaţa 14 Iulie din cartierul Grigorescu. La întâlnirea ce a avut loc la benzinăria M. inculpatul P.D.I. nu a venit singur, ci împreună cu inculpatul Z.G.M. care conducea autoturismul marca Lancia cu numărul de înmatriculare x, dar care însă nu a participat în mod direct la discuţia dintre cei doi inculpaţi, acesta rămânând în maşina sa.

Cu toate că inculpatul P.D.I. a declarat în faţa instanţei de judecată că i-a dat martorului H. „generation 2012” şi nu mefedronă, s-a putut pune la îndoială declaraţia martorului, care a susţinut foarte clar că a primit mefedronă şi nu altă substanţă, şi având în vedere că martorul a declarat că era dependent de mefedronă, în mod cert nu se poate confunda această substanţă cu vreo alta.

Martora M.A. l-a cunoscut pe inculpatul P.D.I. în Clubul B. începând cu vara anului 2009, aceasta a început să lucreze ca şi model în studioul inculpatului de video chat. în cursul lunii ianuarie 2010 acesta i-a oferit „sare de baie”, în timp ce se aflau la studioul respectiv. De asemenea, în perioada 16-21 februarie 2010, inculpatul, în timp ce se afla în vizită la martoră în noul apartament închiriat de aceasta pe strada Gorunului din Cluj-Napoca, i-a oferit din nou „sare de baie”, cei doi consumând împreună această substanţă. Martora mai arată că la data de 19 martie 2010 inculpatul i-a oferit din nou sared e baie martorei, iar cei doi au consumat împreună (filele 4-6 vol. II d.u.p.).

În faţa instanţei de judecată martora a declarat că apartamentul de pe strada Gorunului l-a închiriat cândva prin 14-15 februarie 2010, dar că în acel apartament s-a mutat cu câteva zile înainte de încheierea contractului şi că consumul de „sare de baie” a avut loc imediat după mutare, martora încercând în acest fel să plaseze în timp această acţiune a inculpatului de oferire de droguri de mare risc, undeva anterior datei de 15 februarie 2010, şi prin urmare înafara unei incidenţe penale.

Instanţa apreciază că această declaraţie a martorei nu este sinceră, deoarece în faza de urmărire penală martora a arătat, cu foarte multă precizie, că inculpatul i-a oferit droguri de mare risc, pe care le-au consumat împreună, cândva în perioada 16-21 februarie 2010, deoarece de cele două limite ale perioade pe care a enunţat-o a legat evenimente importante din viaţa sa, şi anume la data de 16 februarie 2010 s-a mutat într-un nou apartament, adică în cel de pe strada Gorunului, iar la data de 21 februarie 2010 a plecat în vacanţă în Malta, şi ştia sigur că a consumat droguri de mare risc oferit de către inculpat, în timp ce se afla împreună cu acesta în noua sa locuinţă (f. 250 din vol. I d.p.). Cele două date avansate de martoră în faza de urmărire penală, respectiv 16 şi 21 februarie, reprezintă aspecte de amănunt pe care, de obicei le poate furniza doar cineva care cu adevărat le cunoaşte şi, aşa cum am mai arătat, aveau legătură cu evenimente destul de importante din viaţa, şi din această pricină relatările par foarte veridice, dincolo de faptul că declaraţia din faza de urmărire penală este mult mai apropiate în timp de evenimentele relatate, în condiţiile în care acea declaraţie este datată 26 martie 2010, ori declaraţia dată în faţa instanţei de judecată este dată la 02 decembrie 2010. Declaraţia din faza de urmărire penală este mai credibilă şi prin prisma datelor avansate, în timp ce cea dată în faza de judecată este destul de evazivă, plus că apare o precizare, cu totul nouă, că în apartamentul respectiv de pe str. Gorunului s-ar fi mutat cu câtva timp înainte de semnarea efectivă a contractului, semnare ce a avut loc cândva la 14 sau 15 februarie 2010.

De altfel declaraţia martorei M.A. este contrazisă şi de contractul de închiriere de pus la dosar la fila 9 din vol. I din dosarul instanţei, din care reiese că acest contract a fost semnat la data de 16 februarie 2010, iar locaţiunea era valabilă din data de 17 februarie 2010.

Martorul A.V.A. l-a cunoscut pe inculpatul P.D.I. în Clubul O. în luna martie 2010, în contextul în care fiind însoţit de mai multe fete, fiind ziua de 8 martie, le-a întrebat pe acestea de unde poate procura „droguri legale”, iar fetele respective i l-au indicat pe inculpat. Acesta i-a dat un pliculeţ cu o substanţă albă cu granulaţie fină, pentru care a plătit suma de 200 lei. La câteva zile după momentul relatat mai sus, martorul l-a contactat din nou pe inculpat, care i-a mai vândut un pliculeţ identic cu cel din noaptea de 8/9 martie contra sumei de 200 lei (vol. III d.u.p. filele 76-80 şi respectiv fila 299 din d.p.).

Martorul a susţinut în faţa instanţei de judecată că de fapta cumpărat „generation 2012”.

Din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23 martie 2010 cu privire la locuinţa inculpatului P.D.I. situată în Cluj-Napoca, str. Mureşului a rezultat faptul că nu au fost găsite droguri sau alte substanţe stupefiante f. 113 vol. I d.u.p.). La aceeaşi dată prin rezoluţia procurorului D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj a fost autorizată în baza art. 100 alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 106 C. proc. pen., efectuarea unei percheziţii asupra autoturismului marca B. seria 5 cu numărul de înmatriculare x utilizat de inculpatul P.D.I. (f. 118 vol. I d.u.p.). în urma efectuăm percheziţiei asupra vehiculului, a fost găsit un plic de culoare neagră cu inscripţia „magic” despre care inculpatul a declarat ca nu ştie ce conţine, un comprimat de culoare albastră despre care inculpatul a afirmat că este ketonal şi încă un carton pe care era trecută expresia „magic flower powder” (f. 121-122 vol. I d.u.p.). Substanţele găsite în autoturismul inculpatului au fost ridicate şi sigilate cu sigiliul MAI, fiind predate ulterior Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită dintr-o substanţă cristalină de culoare albă împachetată într-o din material plastic transparent, capsată pe carton de culoare neagră şi inscripţionată „flower magic powder” care cântărea 0,9 grame şi care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 124-129 vol. I d.u.p.). în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifice s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 0,6 grame mefedronă care a fost sigilată cu sigiliul MAI 35988 şi a fost predată ulterior la Camera de Corpuri Delicte. De asemenea în concluziile aceluiaşi script s-a stabilit că pastila de culoare albastră înaintată conţine ca şi substanţă activă ketoprofen care nu se află sub incidenţa Legii nr. 143/2000 (f.125-129 vol. I d.u.p.).

Martorul S.L.V. l-a cunoscut pe inculpatul O.R. la sfârşitul anului 2009 prin intermediul martorului Nistor Ionuţ. De la acesta, martorul a aflat că inculpatul vindea „special gold” în diferite cluburi din Cluj-Napoca cu sume cuprinse între 20 - 35 lei/ plic.

După date de 15 februarie 2010, mai precis la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie 2010, martorul a cumpărat de la inculpatul O.R. şapte plicuri dintr-o substanţă, despre care martorul credea că era sare de baie, aşa cum a declarat în faţa instanţei, în timp ce în faza de urmărire penală a declarat că a cumpărat în mod cert sare de baie sub forma „special gold” (f. 49-53, vol. III şi respectiv f.247 din vol. I din dos. T.C.)

Martorii B.L. şi F.D.Z. au declarat în faţa instanţei de judecată (f. 303 şi respectiv 248) că au cumpărat sare de baie de la inculpatul O.R., dar numai înainte de data de 15 februarie 2011, de fapt martorul B. era cel care cumpăra pentru amândoi, dar în mod cert au cumpărat anterior datei la care aceasta a devenit ilegală, ultimele plicuri fiind consumate după data de 15 februarie 2010.

Martorul Căpuşan Radu (f. 121-126, 215 din vol. III din dos. de u.p. şi f. 301 din vol. I din dos. inst.) a declarat că la sfârşitul lunii februarie 2010 - martie 2010 a cumpărat de aproximativ 2 ori sare de baie de inculpatul O.R.

Este real că martorul a arătat în faţa instanţei că nu a mai achiziţionat sare de baie de la inculpat după data de 15 februarie 2010, dar că la urmărire penală a declarat de această manieră, deoarece a fost intimidat de organele de urmărire penală. Instanţa va aprecia că nu există temei de a crede că martorul a dat acele declaraţii în alte condiţii mai stresante şi mai presante decât cele pe care le presupune orice anchetă penală, deoarece a cerut lămuriri cu privire la intimidările la care a făcut referire martorul şi apreciază că acestea fac parte din strategia de anchetă în faza de urmărire penală, şi nu pot fi de natură a obţine declaraţii împotriva voinţei reale a persoanei declarante.

La sfârşitul anului 2009, inculpatul O.R. l-a cunoscut pe martorul B.A., care locuia în oraşul Agnita, jud. Sibiu, prin intermediul unei cunoştinţe comune. în perioada în care comercializarea mefedronei sub forma „special gold” era legală, martorul lucra pentru o societate care comercializa on line astfel de produse şi le promova pe diferite site-uri. în perioada respectivă, inculpatul procura de la martor „sare de baie” cu suma de 8 - 9 lei/ plic, iar ulterior inculpatul o vindea în diferite cluburi din Cluj-Napoca cu suma de aproximativ 25 lei/ plic. Ca urmare a faptului că inculpatul avea foarte mulţi clienţi, s-a ajuns ca la un moment dat să cumpere chiar 1400 de plicuri o singură dată. întrucât cea mai mare cantitate se vindea în week-end, inculpatul obişnuia să se aprovizioneze cu aproximativ 800 - 1000 de plicuri pe săptămână. înainte ca „sarea de baie” să fie declarată ilegală, inculpatul a procurat de la învinuitul Borza de 3 ori câte 1.000 de plicuri, însă după data de 15 februarie 2010 martorul a închis site-ul prin intermediul căruia comercializa substanţa respectivă, astfel că inculpatul a fost nevoit să găsească o altă sursă de procurare a substanţei amintite.

La începutul lunii martie 2010, martorul B.A. s-a deplasat în municipiul Cluj-Napoca deoarece la Clubul Midy urma să mixeze un DJ renumit şi era şi ziua de naştere a martorului, astfel că l-a contactat telefonic pe inculpatul O.R. căruia i-a cerut „special gold”, întrucât nu cunoştea pe nimeni în municipiul Cluj-Napoca, cu excepţia inculpatului, şi fiind ziua sa de naştere dorea să se relaxeze consumând sare de baie. Ulterior martorul s-a întâlnit cu inculpatul şi a primit de la acesta un plic de „special gold” care cântărea 0,25 grame, însă întrucât era ziua sa de naştere inculpatul nu i-a cerut bani pentru plicul respectiv, spunând că este cadou din partea lui (f. 144-148 vol. III din d.u.p. şi f. 306 din vol. I d.p.)

La începutul lunii noiembrie 2009, martora M.A. a devenit iubita inculpatului O.R.. Chiar de la începutul relaţiei dintre cei doi, inculpatul i-a spus martorei că distribuie „sare de baie”, respectiv „special gold” în diferite cluburi din Cluj-Napoca şi că şi-o procură prin intermediul martorului B.A., despre care martora ştia că este din Sighişoara. Mai mult, încă de la început martora a cunoscut faptul că inculpatul primea diferite pachete cu „special gold” din Bucureşti şi că vindea un plic cu suma de 10 - 11 lei. De asemenea, martora l-a însoţit pe inculpat o singură dată la o firmă de curierat din municipiul Cluj-Napoca, de unde acesta a ridicat un pachet care conţinea în jur de 1.500 de plicuri de „special gold”, pentru care inculpatul a achitat suma de 6.000 lei.

În perioada respectivă, inculpatul şi martora obişnuiau să consume împreună foarte des „special gold” datorită efectelor pe care substanţa respectivă o avea asupra lor. în faţa instanţei de judecată martora a declarat că din cauza consumului de droguri a avut probleme medicale, în luna octombrie 2010 suferind chiar o intervenţie chirurgicală.

După data de 15 februarie 2010, respectiv după momentul în care inculpatul O.R. a început să îşi procure mefedronă prin intermediul inculpatului P.D.I., martora l-a cunoscut şi pe acesta din urmă şi chiar i-a însoţit pe inculpatul O.R. şi pe martorul H.M.A. la una dintre întâlnirile pe care aceştia le-au avut cu inculpatul Pop. Martora a fost de faţă în momentul în care inculpatul O. şi martorul H. au primit de la inculpatul P.D.I. două plicuri din substanţa cunoscută sub denumirea de „generation 2012” şi încă trei ţiple neambalate şi nemarcate cu vreo denumire.

Coroborând cele declarate de această martoră în faza de urmărire penală (f. 86-91, 211-212 vol. I din d.u.p.) cu declaraţia dată de martorul H. în faţa instanţei de judecată, se poate spune fără dubiu că în acele ţiple se afla mefedronă, în condiţiile în care martorul a spus că după fiecare întâlnire avută de el şi inculpatul O.R., pe de o parte, şi inculpatul P.D.I., pe de altă parte, el îşi procura mefedronă.

În faţa instanţei martora a declara că din câte cunoaşte ea şi îşi aminteşte, după data de 15 februarie 2010, inculpatul O.R. a oferit sau vândut numai „generation 2012”.

Instanţa apreciază că declaraţiile din faza de urmărire penală sunt marcate de sinceritate, deoarece sunt şi mai aproape, în timp, faţă de momentul desfăşurării evenimentelor, în timp ce cele din faza de judecată sunt de circumstanţă şi date în ideea de a-l ajuta pe inculpatul O.R., cu atât mai mult cu cât martora nu îşi mai amintea aspectele ce ar fi putut întări acuzaţiile aduse inculpatului O.R., dar îşi amintea cu multă precizie şi claritate tot ce aprecia că i-ar putea fi favorabil acestuia (fila 245 din vol. I din d.p.).

La sfârşitul anului 2009, martorul P.M.A. a început să consume ocazional „sare de baie”, în timp ce se afla prin diferite cluburi, unde l-a cunoscut şi pe inculpatul O.R. despre care a aflat că se ocupă cu comercializarea „sării de baie”.

La începutul lunii martie 2010, după ce mefedronă a fost declarată drog de mare risc, martorul s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul O.R., ocazie cu care acesta din urmă i-a propus să cumpere de la el „special gold”, spunându-i că are de vânzare, cu suma de 45 lei/ plic. Cu toate că iniţial martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, ulterior nu s-a mai întâlnit cu acesta pentru a cumpăra de la el substanţa respectivă.

La scurt timp după episodul descris mai sus, inculpatul O.R. l-a contactat telefonic în repetate rânduri pe martorul P.M.A., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde „sare de baie”, fie sub formă de „special gold”, fie sub formă de „magic powder”. Din depoziţia martorului a rezultat faptul că ori de câte ori inculpatul îl contacta în acest scop, folosea cuvinte ca şi „treninguri”, „parfumuri”, atunci când se referea la „sare de baie”. De asemenea, din depoziţia testimonială a rezultat faptul că la un moment dat inculpatul i-a făcut martorului o ofertă de 10 plicuri de „special gold” cu suma de 700 lei, iar ulterior a negociat preţul până la 500 de lei tocmai pentru a-l determina pe martor să cumpere substanţa respectivă (filele 193-196, vol. III din d.u.p.).

În faţa instanţei de judecată (fila 300 din vol. I din d.u.p.) martorul a arătat, după ce a susţinut că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, că nu se afla în relaţii prea apropiate cu inculpatul O.R., şi nu crede că acesta i-a oferit sare de baie, după data de 15 februarie 2010, însă nici nu a furnizat o argumentaţie solidă şi raţională pentru faptul că în faza de urmărire penală a „presărat” în declaraţia sa foarte multe amănunte, care nu aveau cum fi „inventate” de organele de urmărire penală, şi cu atât mai mult cu cât declaraţia i-a fost luată martorului în faţa apărătorului inculpatului O.R..

Martorul N.I.L. îl cunoaşte pe inculpatul O.R. de aproximativ 4 ani de zile, şi fiind şi el consumator de „sare de baie” ştia, că în perioada în care comercializarea acesteia era legală, inculpatul se ocupa cu vânzarea acestui produs prin diferite cluburi. După data de 15 februarie 2010, inculpatul i-a oferit „sare de baie”, sub forma „special gold” cu preţul de 80 lei/ plic.

De asemenea martorul relatează (f. 196-200 din vol. I d.u.p. şi respectiv fila 244 din d.u.) că undeva la sfârşitul anului 2009 - începutul lui 2010, inculpatul l-a întrebat pe martor dacă nu ştie pe cineva care ar dori cocaină, spunându-i că ar putea procura cu 80-90 euro/ gram.

Cu toate că inculpatul neagă vehement că ar fi avut vreodată de a face cu trafic de cocaină, că nu a oferit niciodată nimănui astfel de substanţă, apreciem că acest nu este străin de o asemenea îndeletnicire, în condiţiile în care şi martora M.A., iubita inculpatului, a declarat în faza de urmărire penală (f. 86-91, 211-212 vol. III din d.u.p.) că la un moment dat între cei doi au existat discuţii, chiar dacă pur teoretice, despre perspectiva de a consuma cocaină.

De altfel, la data de 10 ianuarie 2010 investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.A.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „S.M.” au cumpărat de la inculpatul O.R. cantitatea de 0,7 grame cocaină cu suma de 500 de lei (f. 15 vol. I din d.u.p. 263/P/2009). Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 ianuarie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită dintr-o substanţă pulverulentă de culoare albă care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este cocaină în amestec cu fenacetină, substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. 11 din Legea nr. 143/2000 (f. 18-22 vol. I d.u.p.). în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifice s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 0,4 grame cocaină care a fost sigilată cu sigiliul MAI nr. x şi a fost predată ulterior la Camera de Corpuri Delicte (f. 23 vol. I d.u.p. 263/P/2009).

Instanţa a procedat la audierea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.A.” (f. 344-345 vol. II d.u.), întrucât audierea colaboratorului sub acoperire nu a fost posibilă, iar acesta a confirmat toate acuzaţiile aduse inculpatului sub acest aspect.

Apărarea inculpatului O.R. a contestat această probă, susţinând că nu este una obiectivă, câtă vreme investigatorul este practic organe de urmărire penală. Prin urmare problema care se ridică aici este aceea a legalităţii activităţii desfăşurate de către investigatorul sub acoperire, deoarece declaraţiile acestuia nu trebuie să fundamenteze într-un mod exclusiv şi determinant stabilirea vinovăţiei inculpatului, iar pe de altă parte, activitatea lui nu trebuie să aibă un caracter provocator. Astfel, conform jurisprudenţei CEDO (cazul Ludi c. Elveţiei), trebuie să existe unele raţiuni pentru care acuzatul să fie bănuit că ar fi un traficant de droguri (cazier, deschiderea unei anchete preliminare, găsirea unor droguri asupra sa sau la domiciliul său, procurarea de droguri direct sau prin intermediari, cercetarea activităţii infracţionale a acestuia sau instigarea la comiterea unei astfel de infracţiuni). în contextul concret al cauzei de faţă, se ridică problema de a şti dacă probele au fost corect obţinute sau cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) şi art. 68 C. proc. pen. (ca urmare a provocării din partea agenţilor infiltraţi - a colaboratorului sub acoperire). Ori este necesară, în cauză, verificarea împrejurării dacă inculpatul, în condiţiile în care anterior nu a mai săvârşit astfel de fapte, nu ar fi comis niciodată infracţiunea dacă agenţii provocatori nu ar fi intervenit şi acţionat din proprie iniţiativă (cauza Teixeira de Castro c/Portugaliei).

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în special în lupta împotriva traficului de stupefiante, este esenţial să nu se creeze o „intenţie criminală” din partea poliţiştilor, ci aceştia să folosească „intenţia criminală deja existentă” iar în cursul procedurii inculpatul să fi avut posibilitatea să îi interogheze pe poliţişti. Utilizarea metodelor specifice de investigaţie este admisă în cea mai mare parte a ţărilor membre ale Consiliului Europei, mai ales în cazul infracţiunilor de crimă organizată, însă investigatori sub acoperire, ca şi colaboratorii lor nu au voie să facă paşi concreţi pentru luarea hotărârii infracţionale de către cel vizat.

În literatura de specialitate, română şi străină, s-a pus problema de a şti ce înseamnă „provocare poliţienească”? Curtea de casaţie belgiană a definit provocarea poliţienească de o manieră precisă, văzând în ea un mijloc consistent fie de a da naştere rezoluţiei infracţionale celui care urmează să execute infracţiunea, fie de a o întări. în orice caz, credem că putem vorbi de provocare în sensul menţionat mai sus doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, şi anume : să fie anterioară comiterii infracţiunii; să existe o legătură directă sau o legătură cauzală imediată între incitarea funcţionarului de poliţie (investigatorului) şi infracţiunea comisă. în privinţa sarcinii probei, s-a subliniat că, în conformitate cu regulile generale referitoare Ia probe în materie penală, sarcina probei incumbă părţii urmăritoare. Ca atare, din momentul în care apărarea invocă, în mod plauzibil, existenţa unei provocări poliţieneşti, ministerului public îi revine sarcina de a dovedi că procedura a fost regulată. S-a remarcat că apărarea s-ar putea găsi în dificultatea de a stabili această verosimilitate a provocării, dacă ţinem seama de existenţa unui dosar confidenţial în mâinile procurorului, care conţine informaţiile asupra diferitelor faze de punere în aplicare a acestor metode de investigaţie (sub acoperire], Ia care apărarea nu are succes.

În speţa de faţă, nu s-a pus atât problema provocării poliţieneşti cât aceea a obiectivităţii probei reprezentate de declaraţia investigatorului sub acoperire. Din cele redate mai sus reiese că majoritatea ţărilor europene acceptă depoziţiile poliţiştilor, investigatori sub acoperire, în măsura în care inculpatul îl poate interoga, ceea ce în cauza de faţă s-a întâmplat, cu ocazia audierii investigatorului Ia termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2011, când inculpatul, atât personal cât şi prin apărătorul sau a avut posibilitatea de a pune întrebări investigatorului, ceea ce s-a şi întâmplat. De asemenea din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că folosirea ca probă a declaraţiilor investigatorilor este posibilă, câtă vreme soluţia de condamnare nu se bazează determinant şi exclusiv pe aceste probe, ori aşa cum am statuat în cele ce preced, în raport de acest act material există şi declaraţiile martorilor N.I.L. şi M.A.P.

Martorul C.T.I. I-a cunoscut pe inculpatul O.R. cândva în cursul anului 2009, şi ştia că acesta se ocupă cu comercializarea „sării de baie”. Spre sfârşitul acelui an martorul a început să consume „sare de baie”, şi a cumpărat de Ia inculpatul O.R. de circa 6-8 ori, achiziţionând 1-3 plicuri de fiecare tranzacţie. Cândva după ce interzicerea comercializării mefedronei, martorul împreună cu alte persoane se aflau într-un club, iar Ia un moment dat, inculpatul O.R. împreună cu prietena sa, s-au alăturat celor de Ia masa martorului, iar inculpatul, peste masă, s-a întins şi i-a aruncat acestuia un pliculeţ cu o substanţă albă ambalată identic cu cea pe care martorul o cumpăra Ia sfârşitul anului 2009 de Ia inculpat. De îndată martorul i-a aruncat din nou inculpatului acel pliculeţ, deoarece avusese probleme de sănătate din cauza consumului de mefedronă şi nu mai vroia să aibă de a face cu astfel de tentaţii. Din modul în care inculpatul i I-a dat acel pliculeţ, adică foarte rapid, aşa încât să nu observe toţi cei prezenţi, martorul a dedus că este vorba despre mefedronă (f. 186-188, 222 din vol. II d.u.p. şi fila 329 din vol. II d.u.).

Instanţa nu va reţine actul material pentru care inculpatul O.R. a fost trimis în judecată, faţă de martora T.D., deoarece din declaraţiile acestei martore, atât din faza de urmărire penală cât şi din faza de judecată, rezultă, că după data de 15 februarie 2010 inculpatul nu i-a mai vândut sau oferit droguri de mare risc, respectiv mefedronă (vol. III f.42-48 din dos. de u.p. şi f. 304 vol. I din d.u.).

La data de 04 martie 2010, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.A.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „S.M.” au cumpărat de Ia inculpatul O.R. 5 plicuri inscripţionate „special gold bath seafood aroma”, cu suma de 400 Iei. Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O CIuj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită dintr-o substanţă cristalină de culoare albă împachetată în 5 pliculeţe de carton de culoare alb cu portocaliu, inscripţionate „special gold bath seafood aroma” care cântărea 2,3 grame şi care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este 4 - metiImetcatinonă (mefedronă], substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (f.37 vol. I d.u.p.). In concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifice s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 2 grame mefedrona care a fost sigilată cu sigiliul MAI nr. x şi a fost predată ulterior la Camera de Corpuri Delicte (f.40-45 vol. I d.u.p.).

La data de 05 martie 2010, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.A.” şi colaboratorul acestuia cu nume de cod „S.M.” au cumpărat de la inculpatul O.R. 5 plicuri inscripţionate „special gold bath seafood aroma”, cu suma de 400 lei (file 46 vol. I d.u.p.). Ulterior, substanţa respectivă a fost predată de către investigatorul sub acoperire lucrătorului de poliţie judiciară care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 08 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că proba înaintată era constituită dintr-o substanţă cristalină de culoare albă împachetată în 5 pliculeţe de carton de culoare alb cu portocaliu, inscripţionate „special gold bath seafood aroma” care cântărea 1,9 grame şi care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este 4 - metilmetcatinonă (mefedrona), substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (fila 49-53 vol. I d.u.p.). în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifice s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 1,6 grame mefedrona care a fost sigilată cu sigiliul MAI 35988 şi a fost predată ulterior la Camera de Corpuri Delicte (f.54 vol. I d.u.p.).

Inculpatul C.D.C. este prieten de mai mulţi ani cu inculpatul Z.G.M., fiind în relaţii apropiate. La sfârşitul anului 2009, prin intermediul inculpatului Z.G.M., inculpatul C.D.C. l-a cunoscut pe inculpatul P.D.I., împreună cu care a început să iasă la diferite petreceri, fără însă ca relaţia dintre cei doi să fie una apropiată.

Din declaraţia dată de inculpatul C.D.C. la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2010 (filele 106-108), rezultă că în decembrie 2009, coincizând cu perioada sărbătorilor de iarnă, un prieten i-a arătat un pliculeţ de „special gold”, cu acea ocazie aflând despre existenţa unor substanţe de acest gen. A comandat de pe internet astfel de substanţe, iar la începutul anului 2020, prin angajarea unui webdesingner care îşi oferea serviciile în pagina de publicitate a unui ziar, a deschis un site prin care dorea mai degrabă să facă un studiu de piaţa ce avea ca finalitate vânzarea unor produse de acest gen. Luând cunoştinţă despre acest lucru, persoanele din anturajul său apropiat au început să cumpere pliculeţele oferite, fără ca inculpatul să cunoască dacă aceste peroane le cumpără pentru uzul propriu sau dacă le vând mai departe.

Inculpatul declară că ultima achiziţie de substanţe ce conţineau mefedrona a făcut la 8, sau cel mai târziu la 10 februarie 2010, şi a cumpărat atunci 2.000 de pliculeţe, şi că la momentul acestei ultime achiziţii nu deţinea alte stocuri.

În continuare, inculpatul C.D.C. arată că era foarte bine informat despre intenţia guvernului de a promova o ordonanţă de urgenţă şi a interzice comercializarea unor substanţe de genul celor promovate de către inculpat pe site-ul său. Pentru a scăpa de marfa pe care o deţinea inculpatul a preferat ca la data de 15 februarie 2010 să dea, chiar pe datorie ultimele pliculeţe unor persoane cum sunt inculpatul D.D.C., un anume B., lui R.M. dar şi inculpatului P.D.I., care a luat doar câteva pliculeţe, până la 10. Inculpatul a arătat că la data de 14 februarie 2010 mai avea doar câteva pliculeţe de sare de baie, pe care le putea vinde foarte rapid, astfel încât la data la care va fi interzisă să nu mai aibă pe stoc nici un pliculeţ. Totodată la data de 15 februarie 2010 a închis site-ul prin care promova vânzarea de „sare de baie”.

Întrucât persoana de la care achiziţiona anterior datei de 15 februarie 2010 „sare de baie”, era mult mai bine informată de cât inculpatul cu privire la interzicerea acestei substanţe, a luat legătura cu aceasta, şi i-a spus că a apărut deja pe piaţă o substanţă similară „sării de baie” intitulată „generation 2012”, şi imediat după data de 15 februarie 2010 într-un ziar local a apărut un articol în care scria că „generation 2012” este noua sare de baie.

Cu toate că inculpatul neagă orice activitate de trafic de droguri de mare risc desfăşurată după data de 15 februarie 2010, apărarea lui nu poate fi apreciată ca veridică. Astfel, inculpatul P.D.I., în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată a arătat că a început să consume „sare de baie” la sfârşitul anului 2009, după aceea consumând sporadic şi în anul 2010, la început cumpărând marfă de la inculpatul O.R.. Ulterior, după deschiderea site-ului deţinut de inculpatul C.D.C., inculpatul P.D.I. a achiziţionat „sare de baie” de la acesta, pentru consumul său propriu şi pentru al câtorva prieteni apropiaţi, spunându-i şi inculpatului O.R. despre sursa sa de droguri, deoarece acesta era curios de ce nu mai cumpără de la el, iar inculpatul O.R. i-a cerut săi aducă şi lui mostre pentru a le compara cu cele achiziţionate de la firma lui B.A.. Prin urmare inculpatul P.D.I. a declarat că singura lui sursă de astfel de substanţe, după deschiderea site-ului inculpatului C.D.C. a fost acesta.

Punând în legătură declaraţia inculpatului P.D.I. cu declaraţia martorului H.M.A., atât din faza de urmărire penală cât şi din faza de judecată, instanţa va reţine că la un moment dat, când martorul mai sus amintit încerca să îşi facă rost de „sare de baie”, a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul P.D.I. de circa trei ori, de faţă fiind şi inculpatul O.R., care în mod cert nu mai deţinea din altă sursă mefedronă, deoarece dacă ar fi avut credem că putea să-i dea direct martorului, fără să fie nevoie de alte persoane în cercul acesta de intermedieri, una din aceste întâlniri având loc undeva în Mărăşti, de unde toţi trei s-au deplasat în Piaţa 14 Iulie din Cluj-Napoca. Ajunşi acolo inculpatul P.D.I. a coborât, spunându-le celorlalţi doi să dea o tură cu maşina până se întoarce. La întoarcere, martorul declară că inculpatul P.D.I. i-a adus două plicuri de „magic powder” şi trei plicuri de „generation 2012”. De altfel inculpatul P.D.I. nu neagă că la cea dată s-a deplasat la inculpatul C.D.C., dar susţine că a adus de la acesta numai „generation 2012”, aspect ce nu este credibil, deoarece în mod cert atât „magic powder” cât şi „generation 2012”, aveau aceeaşi sursă.

Pe de altă parte, chiar admiţând că la acea întâlnire din Piaţa 14 Iulie inculpatul P.D.I. i-a data martorului H.M.A. numai „generation 2012”, nu poate explica de ce la celelalte două întâlniri în kod cert i-a dat „magic powder”, în condiţiile în care din nici o probă de la dosar nu reiese că inculpatul P.D.I. ar fi avut o altă sursă de droguri sau chiar de „generation 2012”, decât inculpatul C.D.C..

Situaţia este identică şi pentru cealaltă filieră a inculpatului C.D.C., constituită din inculpaţii V.D.A. şi D.D.C. Aici chiar mai mult, inculpatul C.D.C. însuşi afirmă, în mod paradoxal, că de şi la data de 14 februarie 2010, mai avea doar câteva pliculeţe de mefedronă, de care putea scăpa uşor, plasându-le pe piaţa de consumatori, totuşi, câteva rânduri mai jos, afirmă că la aceeaşi dată de 14 februarie 2010 i-a dat inculpatului D.D.C. aproape 1.000 de pliculeţe de substanţă ce conţinea şi mefedronă. Prin urmare este evident că la data de 14 februarie 2010 nu deţinea doar câteva pliculeţe, ci un număr cu mult mi important, de o valoare economică destul de însemnată.

Prin urmare, câtă vreme i-a furnizat inculpatului D.D.C. circa 1.000 de pliculeţe de substanţe ce conţinea mefedronă, era evident că inculpatul şi-a asumat, acceptând această urmare, pe care probabil că nu a urmărit-o, dar sub aspectul elementului intenţional al infracţiunii de trafic de droguri nu prezintă relevanţă, ca substanţele pe care i le-a remis inculpatului D.D.C. să circule pe piaţă multă vreme după ce acestea aveau să fie calificare ca şi droguri de mare risc, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010.

De altfel că este aşa, rezultă şi din desfăşurarea ulterioară de evenimente, în condiţiile în care drogurile obţinute de inculpatul V.D.A., de la inculpatul C.D.C., prin intermediul inculpatului D.D.C., au continuat să fie puse în vânzare până la sfârşitul lunii martie 2010.

Că inculpatul C.D.C. era sursa şi acestor tranzacţii rezultă din declaraţiile inculpatului V.D.A., care a arătat că singura lui sursă de procurare a acestor droguri este inculpatul D.D.C., al cărei unică sursă era de asemenea inculpatul C.D.C..

Inculpatul D.D.C. a fost angajat la firma administrată de inculpatul C.D.C. în calitate de web designer, el fiind cel care a creat site-ul atât pentru video chat cât şi pentru „magazinul de vise on line”, deschis de inculpatul C.D.C. Inculpatul D.D.C. a declarat că prin intermediul acestui din urmă site inculpatul C. comercializa diferite substanţe halucinogene, în special „sare de baie”, sub brand-urile „special gold” şi „magic powder”. Ca urmare a faptului că inculpatul D. era prieten cu inculpatul V., i-a cerut acestuia din urmă în mod repetat să îl ducă de la firma unde lucra la domiciliu, iar cu una din acest ocazii, le-a făcut cunoştinţă celor doi inculpaţi. Inculpatul D.D.C. mai declară că deoarece în perioada în care cei doi inculpaţi s-au cunoscut, „sarea de baie” era legală, între cei doi au existat discuţii despre această substanţă, astfel că inculpatul V. a început să cumpere de la inculpatul C. „sare de baie”. Inculpatul a mai susţinut că a asistat la câteva tranzacţii care au avut loc între cei doi inculpaţi, printre care şi la o tranzacţie ce a avut loc în zona Policlinicii Grigorescu. Inculpatul nu a putut preciza cu certitudine ce cantitate de marfa a cumpărat inculpatul V. de la inculpatul C., preţul pe care acesta din urmă îl cerea pe marfa, însă a putut afirma cu certitudine că inculpatul V. plătea pentru substanţele achiziţionate de la inculpatul C.. Inculpatul D.D.C. a mai arătat că ulterior momentului în care „sarea de baie” a devenit ilegală, inculpatul C. i-a oferit o singură dată spre consum „magic powder”. Mai mult, inculpatul a menţionat că după ce site-ul de vânzări on line a fost închis ca urmare a interzicerii mefedronei, a văzut că inculpatul C. ţinea plicuri cu astfel de substanţe ascunse în spatele curţii (f. 108-112 vol. I d.u.p.).

În sarcina inculpatului D.D.C. a fost reţinută infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că l-a ajutat pe inculpatul V. să obţină de la inculpatul C. „sare de baie”. Prin actul de inculpare se reţine că activitatea infracţională a inculpatului a constat practic în aceea că stabilea întâlnirile dintre inculpaţii V.D.A. şi C.D.C., iar uneori aducea marfa de la inculpatul C., i-o dădea inculpatului V., iar de la acesta din urmă lua banii şi îi dădea inculpatului C.

Instanţa de fond a apreciat declaraţiile date de inculpatul D.D.C. în faza de urmărire penală ca fiind nesincere. Astfel, din declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, respectiv V.D.A. şi C.D.C., rezultă că aceştia s-au văzut o singură dată, când au adat mâna unul cu celălalt, şi că niciodată între aceştia nu au existat discuţii legate de droguri, cum ar fi „sarea de baie”. Este real că sursa de droguri de mare risc a inculpatului V.D.A. era inculpatul C.D.C., însă la fel de real este, în urma probatoriului administrat nemijlocit de către instanţă, că aceste droguri nu ajungeau de la inculpatul C. direct în posesia inculpatului V., decât prin intermediul inculpatului D.D.C.. Acest lucru este firesc în condiţiile în care inculpatul V.D.A. nu deţinea numărul de telefon al inculpatului C.. De altfel chiar inculpatul V.D.A. în faza de urmărire penală susţine că toate tranzacţiile erau intermediate de către inculpatul D.D.C.

O astfel de modalitate de desfăşurare de lucruri ni se pare nu numai firească, astfel cum rezultă din probele de la dosar, dar şi logică. Este nefiresc ca inculpatul C.D.C., care a acţionat foarte precaut şi din umbră, să nu se fi lăsat văzut în relaţia sa cu filiera dezvoltată prin inculpatul P.D.I., în condiţiile în care acest inculpatul îi era prieten, ceea ce presupune relaţii mult mai apropiate şi bazate pe încredere, însă să se lase vizitat şi implicit văzut, de inculpatul V.D.A., pe care-l cunoştea printr-un angajat de al său, deci înafara vreunei relaţii bazate pe încredere.

De altfel este foarte greu de crezut că inculpatul C.D.C. putea avea încredere în inculpatul D.D.C. în condiţiile în care alţi angajaţi ai firmei inculpatului C., cum sunt martorii C.P. şi G.T. (f.156-157 vol. I d.u. şi fila 151 vol. II din d.u.) au declarat că inculpatul D.D.C. devenise dependent de astfel de substanţe, şi din această pricină lipsea de la serviciu şi nu îşi îndeplinea corect atribuţiile de serviciu. Mai mult, din declaraţia inculpatului C.D.C. dată în faza de judecată, rezultă că din achiziţionarea de mefedronă, inculpatul D.D.C. a acumulat faţă de inc C.D.C. o datorie de circa 10.000 lei.

Prin urmare inculpatul D.D.C. era cel care a furnizat inculpatului V.D.A., toată cantitatea mefedronă traficată de acest, cel mai probabil din cele 1.000 de pliculeţe de mefedronă primite de inculpatul D.D.C. de la inculpatul C.D.C. chiar în ajunul momentului în care această substanţă a intrat sub control naţional.

În drept: fapta inculpatului O.R. care în perioada ianuarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a procurat, a vândut, oferit şi a efectuat alte operaţiuni, respectiv schimb de cocaină şi mefedronă, substanţe care se regăseşte pe Tabelele Anexă nr. I şi II la Legea nr. 143/2000, numiţilor F.A., S.V.C., P.N.B., S.L.V., H.M.A., M.A.P., C.R., B.A.B., N.I.L., P.M.A. şi C.T.I., precum şi colaboratorului autorizat cu nume de cod „S.M.”, droguri de mare risc pe care le-a procurat din mai multe surse, printre care inculpatul P.D.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.D.I. care în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a procurat, a pus în vânzare prin intermediul inculpatului O.R., a vândut direct şi oferit mefedronă, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, numiţilor M.A., A.V.A., H.M.A., F.A., S.V.C. şi P.N.B., droguri de mare risc pe care le-a procurat de la inculpatul C.D.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.D.C., care în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pus în vânzare prin intermediul inculpaţilor P.D.I., D.D.C. şi V.D.A., mefedronă, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, pe piaţa de consumatori din municipiul Cluj-Napoca - droguri de mare risc pe care le-a procurat din mai multe surse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.D.C. care în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pus în vânzare, prin intermediul inculpatului V.D.A., mefedronă, pe piaţa de consumatori din municipiul Cluj-Napoca, substanţă care provenea de la inculpatul C.D.C., şi care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, reprezentând drog de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii le trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada cuprinsă între data de 15 februarie 2010 - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, a deţinut şi a consumat mefedronă, respectiv „sare de baie”, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, singur sau împreună cu alte persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prev. şi ed. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reţinând că din probele dosarului rezultă fără echivoc vinovăţia inculpaţilor, instanţa de prim grad a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptelor.

În privinţa inculpaţilor O.R., P.D.I. şi C.D.C. instanţa de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor este o modalitate de executare aptă să contribuie la atingerea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei însă în privinţa inculpatului D.D.C. a apreciat că faţă de cuantumul pedepsei rezultante nu se poate aplica o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate.

În privinţa inculpatului Z.G.M., prin rechizitoriu se reţine că în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul P.D.I. să pună în vânzare prin intermediul inculpatului O.R. şi să vândă direct mefedronă, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, în sensul că l-a transportat în diferite locaţii cu autoturismul proprietate personală marca Lancia cu numărul de înmatriculare x, pentru efectuarea tranzacţiilor, droguri de mare risc pe care inculpatul P.D.I. le-a procurat de la inculpatul C.D.C.

A apreciat instanţa că această acuzare nu este susţinută de probe. Astfel din declaraţiile date de acest inculpat în faţa instanţei de judecată (f. 111-112) reiese că era în relaţii foarte apropiate de prietenie cu inculpatul P.D.I., şi de fiecare dată când l-a transportat pe acesta, cei doi trebuiau să se întâlnească însă în contexte ce nu aveau nici o legătură cu activităţile de trafic de droguri.

În cazul în care inculpatul Z.G.M. l-a transportat pe inculpatul P.D.I. la benzinăria Moli, cei doi stabiliseră cu ceva timp înainte să se întâlnească într-un club. Deoarece inculpatul P.D.I. întârzia, inculpatul Z.G.M. l-a sunat să vadă ce se întâmplă. Acesta i-a relatat că i s-a stricat maşina şi l-a rugat să vină să-l transporte până undeva, şi în acest context l-a dus pe inculpatul P.D.I. la benzinăria M. din Mărăşti.

Un alt transport pe care inculpatul Z.G.M. i l-a asigurat inculpatului P.D.I. a fost unul în cartierul Zorilor, unde inculpatul P.D.I. i-a spus lui Z.G.M. că trebuie să se întâlnească cu inculpatul O.R. deoarece acesta urma să-i dea nişte bani. Cum inculpatul P.D.I. avea la rândul său o datorie faţă de inculpatul Z.G.M., evident că acesta a fost de acord să-l transporte în speranţa că în acest fel îşi va recupera propria datorie.

O a treia situaţie în care inculpatul l-a transportat pe inculpatul P.D.I. a fost când l-a dus la Podul Calvaria, la acea întâlnire fiind prezent şi inc O.R. precum şi martorul H.M.A. De altfel acest martor a arătat că inculpatul Z.G.M. nu a coborât din maşină şi nu s-a implicat deloc în discuţiile existente între cei trei.

Instanţa de fond a apreciat că nu are relevanţă nici faptul că în faza de urmărire penală inculpatul Z.G.M. a declarat că a bănuit că inculpatul P.D.I. şi cu inculpatul O.R. discută despre droguri, câtă vreme el nu s-a implicat deloc în asemenea discuţii.

Nu este mai presus de orice bănuială că inculpatul Z.G.M. cunoştea în mod clar şi precis scopul întâlnirilor pe care le avea inculpatul P.D.I. cu persoanele cu care el se întâlnea în acele situaţii în care inculpatul Z.G.M. îl transporta. Cum orice dubiu este de natură a profita inculpatului, instanţa de fond a apreciat că fapta nu a fost comisă de inculpatul Z.G.M. cu vinovăţie, câtă vreme acesta nu cunoştea exact ce-l determina pe inculpatul P.D.I. să-i ceară să-l transporte în locurile în care avea nevoie.

Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa l-a achitat pe inculpatul Z.G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de inculpatul Z.G.M., s-a mai reţinut prin rechizitoriu că în perioada cuprinsă între data de 15 februarie 2010 - martie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat mefedronă, respectiv „sare de baie”, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, singur sau împreună cu alte persoane.

Din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23 martie 2010 cu privire la locuinţa inculpatului Z.G.M. situată în corn. Floreşti, str. Abatorului nr. 166, jud. Cluj, a rezultat faptul că au fost găsite mai multe substanţe despre care inculpatul a declarat că sunt „sare de baie” (f.49 vol. I d.u.p.). In conţinutul procesului-verbal s-a precizat faptul că după prezentarea autorizaţiei nr. 29 din 19 martie 2010 emisă de Tribunalul Cluj, secţia penală, inculpatul Z.G.M. a predat organelor judiciare penale un număr de 15 plicuri cu inscripţia „flower magic powder + aproximativ 1 g” care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, care au fost ridicate şi sigilate cu sigiliul MAI nr. x. De asemenea, cu aceea ocazie inculpatul a mai predat 2 plicuri autosigilante din plastic de culoare alb transparent care erau rupte, precum şi o bancnotă de 1 leu, făcută sul şi legată la un capăt cu elastic de culoare albastră, precum şi o pungă care conţinea o substanţă de culoare albă despre care inculpatul a arătat că este sare de bucătărie, bunuri care au fost de asemenea ridicate şi sigilate cu sigiliul MAI nr. x. În timpul efectuării percheziţiei domiciliare inculpatul Z.G.M. a fost întrebat ce conţin cele 15 plicuri ridicate, ocazie cu care acesta a declarat că nu ştie ca substanţa din conţinutul acestora să fie interzisă de lege (fila 149 vol. I d.u.p.).

Ulterior, bunurile ridicate au fost predate Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din Cadrul B.C.C.O Cluj-Napoca. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 942155 din 26 martie 2010 întocmit de instituţia amintită a rezultat faptul că prima proba înaintată era constituită dintr-o substanţă cristalină de culoare alba introdusă în 15 punguţe din material plastic transparent, capsate individual pe carton de culoare neagră şi inscripţionată „flower magic powder + aprox 1 g” care cântăreau 8,9 grame şi care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă ce se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f.157-163 vol. I d.u.p.). în concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifice s-a precizat faptul că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 8,0 grame mefedronă care a fost sigilată cu sigiliul MAI 11036 şi a fost predată ulterior la Camera de Corpuri Delicte (f. 63, vol. I d.u.p.). De asemenea în concluziile aceluiaşi script s-a stabilit că pe cele două folii din material plastic transparent ridicate şi pe bancnota de un leu prinsă sub formă de sul cu elastic s-au pus în evidenţă urme de mefedronă, substanţă care se află sub incidenţa Legii nr. 143/2000. În ceea ce priveşte cea de-a treia probă înaintată constituită din substanţă cristalină de culoare albă şi substanţă solidă cu aspect de rezină de culoare galbenă s-a constatat că nu conţine substanţe care se află sub incidenţa Legii nr. 143/2000.

Ţinând seama de faptul că de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2000 şi până la data percheziţiei domiciliare a trecut un interval de timp destul de scurt, având în vedere şi faptul că din probele de la dosar nu reiese că inculpatul Z.G.M. ar fi consumat droguri de mare risc împreună cu alte persoane, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care va dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului Z.M.G. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Sub aspectul comiterii infracţiunilor de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, situaţia este identică şi pentru inculpaţii O.R. şi P.D.I., care au consumat astfel de substanţe pe o perioadă de timp relativ scurtă după trecerea acestora sub control naţional, au consumat doar în cercul prietenilor lor apropiaţi, şi doar sporadic, fără să dobândească dependenţă faţă de acest viciu.

Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că faptele celor doi inculpaţi nu prezintă gradul de pericol social necesar pentru a caracteriza asemenea fapte drept infracţiuni, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii O.R. şi P.D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat fiecăruia din cei doi inculpaţi sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de câte 1.000 lei pentru fiecare.

În privinţa acestei infracţiuni imputată inculpatului C.D.C., instanţa de fond a apreciat că singurele declaraţii care-l incriminează pe inculpat în acest sens, sunt declaraţiile inculpatului D.D.C., care trebuie privite cu multă rezervă, în condiţiile în care el avea o stare de dependenţă accentuată faţă de mefedronă, şi în condiţiile în care şi sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri a încercat să accentueze răspunderea inculpaţilor V.D.A. şi C.D.C., şi să îşi minimalizeze propria răspundere.

De altfel inculpatul C.D.C. a arătat că ulterior datei de 15 februarie 2010 a consumat împreună cu inculpatul D.D.C. numai „insomnia” care era o substanţă etnobotanică ce nu apărea, la vremea respectivă şi nici în prezent, pe tabelele anexă ale Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului C.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

Inculpatul O.A. este tatăl inculpatului O.R., şi din declaraţiile date de acest inculpat în faza de urmărire penală, rezultă că din anturajul său fac parte mai mulţi consumatori de droguri de risc. Cu toate că inculpatul O.A. are o vârstă a maturităţii depline, influenţat de acest anturaj a început să consume mefedronă.

În data de 20 februarie 2010 inculpatul O.A. a participat la o petrecere organizată la o cabană situată în localitatea Sălicea, jud. Cluj - petrecere la care au fost invitaţi şi martorii G.N.O. şi K.D.T., alături de alte persoane. Cu aceea ocazie, inculpatului O.A. i s-a cerut de către aceşti martori să procure pentru petrecere „sare de baie” de la una dintre sursele sale. Astfel, inculpatul O.A. l-a contactat pe un anume „B.”, întâlnindu-se cu persoana respectivă, după care a revenit la petrecere, având asupra sa 10 plicuri de „sare de baie”, pe care le-a oferit-o martorilor G.N.O. şi K.D.T. împreună cu care a şi consumat substanţa respectivă (f. 29-133, 135-137 vol. III d.u.p. 263/P/2009)

Martorii G.N.O. şi K.D.T. au declarat cu prilejul audierii lor în faza de urmărire penală că petrecerea respectivă a fost organizată cu ocazia unei zile de naştere la care au participat mai multe persoane, printre care şi inculpatul O.A., care la un moment dat a plecat pentru puţin timp de la cabană, iar ulterior când a revenit avea asupra sa mai multe plicuri de „sare de baie”, pe care le-a oferit spre consum celor doi martori, fără însă a le cere vreo sumă de bani.

În faza de judecată cei doi martori G.N.O. şi K.D.T. nu au putut fi audiaţi, iar la termenul de judecată din data de 10 martie 2011 (f. 119-121), instanţa a constatat imposibilitatea audierii lor, iar potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a dat dispoziţie să se citească declaraţiile lor din faza de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la soluţionarea cauzei.

Martorul H.V.A. este în relaţii amicale cu inculpatul O.A., astfel că aceştia obişnuiau să consume împreună „sare de baie”, pe care o procurau din diferite surse.

La sfârşitul lunii februarie 2010, martorul H.V.A. l-a vizitat pe inculpatul O.A. la locuinţa sa din Cluj-Napoca, str. Teleorman, unde acesta a desfăcut două pliculeţe de „sare de baie”, a format mai multe liniuţe pe o farfurie, după care au consumat împreună, fără ca inculpatul O.A. să-i ceară bani în schimbul acesteia (f. 32-36, vol. III d.u.p. 263/P/2009).

În faza de judecată martorul H.V.A. a declarat (f.305 din vol. I d.u.) că, într-adevăr a consumat împreună cu inculpatul O.A. mefedrobnă, la domiciliul acestuia din urmă, acest lucru întâmplându-se la sfârşitul lunii februarie, însă la acea vreme mefedrona nu era trecută sub control naţional fiind încă legală comercializarea acestei substanţe. A mai arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, cu precizarea că a consumat mefedronă împreună cu inculpatul O.A. înainte ca mefedrona să fie calificată ca şi drog de mare risc.

Instanţa de fond apreciază că această declaraţie este de circumstanţă, dată în ideea ajutării inculpatului O.A. de a scăpa de răspundere penală, în condiţiile în care şi în faza de judecată şi în cea de urmărire penală, martorul a declarat foarte clar că a consumat mefedronă la sfârşitul lunii februarie 2010, ori O.U.G. nr. 6/2010 era în vigoare din data de 15 februarie 2010.

Tribunalul a apreciat că raportat la numărul actelor materiale, la numărul consumatorilor de droguri de mare risc faţă de care inculpatul O.A. a traficat mefedronă, la cantitatea redusă de droguri pe care a procurat-o, la contextul în care a procurat droguri şi a consumat, numai faţă de prieteni foarte apropiaţi, şi cu ocazia unor petreceri, la faptul că activităţile de trafic şi de consum de astfel de droguri au avut loc într-o perioadă de timp foarte scurtă după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, la vârsta inculpatului şi la faptul că acesta nu posedă antecedente penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. t) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului O.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului O.A. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - ServiciuI Teritorial Cluj şi inculpaţii O.R., P.D.I., C.D.C., V.D.C. şi D.D.C.

În apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj este criticată greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, înlăturarea pedepselor complementare ca şi nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor de achitare.

S-a solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, urmând a se dispune majorarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.C. şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie; condamnarea inculpaţilor O.R., P.D. şi C.D.C. şi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedepse ce urmează a fi contopite conform art. 334 C. pen., cu pedepsele ce le-au fost deja aplicate pentru infracţiunea concurentă de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în formă continuată, cu executarea în regim de detenţie a pedepselor rezultante; condamnarea inculpatului O.A. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev. de art. 2 alin. (2) respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante conform art. 86¹ şi art. 86² C. pen.; condamnarea inculpatului Z.G. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de complicitate la trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, ambele în formă continuată, cu aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., şi cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante conform art. 86¹ şi art. 86² C. pen.; aplicarea faţă de toţi inculpaţii, inclusiv faţă de inculpatul D.D., a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi; confiscarea de la inculpatul C.D.C. a sumei de 15.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc, respectiv 5.000 lei dobândită prin intermediului coinculpatului V.D.C. şi 10.000 lei prin intermediul coinculpatului P.D.

Referitor la inculpaţii O.R., P.D. şi C.D. s-a arătat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru aplicarea art. 86¹ C. pen., impunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie.

Perioada scurtă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, respectiv o lună, o lună şi ceva, începând din 15 februarie 2010 până undeva spre sfârşitul lunii martie 2010, reţinută în favoarea inculpaţilor ca şi circumstanţă atenuantă potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., este o împrejurare obiectivă, ce nu se datorează voinţei inculpaţilor, care nu au sistat voluntar activitatea infracţională, aceasta fiind întreruptă doar prin intervenţia organelor judiciare.

Se arată că greşit s-a considerat îndeplinită cerinţa prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen., condiţie ce are la bază elemente ce privesc persoana inculpatului şi cu precădere comportamentul inculpatului după comiterea faptei, comportament care putea fi apreciat ca pozitiv dacă ar fi început cel puţin cu recunoaşterea şi cu asumarea faptelor, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul inculpaţilor.

Având în vedere faptul că inculpaţii au manifestat vechi preocupări pe linia comercializării mefedronei, activitate pe care au desfăşurat-o şi după data de 15 februarie 2010, deşi conform propriilor declaraţii, cunoşteau foarte bine intenţia şi voinţa legiuitorului (care nu s-a manifestat chiar aşa „peste noapte”), mod de acţiune din care rezultă intenţia lor directă de a trafica astfel de substanţe, în condiţii de profit chiar mai bune decât cele din vremea comercializării lor legale, având în vedere masa mare de consumatori care dezvoltase dependenţa faţă de acest gen de substanţă şi nevoia lor de a o procura în orice condiţii, se apreciază că numai executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate inculpaţilor O.R., P.D.I. şi C.D.C. ar putea asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei.

În privinţa inculpatului V.D.A. s-a apreciat că deşi acesta a beneficiat de mai multe cauze de atenuare a răspunderii penale, valorificate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, doar executarea în regim de detenţie a pedepsei poate asigura îndeplinirea scopului acesteia, inculpatul fiind inconsecvent în declaraţii în ce priveşte activitatea infracţională a coinculpatului C.D.C., în cursul cercetării judecătoreşti revenind asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale pe aspecte care practic constituiseră denunţarea inculpatului C. Dan şi care justificaseră aplicarea beneficiului disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a solicitat ca faţă de inculpaţii O.R., P.D.I., C.D.C. şi D.D.C. să se dispună aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât în cauză nu au putut fi identificate niciun fel de circumstanţe atenuante care să privească persoana şi conduita inculpaţilor de mai sus ci doar câteva elemente obiective, exterioare voinţei inculpaţilor.

Se consideră că hotărârea de achitare parţială a inculpaţilor O.R. şi P.D.I. este nelegală, întrucât instanţa nu a ţinut seama la pronunţarea ei de criteriile prev. de art. 18¹ C. pen., din modul de redactare al textului legal desprinzându-se ideea că organul judiciar ar putea aprecia asupra gradului de pericol social cu precădere în cazul infracţiunilor de rezultat, o astfel de apreciere fiind superfluă în cazul infracţiunilor de pericol.

Legislaţia română nu face o distincţie netă între consumatorii dependenţi şi cei non dependenţi, iar inculpaţii nu sunt simpli consumatori nedependenţi (situaţie care ar fi putut justifica aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ), ci sunt în principal deţinători de droguri care desfăşoară activităţi de trafic ilicit de droguri, iar Legea nr. 143/2000 incriminează deţinerea de droguri, fără drept, pentru consumul propriu, indiferent de cantitatea deţinută.

S-a apreciat că se impune aplicarea faţă de toţi inculpaţii a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi şi în final reevaluarea sumelor pe care inculpatul C.C. le-a dobândit din traficul de droguri.

Apărătorul ales al inculpatului O.R. a solicitat admiterea apelului şi reducerea termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., stabilit de către instanţa de fond.

S-a arătat că esenţial în cauză este faptul că această substanţă a fost comercializată legal până la data de 15 februarie 2010, după care a fost interzisă de lege. începerea urmăririi penale împotriva inculpaţilor s-a realizat la data de 19 martie 2010, deci la un interval de aproximativ o lună de la data la care a intrat în vigoare legea care încriminează această activitatea comercială.

S-a dovedit că inculpatul O.R. ar fi oferit acea substanţă, în acea perioadă, unui număr de 3-4 persoane şi a consumat-o personal şi cu alte persoane, în două ocazii. Inculpatul a achiziţionat pliculeţe suplimentare, prin operaţiuni comerciale legale.

Ulterior datei de 15 februarie 2010 şi până la data începerii urmăririi penale inculpatul a „scăpat” într-adevăr de anumite pliculeţe pe care le avea deja în posesie. Inculpatul nu a mai achiziţionat substanţa respectivă, ci doar a oferit-o pe cea pe care o avea.

Referitor la critica parchetului cu privire la reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. s-a arătat că legea lasă la aprecierea instanţei ca şi alte împrejurări de fapt să fie catalogate ca şi circumstanţe atenuante, ceea ce s-a şi realizat în cazul de faţă.

Consideră că în mod corect instanţa de fond a avut în vedere lipsa antecedenţei penale a inculpatului, cât şi studiile şi activităţile ulterioare, dar mai ales referatele de evaluare psihosocială, care au demonstrat fără putinţă de tăgadă că inculpatul O.R., poate fi reintegrat în societate, dispunând suspendarea executării pedepsei în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În ce priveşte achitarea pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, instanţa a avut în vedere persoana inculpaţilor şi numărul actelor materiale de consum, acele pliculeţe fiind consumate în două rânduri, în condiţii strict interne, între cunoştinţe şi prieteni.

Aplicarea sau neaplicarea pedepsei complementare rămâne la aprecierea instanţei şi modalitatea de identificare a aplicării sau neaplicării este aceeaşi cu cea privitoare la circumstanţa atenuantă, la modalitatea de executare şi posibilitatea de reeducare a inculpaţilor.

Apărătorul inculpatului P.D.I. a solicitat admiterea apelului, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., sau în subsidiar, raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. ori reindividualizarea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, cu aplicarea prev. art. 74 lit. a) C. pen.

Raportat la numărul de acte materiale pe care instanţa de fond l-a avut în vedere şi la relevanţa lor, la intervalul scurt scurs de la intrarea în vigoare a legii, respectiv 15 februarie 2010 şi până la momentul încetării activităţii infracţionale, luna martie 2010, interval în care, prin intervenţia legiuitorului, o activitate legală a devenit nelegală şi cu valenţe dintre cele mai grave, fiind aspru pedepsită, s-a considerat că în aplicarea principiului în dubio pro reo, se justifică pe deplin o soluţie de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Martorii P.N.B. şi S.V. sunt martori interesaţi şi din afirmaţiile lor nu rezultă nici că s-ar fi pretins unele sume de bani şi nici că substanţa ar fi într-adevăr magic powder şi nu altceva.

Martorul H.M.A. a făcut o simpla afirmaţie, nefiind dovedit că ceea ce i s-a dat, dacă i s-a dat, de către inculpatul P.D. a fost într-adevăr mefedronă şi nici nu s-a făcut dovada care a fost cantitatea de substanţă care i s-a oferit.

Martora M.A. în faţa instanţei de judecată şi-a schimbat declaraţia, neexistând argumente pentru a se lua în considerare declaraţia dată de aceasta în cursul urmăririi penale.

Martorul A.V.A. a arătat că a primit din partea inculpatului substanţe, dar a fost vorba de „generation 2012” şi nu mefedronă.

La percheziţia domiciliară nu s-a găsit nimic, iar în autoturism s-a descoperit o substanţă de 0,9 grame, în urma analizei decelându-se 0,6 gr. mefedronă.

Martora M.A. a susţinut că a consumat de la inculpatul P.D. „generation 2012” şi alte substanţe din trei ţiple fără inscripţie.

Astfel s-a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea amenzii administrative, având în vedere că fapta nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În mod subsidiar s-a solicitat a se proceda la o reindividualizare a sancţiunii aplicate, şi reţinând prevederilor art. 74 C. pen., alături de cele ale alin. (2) şi a celor prev. de alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea cu suspendarea executării pedepsei, potrivit art. 81 sau după caz, art. 86¹ C. pen.

Apărătorul ales al inculpatului C.D.C. a solicitat a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a arătat că acest inculpat s-a aflat în stare de arest preventiv pe baza declaraţiei inculpatului D., dată în faza de urmărire penală, sub influenţa drogurilor.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că substanţele puse în vânzare de inculpatul V. proveneau într-adevăr de la inculpatul D., dar acesta le primise anterior datei de 15 februarie 2010 de la inculpatul C. Cantitatea dobândită de inculpatul D. de la inculpatul C.. este de aproximativ 1.000 plicuri, primite în seara de 14 februarie 2010.

S-a susţinut că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neincriminată de legea penală, motiv pentru care s-a solicitat achitarea inculpatului conform lit. b) a art. 10 C. proc. pen.

În ce priveşte relaţia cu inculpaţii P.D. şi V.D.A. s-a solicitat achitarea conform art. 10 lit. a).

S-a susţinut că s-a făcut o confuzie între a deţine droguri pentru a comercializa şi a deţine pentru consum, că nu există nici o probă în dosar din care să rezulte că inculpatul C. ar fi consumator. Argumentele aduse în motivele de apel sunt greşite.

Apărătorul ales al inculpatului V.D.A. a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, cu aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere că inculpatul V.D.A. a recunoscut faptele pentru care a fost cercetat din momentul în care s-au efectuat actele de urmărire penală, respectiv 1 iunie 2010.

Inculpatul V. a participat la aceste activităţi infracţionale până în data de 17 martie 2010, atunci când au intervenit părinţii inculpatului şi un prieten foarte bun, iar inculpatul a depus un efort fenomenal pentru ca prin puterile sale, susţinut de către familie şi prieten, să redevină un membru de vază al acestei societăţi, să renunţe la deţinerea de substanţe şi consum, trecând prin foarte multe încercări. În momentul în care s-au început cercetările în prezentul dosar, la 1 iunie 2010, inculpatul nu mai era nici consumator, nici traficant de droguri şi era în perioada în care depunea actele în vederea reînnoirii activităţii şcolare.

Inculpatul a absolvit Facultatea de Geografie, s-a înscris la cursurile de masterat şi este unul din puţinii masteranzi care este propus pentru a-şi continua studiile din punct de vedere a unui viitor doctorand. În momentul de faţă inculpatul are contract de muncă la o societate comercială pe perioadă nedeterminată.

Apărătorul ales al inculpatului D.D.C., avocatul G.H.T., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, iar, în subsidiar, achitarea inculpatului în conformitate cu prev. art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc s-a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

S-a arătat că inculpatul D. în cursul anului 2009 a început să consume în mod sporadic şi ocazional substanţe etnobotanice în sfârşiturile de săptămână la anumite petreceri, perioadă în care l-a cunoscut pe inculpatul V.D.A. Ulterior angajării sale, inculpatul a intrat într-un mediu în care drogurile sunt puse la dispoziţie în mod facil.

S-a considerat că greşit instanţa de fond a reţinut că în data de 14 februarie 2010 inculpatul D. ar fi primit de la inculpatul C.D.C. o cantitate de 1.000 plicuri, din care o anumită cantitate a fost dată inculpatului V., deoarece inculpatul C. a afirmat că a fost la locul achiziţiei cu o săptămână înaintea datei menţionate, iar inculpaţii Z. şi P. au arătat că în timpul unui sfârşit de săptămână, fiecare vindea 800-1.000 plicuri de substanţe interzise.

Inculpatul D. nu a vândut niciun plic, doar a dat pe datorie unei persoane dependente care deja avea datorii la el.

Referitor la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului, s-a considerat că aceasta s-a reţinut nelegal, pe baza prezumţiei că dacă s-a deţinut o cantitate de droguri, dacă inculpatul era consumator anterior dependent, în mod cert, deţinerea a fost în vederea consumului propriu.

Consumul ulterior datei de 15 februarie 2010 a fost menţionat de inculpatul D. o singură dată într-o împrejurare în care i s-a pus la dispoziţie de către inculpatul C. o substanţă cu privire la care azi nu poate preciza ce conţinea.

Consumul într-un interval extrem de scurt de timp, face ca pericolul social al faptei să fie extrem de redus.

Ulterior datei de 15 februarie 2010 inculpatul D. şi-a menţinut o dependenţă faţă de substanţele etnobotanice.

Raportat la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc s-a arătat că inculpatul a dat mai departe către o singură persoană (V.), 76-86 plicuri, nu a avut foloase materiale şi nu a avut un cerc mai mare de distribuţie.

Apărătorul inculpatului D., avocatul S.B., a arătat că s-a ajuns paradoxal la situaţia în care un consumator este sancţionat mai grav, că nu se poate menţină soluţia instanţei de fond doar pentru că pe lângă infracţiunea de trafic de droguri, inculpatul a fost şi consumator, fiind iraţional că o persoană care este dependentă să fie trimisă în închisoare.

Inculpatul se tratează şi la acest moment. Nu se justifică arestarea şi condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate pentru acest motiv.

Într-adevăr în seara de 1 februarie 2010 au fost la chef şi au consumat toţi ştiind că s-ar putea interzice, însă sunt acuzaţi pentru trafic de droguri începând cu data de 15 februarie 2010, ceea ce echivalează cu sancţionarea faptelor înainte ca ele să fie incriminate.

Prin Decizia penală nr. 222/A/2012 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi de către inculpatul D.D.C., domiciliat în Cluj-Napoca, împotriva sentinţei penale nr. 62/ D din data de 17 februarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte, cu privire la temeiul achitării inculpatului C.D.C. pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu şi cu privire la greşita condamnarea a inculpatului D.D.C. pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu şi la modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestuia pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Pronunţând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în baza art. 2 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului C.D.C., pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului D.D.C., pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului D.D.C. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei pentru infracţiunea de mai sus.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D.C. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., pe durata termenului de încercare de 6 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Potrivit art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu inculpaţii O.R., C.D.C., V.D.A., P.D.I.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

11. În baza art. 379 pct. I lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii O.R., P.D.I., C.D.C. şi V.D.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit suma de 400 lei ca onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului P.D.I., avocat M.N., şi sumele de câte 100 lei ca onorarii parţiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor O.A. (avocat V.B.D.), Z.M.G. (avocat P.D.G.), V.D. (avocat P.R.M.), D.D. (avocat M.M.), şi O.R. (avocat L.A.C.), sume ce se vor avansa din fondul M.J.L.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii O.R., P.D.I., C.D.C. şi V.D.C. să plătească suma de câte 600 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă în baza probatoriului administrat în cauză, iar pedepsele aplicate corespund criteriilor de individualizare reglementate de disp. art. 72 C. pen. cărora le-a fost acordată eficienţa necesară.

La fel apreciază instanţa de prim control judiciar că şi soluţiile de achitare dispuse în cauză sunt legale şi temeinice şi nu se impune a fi modificate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D.C. instanţa de apel a reţinut că în raport de infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de circumstanţele comiterii faptei, poziţia manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal de recunoaştere şi regret, sunt incidente disp. art. 18¹ C. pen. apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sens în care a dispus achitarea inculpatului în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

Pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţa de fond a fost bine individualizată sub aspectul cuantumului însă ca modalitate de executare a reţinut că stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate respectă art. 86¹ C. pen., este aptă să contribuie la atingerea finalităţii prev. de art. 52 C. pen., fapt pentru care a dispus şi în privinţa acestui inculpat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ce priveşte temeiul achitării inculpatului C.D.C. pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. temeiul corect fiind cel prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Reţine sub acest aspect Curtea de Apel Cluj că din probele dosarului rezultă că inculpatul C.D.C. a consumat droguri şi după data de 15 februarie 2010 însă în lipsa unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică prin care să fie atestată natura substanţelor consumate nu se poate reţine întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiind menţinută soluţia de achitare însă, temeiul fiind art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii O.R., P.D.I. şi C.D.C..

În recursul Parchetului este criticată nelegala achitare totală sau parţială dispusă faţă de inculpaţii O.R., P.D.I. şi C.D.C., D.D.C., Z.G.M. şi O.A..

Criticile formulate de parchet vizează greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor precum şi sub aspectul înlăturării pedepselor complementare.

În raport de toate criticile formulate Parchetul solicită admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri şi în fond condamnarea inculpaţilor O.R., P.D.I., C.D.C. şi D.D.C. şi pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului O.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) şi respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 86¹ C. pen., condamnarea inculpatului Z.G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) şi respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 86¹ C. pen., majorarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.C. şi ca modalitate de executare, executarea pedepselor în regim de detenţie, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului D.D.C. în regim de detenţie, aplicarea faţă de toţi inculpaţii a pedepsei complementare şi confiscarea specială de la inculpatul C.D.C. a sumei de 15.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor.

Recurentul inculpat O.R. critică soluţiile instanţelor inferioare în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi solicită achitarea întrucât nu este dovedită vinovăţia lui.

Recurentul inculpat P.D.I. invocă în susţinerea recursului său cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 12, 14, 17 şi 17² C. proc. pen. solicitând în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) rap. la art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative în baza art. 18¹ C. pen.

În secundar în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. solicită casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei susţinând sub acest aspect că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. inculpatul solicită a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri sens în care solicită achitarea.

În raport de cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. inculpatul P.D.I. critică modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitând în acest sens reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.

În raport de cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. inculpatul P.D.I. solicită a se reţine că prin hotărâre s-a făcut aplicarea greşită a legii evidenţiind sub acest aspect grava eroare făcută în aprecierea probelor aflate Ia dosarul cauzei.

Recurentul inculpat C.D.C. critică în recursul său hotărârea penală atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. în raport de care solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

În subsidiar, în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. solicită schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza unei analize obiective şi complete a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, evidenţiind atât faptele în materialitatea lor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora precum şi forma de vinovăţie cu care au fost comise.

Reţine Înalta Curte că instanţa de prim grad a expus pe larg situaţia de fapt reţinută ca şi probele pe care se sprijină şi a realizat o analiză amplă a întregului ansamblu probator, analiză pe care o împărtăşeşte şi Înalta Curte fapt pentru care nu va mai expune situaţia de fapt şi va purcede la analiza motivelor de recurs invocate de fiecare recurent în parte.

În cadrul acestei analize Înalta Curte va expune situaţia fiecărui inculpat şi va supune examinării atât motivele de recurs invocate de Parchet cu privire la acel inculpat precum şi propriile motive de recurs în cazul inculpaţilor care au declarat recurs în cauză.

Recurentul inculpat O.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie-martie 2010 fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a procurat, a vândut, a oferit şi a efectuat alte operaţiuni, respectiv schimb de cocaină cu mefedrină, substanţe ce se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. I şi II la Legea nr. 143/2000 numiţilor F.A., S.V.C., P.N.B., S.L.V., H.M.A., M.A.P., C.R., B.A.B., N.I.L., P.M.A., C.T.I., precum şi colaboratorului autorizat cu nume de cod Z.M., droguri de mare risc pe care le-au procurat din mai multe surse printre care inculpatul P.D.I. şi a deţinut droguri de mare risc pentru consum propriu.

Prin sentinţa penală nr. 62 din 17 februarie 2012 Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului O.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare dispunând în baza art. 86¹ C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În privinţa acestui inculpat Parchetul critică netemeinicia pedepsei aplicate sub aspectul modalităţii de executare, sub aspectul înlăturării pedepsei complementare, iar recurentul inculpat în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. solicită achitarea sa considerând că nu s-a dovedit vinovăţia sa.

Înalta Curte consideră că toate criticile invocate sunt nefondate şi urmează să le respingă ca atare.

Declaraţiile martorilor expuse pe larg de instanţa de prim grad fac dovada indubitabilă a vinovăţiei inculpatului O.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, rezultând că inculpatul a traficat „sare de baie” atât înainte de apariţia O.U.G. nr. 6 din 15 februarie 2010 cât şi ulterior apariţiei actului normativ care a modificat şi completat Legea nr. 143/2000 în sensul că la Tabelul nr. I a fost interzisă orice operaţiune cu mefedronă denumită popular „sare de baie”.

Rezultă din probele dosarului că inculpatul O.R. a realizat tranzacţii ilicite şi cu cocaină, declaraţiile martorului N.I.L. şi a investigatorului sub acoperire cu nume de cod P.A. fiind elocvente în acest sens.

În ultimul cuvânt acordat inculpatul O.R. în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 385¹⁵ alin. (3) C. proc. pen. acesta a declarat că regretă fapta ce i se reţine în sarcină şi solicită aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. în sensul de a se menţine sentinţa penală recurată.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului O.R. Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare fapt pentru care constată că recursul declarat de parchet sub acest aspect este nefondat.

Chiar dacă faptele reţinute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere că majoritatea actelor materiale au fost comise înainte de apariţia O.U.G. nr. 6 din 15 februarie 2010, dată până la care mefedronă putea fi comercializată legal, Înalta Curte consideră că termenul de încercare stabilit la cuantumul de 7 ani, perioadă în care inculpatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere este un avertisment serios şi apt să-l determine pe inculpat să dovedească faptul că se poate reeduca şi fără privare de libertate.

Mai mult decât atât, inculpatul O.R. a fost arestat preventiv în perioada 23 martie 2010 până la 20 ianuarie 2011 perioadă suficientă, apreciază înalta Curte, de a-l determina pe inculpat să adopte un comportament adecvat normelor de convieţuire socială.

Şi înlăturarea pedepsei complementare este justă, astfel că apreciază Înalta Curte că nici aceste critici ale parchetului nu sunt fondate.

Recurentul inculpat P.D.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a procurat, a pus în vânzare prin intermediul inculpatului O.R., a vândut direct şi oferit mefedronă numiţilor M.A., A.V.A., H.M.A., F.A., S.V.C. şi P.N.B., droguri de mare risc pe care le-a procurat de la inculpatul C.D.C. şi a deţinut droguri de mare risc pentru consum propriu.

Prin decizia penală nr. 62 din 17 februarie 2012, Tribunalul Cluj a dispus în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului P.D.I. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În susţinerea recursului său inculpatul P.D.I. invocă cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 12, 14, 17 şi 17^z C. proc. pen. şi solicită în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) rap. la art. 385⁹ pct. 12 şi aplicarea unei sancţiuni administrative în baza art. 18¹ C. pen., iar în secundar în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei.

În raport de cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. susţine apărarea că s-a făcut o greşit aplicare a legii şi prin prisma acestui caz de casare invocă grava eroare făcută în aprecierea probelor aflate la dosarul cauzei.

Aşa cum bine se poate observa, din simpla lecturare a motivelor de recurs formulate de apărătorul ales al inculpatului P.D.I. deşi sunt invocate mai multe cazuri de casare, criticile formulate şi soluţiile solicitate exced conţinutului cazurilor de casare aşa cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., situaţie ce face practic imposibilă analizarea acestora.

Pentru a exemplifica, Înalta Curte relevă că deşi în principal apărarea solicită în raport de cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ulterior se solicită aplicarea unei amenzi administrative în baza art. 18¹C. pen.

Sau în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. se solicită a se reţine grava eroare făcută în aprecierea probelor aflate la dosarul cauzei.

Trecând peste aceste ambiguităţi şi carenţe în apărarea inculpatului P.D.I., Înalta Curte reţine că soluţia dispusă de instanţa de fond de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină este legală şi temeinică, probele administrate în cauză fiind elocvente în acest sens.

Declaraţiile martorilor M.A., A.V.A., H.M.A., F.A., S.V.C., P.N.B., percheziţia efectuată asupra autoturismului utilizat de inculpaţi la data de 23 martie 2010 în urma căreia a fost găsit un plic de culoare neagră cu inscripţia „magic” raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care a relevat că această substanţă reprezintă mefedrină sunt probe evidente de vinovăţie care justifică soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond.

De altfel, instanţa de prim grad a realizat o analiză amplă şi coroborată a întregului ansamblu probator evidenţiind atât faptele cât şi modalitatea de comitere a acestora, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că toate criteriile formulate de apărare prin prisma cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. nu sunt fondate.

Înalta Curte consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, din probele dosarului rezultând că inculpatul P.D.I. a traficat mefedronă şi după data de 15 februarie 2010, dată de la care a fost interzisă orice operaţiune cu această substanţă.

În ultimul cuvânt acordat inculpatului P.D.I. în faţa instanţei de prim control judiciar, acesta a arătat că regretă fapta iar în faţa înaltei Curţi a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de apărare sunt lipsite de sens.

Criticile formulate deopotrivă de parchet şi inculpat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. sunt nefondate.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului P.D.I. a fost corect dozată instanţa de fond acordând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Pedeapsa a fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi ca modalitate de executare şi apreciază Înalta Curte că nu se impune a fi modificată nici în sensul de a fi înăsprită conform cerinţelor Parchetului şi nici de a se aplica un regim sancţionator mai blând conform solicitării inculpatului.

Instanţa de prim grad a avut în vedere la stabilirea sancţiunii penale atât circumstanţele reale respectiv numărul mic de acte materiale comise după modificarea legii cât şi cantităţile mici traficate precum şi persoana inculpatului, tânăr, cu studii superioare, fără antecedente penale, cu perspective reale de reeducare chiar şi fără executarea pedepsei în regim penitenciar.

De altfel, inculpatul P.D.I. a fost arestat preventiv în perioada 23 martie 2010 şi până la 20 ianuarie 2011, perioadă suficientă în opinia înaltei Curţi de a contribui la reeducarea inculpatului în sensul de a adopta un comportament pozitiv faţă de normele de convieţuire socială.

Măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul pe perioada termenului de încercare de 6 ani şi 6 luni reprezintă o oportunitate pentru inculpat de a demonstra că se poate abţine de la comiterea pe viitor a unor fapte penale.

Recurenţii inculpaţi O.R. şi P.D. Ştefan au fost trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prin sentinţa penală atacată Tribunalul Cluj a dispus achitarea acestora în baza art. 10 litb¹ C. proc. pen. soluţie criticată de Parchet.

Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de instanţa de fond în privinţa acestor inculpaţi în sensul achitării lor în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi a aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei este legală şi temeinică şi corespunde circumstanţelor specifice cauzei.

Astfel nu putem să omitem faptul că până la data de 15 februarie 2010 această substanţă numită mefedronă era permisă consumului iar după această dată a fost trecută pe lista drogurilor de mare risc, ori este greu de crezut că inculpaţii puteau renunţa instantaneu odată cu apariţia modificărilor legislative la acest obicei indiferent dacă erau consumatori dependenţi sau nedependenţi.

În raport de această stare de lucruri apreciază Înalta Curte că soluţia pronunţată de instanţa de fond este justă şi nu se impune condamnarea inculpaţilor O.R. şi P.D.I. şi pentru infracţiunea de consum de droguri de mare risc conform recursului Parchetului.

Este adevărat că inculpaţii O.R. şi P.D.Ş. sunt şi traficanţi de droguri însă această împrejurare nu poate determina condamnarea inculpaţilor şi pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului având în vedere, aşa cum am motivat anterior, circumstanţele specifice cauzei, respectiv faptul că până la data de 15 februarie 2010 mefedronă putea fi comercializată legal iar ulterior acestei date a fost pusă sub control naţional fiind interzisă orice operaţiune inclusiv deţinerea în vederea consumului propriu.

Înalta Curte consideră că dispoziţia instanţei de fond de înlăturare a pedepsei complementare este în deplin acord cu dispoziţiile legale în materie, reţinerea circumstanţelor atenuante dând posibilitatea instanţei de a aprecia asupra oportunităţii interzicerii drepturilor civile, fapt pentru care criticile formulate de parchet sub acest aspect apar ca fiind nefondate.

Recurentul inculpat C.D.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificarea şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege cu aplic, art. 41 alin. (2) constând în aceea că în perioada 15 februarie - martie 2010 fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pus în vânzare prin intermediul inculpaţilor P.D.I., D.D.C. şi V.D.A., mefedronă, pe piaţa de consumatori din municipiul Cluj Napoca, droguri de mare risc pe care le-a procurat din mai multe surse şi a deţinut droguri de mare risc pentru consum propriu.

Prin sentinţa penală nr. 62 din data de 17 februarie 2012 Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului C.D.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Lega nr. 143/2000 modificarea şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare iar în baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani şi 2 luni.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală atacată nr. 222/ A din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis recursul Parchetului în privinţa acestui inculpat şi pronunţând o nouă hotărâre a schimbat temeiul achitării în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În recursul declarat de inculpatul C.D.C., acesta critică decizia penală atacată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar solicită redozarea pedepsei şi reţinerea disp. art. 81 C. pen. ca modalitate de executare, cazul de casare invocat fiind art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Criticile formulate de parchet cu privire la acest inculpat vizează atât greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificarea şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cât şi netemeinicia modalităţii de executare a pedepsei, solicitând în acest sens executarea pedepsei în regim penitenciar, precum şi greşita înlăturare a pedepsei complementare.

Înalta Curte consideră că toate criticile formulate atât de inculpat cât şi de parchet sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize obiective şi judicioase a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal neexistând nicio contradicţie între situaţia de fapt şi conţinutul probelor.

Declaraţiile inculpaţilor P.D.I., V.D.C., D.D.C. cât şi declaraţiile martorilor sunt relevante şi fac dovada indubitabilă asupra vinovăţiei inculpatului C.D.C. cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Inculpatul D.D.C. a dat declaraţie şi în faţa instanţei de prim control judiciar ocazie cu care a menţionat că a primit droguri de la inculpatul C.D.C. şi după data de 15 februarie 2010 despre care inculpatul C. i-a spus că sunt legale însă arată inculpatul D.D.C. că aceste droguri aveau acelaşi ambalaj cu substanţele primite anterior.

Cu ocazia acordării ultimului cuvânt conform art. 385¹³ alin. (3) C. proc. pen., în faţa înaltei Curţi, inculpatul C.D.C. arată că regretă fapta ce i se reţine în sarcină, împrejurare ce conduce implicit la recunoaşterea faptei de trafic cu droguri de mare risc, soluţia de condamnare a inculpatului C.D.C. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc fiind legală şi temeinică, vinovăţia inculpatului fiind dovedită în baza unor probe evidente de vinovăţie.

Soluţia de achitare a inculpatului C.D.C. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. este legală şi temeinică şi apreciază Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de prim control judiciar că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine că inculpatul C.D.C. a deţinut droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

Declaraţiile martorilor sunt contradictorii în acest sens aşa cum a evidenţiat instanţa de prim control judiciar, însă în lipsa unei probe ştiinţifice care să dovedească indubitabil natura substanţelor consumate, apreciază Înalta Curte că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu poate fi modificată.

Criticile formulate deopotrivă de parchet şi inculpat din perspectiva cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. referitoare la netemeinicia pedepsei, Înalta Curte le consideră ca fiind nefondate.

Pedeapsa aplicată inculpatului C.D.C. a fost corect dozată, instanţa de fond dând eficienţa necesară tuturor criteriilor de individualizare judiciară reglementate de disp. art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de comitere a faptei, respectiv în mod repetat săvârşind mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, perioada relativ scurtă de comitere a faptei, cantitatea de droguri traficată ca şi natura drogurilor traficate, faptul că acestea puteau fi comercializate legal până la data de 15 februarie 2010.

Înalta Curte consideră că şi modalitatea de executare ar fi fost corect individualizată şi nu se impune a fi modificată nici în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. aşa cum solicită inculpatul şi nici în sensul executării în regim penitenciar aşa cum solicită parchetul.

Pedeapsa astfel individualizată este în măsură să asigure finalitatea prev. de art. 52 C. pen., scopul educativ şi coercitiv al pedepsei putând fi atins şi fără executarea pedepsei, în acest mod inculpatul C.D.C. având posibilitatea de a demonstra că a înţeles clemenţa instanţei şi nu va persevera în comiterea unor fapte penale.

Înlăturarea pedepsei complementare conform art. 76 alin. (3) C. pen. este temeinică, în mod corect apreciind instanţa de fond că în raport de modalitatea de executare a pedepsei nu se impune interzicerea drepturilor civile reglementate de disp. art. 64 C. pen.

Intimatul inculpat O.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 62 din 17 februarie 2012, Tribunalul Cluj a dispus achitarea inculpatului în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. cu referire la art. 18¹ C. pen. aplicând o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

Soluţia dispusă de instanţa de fond este criticată de parchet care solicită condamnarea inculpatului O.A. pentru săvârşirea în concurs real a celor două infracţiuni.

Înalta Curte, în acord cu instanţele inferioare, consideră că soluţia dispusă în privinţa inculpatului O.A. este legală şi temeinică şi nu se impune condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoarea.

Potrivit disp. art. 18¹ alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Pronunţând soluţia de achitare a inculpatului O.A. în baza disp. art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor enumerate în art. 18¹ C. pen., gradul de implicare a inculpatului în activitatea infracţională, cantitatea redusă de droguri traficată, a procurat droguri şi a consumat numai faţă de prieteni foarte apropiaţi şi cu ocazia unor petreceri, perioada scurtă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.

De asemenea, persoana inculpatului necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise, toate aceste împrejurări justificând soluţia pronunţată de instanţa de fond, menţinută şi de instanţa de prim control judiciar.

În raport de circumstanţele cauzei Înalta Curte apreciază că inculpatul O.A. va înţelege clemenţa de care a dat dovadă instanţa şi se va abţine pe viitor de la comiterea unor fapte penale ştiind că în caz contrar va suporta mult mai drastic rigorile legii.

Intimatul inculpatul V.D.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 62 din 17 februarie 2012 a Tribunalului Cluj pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/200 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 7 luni închisoare iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Ca modalitate de executare s-a dispus în baza art. 86¹ C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani şi 2 luni.

În privinţa acestui inculpat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj formulează critici de netemeinicie a pedepsei şi solicită executarea pedepsei în regim de detenţie.

Înalta Curte priveşte aceste critici ca nefondate şi apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului V.D.C. a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.

Este adevărat că activitatea infracţională a inculpatului V.D.C. nu este una redusă, însă faţă de atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal de recunoaştere şi regret a faptelor ce i se reţin în sarcină fiind singurul inculpat care s-a judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., a colaborat cu organele de urmărire penală şi a demascat şi alte persoane implicate în traficul de droguri beneficiind în acest sens de cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte consideră că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi nu se impune a stabili o modalitate de executare a pedepsei privative de libertate.

Rezultă din înscrisurile existente la dosar că inculpatul a înţeles să se reintegreze în societate, are un loc de muncă, a reuşit să scape de dependenţa de droguri, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului, măsurile de supraveghere stabilite în sarcina acestuia şi durata mare a termenului de încercare fiind de natură a-l determina pe inculpat să se abţină de la un comportament neadecvat normelor de drept şi regulilor de convieţuire socială.

Şi în privinţa acestui inculpat instanţa de fond nu a aplicat pedeapsa complementară, soluţie legală şi temeinică apreciază Înalta Curte având în vedere circumstanţele atenuante reţinute în sarcina acestui inculpat.

În raport de toate argumentele expuse, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de parchet cu privire la inculpatul V.D.C. nu este fondat.

Intimatul inculpat D.D.C. a fost condamnat de instanţa de fond pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) şi art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Prin decizia penală atacată, Curtea de Apel Cluj a dispus în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. achitarea inculpatului D.D.C. pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fiindu-i aplicată o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

Pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare instanţa de prim control judiciar a dispus ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj în privinţa acestui inculpat vizează atât greşita achitare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu cât şi netemeinicia schimbării modalităţii de executare a pedepsei.

Se solicită de asemenea de către parchet aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă determinată conform art. 65 C. pen.

Înalta Curte consideră că toate criticile formulate de parchet sunt nefondate şi în consecinţă consideră ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj în privinţa inculpatului D.D.C.

Cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, în mod corect a apreciat instanţa de prim control judiciar că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni ca şi în cazul inculpaţilor O.R. şi P.D.I. având în vedere perioada scurtă de timp în care a fost comisă fapta, fără a exista la dosar date concrete care să stabilească cu exactitate intervalul de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi nici cantitatea de droguri deţinută şi nici persoanele împreună cu care a consumat drogurile de mare risc.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, soluţia dispusă de instanţa de prim control judiciar care a reţinut incidenţa disp. art. 86¹ C. pen. este legală şi temeinică, Înalta Curte în urma propriei analize reţinând că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei şi în cazul acestui inculpat putând fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia.

Poziţia sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, atitudinea de regret în raport de faptele comise, a depus eforturi susţinute pentru a scăpa de dependenţa de droguri, are un loc de muncă stabil, sunt împrejurări care conduc la concluzia că inculpatul D.D.C. a conştientizat atât faptele comise cât şi consecinţele acestora şi merită o şansă de a demonstra că se poate reintegra şi fără executarea efectivă a pedepsei.

La fel şi în cazul acestui inculpat, în mod corect instanţa de fond a înlăturat pedeapsa complementară având în vedere reţinerea circumstanţelor atenuante, împrejurare ce îi dă posibilitatea să aprecieze asupra oportunităţii aplicării acestei interdicţii.

Intimatul inculpat Z.G.M. a fost achitat de instanţa de fond în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Criticile parchetului vizează greşita achitare a inculpatului Z.G.M. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc şi de asemenea că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că fapta de deţinere de droguri pentru consum propriu nu prezintă gradul de pericol social a unei infracţiuni.

Înalta Curte consideră că soluţia pronunţată de instanţa de fond în privinţa inculpatului Z.G.M. este legală şi temeinică şi o va menţine ca atare.

Astfel, în sarcina inculpatul Z.G.M. s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că în perioada 15 februarie - martie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul P.D.I. să pună în vânzare prin intermediul inculpatului O.R. şi să vândă direct mefedronă în sensul că l-a transportat în diferite locaţii cu autoturismul proprietate personală pentru efectuarea tranzacţiilor, droguri de mare risc pe care inculpatul P.D.I. le-a procurat de la inculpatul C.D.C.

Activitatea propriu zisă a inculpatului Z.G.M. a constat în principal în transportul inculpatului P.D.I. în diferite locuri pentru a pune în vânzare droguri prin intermediul inculpatului O.R. şi să vândă direct droguri, ori probele administrate în cauză nu relevă mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul Z. a cunoscut activitatea infracţională a inculpatului P.D.I.

Este adevărat că în faza de urmărire penală inculpatul Z.G.M. a afirmat că a bănuit că inculpatul P.D.I. şi inculpatul O.R. discută despre droguri însă această declaraţie nu poate contribui la adoptarea unei soluţii de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc cât timp această declaraţie nu se coroborează şi cu alte probe.

Cum din probele dosarului nu rezultă că inculpatul Z.G.M. cunoştea cu certitudine scopul în care îl transporta pe inculpatul P.D.I. la întâlnirile cu diferite persoane, în mod corect a apreciat instanţa de fond că orice dubiu profită inculpatului, astfel că soluţia de achitare dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată este întemeiată.

La fel şi în cazul infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea acestui inculpat apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dând eficienţă în acest sens criteriilor prev. de art. 18¹ alin. (2) C. pen.

Expertiza domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului Z.G.M. la data de 23 martie 2010, la scurt timp de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 în urma căreia a fost descoperită o cantitate mică de mefedronă care a fost predată benevol de către inculpat organelor de urmărire penală atitudinea pozitivă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, împrejurarea că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi consumat droguri cu alte persoane, sunt circumstanţe ce justifică aprecierea instanţei de fond în sensul lipsei de pericol social a faptei.

Referitor la solicitarea parchetului de confiscare de la inculpatul C.D.C. a întregii sume de 15.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc, 5.000 lei prin intermediul inculpatului V.D.C. şi 10.000 lei prin intermediul inculpatului P.D.I., Înalta Curte consideră că nu este întemeiată, argumentele avute în vedere de instanţa de prim control judiciar fiind pertinente şi însuşite în totalitate de Înalta Curte.

Din probele dosarului rezultă că această sumă a fost calculată prin estimare, ori cât timp nu există la dosar probe certe care să justifice cuantumul sumei ce urmează a fi confiscată ca fiind rezultată din activitatea infracţională, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică.

Pentru toate argumentele prezentate, având în vedere că în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerate din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei judecătoreşti, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpaţii O.R., P.D.I. şi C.D.C. împotriva deciziei penale nr. 222/A/2012 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi P.D.I. şi C.D.C. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat O.R. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi O.A. şi Z.G.M., în sumă de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi V.D.C. şi D.D.C., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3166/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3205/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3180/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3180/2013. Penal