ICCJ. Decizia nr. 3221/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3221/2013
Dosar nr. 2455/84/2012
Şedinţa publică din 22 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr. 2455/84/2012 fost condamnat inculpatul S.V. la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 1 an pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.941 RON despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente până la recuperarea integrală.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocaţial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul S.V., cercetat pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscal prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că în cursul anului 2010 nu a evidenţiat în contabilitatea firmei sale SC V.E.C. SRL toate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declaraţie de constituire de parte civilă, acte doveditoare ale prejudiciului, declaraţii de inculpat, declaraţii de martori P.C., P.V., C.I.N., proces-verbal încheiat de către Garda Financiară Vâlcea, fişa de cazier, din a căror coroborare s-a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2009 inculpatul S.V., în calitate de director general al SC V.E.C. SRL Râmnicu Vâlcea, a încheiat un contract de prestări servicii cu Composesoratul L., judeţul Sălaj, având ca obiect „curăţirea de păşuni, conform cerinţelor A.P.I.A.”
La data de 23 februarie 2010 reprezentanţii Composesoratului L. au extras din contul composesoratului suma de 10.000 RON pe care au achitat-o inculpatului S.V. pentru lucrările efectuate. Reprezentanţii composesoratului i-au cerut inculpatului eliberarea unei chitanţe fiscale şi a unei facturi însă acesta a refuzat, motivând că nu are chitanţierul la el, promiţând că le va trimite o copie prin fax, lucru care nu s-a mai întâmplat.
La data de 02 februarie 2011 societatea a fost supusă unui control de către Garda Financiară Vâlcea, constatându-se neînregistrarea în contabilitatea societăţii a sumei de 10.000 RON. Prin neînregistrarea în contabilitate a acestor venituri s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat, constând în TVA în suma de 1.597 RON şi impozit pe profit în suma de 1.341 RON.
Inculpatul a fost audiat doar în cursul urmăririi penale, de către organele de poliţie, declarând că el a eliberat facturi fiscale composesoratului la data încheierii contractului de prestări servicii, însă nu a putut prezenta o copie a acestei facturi sau a chitanţei eliberată în baza acesteia. După aceste declaraţii inculpatul nu s-a mai prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, deşi a fost citat şi cu mandate de aducere, motiv pentru care nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală.
Potrivit contractului de prestări servicii încheiat la data de 22 decembrie 2009, preţul a fost stabilit la 450 RON/ha, preţul total al contractului fiind de 14.593,50 RON, plătit eşalonat, în 3 rate.
Din actul de constatare întocmit de către Garda Financiară Vâlcea s-a reţinut că societatea SC V.E.C. SRL Râmnicu Vâlcea nu a înregistrat în contabilitatea firmei din luna februarie cele 2 facturi în suma de 10.000 RON, iar din situaţia analitică clienţi pe lună februarie 2010 Composesoratul L. apare cu următoarele sume: facturi 10.000 RON, încasări 4.593,50 RON, solduri 5.406,50 RON. Suma de 4.593,50 RON s-a încasat cu ordin de plată, extras de cont din data de 23 februarie 2010.
În drept, fapta inculpatului S.V. de a nu evidenţia în contabilitatea societăţii al cărei director este suma de 10.000 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în suma de 2.941 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
La individualizarea şi aplicarea acestei pedepse s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nu a încercat să recupereze prejudiciul, a fost reprezentat de un avocat ales, care pe parcursul procesului a refuzat în mod nejustificat să se mai prezinte la instanţă, îngreunând soluţionarea cauzei.
Dar, având în vedere că inculpatul deşi a mai fost anterior condamnat pentru alte fapte s-a reabilitat între timp, că valoarea prejudiciului este relativ mică, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, astfel încât în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani atragându-se atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 346 şi art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 2.941 RON despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti cu dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, până la recuperarea integrală.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
Referitor la excepţia de necompetenta teritorială a Tribunalului Sălaj invocată de către apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. aceasta poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare, or ea fost ridicată odată cu cuvântul în dezbaterea fondului, motiv pentru care ea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul S.V. solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare a sa în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Inculpatul s-a prezentat în cursul judecării cauzei în apel, fiind audiat. Acesta şi-a recunoscut fapta, dar a arătat că apreciază ca fiind prea mare pedeapsa aplicată raportat la fapta concret comisă şi la prejudiciul cauzat. De asemenea, pe parcursul judecării cauzei în apel, acesta a făcut şi dovada achitării întregului prejudiciu, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în contul indicat de partea civilă, respectiv contul 50.86.09.
În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 181 C. pen., Curtea a apreciat ca fiind fondat apelul inculpatului, considerând că reeducarea acestuia se poate realiza şi fără aplicarea efectivă a unei pedepse.
În acest sens s-a reţinut că inculpatul a dat dovadă de un comportament sincer în faţa instanţei de apel, a depus diligenţe pentru recuperarea integrală a prejudiciului, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor aferente. Apoi, prejudiciul cauzat nu are valoare foarte ridicată, fiind practic vorba de neînregistrarea în contabilitate a unei singure facturi în valoare de 10.000 RON, controlul Gărzii Financiare nedepistând şi alte nereguli, situaţie faţă de care se poate aprecia că această omisiune a fost un caz izolat.
Deşi a fost condamnat anterior în cursul anilor 1996-1997, Curtea a constatat că pentru acele condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel încât inculpatul nu are antecedente penale, iar activitatea pe care o desfăşoară este una benefică întregii societăţi şi mediului înconjurător („curăţirea de păşuni”).
În tot acest context, Curtea a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că, prin decizia penală nr. 59 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în totalitate şi, procedând la o nouă judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S.V. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de evaziune fiscal prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 18 1 şi 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 600 RON.
S-a constatat că prejudiciul cauzat a fost integral recuperat, situaţie în care se a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanţa de fond in suma de 600 RON din care 200 RON reprezintă onorariu avocaţial.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă Garda Financiară. Prin cererea de recurs au fost formulate şi criticile aduse hotărârii, arătându-se în esenţă că prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit de către inculpat, solicitându-se astfel să se constate că acesta nu a achitat integral prejudiciul şi să se menţină sentinţa sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii civile. Criticile formulate nu au fost încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile aret. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând decizia recurată din perspectiva criticii formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de recurs invocat de către partea civilă va a fi analizat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. urmând a se verifica legalitatea soluţiei de constatare a acoperirii integrale a prejudiciului.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii sub aspectul soluţionării acţiunii civile, criticile fiind vădit nefondate.
Astfel, prin actul de sesizare în sarcina inculpatului s-a reţinut că a omis să înregistreze în contabilitatea SC V.E.C. SRL Râmnicu Vâlcea facturi în valoare de 10.000 RON, împrejurarea ce a condus la un prejudiciu cauzat bugetului de stat, constând în TVA în suma de 1.597 RON şi impozit pe profit în suma de 1.341 RON. Aceeaşi situaţie de fapt a fost reţinută şi de instanţa de fond şi de cea de apel, iar pe parcursul soluţionării primei căi ordinare de atac, conform chitanţei din 05 martie 2013, SC V.E.C. SRL, societate ce avea calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, a achitat sumele de 1.597 RON cu titlu de TVA şi de 1.344 RON reprezentând impozit pe profit, iar ulterior, la 27 martie 2013, aceeaşi societate a achitat şi penalităţile de întârziere aferente acestor sume, respectiv 320 RON.
În aceste condiţii, în mod corect Curtea de Apel a constatat că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost integral acoperit şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, împrejurarea că plata a fost efectuată de către partea responsabilă civilmente şi nu de inculpat fiind fără relevanţă în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu se poate reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi nici a altora care ar putea fi avute în vedere din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, soluţie în raport de care, potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Garda Financiară - Secţia Vâlcea împotriva deciziei penale nr. 59/A/2013 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul S.V.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3287/2013. Penal → |
|---|
