ICCJ. Decizia nr. 3205/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3205/2013
Dosar nr. 3628/108/2012
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3628 din 1 august 2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de infracţiune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pentru fiecare infracţiune câte 1.000 RON amendă administrativă, urmând ca inculpatul să execute sancţiunea cea mai grea, 1.000 RON amendă administrativă.
În baza art. 14, raportat la art 346 C. proc. pen., s-a constatat reparat prejudiciul cauzat părţii vătămate Statul român, Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată de D.G.F.P. a judeţului Arad, în sumă de 44.270 RON, achitat de inculpat cu chitanţa din 20 decembrie 2012.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC I.S. SRL a fost radiată din O.R.C. Arad, conform certificatului de radiere eliberat în data de 19 octombrie 2011.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 850 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În perioada trimestrului IV al anului 2009, respectiv trimestrelor I, II, III şi IV ale anului 2010, în calitate de administrator al SC I.S. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a derulat activităţi comerciale, având ca obiect în principal achiziţia şi vânzarea de cereale, fără a înregistra în evidenţele contabile ale societăţii veniturile realizate şi respectiv de a înregistra în aceste evidenţe operaţiuni fictive, precum şi de a cesiona părţile sociale ale societăţii comerciale, în vederea pierderii urmelor activităţii sale infracţionale şi pentru a îngreuna astfel controalele efectuate de organele de specialitate, cauzând astfel, prin neplata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, un prejudiciu de 295.696 RON. La urmărire penală, partea vătămată D.G.F.P. a judeţului Arad, în reprezentarea A.N.A.F. Bucureşti, s-a constituit parte civilă cu suma de 147.348 RON, precum şi dobânzile şi majorările de întârziere aferente acestei sume.
În faţa instanţei, partea vătămată/civilă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
La primul termen de judecată, înainte de deschiderea cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi a declarat că este de acord să despăgubească partea vătămată/civilă, însă a contestat prejudiciul.
Analizând actele şi probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 2 noiembrie 2011, inculpatul M.C. şi făptuitorul B.I.A. au înfiinţat SC I.S. SRL, cu sediul în localitatea S., judeţul Arad, B.I.A. dobândind şi calitatea de administrator al societăţii. Principalul obiect de activitate al SC I.S. SRL, având sediul social declarat la O.R.C. în localitatea S., îl constituia activitatea de „intermedieri în comerţul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile şi semifabricate”. La data de 9 noiembrie 2009, prin procura specială, autentificată, valabilă până la data de 31 octombrie 2010, B.I.A. l-a împuternicit pe M.C. să administreze societatea. Conform mandatului încredinţat, inculpatul avea ca atribuţii să-l reprezinte pe administratorul de drept, respectiv să reprezinte societatea la negocierea şi încheierea de contracte cu furnizorii şi clienţii societăţii comerciale, să cumpere şi să vândă mărfuri, să emită şi să semneze facturi şi orice alte documente de vânzare-cumpărare marfă către clienţii sau furnizorii societăţii, să deschidă cont bancar în numele societăţii, să depună şi să ridice numerar în şi din acel cont, să efectueze încasări şi plăţi. Reprezentanţii Gărzii Financiare Arad au efectuat un control la SC I.S. SRL, constatând că societatea nu desfăşoară activitate la sediul declarat. Prin procesul-verbal din 1 noiembrie 2010, s-a constatat că societatea nu a evidenţiat în contabilitate toate operaţiunile economice desfăşurate, sustrăgându-se de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 147.348 RON compusă din 81.626 RON TVA respectiv 65.722 RON impozit pe profit. Societatea nu a declarat, în declaraţia 394, operaţiunile comerciale derulate cu SC M.A.A. SRL, SC T. SRL, SC G.I.I. SRL, SC A.C.H. SRL şi SC A.H. SRL şi implicit nici veniturile realizate din aceste operaţiuni. S-a constatat că în trimestrul IV al anului 2009 (lunile noiembrie-decembrie), societatea a declarat prin decontul de TVA înregistrat la A.N.A.F., (declaraţia 300), suma de 57.552 RON, reprezentând cheltuieli cu achiziţii intracomunitare, deducându-şi TVA-ul aferent în sumă de 10.935 RON, deşi în fapt nu a efectuat şi nici nu a declarat potrivit răspunsului D.G.F.P., Administraţia Finanţelor Publice Chişineu-Criş nici un fel de achiziţii intracomunitare. De asemenea, societatea a declarat în trimestrul I al anului 2010, prin decontul de TVA înregistrat la A.N.A.F., suma de 36.024 RON, reprezentând cheltuieli cu achiziţii naţionale, deducându-şi TVA-ul aferent de 6.845 RON, deşi în fapt nu a putut prezenta documente justificative privind achiziţionarea respectivelor mărfuri (cereale) de la persoane impozabile din punct de vedere fiscal (persoane juridice).
În scopul sustragerii de la plata taxelor datorate bugetului de stat şi, totodată, în scopul încasării respectivelor sume de bani în interes personal, la data de 4 august 2010, inculpatul a cesionat, în întregime, părţile sociale ale SC I.S. SRL către J.C., noul act constitutiv al societăţii fiind depus la O.R.C., Arad la data de 30 septembrie 201. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a fost revocat din funcţia de administrator, fiind numit în această calitate noul asociat unic. Totodată, a fost menţinut sediul social al societăţii în localitatea S., la adresa de domiciliu a martorului G.A. Reprezentanţii Gărzii Financiare au constatat, cu ocazia controlului efectuat, că la acea adresă inculpatul stabilise şi sediul social al SC Z.S. SRL, însă potrivit declaraţiilor proprietarilor acelui imobil, nici una din societăţi nu a desfăşurat activităţi la acea adresă.
Urmărirea penală a stabilit că, în fapt, cesiunea părţilor sociale către J.C. s-a efectuat de către inculpatul doar scriptic nu şi faptic, pentru ca activitatea infracţională desfăşurată de acesta să nu fie descoperită, având în vedere că persoana către care au fost cesionate părţile sociale nu a desfăşurat nici un fel de activitate în numele societăţii. Aşa zisa cesiune a părţilor sociale este infirmată, din punct de vedere al realităţii operaţiunii, prin documentele identificate în cursul urmăririi penale (facturi, chitanţe, avize de însoţire a mărfii) ridicate de la partenerii comerciali ai SC I.S. SRL şi, care atestă efectuarea unor operaţiuni comerciale de către inculpat, atât înainte cât şi după data la care a fost întocmit actul de cesiune. De asemenea, martorii B.D., P.D. şi D.G.M. (reprezentanţi ai societăţilor în favoarea cărora SC I.S. SRL a livrat marfă) l-au indicat pe inculpat ca fiind singurul reprezentant al acestei societăţi, iar din extrasele de cont ridicate de la Banca R., rezultă că inculpatul a ridicat din contul societăţii sumele de bani încasate de la diverşi clienţi şi după data cesiunii.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 ianuarie 2012, rezultă că scrisul de pe toate facturile, chitanţele şi avizele de însoţire a mărfii ridicate de la SC A.C.H. SRL, SC T. SRL şi SC A.H. SRL, cu care SC I.S. SRL a derulat operaţiuni comerciale, atât anterior cât şi ulterior datei cesiunii (4 august 2010), a fost executat de către inculpatul M.C., respectiv că semnăturile pe aceste documente au fost executate, probabil, de către inculpat.
În vederea stabilirii în întregime a obligaţiilor datorate bugetului de stat, în cauză, în faza de urmărire penală, a fost efectuată o expertiză fiscală.
Conform concluziilor raportului de expertiză, prejudiciul cauzat de către SC I.S. SRL, pe parcursul trimestrului IV 2009 şi a trimestrelor I-IV 2010, este în sumă de 295.696 RON şi se compune din 213.513 RON, reprezentând TVA respectiv 82.548 RON, reprezentând impozit pe profit.
Acest prejudiciu a fost creat prin: neînregistrarea (în perioada noiembrie 2009-decembrie 2010) de către inculpat în contul SC I.S. SRL, a veniturilor în valoare de 512.885 RON, obţinute din vânzarea de cereale către clienţii din spaţiul naţional (SC A.C.H. SRL, SC T. SRL şi SC A.H. SRL), cu un TVA aferent de 195.677 RON şi un impozit pe profit de 82.584 RON; evidenţierea în decontul de TVA aferent trimestrului IV al anului 2009, a unor cheltuieli nereale, în valoare de 57.552 RON, cu un TVA deductibil de 10.935 RON, aferente unor achiziţii intracomunitare de cereale; evidenţierea în decontul de TVA aferent trimestrului I al anului 2010, a unor cheltuieli nereale, în valoare de 36.024 RON, cu un TVA deductibil de 6.845 RON, aferent unor achiziţii naţionale de cereale de la persoane impozabile din punct de vedere fiscal.
Inculpatul nu a putut prezenta documente justificative cu privire la cheltuielile înregistrate în cele două deconturi de TVA.
În cursul urmăririi penale, Ministerul Finanţelor Publice, prin Garda Financiară, secţia Arad, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 147.348 RON.
Prin procesul-verbal încheiat de Garda Financiară la data de 1 noiembrie 2010, cu ocazia controalelor efectuate la SC I.S. SRL, s-a constatat că prejudiciul cauzat de către inculpat este în sumă de 147.358 RON. Acest prejudiciu este compus din: 81.626 RON (calculat prin aplicarea cotei de 19% asupra bazei impozabile în valoare de 319.149 RON şi a cotei de 24% asupra bazei impozabile în valoare de 91.616 RON) şi 65.722 RON, impozit pe profit (calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei impozabile, în valoare totală de 410.765 RON).
Partea vătămată şi-a menţinut constituirea de parte civilă, susţinând că prejudiciul total cauzat este de 143.348 RON.
Din expertiza efectuată la urmărire penală, rezultă că prejudiciul total cauzat părţii vătămate este cel reţinut de procuror, respectiv 295.696 RON.
La acest raport de expertiză a existat şi o opinie separată, făcută de expertul contabil şi consultant fiscal G.S.I., care a concluzionat că prejudiciul total cauzat este cu totul altul, după cum urmează:
Obiectiv 1: Care este prejudiciul adus bugetului de stat de natura TVA-ului şi impozitului pe profit ca urmare a activităţii comerciale derulate prin intermediul SC I.S. SRL, aferent trimestrului IV 2009, trimestrul I 2010, trimestru II 2010, trimestrul III 2010 şi trimestrul IV 2010.
În urma valorificării datelor de la dosarul de cercetare penală, trimestrul IV 2009, SC I.S. SRL datora Bugetului de Stat un impozit pe profit de 167 RON şi un TVA de plată de 283 RON (modul de determinare a sumelor aferente trimestrului IV 2009 se regăsesc în anexa nr. 1, anexă care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză).
În urma valorificării datelor de la dosarul de cercetare penală, trimestrul I 2010, SC I.S. SRL datora Bugetului de Stat un impozit pe profit de 217 RON şi un TVA de plată de 342 RON (modul de determinare a sumelor aferente trimestrului I 2010 se regăsesc în anexa nr. 2, anexa care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză).
În urma valorificării datelor de la dosarul de cercetare penală, trimestrul II 2010, SC I.S. SRL datora Bugetului de Stat un impozit pe profit de 1.442 RON şi un TVA de plată de 2.278 RON (modul de determinare a sumelor aferente trimestrului II 2010 se regăsesc în anexa nr. 3, anexă care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză).
În urma valorificării datelor de la dosarul de cercetare penală, trimestrul III 2010, SC I.S. SRL datora Bugetului de Stat un impozit pe profit de 430 RON şi un TVA de plată de 873 RON (modul de determinare a sumelor aferente trimestrului III 2010 se regăsesc în anexa nr. 4, anexa care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză).
În urma valorificării datelor de la dosarul de cercetare penală, trimestrul IV 2010, SC I.S. SRL datora Bugetului de Stat un impozit pe profit de 59 RON şi un TVA de plată de 121 RON (modul de determinare a sumelor aferente trimestrului IV 2010 se regăsesc în anexa nr. 5, anexa care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză).
Obiectiv 2: Care este prejudiciul total adus bugetului de stat de natura TVA-ului şi a impozitului pe profit.
Ţinând cont de cele prezentate în cuprinsul expertizei, sumele suplimentare, datorate de SC I.S. SRL bugetului de stat, sunt de 2.314 RON, reprezentând impozit pe profit şi 3.897 RON, reprezentând TVA nedeclarate organului fiscal (modul de determinare a sumelor totale nedeclarate se regăseşte în anexa nr. 6, anexa care face parte integrantă din prezentul raport de expertiză). Se subliniază faptul că, din cuprinsul dosarului de cercetare penală nu reies sumele deja declarate şi achitate organului fiscal, sume care trebuie scăzute din sumele determinate prin prezenta expertiză în vederea stabilirii unor sume suplimentare datorate bugetului de stat.
La primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut faptele comise, solicitând ca judecată să se facă conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul a fost de acord să achite şi prejudiciul cauzat, însă a contestat cuantumul acestuia.
Având în vedere că valoarea prejudiciului reţinut în rechizitoriu diferă de valoarea prejudiciului cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, instanţa a încuviinţat efectuarea unei noi expertize.
Expertiza a concluzionat următoarele:
Răspuns la obiectivul nr. 1:
Prejudiciul adus bugetului de natura TVA-ului şi impozitului pe profit, ca urmare a activităţii derulate prin intermediul SC I.S. SRL, este de 44.270 RON, în situaţia în care instanţa apreciază că societatea a făcut achiziţii de cereale de la persoane impozabile în scopuri de TVA.
Prejudiciul adus bugetului de stat de natura TVA-ului şi impozitului pe profit, ca urmare a activităţii derulate prin intermediul SC I.S. SRL, este de 219.679 RON, în situaţia în care instanţa apreciază ca societatea a făcut achiziţii de cereale de la persoane neimpozabile în scopuri de TVA.
Sub rezerva faptului că apar documente suplimentare, expertul dă prioritate primei ipoteze, considerând-o relevanta ţinând cont de specificul activităţii, bunurile şi cantităţile comercializate şi probele aflate la dosar.
Răspuns la obiectivul nr. 2:
Valoarea impozitului pe profit datorat de SC I.S. SRL, pentru operaţiunile comerciale desfăşurate pe parcursul trimestrului IV 2009 şi trimestrul I-IV 2010, în baza documentelor contabile aflate la dosarul cauzei şi a estimărilor cheltuielilor de achiziţie a mărfurilor conform prevederilor legale, este de 19.108 RON.
Răspuns la obiectivul nr. 3:
Taxa pe valoarea adăugata datorată în situaţia în care se presupune că SC I.S. SRL a achiziţionat cerealele de la persoane impozabile în scopuri de TVA, este de 25.162 RON.
Sub rezerva faptului că apar documente suplimentare, expertul dă prioritate acestei ipoteze, considerând-o relevantă, ţinând cont de specificul activităţii, bunurile şi cantităţile comercializate şi probele aflate la dosar.
Taxa pe valoarea adăugată datorată în situaţia în care se presupune că SC I.S. SRL a achiziţionat cerealele de la persoane neimpozabile în scopuri de TVA, este de 200.571 RON.
Deşi consultantul fiscal a prezentat în expertiză două variante de calcul, la solicitarea instanţei, prin precizările la raportul de expertiză, s-a arătat că situaţia cea mai apropiată de starea de fapt reală, este cea prezentată de prima variantă de calcul, respectiv că prejudiciul cauzat bugetului de stat, de natura TVA-ului şi impozitului pe profit, este de 44,270 RON, achiziţiile derulate prin intermediul SC I.S. SRL fiind efectuate de la persoane impozabile în scopuri TVA.
Această situaţie este „cea mai apropiată de starea de fapt reală, dincolo de orice dubiu rezonabil, ţinând cont de natura, cantitatea şi valoarea bunurilor tranzacţionate (...)”.
Aceasta este şi opinia instanţei.
Instanţa a comunicat un exemplar din expertiză şi părţii vătămate, dar partea vătămată nu şi-a exprimat, în nici un mod, opinia cu privire la prejudiciul stabilit prin expertiză.
Imediat după întocmirea expertizei, inculpatul a achitat prejudiciul cauzat, făcând dovada cu chitanţa din 20 decembrie 2012.
Textele legale incidente în cauză:
- art. 9 alin. (1) lit. b), lit. c) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005:
„(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.”
- art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005:
„(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”
În raport cu starea de fapt descrisă mai sus, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Instanţa a apreciat că este realizată condiţia „până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat”, întrucât prejudiciul cert a fost constatat prin expertiza din faza judecăţii. Până la efectuarea acestei expertize, acest prejudiciu nu a fost cert, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, cuantumul stabilit de expertiza efectuată la urmărire penală, a fost diferit de cuantumul stabilit şi solicitat de partea vătămată.
De asemenea, instanţa a constatat că prejudiciul a fost reparat integral, astfel cum a fost stabilit prin expertiza fiscală judiciară.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.C., pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, nu fac nicio distincţie între infracţiunile de evaziune fiscală, astfel încât apreciem că aceste dispoziţii sunt aplicabile inclusiv în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitându-se desfiinţarea sentinţei atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile. Se arată că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal iar în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile se impune a se constata că acesta a fost stabilit în mod greşit de instanţa de fond.
Prin decizia penală nr. 74/A din 4 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinţei penale nr. 27 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
În temeiul art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul M.C., la 1 an şi 4 luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, în temeiul art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 4 luni pe seama acestuia, iar în temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate în ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005, amenda de 1.000 RON şi soluţia în latura civilă a cauzei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, care permit, în cazul achitării prejudiciului, încetarea procesului penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, se aplică doar pentru infracţiunile de prejudiciu nu şi infracţiunilor de pericol.
Prin urmare, în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi recunoscută de inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Greşita aplicare a legii constă în aceea că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 se aplică şi infracţiunilor de pericol astfel încât se impune casarea deciziei şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Faptele reţinute în sarcina inculpatului şi recunoscute de către acesta constau în aceea că, în calitate de administrator al SC I.S. SRL a derulat activităţi comerciale având ca obiect achiziţia şi vânzarea de cereale, fără a înregistra în evidenţele contabile ale societăţii veniturile realizate, a înregistrat şi aceste evidenţe operaţiuni fictive şi a cesionat părţile sociale ale societăţii comerciale, în vederea pierderii urmelor activităţii sale infracţionale şi pentru a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 295.696 RON.
În drept, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege anterior art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Primele două infracţiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt infracţiuni de prejudiciu şi constau în omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a menţiunilor realizate, art. 9 lit. b), respectiv evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive [art. 9 alin. (1) lit. c)].
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute în prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduce la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.
Pentru această ultimă ipoteză instanţa dispune încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen.
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că încetarea procesului penal poate fi dispusă doar pentru infracţiunile de prejudiciu nu şi pentru cele de pericol.
Nu se impunea a se face o delimitare expresă în conţinutul normei atâta timp cât rezultă clar voinţa legiuitorului, scopul imediat urmărit fiind acela de recuperare a pagubei pricinuite statului cu consecinţe directe în soluţionarea laturii penale a cauzei.
În atare condiţii cum cea de-a treia infracţiune, reţinută în sarcina inculpatului, este o infracţiune de pericol, constând în aceea că inculpatul s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate [art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005], în mod corect instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Pe cale de consecinţă, în cauză instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile legii, astfel încât critica recurentului inculpat circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu este întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3180/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3221/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
