ICCJ. Decizia nr. 3207/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3207/2013
Dosar nr. 2639/1/2013
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 981 din 18 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 43318/3/2005, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii D.D.S., D.V.F., S.F.D., N.G. şi R.M. împotriva deciziei penale nr. 336 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost casată, în totalitate, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 1486 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la:
- omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 67 C. pen. faţă de inculpaţii D.D.S., D.V.F., S.F.D. şi N.G.;
- greşita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. faţă de toţi inculpaţii, dispoziţie care a fost înlăturată;
- omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 74 C. pen. lit. a), c) şi art. 76 C. pen. în favoarea inculpatului U.C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000.
A fost aplicată inculpatului D.D.S. pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 9 luni închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.
A fost aplicată inculpatului D.V.F. pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 12 ani închisoare aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.
A fost aplicată inculpatului S.F.D. pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.
A fost aplicată inculpatului N.G. pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.
Cu privire la inculpatul U.C.C., au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a), c) C. pen.-art. 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.;
- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000.
Au fost reţinute în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000 şi a fost menţinută pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpatul D.D.S., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;
- pentru inculpatul D.V.F., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;
- pentru inculpatul S.F.D., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;
- pentru inculpatul N.G., de la 6 iulie 2005 la 18 martie 2008;
- pentru inculpatul R.M., de la 28 octombrie 2005 la 18 martie 2008.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
S-a dispus că onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D.D.S., S.F.D., R.M., U.C., U.I. şi U.C.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.F.D., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 26 aprilie 2013.
Pe această cale, contestatorul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de recurs, în drept fiind invocate dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.F.D., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărărilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-11), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri diferite pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În prezenta cauză se constată că a fost promovată contestaţia în anulare invocându-se dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., însă criticile expuse în cuprinsul cererii formulate de contestator nu pot fi calificate şi încadrate în dispoziţiile anterior menţionate, nefiind identificate la dosarul cauzei dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.
Astfel fiind, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.F.D. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluţii sprijinite pe dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.F.D. împotriva deciziei penale nr. 981 din 18 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 43318/3/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3208/2013. Penal → |
|---|
