ICCJ. Decizia nr. 3248/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3248/2013

Dosar nr. 6873/111/2011

Şedinţa publică din 24 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30 din 10 februarie 2012, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

A respins cererile inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice în cauză din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. ţinând seama de prevederile art. 320¹ alin. (6) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, după cum urmează:

1. În sarcina inculpatului A.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 285 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 285 C. pen.

2. - În sarcina inculpatului S.Z., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2), în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen.

3. - În sarcina inculpatului F.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

4. - În sarcina inculpatului N.R.A., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen.

5. - În sarcina inculpatului T.R.T., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2), în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen.

6. - în sarcina inculpatului B.C.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) şi art. 66 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) şi art. 66 C. pen., interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de înşelăciune.

În baza art. 285 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I. la o pedeapsă de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care în baza art. 33 şi 34 C. pen., a sporit-o cu 9 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de: 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 357 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviinţarea instanţei dispusă prin încheierea din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin nerecurare la 12 octombrie 2011.

În baza art. 88 C. pen., constată că în perioada 16 martie 2011 până la 12 octombrie 2011 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.J., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.J., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 litera a teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 285 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.J., la o pedeapsă de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care în baza art. 33 şi 34 C. pen., a sporit-o cu 9 luni închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de: 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că în perioada 16 martie 2011 până la 12 octombrie 2011 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.Z., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.Z., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.Z., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că în perioada 16 martie 2011 până la 12 octombrie 2011 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care în baza art. 33 şi 34 C. pen., a sporit-o cu 9 luni închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de: 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că în perioada 16 martie 2011 până la 12 octombrie 2011 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

5. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.R.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.R.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.R.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că în perioada 16 martie 2011 până la 12 octombrie 2011 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

6. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata T.R.T., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) şi art. 66 C. pen., a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata T.R.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata T.R.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că la data de 15 martie 2011 inculpata a fost reţinută pentru 24 de ore.

7. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.I., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.,pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.I., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.I., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că la data de 15 martie 2011 inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

III. În baza art. 86¹C. pen., ţinând seama de prevederile art. 86¹ alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor S.Z., N.R.A., T.R.T. şi B.C.I., cu datele de identitate de mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit pentru conform art. 86² şi 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ şi 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

A impus inculpaţilor respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnaţii trebuie să se prezinte trimestrial, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.

IV. A constatat că partea civilă P.N. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, deoarece prin actul de sesizare a instanţei din prezenta cauză, la pct. V, s-a disjuns cauza pentru identificarea autorului şi stabilirea prejudiciului reclamat.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., în forma anterioară Legii nr. 287/2009, a obligat pe inculpaţii A.I., F.I., T.J., S.Z., N.R.A., T.R.T. şi B.C.I., în solidar, la plata pretenţiilor civile, după cum urmează: SC I. SRL Oradea - 100 lei; SC T.R. SRL Oradea - 100 lei; T.I. - 100 lei; SC V. SRL Oradea - 200 lei; SC T. SRL Oradea - 100 lei; L.I. - 100 lei; SC R. SRL Oradea - 100 lei; SC D. SRL Fegernicu Nou, jud. Bihor - 100 lei; SC S.P. SRL Salonta - 100 lei;

- SC A.F. SRL Satu-Mare - 100 lei; SC A.I. SRL Tinca, jud. Bihor - 100 lei; SC O.T.L. SA Oradea - 100 lei; SC C. SRL Oradea - 100 lei; SC C. SA Oradea - 100 lei.

S-a luat act de cererile părţilor civile SC S. SRL Oradea, M.V., L.I., I.A., SC M. SRL Salonta, D.M., SC I. SRL Oradea, prin care au renunţat la constituirea de parte civilă cu referire la suma totală de 700 lei.

S-a constatat că partea civilă S.P. (cu constituire de parte civilă pentru suma de 100 lei) a decedat, şi că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 21 C. proc. pen..

În baza art. 118 lit. e( C. pen., a dispus confiscarea sumei totale de 800 lei de la inculpaţii A.I., F.I., T.J., S.Z., N.R.A., T.R.T. şi B.C.I.

În baza art. 118 lit. a), b) şi f) C. pen., a dispus confiscarea specială a unui număr de 112 bancnote false cu copiura de 100 lei, toate având seria 076D2937017, a imprimantei color marca HP model Deskjet 3920 cu seria CN 6121N23S şi a calculatorului Davio, ambele ridicate de la inculpatul T.J., a unui număr de 2 săbii menţionate în dovada seria AB nr. 0033995 a I.P.J. Bihor şi a revolverului marca Weihrach Mellrichstadt seria 1459872, calibrul 4 mm, acestea din urmă ridicate de la inculpatul A.I.

A menţinut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului, teren intravilan, situat în Marghita, str. Izvorului jud. Bihor, proprietatea inculpatului A.I.

V. Văzând prevederile art. 320¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul B.F. şi a stabilit termen de judecată pentru cauza disjunsă pentru data de 27 martie 2012, dată pentru care va fi citat inculpatul B.F. şi părţile civile.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., raportat la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 rep., cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariilor apărătorilor din oficiu, conform delegaţiilor de la dosar. Delegaţia apărătorului din oficiu al inculpatul B.F. va fi decontată în dosarul disjuns.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

P rin Rechizitoriul D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea întocmit în dosar nr. 13/D/P/2011 şi înregistrat la această instanţă la data de 25 mai 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.I., T.J., S.Z., F.I., N.R., T.R.T., B.C.I., B.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, de falsificare de monedă, de înşelăciune şi de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., art. 285 C. pen.

Prin rechizitoriu s-a arătat că în primăvara anului 2010, inculpaţii A.I. şi T.J., ambii cu antecedente penale, au iniţiat şi constituit o grupare infracţională organizată cu scopul falsificării de bancnote cu cupiura de 100 lei. La luarea acestei iniţiative s-a avut în vedere că inculpatul T.J. deţine o imprimantă color ce utilizează tehnologia jet de cerneală şi că are cunoştinţele tehnice pentru copierea şi imprimarea unei bancnote cu cupiura de 100 lei.

În aceste împrejurări, în camera din locuinţa sa, unde era amplasată imprimanta color marca HP model Deskjet 3920, cu seria CN 6121N23S, inculpatul T.J. a confecţionat într-o singură zi, circa 500 coli cu câte două buc. bancnote cu cupiura de 100 lei/coală având aceeaşi serie 076D2937017 şi an de emisiune 01 iulie 2005. Bancnotele au fost confecţionate astfel din hârtie xeros A4 de calitate superioară şi au fost predate inculpatului A.I., cu excepţia unei coli care a fost păstrată ca mostră într-un caiet. Întrucât pe unele coli de hârtie xerox A4 nu s-a reuşit o imprimare de calitate a bancnotei cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, o parte fiind distrusă, s-a realizat o estimare a unei cantităţi de 500 bancnote confecţionată de către inculpatul T.J.

Până la data redactării rechizitoriului au fost recuperate un număr de 115 bancnote false, astfel că estimarea cantităţii de 500 bancnote cu cupiura de 100 lei care a fost confecţionată de către inculpatul T.J. este justificată.

Cantitatea de 500 bancnote cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, rezultă şi din declaraţia de recunoaştere parţială a inculpatului A.I.

Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuată la data de 16 martie 2011 au fost găsite coala de hârtie A4 pe care se află imprimate 2 bancnote cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, imprimanta color marca HP model Deskjet 3920, cu seria CN 6121N23S, având un cartuş de cerneală color, precum şi flacoane cu cerneală de culoare galbenă, roşie, albastră şi neagră.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 31/2011 din data de 02 mai 2011, întocmit de specialiştii de la I.T.A. din cadrul S.R.I. Bucureşti, a confirmat faptul că bancnotele expuse spre examinare şi care fac parte din categoria A - 57 bancnote, au fost realizate cu o imprimantă HP Deskjet 3920. Imprimanta care a fost ridicată de la inculpatul T.J. utilizează tehnologia jet de cerneală, iar picăturile de cerneală dispuse pe suprafaţa imprimată a bancnotei, în grupuri de câte două, sub forma unor şiruri paralele, aşa cum rezultă din pozele de la dosar, confirmă susţinerea inculpatului că a printat bancnotele pe imprimanta sa.

Din declaraţiile inculpatului T.J. a rezultat că partea bancnotei din material plastic care este lipită pe suportul de hârtie şi care prezintă ca element de siguranţă un desen, a fost realizat de către inculpatul A.I. şi membrii familiei sale. Cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 15 martie 2011 au fost găsite la locuinţa inculpatul A.I. un carneţel cu coperte de culoare albastră în care se afla o bancnotă cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, precum şi ustensile ce pot fi folosite la decuparea bancnotelor de pe colile de hârtie A4 - planşa foto.

Din acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că pentru realizarea ferestrelor transparente au fost utilizate benzi adezive (scotch) de tip polipropilenic, prin suprapunerea a două astfel de benzi, iar între acestea fiind realizat desenul, folosindu-se o substanţă de culoare albă. Această concluzie a confirmat afirmaţiile inculpatului T.J.

Începând cu luna octombrie 2010 şi până la data de 23 februarie 2011, data sesizării din oficiu a poliţiştilor judiciarişti de la B.C.C.O. Oradea, în diferite localităţi din judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare au fost depistate 13 plasări de bancnote cu cupiura de 100 lei falsă, având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005. Astfel, în mun. Oradea au fost depistate 5 bancnote, în mun. Marghita au fost depistate 3 bancnote, în mun. Salonta au fost depistate 2 bancnote, iar în mun. Satu Mare, Zalău şi Şimleu Silvaniei au fost depistate câte 1 bancnotă.

Urmare acestor împrejurări şi a identificării inculpatul S.Z., o rudă mai îndepărtată a inculpatului A.I., în cauză au fost autorizate activităţi de supraveghere operativă, precum şi a convorbirilor telefonice purtate între membrii grupării infracţionale organizate. Astfel, au fost identificaţi şi alţi membrii ai grupării infracţionale, inculpatul A.I., liderul grupării şi inculpaţii F.I. şi N.R.A., care au aderat sau care au sprijinit, sub orice formă, grupul infracţional organizat condus de către inculpatul A.I.

În data de 23 februarie 2011, inculpatul S.Z. a preluat de la inculpatul A.I. suma de 4.000 lei alcătuită din 40 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, pe care a vândut-o contra sumei de 1.800 lei numitului V.G., nume de cod. În acest scop, inculpatul S.Z. s-a deplasat singur până la domiciliul inculpatului A.I. din Marghita, str. Izvorului, jud. Bihor, iar banii falşi i-a predat în autoturismul marca Audi 100, aflat în parcarea din faţa clubului F. de pe bd. Dacia, Oradea. Acest aspect rezultă, în mod evident, din înregistrarea ambientală efectuată la data de 23 februarie 2011, în jurul orelor 18.30, în autoturismul marca Audi 100 cu nr. de înmatriculare de Ungaria, între numitul S.Z. şi colaboratorul cu nume de cod „V.G”.

Din Raportul de expertiză B.N.R. nr. 1176 din 03 martie 2011 a rezultat că cele 40 de bancnote cu valoarea nominală de 100 lei, emisiunea 01 iulie 2005, toate cu seria 076D2937017 sunt contrafăcute şi nu au putere circulatorie.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 31/2011 din data de 02 mai 2011, întocmit de specialiştii de la I.T.A. din cadrul S.R.I. Bucureşti, a rezultat că cele 93 de bancnote cu cupiura de 100 lei, având seria 076D2937017 au fost realizate la 3 imprimante color care utilizează tehnologia jet de cerneală, aspect care confirmă că acestea sunt contrafăcute.

Astfel, un număr de 57 bancnote incluse în categoria A au fost realizate la imprimanta ridicată de la inculpatul T.J., un număr de 17 bancnote incluse în categoria B au fost realizate la o altă imprimantă neidentificată, iar celelalte 19 bancnote incluse în categoria C au fost realizate, de asemenea, la o altă imprimantă neidentificată, dar diferită de cea la care au fost realizate bancnotele din categoria B.

Cu ocazia examinării criminalistice a celor 93 de bancnote puse la dispoziţia specialiştilor, au fost identificate şi prelevate un număr de 23 fragmente de urme papilare evidenţiate prin fotogramele de la capitolul VII, iar din adresa nr. 235417 din 12 mai 2011 a I.P.J. Bihor - Serviciul Criminalistic, a rezultat că numai 7 urme papilare sunt apte în procesul de identificare. Astfel, 2 urme papilare reprezintă impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a inculpatul A.I., restul de 5 urme papilare, neprezentând elemente caracteristice cu impresiunile persoanelor incluse în cercul de suspecţi.

După plasarea acestei sume de 4.000 lei falsă, inculpatul A.I. l-a cooptat pe inculpatul F.I., zis Nicu persoană pe care o cunoaşte din Penitenciarul Oradea, cu scopul de a pune în circulaţie alte bancnote cu cupiura de 100 lei falsificată având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005.

Inculpatul F.I. a acceptat să sprijine gruparea infracţională condusă de inc A.I. şi în perioada 10-12 martie 2011, a primit suma de 1.600 lei falsă în schimbul căreia a predat un număr de 5 telefoane celulare.

În vederea punerii în circulaţie a acestei sume de bani, 1.600 lei falşi, inculpatul F.I. a atras în câmpul infracţional pe inculpatul N.R.A. şi învinuiţii T.R.T. şi B.C.I. şi împreună cu care, în noaptea de 12 martie 2011, a reuşit să pună în circulaţie un număr de 6 bancnote. În acest scop au fost alese unităţile comerciale din localităţile din Biharia, Gheghie, Oradea, Fegernicu Nou, din jud. Bihor şi Negreni, din jud. Cluj, care au fost deschise pe timpul nopţii-fiind astfel îngreunată posibilitatea depistării falsului de către comercianţi. La data de 05 aprilie 2011, cu prilejul îndeplinirii procedurii de conducere în teren, învinuiţii T.R.T. şi B.C.I. au indicat magazinele alimentare din localităţile din Biharia, Gheghea şi Fegernicu Nou, jud. Bihor la care au pus în circulaţie câte o bancnotă cu cupiura de 100 lei falsă având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005.

Suma de 1.000 lei, alcătuită din 10 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă, a fost apoi împărţită între inculpaţii F.I., N.R.A. şi învinuitul B.C.I., din care s-a reuşit recuperarea sumei de 300 lei. Astfel, în data de 15 martie 201, învinuitul B.C.I. s-a prezentat din proprie iniţiativă în faţa organului de cercetare penală pentru a preda cele 3 bancnote cu cupiura de 100 lei false şi a denunţa fapta sa.

Cele 4 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă pe care inculpatul N.R.A. le-a primit de la inculpatul F.I., au fost puse în circulaţie în data de 13 martie 2011 în mun. Oradea, cu ajutorul altei persoane, aşa cum a rezultat şi din procesele-verbale de conducere în teren de la dosar.

Din cele 3 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă care au rămas asupra inculpatul F.I., acesta a pus în circulaţie o bancnotă cu cupiura de 100 lei falsă în mun. Oradea, iar celelalte 2 bancnote le-a aruncat în Râul Barcău.

Din starea de fapt mai sus descrisă a rezultat, în mod evident, că inculpatul A.I. a constituit un grup infracţional organizat care i-a avut ca principali membrii pe inculpaţii T.J., S.Z. şi F.I. şi care apoi au fost sprijiniţi în punerea în circulaţie a banilor falşi de către învinuiţii T.R.T., B.C.I. şi inculpatul N.R.A.. Discuţiile telefonice purtate între membrii grupării infracţionale a confirmat faptul că inculpatul A.I. era liderul acesteia şi deţinătorul bancnotelor falsificate, în timp ce ceilalţi membrii erau distribuitori şi plasatori.

În centralizatorul de la dosar sunt evidenţiate toate plasările de bancnote cu cupiura de 100 lei false care au fost recuperate, rezultând o cantitate de 115 bancnote.

Părţile vătămate care au sesizat bancnotele false sunt:

- SC I. SRL Oradea, SC T.R. SRL Oradea, T.I., s-au constituit părţi civile cu câte 100 lei (dosar nr. 11106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- SC V. SRL Oradea, s-a constituit parte civilă cu 200 lei (dos. nr. 1416/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- SC T. SRL Oradea, s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 1630/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- SC S.I. SRL Oradea, nu s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 1643/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- L.I., s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 1910/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- SC R. SRL Oradea, s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 2063/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- SC D. SRL Fegernicu Nou, jud. Bihor, s-a constituit parte civilă 100 lei (dos. nr. 2095/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea);

- S.P., s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 1518/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita);

- M.V., nu s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 1523/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita);

- L.I., nu s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 145/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita);

- I.A., nu s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 306/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita);

- SC M. SRL Salonta, s-a constituit parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 31/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta);

- SC S.P. SRL Salonta, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 134/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta);

- SC A.F. SRL Satu-Mare, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 4620/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare);

- D.M., nu se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 3256/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău);

- P.N., se constituie parte civilă cu 4.800 lei (dos. nr. 335/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Şimleu-Silvaniei);

- SC A.I. SRL Tinca, jud. Bihor, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea);

- SC O.T.L. SA Oradea, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea);

- SC C. SRL Oradea, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea);

- SC C. SA Oradea, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea);

- SC I. SRL Oradea, se constituie parte civilă cu 100 lei (dos. nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea).

Prin rezoluţiile din 30 martie 2011 şi 27 aprilie 2011 s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 11106/P/2010, 117/P/2011, nr. 1416/P/2011, nr. 1630/P/2011, nr. 1643 /P/2011, nr. 1910/P/2011, nr. 2063/P/2011 şi nr. 2095/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, nr. 1518/P/2010, nr. 1523/P/2010, nr. 145/P/2011 şi nr. 306/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, precum şi nr. 31/P/2011 şi nr. 134/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, nr. 4620/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, nr. 3256/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău şi nr. 335/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Şimleu-Silvaniei la dosarul nr. 13 D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea.

Totodată, prin ordonanţa din 27 aprilie 2011, s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru actele materiale de punere în circulaţie de bancnote false.

Părţile vătămate identificate s-au constituit, în marea lor majoritate, părţi civile în cauză. Partea vătămată P.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.900 lei reprezentând contravaloarea celor doi cai pe care i-a vândut unui membru ai grupării infracţionale în seara zilei de 12 martie 2011.

Prin rezoluţia din 11 mai 2011, ora 09.30, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de membrii grupului infracţional organizat şi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, s-a apreciat că prin punerea în circulaţie a bancnotelor false, membrii grupului infracţional organizat au comis şi infracţiunea de înşelăciune faţă de comercianţii la care au făcut cumpărături în mod fraudulos şi prin care au cauzat, cu bună-ştiinţă, un prejudiciu.

Cu privire la identificarea autorului punerii în circulaţie a celor 49 de bancnote false, acesta nu poate fi învinuitul B.C.I., întrucât acesta s-a aflat împreună cu inculpaţii F.I., N.R.A. şi învinuitul T.R.T. atunci când au pus în circulaţie cele 6 bancnote în localităţile Biharia, Gheghie, Fegernicu Nou, Oradea şi Negreni, neputând fi în acelaşi timp în două locuri. Cu privire la plângerea părţii vătămare P.N., cauza penală urmează a fi disjunsă în vederea identificării autorului infracţiunilor de punere în circulaţie de bancnote false şi de înşelăciune.

În cauză, în vederea recuperării prejudiciului, prin ordonanţa nr. 13 D/P/2011 din 11 aprilie 2011 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator supra imobilului din Marghita, str. Izvorului, jud. Bihor, aparţinând inculpatului A.I. Totodată, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra sumei de 250 lei.

Caracterul grav al activităţii acestei grupări a rezultat şi din faptul că bancnotele falsificate au fost puse în circulaţie şi în alte localităţi din ţară, fiind astfel posibilă implicarea şi a altor persoane care urmează, însă, a fi identificate. Pentru acest considerent, precum şi pentru identificarea celorlalte două imprimante color la care au fost confecţionate bancnotele false, cauza a fost disjunsă.

Faptele s-au dovedit cu raportul de expertiză al B.N.R. şi I.T.A. – S.R.I. Bucureşti, bancnotele - corp delict, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de conducere în teren, procesele-verbale întocmite de poliţistul sub acoperire, procesele-verbale de certificare a înregistrărilor audio şi video efectuate în baza Ordonanţei provizorie, emisă de procuror şi confirmată prin Autorizaţia nr. 28 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bihor, precum şi din notele de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în baza Autorizaţiilor nr. 28/2011 şi 30/2011.

La data de 15 martie 2011, cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului A.I., situat în Marghita, str. Izvorului, jud. Bihor, a fost găsit şi ridicat revolverul marca Weihrach Mellrichstadt seria 1459872, cu calibru de 4 mm.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 234814 din 01 aprilie 2011 întocmit de specialiştii criminalişti din cadrul I.P.J. Bihor, rezultă că revolverul marca Weihrach Mellrichstadt seria 1459872, cu calibru de 4 mm. este în stare de funcţionare.

Totodată, din adresa nr. 242299 din 30 martie 2011 a I.P.J. Bihor - Serviciul A.E.S.P.. rezultă că revolverul marca Weihrach Mellrichstadt seria 1459872, cu calibru de 4 mm. face parte din categoria armelor de foc letale scurte, fiind supus regimului autorizării. Revolverul nu a fost înregistrat în evidenţele poliţiei.

Din declaraţiile învinuiţilor Ş.A. (fiul inculpatul A.I.) şi P.D.F. a rezultat că la începutul lunii februarie 2011 au găsit revolverul pe un teren viran situat în aproprierea casei de locuit, iar după ce l-au curăţat de noroi au pus pistolul pe frigiderul din bucătărie. Susnumiţii nu deţin autorizaţie pentru portarmă şi nu au anunţat organele poliţieneşti despre găsirea şi deţinerea armei de foc, motiv pentru care la data de 09 mai 2011, ora 08.00 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de aceştia pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat, cu certitudine, că inculpatul A.I. a cunoscut despre deţinerea, fără drept, a revolverului de către fiul său Ş.A., astfel că în temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Prezentându-se în faţa instanţei, prin declaraţiile prevăzute la art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii A.I., T.J., S.Z., F.I., N.R., T.R.T., B.C.I., au solicitat aplicarea în ce-i priveşte a procedurii prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare.

Inculpatul B.F. nu s-a prezentat şi nu a solicitat aplicarea în ce-l priveşte a procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen..

După citirea actului de sesizare s-a procedat conform cu prevederile art. 320¹ alin. (3) raportat la art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., în ce-i priveşte pe cei şapte inculpaţi prezenţi, respectiv au fost audiaţi cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina acestora, respectiv la recunoaşterea ori nerecunoaşterea acestora.

Cei şapte inculpaţi au confirmat despre cunoaşterea conţinutului actului de sesizare şi al întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Au declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că îşi însuşesc probele administrate la urmărire penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Drept pentru care instanţa a reţinut că prevederile legale care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei sunt aplicabile în cazul inculpaţilor.

Analizând probatoriul administrat a rezultat că starea de fapt mai sus descrisă este pe deplin lămurită.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, însuşit de inculpaţi, conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a reţinut că starea de fapt arătată în actul de sesizare s-a confirmat şi că lucrările dosarului de urmărire penală lămuresc toate chestiunile legate de cauză.

În privinţa tuturor celor şapte inculpaţi, din probele administrate în cauză a rezultat vinovăţia acestora.

Starea de fapt a fost susţinută şi de inculpaţi care, în declaraţiile lor, inclusiv cele date în faţa judecătorului, au recunoscut necondiţionat implicarea lor în săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi.

A rezultat că, în perioada 2010 – 2011, inculpaţii S.Z., F.I., N.R., T.R.T., B.C.I. au aderat la grupul infracţional organizat, iniţiat şi constituit de inculpaţii A.I. şi T.J.

Caracterul organizat, structurat şi conspirativ specific grupărilor de crimă organizată, este evidenţiat de modul de acţiune mai sus descris.

Începând cu luna octombrie 2010 şi până la data de 23 februarie 2011, data sesizării din oficiu a poliţiştilor judiciari de la B.C.C.O. Oradea, în diferite localităţi din judeţele Bihor, Sălaj şi Satu-Mare au fost depistate 13 plasări de bancnote cu cupiura de 100 lei falsă având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005. Astfel, în mun. Oradea au fost depistate 5 bancnote, în mun. Marghita au fost depistate 3 bancnote, în mun. Salonta au fost depistate 2 bancnote, iar în mun. Satu-Mare, Zalău şi Ş.S. au fost depistate câte 1 bancnotă.

Urmare acestor împrejurări şi a identificării inculpatul S.Z., o rudă mai îndepărtată a inculpatul A.I., în cauză au fost autorizate activităţi de supraveghere operativă, precum şi a convorbirilor telefonice purtate între membrii grupării infracţionale organizate. Astfel, au fost identificaţi şi alţi membrii ai grupării infracţionale, inculpatul A.I., liderul grupării şi inculpaţii F.I. şi N.R.A., care au aderat sau care au sprijinit, sub orice formă, grupul infracţional organizat condus de către inculpatul A.I.

În data de 23 februarie 2011, inculpatul S.Z. a preluat de la inculpatul A.I. suma de 4.000 lei, alcătuită din 40 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, pe care a vândut-o contra sumei de 1.800 lei numitului V.G., nume de cod. În acest scop, inculpatul S.Z. s-a deplasat singur până la domiciliul inculpatul A.I. din Marghita, str. Izvorului, jud. Bihor, iar banii falşi i-a predat în autoturismul marca Audi 100, aflat în parcarea din faţa clubului F. de pe bd. Dacia, Oradea. Acest aspect a rezultat în mod evident, din înregistrarea ambientală efectuată la data de 23 februarie 2011, în jurul orelor 18.30, în autoturismul marca Audi 100 între numitul S.Z. şi colaboratorul cu nume de cod „V.G.”.

După plasarea acestei sume de 4.000 lei falsă, inculpatul A.I. l-a cooptat pe inculpatul F.I., zis N., persoană pe care o cunoaşte din Penitenciarul Oradea, cu scopul de a pune în circulaţie alte bancnote cu cupiura de 100 lei falsificată având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005.

Inculpatul F.I. a acceptat să sprijine gruparea infracţională condusă de inc A.I. şi în perioada 10-12 martie 2011 a primit suma de 1.600 lei falsă în schimbul căreia a predat un număr de 5 telefoane celulare.

Cele 4 bancnote cu cupiura de 100 lei falsă pe care inculpatul N.R.A. le-a primit de la inculpatul F.I., au fost puse în circulaţie în data de 13 martie 2011 în mun. Oradea, cu ajutorul altei persoane, aşa cum rezultă şi din procesele-verbale de conducere în teren de la dosar.

Din starea de fapt mai sus descrisă a rezultat, în mod evident, că inculpatul A.I. a constituit un grup infracţional organizat care i-a avut ca principali membrii pe inculpaţii T.J., S.Z. şi F.I. şi care apoi au fost sprijiniţi în punerea în circulaţie a banilor falşi de către învinuiţii T.R.T., B.C.I. şi inculpatul N.R.A. Discuţiile telefonice purtate între membrii grupării infracţionale au confirmat faptul că inculpatul A.I. era liderul acesteia şi deţinătorul bancnotelor falsificate, în timp ce ceilalţi membrii erau distribuitori şi plasatori.

Faptele s-au dovedit cu raportul de expertiză al B.N.R. şi I.T.A. – S.R.I. Bucureşti, bancnotele. corp delict, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de conducere în teren, procesele-verbale întocmite de poliţistul sub acoperire, procesele-verbale de certificare a înregistrărilor audio şi video efectuate în baza Ordonanţei provizorie emisă de procuror şi confirmată prin Autorizaţia nr. 28 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bihor, precum şi din notele de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în baza Autorizaţiilor nr. 28/2011 şi 30/2011.

Cu prilejul percheziţiei domiciliare, efectuată la data de 16 martie 2011 au fost găsite coala de hârtie A4 pe care se află imprimate 2 bancnote cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 şi emisiunea 01 iulie 2005, imprimanta color marca HP model Deskjet 3920, cu seria CN 6121N23S, având un cartuş de cerneală color, precum şi flacoane cu cerneală de culoare galbenă, roşie, albastră şi neagră.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 31/2011 din data de 02 mai 2011, întocmit de specialiştii de la I.T.A. din cadrul S.R.I. Bucureşti, a confirmat faptul că bancnotele expuse spre examinare şi care fac parte din categoria A - 57 bancnote, au fost realizate cu o imprimantă HP Deskjet 3920. Imprimanta care a fost ridicată de la inculpatul T.J. utilizează tehnologia jet de cerneală, iar picăturile de cerneală dispuse pe suprafaţa imprimată a bancnotei, în grupuri de câte două, sub forma unor şiruri paralele, aşa cum rezultă din pozele de la f. 494 verso, vol. I, a confirmat susţinerea inculpatului că a printat bancnotele pe imprimanta sa.

Din acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică, la care s-a făcut referire a rezultat că pentru realizarea ferestrelor transparente au fost utilizate benzi adezive (scotch) de tip polipropilenic, prin suprapunerea a două astfel de benzi, iar între acestea fiind realizat desenul, folosindu-se o substanţă de culoare albă. Această concluzie confirmă afirmaţiile inculpatul T.J.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 31/2011 din data de 02 mai 2011, întocmit de specialiştii de la I.T.A. din cadrul S.R.I. Bucureşti, a rezultat că cele 93 de bancnote cu cupiura de 100 lei având seria 076D2937017 au fost realizate la 3 imprimante color care utilizează tehnologia jet de cerneală, aspect care confirmă că acestea sunt contrafăcute.

Cu ocazia examinării criminalistice a celor 93 de bancnote puse la dispoziţia specialiştilor, au fost identificate şi prelevate un număr de 23 fragmente de urme papilare evidenţiate prin fotogramele de la capitolul VII, iar din adresa nr. 235417 din 12 mai 2011 a I.P.J. Bihor - Serviciul Criminalistic, rezultă că numai 7 urme papilare sunt apte în procesul de identificare. Astfel, 2 urme papilare reprezintă impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a inculpatul A.I., restul de 5 urme papilare neprezentând elemente caracteristice cu impresiunile persoanelor incluse în cercul de suspecţi.

Din fişele de cazier judiciar a rezultat că inculpaţii A.I., T.J., F.I., B.C.I., N.R.A. au suferit anterior condamnări, iar inculpaţii S.Z. şi T.R.T. nu au antecedente penale.

În cazul inculpaţilor A.I., B.C.I. şi N.R.A. nu s-a putut reţine starea de recidivă întrucât s-au împlinit termenele de reabilitare în ce-i priveşte.

Inculpatul A.I., în vârstă de 56 ani, a fost liderul grupării infracţionale şi este recidivist post-executoriu pentru condamnări la infracţiuni de înşelăciune şi furt calificat. Ultima condamnare de 3 ani, 3 luni şi 20 de zile închisoare a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 1193/19 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, fiind arestat la 22 octombrie 1998 şi eliberat la 03 noiembrie 2000, având un rest de pedeapsă de 468 zile.

Pe principalii membrii ai grupării infracţionale, respectiv pe inculpatul T.J. şi F.I., i-a cunoscut pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Oradea, având încredere în aceştia. Nu a fost sincer pe timpul urmăririi penale şi nu a colaborat cu organul de urmărire penală pentru identificarea persoanelor care au pus în circulaţie bancnotele falsificate şi pe care le-a deţinut.

Inculpatul T.J., în vârstă de 37 ani, s-a constatat că este recidivist post-executoriu pentru condamnări la infracţiuni de furt calificat. Ultima condamnare de 8 ani închisoare a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 210 din 13 octombrie 1998 a Judecătoriei Satu-Mare, fiind arestat la 19 aprilie 1998 şi eliberat la 17 septembrie 2003, având un rest de pedeapsă de 934 zile. A fost sincer pe timpul urmăririi penale.

Inculpatul S.Z., în vârstă de 23 ani, este rudă îndepărtată cu inculpatul A.I. şi a fost responsabil de plasarea bancnotelor false în mun. Salonta, jud. Bihor. Nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut numai actul material din 23 februarie 2011 când a predat colaboratorului suma de 4.000 lei alcătuită din 40 de bancnote cu cupiura de 100 lei false.

Inculpatul F.I., în vârstă de 40 ani, este recidivist post-executoriu pentru condamnări la infracţiuni de furt calificat. Ultima condamnare de 5 ani şi 4 luni închisoare a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 566 din 25 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, fiind arestat la 19 octombrie 2006 şi eliberat la 01 aprilie 2008, având un rest de pedeapsă de 674 zile. A fost sincer pe timpul urmăririi penale.

Inculpatul N.R.A., în vârstă de 32 ani, este recidivist post-executoriu pentru o condamnare la infracţiunea de proxenetism. Ultima condamnare de un an şi 6 luni închisoare a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 1179 din 17 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, fiind arestat la 14 octombrie 1998 şi eliberat la 05 noiembrie 1999, având un rest de pedeapsă de 159 zile. A comis infracţiuni de furt calificat pe timpul minorităţii. A fost sincer pe timpul urmăririi penale.

Inculpatul B.C.I., în vârstă de 32 ani, este recidivist post-executoriu pentru condamnări la infracţiuni de furt calificat. Ultima condamnare de un an închisoare a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 1346 din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Oradea, fiind arestat la 05 iulie 2004 şi eliberat la 04 martie 2005, având un rest de pedeapsă de 122 zile. A fost sincer pe timpul urmăririi penale şi din propria iniţiativă a predat organelor de cercetare penală 3 bancnote false.

Inculpata T.R.T., în vârstă de 19 ani, nu este cunoscută cu antecedente penale şi a fost sinceră pe timpul urmăririi penale.

Instanţa a pronunţat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La stabilirea stării de recidivă nu s-a ţinut seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Instanţa, văzând prevederile art. 320¹ C. proc. pen., şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală şi a ţinut seama de acestea la pronunţarea soluţiei in cauză.

A constatat îndeplinite condiţiile stipulate în 320¹ C. proc. pen. cu privire la fapte, inculpaţii A.I., T.J., F.I., B.C.I., N.R.A., S.Z. şi T.R.T. şi celelalte chestiuni legate de cauză.

S-a apreciat că grupul organizat de inculpaţii A.I. şi T.J., la care au aderat inculpaţii F.I., B.C.I., N.R.A., S.Z. şi T.R.T., a săvârşit în perioada 2010 – 2011 infracţiuni de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderare sau sprijinire unui astfel de grup, de falsificare de monedă, de înşelăciune şi de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, cauzând un prejudiciu însemnat.

Instanţa a constatat că nu au fost evidenţiate probe din care să rezulte că inculpaţii au încercat să-şi însuşească faptele altor persoane.

A rezultat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor F.I., B.C.I., N.R.A., S.Z. şi T.R.T. nu ar fi putut fi săvârşite în modalitatea mai sus prezentată decât sub coordonarea iniţiatorilor grupului organizat, inculpaţii A.I. şi T.J., şi doar respectând sarcinile şi măsurile impuse acolo.

În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta se caracterizează conceptual prin înţelegerea între mai multe persoane, urmată de constituirea unei grupări structurate, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave, precum şi aderarea la o astfel de grupare sau sprijinirea ei în orice mod.

S-a apreciat că pericolul social care constă în ameninţarea ce decurge din existenţa grupului infracţional organizat, capătă gravitate tocmai datorită caracterului organizat al grupării respective, ce presupune o structură organică, o repartizare a atribuţiilor între membrii grupării, un program de activitate în care trebuie să intre săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni.

Faţă de probele administrate şi văzând normele legale în vigoare la data faptelor, instanţa a dispus schimbarea încadrărilor juridice reţinute în sarcina inculpaţilor.

Analizând probele administrate în cauză şi ţinând seama de opţiunea inculpaţilor privind aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., respectiv a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor A.I., T.J., F.I., B.C.I., N.R.A., S.Z. şi T.R.T., astfel cum au fost descrise mai sus şi probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracţiuni de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ale câte unei infracţiuni continuate de falsificare de monedă, prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen. şi ale câte unei infracţiuni continuate de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. Cu privire la inculpaţii A.I. şi T.J., s-a constatat că faptele descrise mai sus şi probate la dosar, întrunesc şi elementele constitutive ale câte unei infracţiuni de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 285 C. pen.

Faţă de cele mai sus analizate, instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice în cauză din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpaţilor, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., cât şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa i-a condamnat pe inculpaţii A.I., T.J. şi F.I. la pedepse just individualizate, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie.

Cu privire la inculpatul B.C.I. s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere.

Faţă de natura infracţiunilor săvârşite, gradul sporit de pericol social, modalitatea de săvârşire, s-a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea niciunui inculpat.

Aplicarea pedepselor în prezenta cauză s-a făcut prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma legală pentru fiecare infracţiune în parte, prin aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., în ce-i priveşte pe inculpaţi.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere persoana inculpaţilor, cu vârste cuprinse între 19 - 57 de ani, antecedentele penale, respectiv lipsa acestora, împrejurările comiterii faptelor, gradul sporit de pericol social al acestora, precum şi atitudinea inculpaţilor, de recunoaştere şi regret a acestora.

Cuantumul pedepselor aplicate, cuantumul sporurilor şi durata termenelor de încercare au fost stabilite după caz, raportat la fiecare inculpat în parte, ţinând seama de numărul infracţiunilor, conduita inculpaţilor, contribuţia mai redusă prin săvârşirea unui număr mai mic de infracţiuni.

Inculpatul A.I. a săvârşit patru infracţiuni, fiind organizatorul grupului, iar inculpaţii T.J. şi F.I. au săvârşit faptele având antecedente penale. Pentru aceste considerente sporul aplicat a fost în cuantum egal.

Ceilalţi inculpaţi au avut o contribuţie mai redusă, astfel încât a fost justificată aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

Ca efect al dispoziţiei privind executarea pedepselor suspendate condiţionat sub supraveghere, inculpaţilor li s-a stabilit un program de supraveghere trimestrial de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

Ca o consecinţă a condamnării, s-a interzis inculpaţilor dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aplicând pedepse cu executare în regim de detenţie, instanţa a dedus perioada arestului preventiv efectuat de inculpaţi, după caz.

Aplicând pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acestora, instanţa a constatat cu privire la perioada arestului preventiv efectuat de inculpaţi, după caz.

Cu privire la măsura preventivă s-a constatat că, prin încheierea din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin nerecurare la 12 octombrie 2011, cu privire la inculpaţii A.I., T.J., F.I., N.R.A. şi S.Z. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviinţarea instanţei.

Cu privire la măsura preventivă, atâta timp cât instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor, a apreciat că menţinerea obligaţiilor stabilite în împrejurarea dispunerii înlocuirii arestului preventiv sunt oportune.

S-a apreciat menţinerea măsurii ca un mijloc în favoarea inculpaţilor pentru judecarea cu celeritate a cauzei în căile de atac, inculpaţii având astfel posibilitatea de confirmare a conduitei avute până în acest moment procesual.

Privind acţiunea civilă, s-au admis pretenţiile aşa după cum au fost formulate şi dovedite la dosar, respectiv s-a luat act de renunţarea la constituirea de parte civilă, cât şi de faptul că una din părţile civile a decedat, neavând succesori, după caz.

În aceste din urmă cazuri a fost dispusă confiscarea sumei de 800 lei, întrucât această sumă nu se restituie persoanelor vătămate. Suma a fost confiscată în solidar de la inculpaţi, întrucât nu s-a putut stabili care dintre aceştia au pus în circulaţie pe care bancnotă falsă, respectiv cărei părţi civile i-au fost remise.

Având în vedere hotărârea de condamnare, s-a menţinut sechestrul asigurator instituit în cauză.

S-a dispus confiscarea specială în cauză a unui număr de 112 bancnote false cu cupiura de 100 lei, toate având seria 076D2937017, a imprimantei color marca HP model Deskjet 3920 cu seria CN 6121N23S şi a calculatorului Davio, ambele ridicate de la inculpatul T.J., a unui număr de 2 săbii menţionate în dovada seria AB nr. 0033995 a I.P.J. Bihor şi a revolverului marca Weihrach Mellrichstadt seria 1459872, calibrul 4 mm, acestea din urmă ridicate de la inculpatul A.I., bunuri a căror deţinere este interzisă de lege.

S-a constatat că partea civilă P.N. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, deoarece prin actul de sesizare a instanţei din prezenta cauză, la pct. V, s-a disjuns cauza pentru identificarea autorului şi stabilirea prejudiciului reclamat.

Pentru soluţionarea acţiunii penale faţă de inculpatul B.F. care nu a înţeles să se prezinte şi să solicite aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., în ce-l priveşte, cât şi a acţiunii civile faţă de acesta, s-a impus administrarea de probe în faţa instanţei, şi, văzând prevederile art. 320¹alin. (4) şi (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei şi a fixat termen de judecată în acest sens.

Disjungerea cauzei faţă de inculpatul B.F. s-a impus, întrucât Legea nr. 202/2010 a prevăzut o manieră de soluţionare rapidă şi eficace în ce-i priveşte pe inculpaţii care recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare, cum este cazul inculpaţilor A.I., T.J., F.I., B.C.I., N.R.A., S.Z. şi T.R.T.

Împotriva hotărârii penale mai sus arătată au formulat apeluri inculpaţii A.I., T.J., F.I. şi T.R.T. solicitând următoarele:

Inculpatul A.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în urma rejudecării, să se reţină în sarcina sa dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi circumstanţele atenuante prevăzute de articolul 74 lit. a) şi c) C. pen., să se înlăture sporul de 9 luni închisoare aplicat de instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, să fie coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, iar în baza art. 86¹ C. pen., să se dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante.

În motivarea apelului s-a arătat că, prin declaraţiile date inculpatul A.I. a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a mai multor membrii ai grupului, astfel că se impune a se reţine în sarcina acestuia dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Referitor la reţinerea circumstanţelor atenuante s-a arătat că inculpatul, deşi are antecedente penale, este reabilitat, integrat în societate, familist şi a recunoscut faptele, a cooperat cu organele judiciare, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, astfel că se impune reţinerea acestor circumstanţe atenuante.

S-a solicitat a fi avute în vedere şi vârsta relativ înaintată a inculpatului, starea de sănătate precară a acestuia, aspecte care impun alegerea unei modalităţi neprivative de executare a pedepsei aplicate.

Inculpatul T.J. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsind latura subiectivă a infracţiunii), pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 285 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea rejudecării fondului în procedură normală.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond nu putea să admită cererea de judecare în baza procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., deoarece, chiar dacă inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor textului legal mai sus arătat, probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a stabili că inculpatul este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că nu rezultă din probe în ce fel inculpatul a iniţiat, a constituit, a aderat ori a sprijinit grupul infracţional, în condiţiile în care acesta doar a realizat la o imprimantă color câteva fotocopii cu cupiura de 100 lei la cererea coinculpatului A.I., fără să ia legătura cu nici un alt coinculpat şi nici nu a ştiut despre ceilalţi coinculpaţi.

Cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a arătat că, pentru a exista această infracţiune este nevoie ca imprimarea,contrafacerea ori copierea de monezi să fie apte circulaţiei pe piaţa monetară, să creeze convingerea şi să fie astfel făcută de a fi crezută ca fiind o monedă autentică. Conform probelor, copiilor xerox făcute de inculpatul T.J. erau uşor de recunoscut ca fiind neadevărate şi abia ulterior, fără ştirea inculpatului, aceste copii erau prelucrate şi puse pe ele acel element de identificare din plastic pentru a fi cât de cât asemănătoare bancnotelor adevărate.

Cu privire la infracţiunea de punere în circulaţie de monedă falsă, inculpatul nu a pus în circulaţie, nu a plasat nu a folosit niciuna din aceste monede şi asta pentru că nu erau apte de a fi valorificate.

Lipsesc şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 285 C. pen., deoarece imprimanta color pe care o deţinea inculpatul era o imprimantă color obişnuită, nefiind fabricată de inculpat cu scopul de a servi la comiterea infracţiunii de falsificare a monedelor.

Inculpatul F.I. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii apelate în sensul reducerii pedepsei aplicate. În motivarea apelului a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond l-a condamnat pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 282 C. pen., deoarece doar a pus în circulaţie bancnotele falsificate, fără a avea nicio contribuţie la falsificarea acestora, astfel că se impunea condamnarea sa doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.; de asemenea, s-a arătat că, raportat la gradul de participare la comiterea faptelor şi de atitudinea manifestată pe parcursul urmăririi penale, se impune reducerea pedepsei aplicate în cauză, fiind incidente şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 131/ A din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minor, a admis apelurile declarate de inculpaţii T.J. şi F.I. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

A descontopit pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului T.J. în pedepsele componente de 4 ani închisoare; 4 ani închisoare, un an închisoare şi a înlăturat sporul de 9 luni închisoare.

A reţinut în favoarea inculpatului T.J. dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului T.J. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare până la 3 ani 6 luni închisoare.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului T.J. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul T.J. va executa o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului F.I. în pedepsele componente de 4 ani închisoare; 4 ani închisoare, 4 ani închisoare şi a înlăturat sporul de 9 luni închisoare.

A reţinut în favoarea inculpatului F.I. dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului F.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare până la 3 ani 6 luni închisoare.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului F.I. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că acesta va executa o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefundat, apelul penal formulat de inculpatul A.I.

În baza art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpata T.R.T.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii A.I. şi T.R.T. la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această hotărârea, instanţa de prim control judiciar a apreciat corect reţinută situaţia de fapt de către instanţa de fond, probele administrate confirmând vinovăţia inculpaţilor.

S-a apreciat că se impune reţinerea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în favoarea inculpaţilor T.J. şi F.I., întrucât au recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele pentru care au fost trimişi în judecată, furnizând informaţii despre organizarea şi funcţionarea grupului infracţional, facilitând identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi membri ai grupului.

Deşi inculpatul T.J. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 285 C. pen., s-a apreciat că, întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare.

Pedeapsa aplicată inculpatului A.I. s-a considerat corect individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia, iar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.J. şi F.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa a fost redusă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii T.J., F.I. şi A.I.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea îi vizează pe inculpaţii T.J. şi F.I., solicitându-se casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, deoarece în mod nelegal instanţa de apel a aplicat celor doi inculpaţi prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, dispoziţiile legale menţionate nefiind incidente.

Se arată că cei doi inculpaţi nu au formulat denunţ în cauză, în sensul art. 9 din Legea nr. 39/2003, aceştia doar au recunoscut săvârşirea faptelor, fapt ce nu este de natură a atrage consecinţele art. 9 din Legea nr. 39/2003, recunoaşterea faptelor fiind valorificată prin reţinerea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, se apreciază că individualizarea pedepselor este netemeinică, întrucât înlăturarea sporului de pedeapsă şi reducerea cuantumului nu se justifică faţă de participarea majoră la săvârşirea faptelor şi de starea de recidivă a inculpaţilor.

Inculpatul T.J. şi-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanţa nu s-a pronunţat pe solicitarea inculpatului, învederată în memoriul depus, în sensul de a fi trimisă cauza spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei.

Inculpaţii F.I. şi A.I. şi-au întemeiat recursurile pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor aplicate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pe cele ale inculpaţilor şi fondat pe cel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, Înalta Curte îl consideră fondat numai cu privire la critica vizând greşita reţinere a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în favoarea inculpatului T.J. şi F.I.

Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una din faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a uneia sau mai multor membrii ai grupului infracţional organizat, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Denunţul făcut în condiţiile Codului de procedură penală (art. 221) trebuie să aibă drept rezultat identificarea şi tragerea la răspundere penală a cel puţin unuia din membrii grupului infracţional organizat, în sensul furnizării de date suficiente pentru stabilirea identităţii, a contribuţiei şi vinovăţiei celui denunţat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii nu au formulat un denunţ în sensul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ci au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, iar identificarea membrilor grupului şi a celorlalţi participanţi a fost consecinţa interceptărilor telefonice, persoanele şi starea de fapt fiind cunoscute organelor de urmărire penală la data când inculpaţii dăduseră declaraţii de recunoaştere a faptelor, motiv pentru care vor fi înlăturate dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reţinute în favoarea inculpaţilor.

În ceea ce priveşte critica privind greşita înlăturare a sporului de pedeapsă şi a reducerii acesteia, Înalta Curte o consideră nefondată.

Ca urmare a atitudinii sincere avute de către inculpaţi, nu se justifică aplicarea unui spor pedepsei, întrucât ar fi lipsită de eficienţă aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. Or, inculpaţii în considerarea aplicării unei pedepse într-un cuantum scăzut s-au prevalat de această procedură.

În cauză, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea sporului de 9 luni închisoare, raportat la conduita procesuală a inculpaţilor, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la împrejurările şi consecinţele faptelor lor, la faptul că, instanţa s-a orientat la aplicarea unor pedepse către minimul special prevăzut de lege.

Or, având în vedere decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 5 din 27 martie 1961, în care s-a reţinut că „sporul de pedeapsă se aplică atunci când se constată de către instanţă că cea mai gravă dintre pedepsele pronunţate nu este suficientă pentru reeducarea infractorului şi ţinându-se seama şi de pericolul social pe care-l prezenta însuşi pluralitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi de cuantumul pedepsei ce urmează a fi abordate, cât şi dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., care prevăd că în caz de concurs de infracţiuni, dacă instanţa a stabilit în sarcina unei persoane numai pedepse cu închisoare „se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani”, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a înlăturat de către instanţa de prim control judiciar sporul de pedeapsă aplicat inculpaţilor.

Textul de lege consacră ordinea operaţiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi implicit caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.

Atâta timp cât instanţa de fond a apreciat ca pentru faptele deduse judecăţii nu s-a impus majorarea pedepsei până la limita maximă (au fost aplicate pedepse către limita minimă), în mod justificat s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat fără luarea în considerare a dispoziţiilor art. 34 C. pen., care prevăd ordinea operaţiunilor de individualizare judiciară a pedepselor, precum şi caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.

Pentru aceste considerente, critica Parchetului privind înlăturarea sporului de 9 luni, aplicat inculpaţilor F.I. şi T.J. este nefondată, motiv pentru care în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, va casa în parte decizia penală nr. 131/A/2012 din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.J. în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va înlătura dispoziţia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reţinută în favoarea inculpatului T.J.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul T.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 30 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Bihor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare) şi art. 285 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (un an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului F.I. în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va înlătura dispoziţia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reţinută în favoarea inculpatului F.I.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul F.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 30 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Bihor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. Recursurile inculpaţilor T.J., F.I. şi A.I. declarate împotriva deciziei penale, sunt nefondate, motiv pentru care Înalta Curte le va respinge, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la critica inculpatului T.J., întemeiată pe cazul de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen., prin care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor criticilor formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, critici cuprinse în memoriul adresat instanţei, Înalta Curte o consideră nefondată.

Din analiza conţinutului actelor dosarului rezultă că la dosar instanţă apel, inculpatul T.J. a formulat un memoriu unde a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea judecării fondului în procedură normală şi nu aşa cum s-a realizat prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Analizând conţinutul deciziei atacate, prin raportare la critica formulată de către recurent, instanţa de apel, în decizia pronunţată la dosar a motivat faptul că atâta timp cât inculpatul T.J. a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscându-şi vinovăţia şi fiind de acord ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, este exclusă posibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare, astfel încât s-a învederat implicit că inculpatul nu mai poate reveni asupra acestei solicitări, cererea sa de judecare potrivit procedurii de drept comun fiind nefondată.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este motivată cu privire la solicitarea inculpatului de aplicare a procedurii de drept comun, motivarea nepresupunând un răspuns detaliat fiecărei probleme, ci este suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse judecăţii, iar din această analiză rezultă implicit faptul că instanţa s-a pronunţat şi pe cea de a doua solicitare a inculpatului.

Cu privire la critica aceluiaşi inculpat T.J., vizând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. ( caz de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte o consideră nefondată.

Din analiza conţinutului laturii obiective a infracţiunii prevăzută art. 282 alin. (2) C. pen., rezultă că legiuitorul a incriminat atât faptul punerii în circulaţie a monedei falsificate cât şi deţinerea monedei falsificate în vederea punerii în circulaţie.

Întreg probatoriul administrat (probe testimoniale care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor) relevă împrejurarea că inculpatul T.J. a deţinut bancnotele contrafăcute (pe care el însuşi le falsificase), încredinţându-le inculpatului A.I., în vederea punerii lor în circulaţie. Deţinerea valorilor falsificate în vederea punerii lor în circulaţie presupune păstrarea monedei falsificate în vederea punerii ulterior în circulaţie, fapt pe care inculpatul T.J. l-a realizat.

Astfel, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., este nefondată.

Cu privire la critica recurenţilor inculpaţi T.J., F.I. şi A.I., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care au fost trimişi în judecată (grup infracţional organizat, fals de monedă, deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori), împrejurările şi modul în care s-au comis, urmările produse (crearea unor stări de pericol pentru siguranţa circuitului monetar), circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea sinceră avută pe parcursul cercetării judecătoreşti, antecedente penale (sunt cunoscuţi cu antecedente penale, ceea ce demonstrează perseverenţa acestora în activitatea infracţională.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.” În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiei de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, faptele pentru care inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, s-a avut în vedere maniera în care aceştia au procedat, activităţile ilicite desfăşurate, importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor lor şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea cu privire la faptele comise, antecedenţa penală, situaţia familială şi materială, motiv pentru care resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare. Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreţine climatul infracţional şi s-ar crea inculpaţilor menţionaţi impresia că pot ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-şi corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsă de efect educativ a pedepselor aplicate.

Înalta Curte reţine că recunoaşterea anumitor împrejurări ca şi circumstanţe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor, dar şi poziţiei procesuale a inculpaţilor, astfel că pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare sunt juste şi proporţionale, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.

Pentru aceste considerente, conform art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.J., F.I. şi A.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 131/A/2012 din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.J. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură dispoziţia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reţinută în favoarea inculpatului T.J.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul T.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Contopeşte pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 30 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Bihor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare) şi art. 285 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (un an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului F.I. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură dispoziţia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reţinută în favoarea inculpatului F.I.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul F.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Contopeşte pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 30 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Bihor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. (4 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.J., F.I. şi A.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi T.J., F.I. şi A.I. la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3246/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3260/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 3248/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3248/2013. Penal