ICCJ. Decizia nr. 3281/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3281/2013
Dosar nr. 7124/97/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 29 din 06 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 7124/97/2012, în baza art. 5221 C. proc. pen. rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul G.I., administrator la SC L.C. SRL Vulcan prin lichidator judiciar Cabinet de insolvenţă B.B., fără antecedente penale, domiciliat în Vulcan, judeţ Hunedoara, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud, cu privire la sentinţa penală nr. 172 din 01 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2931/97/2010.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c ătre stat.
Onorariul cuvenit ap ărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronun ţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 172 din 01 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. .2931/97/2010, Tribunalul Hunedoara a condamnat inculpatul G.I., administrator la SC L.C. SRL Vulcan, fără antecedente penale, domiciliat în Vulcan, judeţ Hunedoara, la:
- 10 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A privat pe inculpat de exerci ţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 978 şi urm. C. civ. a obligat pe inculpatul G.I. la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 237.694,69 lei c ătre partea civilă SC R.I. SRL Bucureşti,
- 18.633,36 lei c ătre partea civilă SC P. SRL Oradea,
- 22.635,21 lei c ătre partea civilă SC T. SRL Alba iulia. A obligat pe inculpat la 940 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit ap ărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi achitat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 2, 4 şi 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 modificată prin Legea nr. 146/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, o copie a acesteia s-a dispus a se comunica D.G.F.P. a Judeţului Hunedoara pentru înscriere în cazierul fiscal.
În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe o copie a dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
Pentru a pronun ţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele : Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 09 iunie 2010 în Dosarul nr. 1001/P/2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.l. pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. constând în aceea că în realizarea unei rezoluţii unice infracţionale, cu prilejul încheierii unor contracte de livrare marfa, în calitate de administrator al SC L.C. SRL Vulcan, a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii SC R.I. SRL Bucureşti, SC P.P. SRL Oradea şi SC T. SRL Alba Iulia, emiţând file cec deşi nu avea disponibil în cont şi provocând astfel un prejudiciu total de 278.963, 65 lei.
Situa ţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află ataşat la dosar.
Inculpatul nu a putut fi audiat sustr ăgându-se de la urmărire penală şi judecată. După rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 172/2010 a Tribunalului Hunedoara şi în vederea executării mandatului emis în baza acesteia, s-a emis M.E.A. în baza căruia persoana condamnată a fost reţinută de autorităţile italiene la data de 17 martie 2012
Condamnatul G.l. a fost predat efectiv la data de 24 mai 2012, dat ă la care a început şi executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 172/2010 a Tribunalului Hunedoara.
Dup ă extrădare, condamnatul, în baza art. 5221 C. proc. pen. a formulat cerere de rejudecare a cauzei, cerere care a fost declarată admisibilă în principiu, prin încheierea penală de la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012.
În rejudecare, a fost audiat ă persoana condamnată (fila 30) şi martorii G.P.I. (fila 35), D.G. (fila 36) şi reaudiat martorul N.A. (fila 40).
A mai re ţinut prima instanţă că în cauză nu sunt prezente anumite elemente de reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere valoarea mare a prejudiciului creat, nerecuperat precum şi conduita condamnatului, atât înainte cât şi după săvârşirea faptei şi în prezent de neasumare a responsabilităţii pentru faptele sale.
Prin Decizia penal ă nr. 79/A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 29/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 7124/97/2012, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, în principal, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând lipsa vinovăţiei, respectiv faptul că nu a avut intenţia săvârşirii faptei, el acţionând la indicaţiile numitului D.G., care a completat filele C.E.C., precizând totodată că a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat re ţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen. în favoarea sa şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Examin ând recursul declarat de inculpatul G.I. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozi ţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Decizia recurat ă a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 25 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
De asemenea, se constat ă că la dosar au fost depuse, la data de 17 octombrie 2013, în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs scrise, formulate de către apărătorul din oficiu în care sunt arătate aceleaşi cazuri de casare şi aceleaşi susţineri ca cele prezentate oral la termenul de astăzi.
În aceast ă ordine de idei, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., prin care s-a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocându-se lipsa vinovăţiei, respectiv faptul că nu a avut intenţia săvârşirii faptei, vizează, de fapt, modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţele inferioare.
Aceasta în condiţiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen.
Or, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unui din cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 3859 C. proc. pen.
Limitarea obiectului judec ăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asem ănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Pe de alt ă parte, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că motivul subsidiar invocat vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. prin care s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 861 C. pen., nu se circumscrie noţiunii de „greşită aplicare a legii" şi nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs, tinzându-se, de fapt, la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil, întrucât cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instan ţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului G.I. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Analizând motivul de recurs susţinut de reprezentantul parchetului, constând în aceea că în mod greşit au fost reţinute disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în condiţiile în care prin reţinerea alin. (4) nu mai era necesară şi reţinerea alin. (2) al aceluiaşi articol, Înalta Curte constată că prevederile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. ca şi caz de casare invocat, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Critica formulată ar putea fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. însă, Înalta Curte constată că acesta nu a fost invocat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Legisla ţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Ca atare, dup ă verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recurentul inculpat G.I. fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3285/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3282/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
