ICCJ. Decizia nr. 3310/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 3310/2013
Dosar nr. 48673/3/2012
Şedinţa publică din 29 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, costată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 04 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
- B.A., domiciliat în Bucureşti, sectorul 1 la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 13 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probe biologice de la inculpat, de în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
- N.T.M., domiciliat în Municipiul Bucureşti, sector 4, la pedepsele de:
- 600 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de dispoziţiile art4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen.
- 2 ani şi 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. d) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 600 lei amendă penală, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti a pedepsei principale şi a celei accesorii pe un termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia condamnatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare şi nerespectarea măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 12 noiembrie 2012.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea şi strângerea, cu păstrarea de contra probe, a următoarelor cantităţi de droguri:
- 0,4 grame substanţă conţinând cocaină; 1,60 grame substanţă conţinând amfetamină şi M.D.M.A.; 27 comprimate conţinând amfetamină şi M.D.M.A.; 11,15 grame pulbere şi 1.600 comprimate conţinând amfetamina şi M.D.M.A. depuse la Direcţia cazier Judiciar cu dovezile din 31 octombrie 2012, din 15 noiembrie 2012, din 23 noiembrie 2012, din 23 noiembrie 2012;
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei cutii metalice şi a două castroane cu urme de amfetamina şi M.D.M.A. depuse la Direcţia Cazier Judiciar cu dovezi, ambele din data de 26 noiembrie 2012.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 1.150 lei de la inculpatul N.T.M. şi a sumei de 210 lei de la inculpatul B.A.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi restituirea unui telefon şi a unei cartele S.I.M. Vodafone către inculpatul N.T.M., respectiv a unui telefon marca Samsung, a două telefoane şi a două cartele S.I.M. Vodafone către inculpatul B.A.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.T.M. la plata sumei de 5.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul B.A. la plata sumei de 6.700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În urma unor informaţii obţinute în cursul instrumentării unui alt dosar penal privind traficul de droguri pe raza municipiului Bucureşti, organele de cercetare penală au obţinut informaţii privind implicarea inculpatului N.T.M. în tranzacţii de acelaşi tip.
Datorită măsurilor de precauţie luate de inculpat, organul de urmărire penală a apelat la folosirea unor investigatori sub acoperire şi a unui colaborator cu identitatea protejată (B.R.) în vederea efectuării unor cumpărări autorizate de droguri, iar pe baza activităţii acestora, s-a constatat că în perioada octombrie-noiembrie 2012, inculpatul N.T.M. a săvârşit următoarele operaţiuni ilicite privind punerea în circulaţie a drogurilor de mare risc:
- la data de 18 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." -nume de cod cantitatea netă de 0,67 g cocaină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2012), cu suma de 350 lei;
- 23 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." - nume de cod cantitatea netă de 0,67 g cocaină (raport de constatare tehnico-ştiintifică din 31 octombrie 2012), cu suma de 400 lei;
- 07 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." - nume de cod opt comprimate de culoare roz ce conţineau ca substanţe active amfetamina şi M.D.M.A. (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 noiembrie 2012) cu suma de 400 lei.
Toate tranzacţiile s-au desfăşurat în aceeaşi locaţie (parcarea magazinului B. din sector 2, Bucureşti), iar convorbirile purtate cu ocazia a două dintre acestea au fost înregistrate audio-video.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului au fost descoperite o ţigaretă fabricată artizanal şi un rest de ţigaretă care conţineau cannabis în amestec cu tutun, precum şi două filtre de ţigaretă din carton în care s-a evidenţiat prezenţa T.H.C.
După ce inculpatul N.T.M. a fost reţinut de organele de urmărire penală, a recunoscut învinuirile aduse şi a arătat că se aprovizionează cu droguri de mare risc de la inculpatul B.A.
În urma disponibilităţii inculpatului N.T.M., de a colabora cu organele de urmărire penală, la data de 12 noiembrie 2012, inculpatul B.A. a fost prins în flagrant imediat după ce a vândut 30 de comprimate conţinând ecstasy primului inculpat menţionat, în schimbul sumei de 200 de euro,.
Inculpatul B. a declarat că deţine la locuinţa sa în jur de 1.500-1.600 de comprimate ecstasy, iar în urma deplasării la apartamentul inculpatului, acesta a predat organelor de poliţie 1.630 comprimate de culoare roz ce conţineau ca substanţe active amfetamina, M.D.M.A. şi cofeină, precum şi cantitatea totală netă de 12,14 grame pulbere ce conţineau ca substanţe active amfetamina, M.D.M.A. şi cafeina.
De asemenea, a rezultat că inculpatul Basarabescu a mai săvârşit şi alte operaţiuni ilicite privind circulaţia drogurilor de mare risc, în sensul că în perioada 05 noiembrie 2012 - 11 noiembrie 2012 a vândut inculpatului N.T.M. un număr de 7 comprimate ecstasy cu suma de 30 lei/comprimat, iar la data de 12 noiembrie 2012 a oferit cu titlu gratuit numitei B.O.A., două comprimate de culoare roz ce conţineau ca substanţe active amfetamina şi M.D.M.A. şi cofeină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 noiembrie 2012) de acelaşi tip, acestea fiind de altfel găsite asupra acesteia de către organele de poliţie.
De asemenea şi inculpatul B.A. a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în urma irrforrxiaţiilor oferite de acesta, a fost identificat numitul Z.A.M., împotriva căruia s-a început urmărirea penală la data de 20 noiembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
În motivarea apelului inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei cu privire la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, susţinând că, instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 74 lit. a) C. pen., deşi există înscrisuri la dosar din care rezultă faptul că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, activând în domeniul imobiliar.
De asemenea, inculpatul a mai criticat hotărârea instanţei de fond, în sensul ca, în mod greşit nu a reţinut prevederile art. 38 alin. (2) C. pen., a fost condamnat anterior, în anul 1994, însă pentru acea infracţiune s-a împlinit termenul de reabilitare încă din anul 2006.
A mai arătat în motivarea apelului că, deşi s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, i-a aplicat fost aplicată o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Solicită să se aibă în vedere inegalitatea de tratament cu privire la cei doi inculpaţi, coinculpatului N.T.M. reţinându-i-se dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., deşi nu a făcut dovada unui loc de muncă.
A solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul-inculpat B.A., împotriva sentinţei penale nr. 83 din 04 februarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.
S-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 13 noiembrie 2012, la zi.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat, la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, prima instanţă a efectuat o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului în raport de art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani şi 6 luni având un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, în raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Totodată, în raport de gravitatea deosebită a infracţiunii comise de inculpatul B.A., care era un furnizor important de droguri pentru celălalt inculpat, indstanţa de apel a apreciat că nu se pot reţine circumstanţe atenuante (conduită bună, loc de muncă). Faptul că în raport de condamnările anterioare sunt aplicabile disp. art. 38 alin. (2) C. pen., nu creează instanţei convingerea că inculpatul B.A. poate fi reeducat fără privare de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A., prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, reducerea pedepsei aplicate, întrucât consideră că deşi instanţa de fond a reţinut în favoarea sa dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., consideră că pedeapsa aplicată este excesiv de severă. Ca modalitate de executare, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 861 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.A., prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen., în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (2)1, că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, la data de 9 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,ipoteza care,însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., care prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Inculpatul B.A. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat, reindividualizarea pedepsei, apreciind că, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, aceasta este excesiv de severă, deşi în favoarea sa au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a pedepsei. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 861 C. pen.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei în sensul acordării de circumstanţe atenuante judiciare şi al schimbării modalităţii ei de executare a pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
În cauză, inculpatul B.A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
Limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită, situându-se între 10 şi 20 ani, au fost reduse cu 1/2 şi cu 1/3, ca urmare a reţinerii cauzelor de reducere a pedepsei, respectiv a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel se constată că, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare este legală, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. neavând incidenţă în cauză.
În cauză, inculpatul a formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunţată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, Decizia penală nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, acesta fiind nefondat.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere şi faptul că, din verificarea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, să fi respins, ca nefondat, în „temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1. lit. b), C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2)1 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 29 octombrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 29 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 octombrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 3312/2013. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
