ICCJ. Decizia nr. 3364/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3364/2013
Dosar nr. 2851/85/2011
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2851/85/2011 s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei L.S.C., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a, lit. b), lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendarea şi a executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.
S-a constatat că pentru prejudiciul cauzat de inculpată părţii civile Statul Român - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Sibiu, în sumă de 343.669 lei, partea civilă dispune de titlu executoriu împotriva inculpatei - sentinţa comercială nr. 1159/C din 18 Iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4018/85/2008, definitivă şi irevocabilă la data de 02 august 2010.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în baza ordonanţei din 13 aprilie 2011 asupra imobilului format din casă şi curte intravilan, precum şi grădină, înscrise în C.F. a localităţii Slimnic.
S-a constatat că SC E.C. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătoreşti, la data rămânerii definitive a acesteia pentru a se face menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpatei în cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.
În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea şi înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de condamnare.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale şi a judecăţii. Onorariul parţial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
SC E.C. SRL a avut domiciliul fiscal în Slimnic, jud. Sibiu, obiectul de activitate „Construcţii de clădiri şi lucrări de geniu" şi a fost administrată de inculpata L.S.C. din data de 23 martie 2007 până la data de 26 ianuarie 2009 când, prin sentinţa comercială nr. 72/C din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Sibiu a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, iar la data de 09 august 2010 societatea a fost radiată.
Organul fiscal a efectuat o inspecţie fiscală la SC E.C. SRL Slimnic, având ca obiect modul de constituire, evidenţiere, declarare, virare a T.V.A., ocazie cu care a constatat că societatea nu a depus declaraţia privind achiziţiile/livrările intracomunitare de bunuri, aferentă trim. IV 2007, stabilind prin estimare (fără aplicarea vreunei cote de deducere a T.V.A.) T.V.A. de plată în sumă de 208.008 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 30.577 lei (procesul verbal din 23 iunie 2008).
Ulterior, s-a întocmit un nou raport de inspecţie fiscală având din 06 septembrie 2010, raport în baza căruia D.G.F.P. a judeţului Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma totală de 8.755.378 lei prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului (filele 1168-1218 - vol. IV d.u.p.).
Acest prejudiciu este constituit conform susţinerilor organului fiscal din:
- impozit pe profit: 1.602.642 lei;
- majorări de întârziere, impozit pe profit: 630.653 lei;
- taxa pe valoarea adăugată: 1.850.038 lei;
- impozit pe venituri din dividende persoane fizice: 2.723.968 lei.
- majorări de întârziere taxa pe valoarea adăugată: 815.123 lei.
Din analiza documentelor contabile emanând de la SC E.C. SRL, rezultă că în trim. IV al anului 2007, societatea administrată de inculpată a efectuat achiziţii de bunuri din ţări membre ale U.E., bunuri pe care ulterior Ie-a vândut pe piaţa internă, fără a înregistra în contabilitate operaţiunile comerciale de achiziţie şi ulterior livrare, sustrăgându-se în acest fel de la plata impozitului pe profit şi a taxei pe valoare adăugată datorate bugetului consolidat al statului.
La achiziţia şi vânzarea ulterioară a acestor bunuri se emitea factură (de achiziţie de la furnizorul extern şi apoi de livrare de către SC E.C. SRL Slimnic către clienţi), însă aceste facturi au fost omise de la înregistrarea în contabilitate.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiată susţinerea inculpatei prin apărătorul ales, cum că nu se poate imputa inculpatei fapta de neînregistrare a cheltuielilor şi veniturilor în contabilitate ci doar fapta de nedepunere a declaraţiilor obligatorii (de impozit pe profit şi decontul de T.V.A.) cerute de lege, iar nedepunerea acestor declaraţii nu îmbracă caracter penal, ci unul contravenţional.
Trebuie făcută distincţia între emiterea facturii şi a altor documente de evidenţă primară şi activitatea de înregistrare în contabilitate(cronologic şi sistematic) a întregii activităţi a unei societăţi comerciale.
Emiterea unor documente justificative, dar neînregistrarea cu ştiinţă a acestora în contabilitatea societăţii comerciale, dacă au avut ca urmare diminuarea impozitelor şi taxelor datorate statului, fac ca în cauză să fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Or, din trim. IV 2007, inculpata L.S.C., în calitate de administrator al SC E.C. SRL Slimnic nu a mai condus evidenţă contabilă, deşi conform legii avea această obligaţie.
În declaraţia dată, inculpata se apără în sensul că actele contabile erau la asociatul său, martorul Ş.E. Această apărare este în opinia instanţei neconcludentă, în condiţiile în care obligaţia pentru ţinerea contabilităţii revine administratorului societăţii comerciale şi nu asociaţilor sau acţionarilor unei societăţi.
Cu privire la achiziţiile intracomunitare, susţine că a predat firmei specializate de contabilitate documentele pentru înregistrare în contabilitate, însă nu îşi explică de ce nu au fost înregistrate.
Această afirmaţie este contrazisă de martorul Z.O. (fila 27), expert contabil, reprezentant al SC E.P. SRL Sibiu, societate care a ţinut evidenţa contabilă a SC E.C. SRL Slimnic anterior intrării acestei societăţi în stare de insolvenţă. Acesta a declarat că „ este exclus ca documentele depuse de administratorul Lalău la societatea de contabilitate să fie omise de la înregistrare în contabilitate. Singurul lucru care se poate întâmpla este ca aceste documente sa fie înregistrate luna următoare din cauza termenului la care a depus contribuabilul aceste documente".
În baza considerentelor expuse anterior, s-a apreciat că fapta inculpatei L.S.C., care în calitate de administrator al SC E.C. SRL Slimnic, în trim. IV al anului 2007 a efectuat operaţiuni comerciale de achiziţii de bunuri din U.E., urmate de vânzarea acestor bunuri către diferite persoane, operaţiuni pe care nu Ie-a înregistrat în contabilitate, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a T.V.A. datorate bugetului statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, pev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Aşa cum s-a arătat, în cauză, M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 8.755.378 lei.
S-a apreciat că susţinerile organului de urmărire penală cu privire Ia cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată bugetului statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală sunt întemeiate.
Prejudiciul constă în neplata T.V.A. (în sumă de 297.625 lei) şi impozit pe profit (46.044 lei) aferente trim. IV al anului 2007, diferenţa de 8.411.709 lei neconstituind prejudiciu cert, instanţa achiesând susţinerilor Parchetului sub acest aspect.
Se impune însă o precizare.
Acest prejudiciu cert de 343.669 lei este inclus în suma de 1.018.874, 62 lei, sumă la plata căreia a fost obligată pârâta L.S.C. prin sentinţa comercială nr. 1159/CC din 18 iunie 2010 a Tribunalului Sibiu, definitivă şi irevocabilă la data de 02 august 2010 (prin această sentinţă s-a atras răspunderea administratorului L.S.C. pentru pasivul neacoperit al falitei SC E.C. SRL).
În consecinţă, instanţa a constatat că pentru prejudiciul cauzat de inculpată bugetului statului pentru fapta penală comisă, creditoarea M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu dispune deja de un titlu executoriu pentru despăgubirile pretinse în prezenta cauză (sentinţa comercială nr. 1159/CC din 18 iunie 2010 a Tribunalului Sibiu (fila 102-103 dosar), nejustificându-se emiterea unui nou titlu executoriu.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei, s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen.: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatei şi de împrejurările comiterii faptei.
În baza acestor criterii de individualizare, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Având în vedere persoana inculpatei, care nu are antecedente penale şi este tânără, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privarea de libertate, sens în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în baza ordonanţei din 13 aprilie 2011 asupra imobilului format din casă şi curte intravilan, precum şi grădină, înscrise în C.F. a localităţii Slimnic.
S-a constatat că SC E.C. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătoreşti, la data rămânerii definitive a acesteia pentru a se face menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpatei în cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.
În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată, s-a dispus comunicarea şi înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de condamnare.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1800 Iei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale şi a judecăţii. Onorariul parţial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel inculpata L.S.C. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. a jud. Sibiu.
Apelurile au fost declarate în termen.
1. În motivarea orală a apelului inculpata a criticat sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, susţinând că:
1.1. În mod greşit prima instanţă a reţinut că nedepunerea declaraţilor întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală şi a solicitat achitarea.
1.2. Prin emiterea de facturi fiscale la momentul vânzării autoturismelor nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile, iar declaraţia martorului Şelaru nu poate fi luată în considerare, ţinând seama de starea de sănătate a acestuia.
2. În motivarea scrisă a apelului, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a jud. Sibiu a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatei la plata pretenţiilor civile în sumă de 8.755.376 lei, sumă care a fost stabilită prin actele încheiate în urma inspecţiilor fiscale efectuate la SC E.C. SRL Slimnic.
Prin Decizia penală nr. 46/A/2013 din 28 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2851/85/2011 au fost respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata L.S.C. şi partea civilă A.N.A.F. -D.G.F.P. a Judeţului Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 54/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2851/85/2012.
A fost obligat fiecare apelant să plătească statului suma de câte 625 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor şi temeiurilor invocate de apelanţi cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prev. de art. 371 alin. (2) C. pen., instanţa a apreciat că apelurile sunt nefondate din următoarele considerente:
Prima instanţă a administrate probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a .cauzei, reţinând corect starea de fapt din care rezultă că în trim. IV 2007, SC E.C. SRL Slimnic al cărei administrator era inculpata L.S.C. a efectuat achiziţii de bunuri din ţările U.E., bunuri pe care ulterior Ie-a vândut pe piaţa internă, fără a înregistrat în contabilitate operaţiunile comerciale de achiziţii şi ulterior de livrare, sustrăgându-se în acest fel de la plata impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată datorate bugetului statului.
Prejudiciul cert creat bugetului statului prin omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale este de 343.669 lei din care 297.625 lei T.V.A. stabilit suplimentar şi 46.044 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, sunt sume aferente operaţiunilor realizate în trim. IV 2007 pentru care inculpata nu a condus evidenta contabilă.
Raportat la starea de fapt, prima instanţă a făcut o justă încadrare juridică a faptelor potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, aplicându-i inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare, suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Criticile formulate de apelanţi sunt neîntemeiate din urătoarele considerente:
1.1. Inculpata L.S.C. nu a depus declaraţia 390 privind achiziţiile/livrările intracomunitare de bunuri, aferente trim. IV 2007 şi nu a înregistrat în contabilitate (cronologic şi sistematic), în trim. IV, întreaga activitate a societăţii, deşi avea obligaţia tinerii contabilităţii în calitatea sa de administrator.
1.2 Inculpata L.S.C. trimitea facturi la achiziţia de bunuri de la furnizori externi, precum şi la livrarea bunurilor de către SC E.C. SRL Slimnic către clienţi, însă aceste facturi nu au fost înregistrate în contabilitate.
Emiterea documentelor justificative, dar neînregistrarea cu ştiinţă a acestora în contabilitatea societăţii, dacă au avut ca urmare diminuarea impozitelor şi taxelor datorate statului, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor C.l., B.M., P.l., G.M.V., M.N., C.M., B.l., D.l., R.C., C.F., T.O. cu rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică a rezultat că inculpata în repetate rânduri a adus maşini second hand din Germania pe care Ie-a vândut în România, emiţând facturi atât la achiziţie cât şi la livrare.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică din 25 martie 2011 întocmit de către specialişti din cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul de Criminalistică a concluzionat că :
- scrisul de mână în litigiu, depus pe facturile fiscale şi pe chitanţele, aparţine inculpatei L.S.C. al cărei scris de mână,
- model de comparaţie, a fost pus la dispoziţie semnăturile în litigiu, depuse la rubrica „Ştampila şi semnătura furnizorului" de pe documentele sus menţionate, au fost executate de susnumita, ale cărei semnături - model de comparaţie, au fost puse la dispoziţie
- scrisul de mână .şi semnăturile în litigiu depuse pe facturile fiscale, reproduc scrisul de mână şi semnături -model de comparaţie, au fost puse la dispoziţie".
Analizându-se extrasele de cont ale conturilor bancare deschise de SC E.C. SRL Slimnic la B.T., B.R.D., B.C.R., B.R., M.K.B. R.B., L.B.R., Sc C.E.C. B. SA s-a constatat faptul că au avut drept de semnătură în bancă pentru operaţiile efectuate L.S.C. şi Ş.E. Majoritatea tranzacţiilor financiare au avut loc înainte de finalul trim, III 2007, însă în conturile deschise la M.K.B. R.B. şi L.B.R. figurează încasări şi plăţi şi în trim. IV 2007, operaţiuni efectuate de către administratorul societăţii L.S.C.
Apărarea inculpatei, potrivit căreia actele contabile s-au aflat la asociatul său Ş.E., este neconcludentă deoarece obligaţia pentru ţinerea contabilităţii revenea administratorului societăţii comerciale, iar martorul Z.O. (fila 27), administrator al SC E.P. SRL Sibiu, care a condus contabilitatea SC E.C. SRL Slimnic în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007, declară că toate registrele, arhiva contabilă, inclusiv cea electronică a fost predată reprezentanţilor SC E.C. SRL, respectiv Ş.E. şi L.S.C.
2. Prejudiciul stabilit de prima instanţă în cuantum de 334.669 lei este prejudiciul cert, constând în neplata T.V.A. şi impozit pe profit aferent trim. IV al anului 2007.
În mod justificat prima instanţă şi-a însuşit concluziile din rechizitoriu care a apreciat că diferenţa de 8.411.709 lei nu constituie un prejudiciu cert şi pe cale de consecinţă a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei.
Prejudiciul de 334.669 lei a fost inclus în suma de 1.018.874,62 lei, sumă la plata căreia a fost obligată pârâta L.S.C. prin sentinţa comercială nr. 1159/CC din 18 iunie 2010 a Tribalului Sibiu, definitivă şi irevocabilă la data de 02 august 2010, sentinţă prin care s-a atras răspunderea administratorului L.S.C. pentru pasivul neacoperit al falitei SC E.C. SRL.
În condiţiile în care partea civilă D.G.F.P. a jud. Sibiu dispune de un titlu executoriu pentru despăgubirile pretinse în prezenta cauză (sentinţa comercială nr. 1159/CC din 18 iunie 2010 a Tribalului Sibiu filele 102-103 dosar), nu se justifică emiterea unui nou titlu executoriu.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondate apelurile inculpatei L.S.C. şi al părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 54/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2851/85/2012.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor fi suportate de apelanţi.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu şi inculpata L.S.C.
În motivele scrise de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Alba lulia la data de 13 martie 2013, aflate în mai multe exemplare la dosarul Înaltei Curţi, filele 5-10 critică decizia penală pronunţată de instanţa de apel pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi obligarea inculpatului la plata pretenţiilor civile în sumă de 8.755.378 lei cu care s-a constituit parte civilă, în cauză, cu dobânzi şi penalităţi până la data plăţii efective.
S-a arătat că urmare trimiterii în judecată a reprezentanţilor SC E.C. SRL pentru fapte de evaziune fiscală, D.G.F.P. Sibiu, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele din actele de control., încheiate în urma inspecţiei fiscale la această societate: 1.602.642 lei impozit pe profit; 630.653 lei majorări de întârziere impozit pe profit; 1.850.038 lei T.V.A., 815.123 lei majorări de întârziere T.V.A., 2.723.968 lei impozit venituri din dividende persoane fizice; 1.132.954 lei majorări de întârziere impozit venituri din dividende persoane fizice, Total general: 8.755.378 lei prejudiciu datorat bugetului general consolidat al statului.
Ca urmare a adresei I.P.J. Sibiu din 28 ianuarie 2010 prin care se solicita o verificare la SC E.C. SRL Slimnic, s-a întocmit P:V. din 06 septembrie 2010 al A.I.F. Sibiu SC E.C. SRL Slimnic a făcut obiectul unei inspecţii fiscale parţiale privind T.V.A., rezultatele fiind consemnate în P.V. din 23 iunie 2008.
Întrucât de a data emiterii deciziei de impunere şi până în prezent au apărut elemente noi care influenţează obligaţia fiscală suplimentară, respectiv T.V.A., s-a efectuat reverificarea taxei pe valoarea adăugată pentru perioada menţionată.
Se arată că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este în sumă totală de 8.755.378 lei debit şi majorări de întârziere.
Se menţionează că faptele sunt descrise în actele de inspecţie fiscală, iar sumele au fost evidenţiate prin Raportul de inspecţie fiscală din 6 septembrie 2010. Actele de inspecţie fiscală se afla în dosarul de urmărire penală.
Recurenta parte civilă a precizat că menţine constituirea de parte civilă în cauză cu sumele de bani mai sus, sens în care solicită obligarea la plata datoriilor bugetare arătate, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor până la data plăţii.
În mod greşit însă, prima instanţă a admis acţiunea civilă cu obligarea inculpatei la plata sumelor de 343.669 lei şi nu la prejudiciul stabilit prin actele de inspecţie fiscală, iar prin Decizia penală nr. 46/2013 s-a respins apelul părţii civile. Instanţa de apel nu a avut în vedere descrierea faptelor din actele de inspecţie fiscală cu consecinţa taxelor şi impozitelor datorate de inculpată.
Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, se solicită admiterea recursului şi obligarea inculpatului la plata sumei arătate în constituirea de parte civilă, pe care acesta o datorează bugetului de stat, precum şi a majorărilor şi penalităţilor aferente până la data plăţii.
În drept au fost invocate art. 14-17 şi următoarele C. proc. pen., O.G. nr. 92/2003 rep., art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, Legea nr. 571/2003.
În motivele de recurs depuse la dosarul Înaltei Curţi, fiind înregistrate în prealabil prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 24973 la 5 septembrie 2013, aflate la filele 19-21 dosarul Înaltei Curţi, recurenta inculpată L.S.C. prin apărător a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru greşita condamnare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în forma continuată reţinută în sarcina sa motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind latura obiectivă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Se arată că în mod greşit a fost condamnată inculpata L.S.C. la pedeapsa de 3.ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată reţinută în sarcina sa.
Se consideră că fapta săvârşită de inculpată nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni lipsind latura obiectivă, motiv pentru care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză şi având în vedere toate împrejurările concrete ale comiterii faptelor, nu rezulta certitudinea că inculpata a ascuns sursa impozabilă.
Prin hotărârile pronunţate se imputa inculpatei că a ascuns sursa impozabilă. Se arăta că s-au emis facturi fiscale corespunzătoare operaţiunilor comerciale efectuate, însă acestea nu au mai fost declarate la organul fiscal şi, în cest mod, s-a evitat plata sumei datorate bugetului de stat cu titlu de T.V.A. şi impozite.
În opinia apărării această împrejurare exclude latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv neînregistrarea şi ascunderea sursei impozabile.
Câtă vreme facturile fiscale au fost înregistrate, iar veniturile realizate au fost evidenţiate în contabilitate, nu se poate susţine că inculpata a ascuns sursa impozabilă. Nedepunerea declaraţiilor la organul fiscal, reprezintă o chestiune care ţine de raportul fiscal, de răspundere în cadrul raportului fiscal şi de eventuale sancţiuni contravenţionale.
Nedepunerea la termen, la organul fiscal, a declaraţiilor fiscale, nu reprezintă ascunderea sursei impozabile.
În concluzie, pentru acest motiv, se solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi rejudecând în fond cauza, să se dispună achitarea inculpatei L.S.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul de judecată de la 10 septembrie 2013, în recurs, Înalta Curte conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen. a constatat întemeiată cererea formulată de recurenta inculpată L.S.C., pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător, cauza fiind la primul termen.
La termenul de la 22 octombrie 2013, a fost pusă în discuţia părţilor o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al inculpatei V.F. motivată pe imposibilitatea obiectivă de prezentare în instanţă a apărătorului, fiind consemnate concluziile părţilor, iar după deliberare, Înalta Curte a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurente inculpate L.S.C., constatând, pe de-o parte, că la termenul din 10 septembrie 2013, părţii i s-a încuviinţat o primă cerere de amânare pentru lipsă de apărare, acordându-se termen pentru a-i da acesteia posibilitatea să-şi angajeze apărător şi să pregătească apărarea, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada imposibilităţii obiective de prezentare în instanţă.
Înalta Curte constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile părţilor fiind consemnate în detaliu în partea introductivă, apărarea recurentelor parte civilă şi respectiv inculpată, susţinând motivele scrise de recurs, iar încheierea de la acea dată, face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunţarea pentru astăzi.
Examinând recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele de recurs invocate, sub aspectul netemeiniciei, respectiv neobligarea inculpatei la plata sumei de 8,755.378 lei cu care s-a constituit parte civilă, cu dobânzi şi penalităţi până la data plăţii efective, Înalta Curte constată critica invocată că nu poate fi analizată prin prisma niciunui caz de casare din cele prevăzute în art. 3859 alin. (1) cu referire la art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât cazul de casare prevăzut la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt, ce presupunea o reapreciere asupra materialului probator administrat inclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, a fost abrogat, iar cazul de casare statuat la art. 3859 alin. (1) pct. 17 2 din C. proc. pen. vizează numai aspecte de nelegalitate a dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti sau ale legii.
Or, aprecierea asupra neobligării inculpatei la plata sumei solicitate, din perspectiva temeiniciei presupune o reeavaluare a materialului probator administrat ce nu se poate efectua în temeiul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat asupra laturii civile în cauză, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 54 din 18 aprilie 2012 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, (fila 119 dosarul primei instanţe ), ca şi instanţa de apel, prin decizia atacată (file 144 dosarul curţii de apel).
Înalta Curte referitor la recursul inculpatei L.S.C. declarat împotriva aceleiaşi decizii a instanţei de apel, analizând criticile invocate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constată recursul acesteia ca fiind nefundat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Înalta Curte consideră că în mod corect şi motivat instanţa de apel a analizat aceeaşi critică invocată de inculpată cu referiri concrete la mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză, respectiv nedepunerea declaraţiei 390 privind achiziţiile/livrările intracomunitare de bunuri, aferente trim. IV 2007 şi nu a înregistrat în contabilitate în acelaşi trimestru, în mod cronologic şi sistematic întreaga activitate a societăţii, deşi avea obligaţie ţinerii acestei contabilităţi, în calitatea sa de administrator. Totodată, în mod judicios a fost evidenţiată şi o altă atribuţie a inculpatei L.S.C., respectiv trimiterea facturilor la achiziţia de bunuri de la furnizori externi, livrarea bunurilor de către SC E.C. SRL Slimnic către clienţi, însă aceste facturi nu au fost înregistrate în contabilitate.
De asemenea, instanţa de apel a examinat coroborat declaraţiile martorilor C.l., B.M., P.l., G.M.V., M.N., C.M., B.I., D.l., R.C., C.F., T.O. cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică rezultând că inculpata în repetate rânduri a adus maşini second hand din Germania pe care Ie-a vândut în România, emiţând facturi, atât la achiziţie, cât şi la livrare.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 25 martie 2011 întocmit de către specialişti din cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul de Criminalistică a concluzionat că „scrisul de mână în litigiu, depus pe facturile fiscale şi pe chitanţe, aparţine inculpatei L.S.C. al cărei scris de mână - model de comparaţie a fost pus la dispoziţie; semnăturile în litigiu, depuse la rubrica „Ştampila şi semnătura furnizorului" de pe documentele sus menţionate, au fost executate de susnumita, ale cărei semnături - model de comparaţie, au fost puse la dispoziţie; scrisul de mână şi semnăturile în litigiu depuse pe facturile fiscale, reproduc scrisul de mână şi semnături - model de comparaţie, au fost puse la dispoziţie". De asemenea, au fost analizate extrasele de cont ale conturilor bancare deschise de SC E.C. SRL Slimnic la B.T., B.R.D., B.C.R., B.R., M.K.B. R.B., L.B.R., Sc C.E.C. B. SA s-a constatat faptul că au avut drept de semnătură în bancă pentru operaţiile efectuate de inculpată şi Ş.E.. S-a stabilit că majoritatea tranzacţiilor financiare au avut loc înainte de finalul trim. III 2007, însă în conturile deschise la M.K.B. R.B. şi L.B.R. figurau încasări şi plăţi şi în trim. IV 2007, operaţiuni efectuate de către administratorul societăţii L.S.C.
Totodată, instanţa de apel a examinat efectiv critica inculpatei, potrivit căreia actele contabile s-au aflat la asociatul său Ş.E. şi s-a constatat că este neconcludentă, întrucât obligaţie pentru ţinerea contabilităţii revenea administratorului societăţii comerciale, iar martorul Z.O. administrator al SC E.P. SRL Sibiu, care a condus contabilitatea SC E.C. SRL Slimnic în perioada 01 ianuarie 2007-31 octombrie 2007 a declarat că toate registrele, arhiva contabilă, inclusiv cea electronică a fost predată reprezentanţilor SC E.C. SRL, respectiv Ş.E. şi L.S.C.
Instanţa de apel a constatat că, în mod corect, prima instanţă a stabilit vinovăţia inculpatei L.S.C. în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 de evaziune fiscală.
Totodată, prima instanţă de control judiciar a făcut un examen propriu asupra materialului probator administrat, aşa cum sa arătat în considerentele de mai sus, apreciind că inculpata se face vinovată de infracţiunea arătată.
Înalta Curte, la rândul său, examinând critica formulată de inculpată în sensul că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală pentru care inculpata L.S.C. a fost trimisă în judecată constată că aceasta este nefondată, faţă de mijloacele de probă care dovedesc contrariul.
Astfel, cu titlu exemplificativ în conţinutul declaraţiei martorului C.l. dată la 7 noiembrie 2011 în faţa primei instanţe (fila 55 dosarul tribunal ) se arată că „L.S. întocmea şi facturile de vânzare. Am achitat către firma inculpatei contravaloarea acestor facturi."; declaraţiei martorului P.l. dată la 7 noiembrie 2011 în faţa primei instanţe (fila 56 dosar tribunal) „Îmi amintesc că achiziţionam autoturisme inclusiv de la inculpată, pe bază de factură, l-am achitat integral contravaloarea facturilor eliberate de societatea inculpatei."; declaraţii care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate şi la care s-a mai făcut referire, respectiv facturile precizate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopica, declaraţiile celorlalţi martori indicaţi, extrasele de cont menţionate.
Astfel, Înalta Curte consideră că fapta inculpatei L.S.C., în calitatea sa de administrator al SC E.C. SRL în perioada anului 2007 - trim. IV, a efectuat mai multe operaţiuni comerciale constând în achiziţia de bunuri din ţări ale U.E., pe care nu Ie-a evidenţiat în actele contabile ale societăţii, atât operaţiunie comerciale efectuate, cât şi veniturile realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ce se ridică Ia suma de 343.669 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată.
Aşadar, nu poate fi avută în vedere apărarea inculpatei că nu ar fi întrunitele elementele constitutive ale infracţiunii pentru că nedepunerea la termen a declaraţiilor la autoritatea fiscală reprezintă o încălcare a raportului fiscal dintre societatea administrată de inculpată şi stat, ce ar putea fi sancţionată contravenţional, întrucât materialul probator a dovedit activitatea infracţională a inculpatei care se circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată aşa cum a fost mai sus arătat.
De altfel, temeiul solicitat de apărătorul recurentei inculpate pentru soluţia de achitare, în ipoteza în care fapta inculpatei ar fi fost de natură contravenţională ar fi atras incidenţa unei asemenea soluţii însă pe un alt temei de împiedicare a exercitării acţiunii penale şi anume art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală şi nicidecum art. 10 lit. d) din cod, aşa cum s-a solicitat, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, care oricum nici acesta nu este incident în cauză.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că motivul de recurs invocat nu se circumscrie cazului de casare precizat, respectiv art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu şi de inculpata L.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu şi de inculpata L.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2013. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 3685/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
