ICCJ. Decizia nr. 3685/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3685/2013

Dosar nr. 3435/117/2011

Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 394 din 15 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3435/117/2011, a fost condamnat inculpatul M.A.F., domiciliat în loc. Constanţa, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de: 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea prev.art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 86 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 864 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 martie 2011 până la data de 06 iunie 2011.

S-a constatat faptul că suma de 12.000 euro a provenit din depozitul pentru acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante de corupţie din cadrul D.N.A. şi a fost recuperată.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că la data de 14 martie 2011 a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj denunţul formulat de A.C.A., administrator la SC R.I.I. SRL din Cluj-Napoca, prin care a sesizat comiterea unor fapte de corupţie de către inculpatul Z.M., administrator la SC L.M. SRL Cluj-Napoca.

În fapt, la data de 04 ianuarie 2011, D.J.A.O.V. Cluj - S.I.F.C.U. a emis „Avizul de control vamal ulterior", înregistrat la 04 ianuarie 2011, prin care înştiinţa SC R.I.I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, că, începând cu data de 18 ianuarie 2011, va face obiectul controlului vamal ulterior având ca obiective:

- verificarea ansamblului declaraţiilor vamale şi/sau operaţiunilor relevante pentru controlul vamal ulterior pentru:

a. taxa vamală pe perioada 2006 până la zi;

b. accizele pe perioada 2006 până la zi;

c. taxa pe valoare adăugată pe perioada 2006 până la zi;

d. alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, pe perioada 2006 până la zi;

- asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti.

Avizul de control vamal ulterior a fost semnat de directorul executiv al D.J.A.O.V. Cluj şi avizat de către persoana delegată să semneze în numele şefului S.I.F.C.U. pe perioada în care acesta nu se află la serviciu.

Prin Ordinul de control nr. 01 din 17 ianuarie 2011 au fost desemnaţi inspectorii superiori vamali P.I. şi N.M.D. în vederea efectuării controlului vamal ulterior la SC R.I.I. SRL. Cei doi inspectori îşi desfăşoară activitatea în cadrul S.I.F.C.U. Ordinul de control a fost semnat de către directorul executiv al D.J.A.O.V. Cluj şi avizat de către inculpatul M.A.F., în calitate de şef al S.I.F.C.U.

În urma demarării activităţilor de control la SC I.I. SRL, inspectorii superiori vamali P.I. şi N.M.D. au identificat, din punctul acestora de vedere, o serie de nereguli referitoare la drepturile de licenţă aferente operaţiunilor de import de bijuterii de la o societate comercială din SUA şi la importul unor componente electronice din China, utilizate pentru obţinerea unor produse finite ce erau ulterior exportate în Germania. Neregulile constatate pe parcursul desfăşurării controlului au fost aduse de către echipa de control la cunoştinţă administratorului A.C.A.

Considerând că neregulile constatate de către cei doi inspectori superiori vamali nu sunt reale, iar controlul ar fi unul cu caracter abuziv, A.C.A. l-a contactat pe inculpatul Z.M., pe care-l cunoştea de mai mult timp, în contextul în care ştia că acesta ar avea o cunoştinţă la D.J.A.O.V. Cluj (D.J.A.O.V. Cluj), fără să cunoască cine anume este acea persoană.

La data de 10 martie 2011 denunţătorul A.C.A. a mers la inculpatul Z.M., la sediul SC L.M. SRL, ocazie cu care i-a spus acestuia că societatea sa comercială face obiectul unui control vamal ulterior, rugându-1 să se intereseze la prietenul să de la vamă dacă controlul a fost abuziv. De asemenea, i-a relatat câteva generalităţi despre control, fără a intra în detalii cu privire la cele constatate de către cei doi inspectori superiori vamali.

În prezenţa denunţătorului A.C.A., inculpatul Z.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.F., întrebându-l dacă el i-a trimis în control pe inspectorii superiori vamali „P. şi N." la SC R.I.I. SRL, fapt confirmat de către acesta. Cu ocazia acelei discuţii cei doi inculpaţi au stabilit să se întâlnească în perioada imediat următoare.

În aceeaşi zi, la biroul inculpatului Z.M. de la sediul SC L.M. SRL a venit inculpatul M.A.F.. Pe lângă alte aspecte cei doi inculpaţi au discutat şi problema legată de controlul ce era în curs de desfăşurare la SC R.I.I. SRL, ocazie cu care inculpatul M.A.F. a afirmat faţă de inculpatul Z.M. că la această societate comercială s-au identificat mai multe probleme, printre care şi cea legată de importul unor piese din China, exportate ulterior în Germania.

După întâlnirea avută cu inculpatul M.A.F., inculpatul Z.M. l-a contactat telefonic pe A.C.A. cerându-i să se întâlnească de urgenţă, deoarece problema era gravă. In aceeaşi zi, respectiv 10 martie 2011, A.C.A. s-a întâlnit cu inculpatul Z.M. tot la sediul SC L.M. SRL Inculpatul Z.M. i-a transmis că a vorbit cu persoana cu funcţie de conducere din cadrul DJ.A.O.V. Cluj, comunicându-i anumite aspecte legate de controlul la SC R.I.I. SRL, pe care denunţătorul nu i le spusese cu ocazia primei întâlniri. Cu ocazia acelei întâlniri s-a discutat şi de suma de bani care urma să fie remisă funcţionarului cu funcţie de conducere din cadrul D.J.A.O.V. Cluj, inculpatul Z.M. spunându-i că trebuie să dea suma de 12.000 euro. Inculpatul Z.M. i-a dat de înţeles denunţătorului că el nu va reţine niciun ban din suma de 12.000 euro, toţi banii urmând să fie remişi funcţionarului cu funcţie de conducere din cadrul D.J.A.O.V. Cluj.

La data de 14 martie 2011, în jurul orei 15.00, denunţătorul A.C.A. s-a deplasat din nou la biroul inculpatului Z.M., ocazie cu care au reluat discuţiile în legătură cu intervenţia pe care i-a promis-o inculpatul pe lângă persoana cu funcţie de conducere din cadrul D.J.A.O.V. Cluj. La întâlnirea din data de mai sus cei doi au reiterat discuţiile în legătură cu intervenţia pe care inculpatul Z.M. i-a promis-o pe lângă „şeful de la vamă" şi cu privire la suma de bani ce urma să fie remisă în cauză.

Inculpatul Z.M. l-a asigurat pe denunţător, că în schimbul sumei de 12.000 euro, persoana cu funcţie de conducere din cadrul instituţiei mai sus menţionate a determinat pe membrii echipei de control să încheie un proces verbal de control în care să nu menţioneze toate neregulile constatate şi SC R.I.I. SRL să primească o amendă cu mult mai mică decât cea pe care ar fi trebuit să o primească dacă nu s-ar fi intervenit.

Inculpatul Z.M. i-a transmis denunţătorului A.C.A. că trebuie să dea toţi banii într-o singură tranşă, stabilind ca remiterea să aibă loc la data de 16 martie 2011, la biroul firmei acestuia. Pe parcursul discuţiei care a avut loc în biroul inculpatului Z.M., acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.F. La data de 15 martie 2011, inculpatul Z.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.F., ocazie cu care i-a transmis că a avut o întâlnire în data de 14 martie 2011 cu „prietenul" său. Totodată, inculpatul Z.M. i-a solicitat inculpatului M.A.F. să se întâlnească în acea zi sau în ziua următoare. Ulterior acestei discuţii, la ora 13⁵⁸, inculpatul M.A.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul Z.M. şi i-a confirmat că urmează să vină la el în aceeaşi zi.

La data mai susmenţionată inculpatul M.A.F. s-a deplasat la sediul SC L.M. SRL, unde s-a întâlnit cu inculpatul Z.M., la biroul acestuia. Inculpatul Z.M. i-a relatat că a avut o întrevedere cu administratorul SC R.I. SRL şi acesta este dispus să dea ceva în schimbul rezolvării favorabile a controlului, primind de la inculpatul M.A.F. asigurări că prin actul de control ce va fi încheiat nu se vor aplica amenzi într-un cuantum mare. Conform celor stabilite anterior, la data de 16 martie 2011, în jurul orei 12²⁰, denunţătorul A.C.A. s-a prezentat la sediul SC L.M. SRL pentru a-i remite inculpatului Z.M. suma de 12.000 euro, pretinsă de acesta anterior. Cu ocazia acelei întâlniri inculpatul Z.M. a primit suma de 12.000 euro de la denunţător. Pe parcursul discuţiilor purtate la acel moment inculpatul Z.M. i-a confirmat încă o dată că problema controlului la societatea sa comercială va fi rezolvată în mod favorabil.

În timp ce purtau această discuţie, pentru a-i certifica denunţătorului că totul este în regulă şi că în aceeaşi zi urma să vină „şeful de la vamă" pentru a lua banii, înainte de remiterea efectivă a sumei de bani, inculpatul Z.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.F. de faţă cu denunţătorul, convenind să se întâlnească mai târziu.

Înaintea de a i se pune la dispoziţie denunţătorului A.C.A. de către organele de urmărire penală suma de 12.000 euro din fondul special al D.N.A. pentru a fi remisă inculpatului Z.M., bancnotele au fost fotografiate şi s-au consemnat seriile acestora într-un proces verbal.

În aceeaşi zi, în jurul orei 17¹⁰-17²⁰, inculpatul M.A.F., a sosit de la Dej la Cluj-Napoca, şi a mers la biroul inculpatului Z.M., de la sediul SC L.M. SRL, unde a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită pentru ca, în calitate de şef la S.I.F.C.U. din cadrul D.J.A.O.V. Cluj, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să-i determine pe inspectorii superiori vamali P.I. şi N.M.D., care efectuau controlul la SC R.I.I. SRL, precum şi să încheie un act de control favorabil acestei societăţi comerciale.

La momentul ieşirii din clădirea unde se află sediul SC L.M. SRL, inculpatul M.A.F. a fost oprit de către organele de urmărire penală. Asupra acestuia a fost identificată suma de 4.000 euro, respectiv 8 bancnote în cupiură a câte 500 euro fiecare.

În urma comparării seriilor bancnotelor puse la dispoziţie denunţătorului A.C.A., consemnate în procesul verbal de predare a banilor (filele 88-89) şi a celor consemnate în procesul verbal de prindere în flagrant (filele 84-87), a rezultat că seriile celor 8 bancnote s-au regăsit între cele consemnate în procesul verbal de remitere a banilor către susnumitul (bancnote în cupiură de 500 euro).

Cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC L.M. SRL, în biroul inculpatului Z.M. a fost identificată suma de 8.000 euro reţinută de acesta din totalul sumei de 12.000 euro primită de la denunţătorul A.C.A. Şi în cazul sumei de 8.000 euro, după verificarea acesteia s-a constatat că seriile bancnotelor corespund celor consemnate în procesul verbal întocmit în vederea organizării flagrantului (proces verbal de percheziţie filele 106-122).

În contextul în care inculpatul Z.M. i-a remis inculpatului M.A.F. suma de 4.000 euro, rezultă în mod indubitabil că restul sumei l-a reţinut pentru sine. In cazul în care ar fi avut suspiciunea că inculpatul M.A.F. nu ar fi rezolvat problema, pe de o parte, nu i-ar fi solicitat denunţătorului o sumă atât de mare, ci ar fi avansat o sumă mai mică, iar, pe de altă parte, ar fi fost de acord cu propunerea denunţătorului ca bani să se dea în mai multe tranşe, respectiv o parte din bani înainte şi o parte din bani după ce s-ar fi întocmit procesul verbal de control.

Din modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională a rezultat că inculpatul Z.M. a avut în vedere să îi remită inculpatului M.A.F. o sumă cu mult mai mică decât cea pe care a solicitat-o denunţătorului.

La momentul la care denunţătorul A.C.A. a mers la el pentru a-i remite suma de 12.000 euro, inculpatul Z.M. i-a arătat o sumă de bani în euro, spunându-i că este vorba de o sumă de 12.000 euro pe care a pregătit-o să o remită el inculpatului M.A.F. în cazul în care denunţătorul nu ar fi venit cu banii. Această situaţie denotă faptul că inculpatul Z.M. a urmărit doar să îi întărească denunţătorului convingerea, pe de o parte, că suma de bani ce urma să fie remisă funcţionarului vamal era de 12.000 euro şi, pe de altă parte, că el nu are intenţia să reţină nicio parte din aceşti bani.

Cu ocazia audierilor inculpatul M.A.F. a adoptat o poziţie totalmente nesinceră. In ceea ce priveşte suma de 4.000 euro, care a fost găsită asupra lui de organele de urmărire penală la data de 16 martie 2011, inculpatul M.A.F. a afirmat că aceasta ar reprezenta o sumă de bani pe care a primit-o de la inculpatul Z.M. cu titlul de împrumut. Această poziţie a inculpatului M.A.F. a fost infirmată în totalitate de către inculpatul Z.M., care a negat că suma de 4.000 euro ar fi fost dată susnumitului cu titlu de împrumut, ci pentru ajutorul pe care l-a promis în vederea rezolvării problemei legate de încheierea unui act de control favorabil la SC R.I.I. SRL.

Cele 8 bancnote în cupiură a câte 500 euro găsite asupra inculpatului M.A.F. au provenit din suma de 12.000 euro remisă de denunţătorul A.C.A. inculpatului Z.M. şi nu din altă sumă de bani, deşi la percheziţia efectuată la sediul SC L.M. SRL, a fost găsită şi o altă sumă de 12.000 euro ce aparţinea inculpatului Z.M.

Pe parcursul urmăririi penale cei doi inculpaţi au declarat că între ei există o relaţie de prietenie, cunoscându-se de circa 6 ani de zile. în contextul în care cei doi inculpaţi sunt prieteni foarte buni nu s-ar putea emite o explicaţie logică de ce inculpatul Z.M. ar fi urmărit să îl incrimineze pe inculpatul M.A.F. şi să îl acuze practic că i-ar fi dat mită. în mod evident, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, declaraţia inculpatului Z.M., vizavi de inexistenţa împrumutului, a fost conformă realităţii.

Cu ocazia, audierii, inculpatul M.A.F. a afirmat că, în data de 16 martie 2011, în jurul prânzului a fost contactat de către inculpatul Z.M. care i-a confirmat că au ajuns cartoanele pe care el trebuia să le folosească drept recuzită pentru galerie la un meci de volei al echipei C.S. Unirea Dej. Conform propriei declaraţii, cu ocazia acelei convorbiri telefonice l-a întrebat pe inculpatul Z.M. dacă îi poate da banii solicitaţi cu împrumut, pentru că la rândul său îi promisese unui prieten că îl va împrumuta cu suma de 1.000 euro. Inculpatul M.A.F. nu a mai precizat şi dacă inculpatul Z.M. i-a confirmat că îi dă banii „pe care el i-a solicitat cu împrumut". Afirmaţia inculpatului M.A.F. referitoare l-a întrebarea pe care i-ar fi pus-o inculpatului Z.M. în legătură cu împrumutul unei sume de bani nu a fost reală. într-adevăr, aşa cum a arătat anterior, la data de 16 martie 2011, la ora 12.24.38, inculpatul M.A.F. a fost contactat telefonic de către inculpatul Z.M. pentru a-i spune că au ajuns cartoanele, însă nu există nicio discuţie între cei doi în legătură cu împrumutul vreunei sume de bani.

Tot în virtutea relaţiilor de prietenie dintre cei doi inculpaţi, dacă s-ar considera că suma de 4.000 euro ar fi reprezentat un împrumut, nu s-ar putea susţine o explicaţie logică de ce, în contextul în care inculpatul M.A.F. i-ar fi cerut „împrumut", în ianuarie 2011, suma de 10.000 euro, inculpatul Z.M., la data de 16 martie 2011, i-ar fi spus că are la dispoziţie doar suma de 5.000 euro, însă i-ar fi dat doar 4.000 eur, întrucât el ar fi avut nevoie de 1.000 euro, având în vedere că, susnumitul primise de la denunţător suma de 12.000 euro şi mai deţinea ca bani proveniţi din altă sursă suma de 12.000 euro. In raport de cele menţionate mai sus, plauzibilă a fost poziţia inculpatului Z.M. care a afirmat că i-a oferit inculpatului M.A.F. suma de 5.000 euro, însă acesta i-a dat înapoi 1.000 euro. La momentul efectuării percheziţiei corporale asupra inculpatului Z.M., într-unui din buzunarele pantalonului acestuia fost identificată suma de 1.000 euro, respectiv două bancnote în cupiură a câte 500 euro, sumă ce provenea din banii remişi de denunţătorul A.C.A., restul sumei de 7.000 euro fiind identificată într-un plic aflat în sertarul biroului inculpatului Z.M. de la sediul firmei sale percheziţionate în aceeaşi zi de 16 martie 2011, de unde a rezultat că s-a avut în vedere de către inculpatul Z.M. remiterea sumei de 5.000 euro către inculpatul M.A.F.

Despre faptul că denunţătorul A.C. urma să vină cu banii în data de 16 martie 2011, inculpatul M.A.F. a aflat de la inculpatul Z.M. încă din data de 15 martie 2011. Declaraţiile inculpatului M.A.F. au fost neconcordante în ceea ce priveşte cuantumul sumei de bani pe care i-ar fi solicitat „cu titlu de împrumut" de la inculpatul Z.M.. Astfel, în declaraţia dată la organele de urmărire penală a afirmat că ar fi vorba de suma de 5.000 euro, iar în declaraţia pe care a dat-o la instanţa de judecată a specificat că ar fi vorba de o sumă de 10.000 euro. Cu ocazia audierii, inculpatul M.A.F. a afirmat că nu a discutat niciodată cu inculpatul Z.M. probleme legate de activitatea desfăşurată de el la serviciu, de controalele efectuate la societăţi comerciale, etc.

În ceea ce priveşte controlul desfăşurat la SC R.I.I. SRL, inculpatul M.A.F. a recunoscut că, după data de 08 martie 2011 (iniţial precizând că cu circa 10-15 zile înainte de 16 martie 2011), a fost contactat telefonic de către inculpatul Z.M., care s-a interesat dacă s-a demarat vreun control la SC R.I.I. SRL, aspect pe care el i l-a confirmat, iar, ulterior, când a fost la biroul inculpatului Z.M., acesta i-a comunicat că este în relaţii apropiate cu cei doi administratori de la susscrisa societate comercială, fiind interesat dacă verificarea se desfăşoară în condiţii legale. Potrivit declaraţiilor inculpatului M.A.F., nu au mai existat alte discuţii între el şi inculpatul Z.M. vizavi de controlul efectuat la SC R.I.I. SRL.

Declaraţiile inculpatului M.A.F. referitoare la conţinutul discuţiilor dintre el şi inculpatul Z.M. nu au fost conforme realităţii, fiind combătute de celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia audierii, inculpatul Z.M. a recunoscut că a aflat de la inculpatul M.A.F. o serie de aspecte legate de controlul efectuat la SC R.I.I. SRL, aspecte pe care nu i le spusese denunţătorul A.C.A.

Denunţătorul A.C.A. a confirmat faptul că inculpatul Z.M., cu ocazia discuţiilor pe care le-au avut i-a spus anumite date legate de problemele care făceau obiectul controlului, pe care el nu i le comunicase anterior. Aspectele declarate de susnumiţii au fost confirmate şi de convorbirile purtate în mediul ambiental de către aceştia.

În raport de cele expuse mai sus, a rezultat în mod indubitabil că discuţiile dintre cei doi inculpaţi, vizavi de controlul efectuat la SC R.I.I. SRL, nu s-au rezumat doar la ceea ce a specificat inculpatul M.A.F., ci au avut în vedere şi alte aspecte pe care inculpatul Z.M. nu putea să le afle decât de la o persoană care avea acces la informaţii legate de cele constatate de către cei doi inspectori superiori vamali.

Faptul că inculpatul M.A.F. avea cunoştinţă de cele constatate cu ocazia desfăşurării controlului vamal ulterior la SC R.I.I. SRL a fost confirmat chiar de cei doi inspectori superiori vamali care efectuau controlul. Martorii P.l. şi N.M.D. au declarat că l-au informat pe inculpatul M.A.F. cu privire la cele constatate pe parcursul derulării controlului la susscrisa societate comercială în legătură cu importul de bijuterii, componente electronice şi subevaluarea acestora, etc, cât şi cu privire la discuţiile pe care le-au avut cu administratorul A.C.A. şi cu avocatul acestuia. De asemenea, susnumiţii au precizat că i-au spus inculpatului M.A.F. şi de faptul că, la data de 17 martie 2011, urmau să se întâlnească cu administratorul societăţii şi cu avocatul acestuia.

La data de 15 martie 2011, la ora 10⁵⁶, inculpatul Z.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.F., comunicându-i că a discutat în ziua precedentă cu prietenul lui şi i-a solicitat inculpatului să se întâlnească în acea zi sau în ziua imediat următoare. Ulterior, la ora 13.58, inculpatul M.A.F. i-a confirmat inculpatului Z.M. că vine la el la birou, ceea ce a şi făcut. Cele afirmate de inculpatul M.A.F. sunt nereale deoarece, pe de o parte, din convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi a rezultat în mod indubitabil că, la data de 15 martie 2011, inculpatul M.A.F. a fost în Cluj şi s-a întâlnit cu inculpatul Z.M. la biroul acestuia, fapt confirmat şi de către inculpatul Z.M. De asemenea, din conţinutul celor două convorbiri telefonice pe care cei doi le-au avut în data de 15 martie 2011 nu a rezultat în niciun fel că aceştia ar fi discutat despre cartoane, sau despre faptul că inculpatul Z.M. ar fi fost vizitat, la data de 14 martie 2011, de către C.T. În cauză s-a constatat că, în ziua de 15 martie 2011, între cei doi inculpaţi au existat doar cele două convorbiri telefonice la care s-a făcut vorbire.

Din declaraţia inculpatului Z.M. a rezultat că inculpatul M.A.F. i-a spus că are nevoie de cartoane pentru echipa de volei C.S. Unirea Dej cu ocazia întâlnirii care a avut loc la data de 15 martie 2011, în jurul orelor 14⁰⁰-15⁰⁰. Declaraţia inculpatului Z.M. cu privire la acest aspect, a relevat încă odată nerealitatea celor afirmate de inculpatul M.A.F. cu ocazia audierilor efectuate în cauză, respectiv că, în data de 11 martie 2011, când a mers la sediul SC L.M. SRL, în timp ce „umbla cu inculpatul Z.M. prin fabrica acestuia" pentru a se uita dacă poate să-l ajute cu cartoanele pentru meciul de volei, i-ar fi reiterat solicitarea referitoare la împrumutul banilor, iar inculpatul Z.M. i-ar fi spus că în ziua de miercuri (16 martie 2011) ar fi urmat să primească nişte bani şi că îl va împrumuta.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul Z.M. l-a contactat pe C.T. la data de 15 martie 2011 ora 17³⁶. Anterior discuţiei purtate cu C.T., la ora 15.10, inculpatul Z.M. a contactat-o pe directoarea de vânzări de la SC R. SRL, P.A., ocazie cu care i-a solicitat să-l ajute cu nişte cartoane pentru „o casă de copii handicapaţi". în cauză a rezultat că, la momentul discuţiei cu P.A., inculpatul M.A.F. se afla la biroul inculpatului Z.M., deoarece, la ora 15¹⁴, acesta din urmă a purtat o convorbire telefonică cu o persoană de sex feminin căreia i-a comunicat că se afla împreună cu inculpatul M.A.F.

În raport de cele menţionate mai sus, a rezultat în mod indubitabil că „prietenul" la care a făcut referire inculpatul Z.M. în convorbirea telefonică din data de 15 martie 2011, ora 10⁵⁶, nu a fost nimeni altul decât denunţătorul A.C.A. De asemenea, s-a confirmat şi faptul că discuţiile despre cei doi. inculpaţi referitoare la obţinerea unor cartoane „pentru casa de copii handicapaţi" a avut loc doar în data de 15 martie 2011, când practic inculpatul Z.M. i-a indus în eroare pe reprezentanţii SC R. SRL, cu scopul de a obţine pentru inculpatul M.A.F. nişte cartoane.

Cu ocazia audierii P.A. a precizat că, în data de 16 martie 2011, în jurul orei 12⁰⁰, aşa cum se înţeleseseră anterior, inculpatul Z.M. a trimis un angajat căruia i-a dat circa 100 de cartoane mai mari decât formatul A3, cartoanele urmând să fie debitate la această dimensiune de angajaţii inculpatului.

Fiindu-i prezentate cartoanele care au fost ridicate de la inculpatul M.A.F. la momentul prinderii în flagrant, P.A. a declarat că acestea provin de la SC R. SRL, însă au alte dimensiuni decât cele ridicate de angajatul inculpatului Z.M. În ceea ce priveşte discuţiile telefonice din data de 16 martie 2011, dintre cei doi inculpaţi, referitoare la sosirea cartoanelor, inculpatul Z.M. a negat că ar fi stabilit cu inculpatul M.A.F. vreun cod în care referindu-se la cartoane să aibă în vedere de fapt banii primiţi de la denunţător. Din materialul probator din dosar a rezultat faptul că referirile la cartoane sunt conforme cu realitatea, adică era efectiv vorba de acele cartoane pentru meciul stabilit şi nu este vorba de un limbaj cifrat între inculpaţi. însă coroborând toate elementele descrise până acum, a rezultat clar că venirea inculpatului M.A. la Cluj, în condiţiile mai sus menţionate, nu a fost determinată de sosirea cartoanelor, ci de primirea banilor de la denunţătorul A.C.A.

Din ansamblul probator detaliat mai sus, instanţa a reţinut că activitatea desfăşurată de către inculpatul M.A.F. a reprezentat, ca încadrare juridică, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Concret acest inculpat la data de 16 martie 2011, în calitate de şef al S.I.F.C.U. din cadrul A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Cluj, a primit de la inculpatul Z.M. suma de 4.000 euro, în scopul încălcării atribuţiilor sale de serviciu referitoare la urmărirea, controlul şi verificarea lucrărilor şi activităţilor desfăşurate de personalul din subordine şi pe cale de consecinţă a determinării inspectorilor vamali care efectuau un control vamal ulterior la SC R.I.I. SRL Cluj-Napoca, să încheie un act de control favorabil susscrisei societăţi comerciale, control ce urma să se finalizeze prin întocmirea unei decizii pentru regularizarea situaţiei ce trebuia avizată şi de inculpat.

Activitatea infracţională a inculpatului M.A.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită deoarece, pe de o parte, potrivit fişei postului şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a D.J.A.O.V., aprobat prin Ordinul nr. 1806/2009, susnumitul, în calitate de şef al S.I.F.C.U. avea printre alte atribuţii de serviciu verificarea activităţii profesionale desfăşurate de personalul din cadrul serviciului pe care-l conducea şi coordonarea şi îndrumarea personalului din subordine. De asemenea, răspundea de acţiunile cuprinse în programul de activitate sau dispuse de conducerea D.J.A.O.V. şi verifica lucrările efectuate de personalul din subordine (filele 72-83).

După cum a rezultat din probele administrate în cauză, controlul vamal ulterior la SC R.I.I. SRL a fost cuprins într-un plan tematic la sfârşitul anului 2010. Avizul de control vamal ulterior care se remitea societăţilor comerciale supuse controlului vamal ulterior de către inspectorii vamali din cadrul S.I.F.C.U., precum şi planul de control se aviza de către şeful acestui serviciu.

Ordinul de control nr. 1 din 17 ianuarie 2011 prin care au fost desemnaţi membrii echipei de control a fost avizat de către inculpatul M.A.F. (fila 210).

În exercitarea atribuţiilor de şef al S.I.F.C.U. inculpatul M.A.F. a urmărit şi verificat modul în care cei doi inspectori superiori vamali desfăşurau activităţile de control la SC R.I.I. SRL şi a purtat discuţii cu aceştia în legătură cu cele constatate, consultându-se cu echipa de control pe problemele legate de subevaluarea unor componente.

Aceste aspecte au fost confirmate, după cum s-a arătat mai sus, de către cei doi inspectori superiori vamali care desfăşurau controlul la SC R.I.I. SRL Chiar dacă, potrivit art. 63 alin. (1) din Ordinul nr. 7521/2006, procesul verbal de control este un act bilateral, care se semnează de către organul de control şi de persoana controlată, inculpatul M.A.F., în calitate de şef al S.I.V.C.U., în virtutea atribuţiilor stabilite prin fişa postului şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.J.A.O.V., avea obligaţia în cazul în care avea cunoştinţă de faptul că echipa de control nu ar fi efectuat în mod corect controlul la societatea comercială să ia măsurile legale care se impuneau. Or, în contextul în care inculpatul ar fi încercat să determine echipa de control să încheie un proces verbal de control în care să nu se menţioneze toate neregulile constatate, ar fi făcut un act contrar atribuţiilor de serviciu pe care le are, legate de coordonarea şi verificarea activităţii personalului din subordine. în mod indubitabil inculpatul M.A.F. avea obligaţia în calitate de şef serviciu să urmărească activităţile, desfăşurate de inspectorii vamali din subordine cu ocazia controalelor efectuale la societăţile comerciale, să se desfăşoare cu respectarea dispoziţiilor legale.

Conform declaraţiei pe care a dat-o la organele de urmărire penală, inculpatul M.A.F. a precizat că, în cazul proceselor verbale efectuate de subordonaţii din cadrul serviciului său, după întocmirea acestora, verifica aceste procese verbale sub aspectul legalităţii şi al eventualelor deficienţe constatate. După cum a arătat mai sus, inculpatul a verificat lucrările efectuate de personalul din subordine. Or, acceptând şi primind de la inculpatul Z.M. suma de 4.000 euro pentru a determina practic pe cei doi inspectori superiori vamali să încheie un act de control favorabil SC R.I.I. SRL prin neconsemnarea în acel document a tuturor neregulilor constatate şi-a încălcat atribuţiile de serviciu la care s-a făcut referire mai sus.

Pe de altă parte, conform art. 78 alin. (1) din Ordinul nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior, pe baza procesului verbal de control şi a notei de prezentare se emite documentul „Decizia pentru regularizarea situaţiei".

Decizia pentru regularizarea situaţiei a reprezentat actul administrativ emis de echipa de control vamal în aplicarea prevederilor legale când, după reverifîcarea declaraţiei sau după controlul vamal ulterior, a rezultat că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte ori incomplete, iar autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situaţiei ţinând cont de noile elemente de care dispune.

Decizia pentru regularizarea situaţiei se întocmea de către organul de control vamal, se aviza de şeful compartimentului (în cazul de faţă de către şeful S.I.V.C.U.) şi se aproba de şeful biroului vamal, directorul executiv al direcţiei regionale sau de directorul direcţiei supraveghere şi control vamal, după caz, în funcţie de apartenenţa echipei de control. Având în vedere cele declarate de către inspectorii superiori vamali N.M.D. şi P.I., referitor la neregulile constatate cu ocazia controlului efectuat la SC R.I.I. SRL, în cauză se încheia un proces verbal de control, finalizat ulterior prin emiterea unei decizii de regularizare prin care această societate comercială urma să plătească în favoarea statului o serie de taxe şi impozite.

Ca atare, inculpatul M.A.F., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, urma să avizeze acea decizie de regularizare în calitate de şef al S.I.F.C.U. Având în vedere ce s-a urmărit în cauză, respectiv ca SC R.I.I. SRL să plătească către bugetul de stat o amendă diminuată şi, respectiv, taxe şi impozite mai mici, prin semnarea unei decizi de regularizare în astfel de condiţii, în cunoştinţă de cauză, inculpatul M.A.F. şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

În cauză s-a stabilit că inculpatul M.Z. i-a oferit inculpatului M.A.F. suma de 4.000 euro pentru ca acesta, să nu îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu şi să-i determine pe inspectorii superiori vamali din subordine să încheie un proces verbal de control favorabil SC R.I.I. SRL în raporturile cu inculpatul M.A.F., inculpatul Z.M. nu a acţionat ca reprezentant al denunţătorului, el fiind de fapt cel care a stabilit ce sumă de bani va remite funcţionarului cu titlu de mită.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe şi mijloace de probă: denunţ şi declaraţii A.C.A. file 1-9; proces verbal de consemnare acte premergătoare file 11-12; declaraţii inculpaţi Z.M. file 23-27, 38; declaraţii inculpat M.A.F. file 50, 54, 59, 63; fişa postului inculpatului M.A.F. file 12-7A; adresa A.N.A.P. - D.J.A.O.V. Cluj din 28 martie 2011 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.J.A.O.V. file 75-83; proces verbal de prindere în flagrant şi planşă foto filele 84-87, 97-105; proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor puse la dispoziţie denunţătorului şi planşa foto file 88-96; proces verbal de percheziţie domiciliară şi planşa foto filele 106-122; procese verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental la 14 martie 2011 şi 16 martie 2011 şi planşă foto filele 157-185; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice file 186-195; declaraţie martor C.D.M. filele 200-201; declaraţie martor P.I. filele 202-205; declaraţie martor N.M.D. filele 206-209; declaraţie martor M.V. filele 214-215; declaraţie martor Ş.V. file 218-219; declaraţie martor C.T. file 220-221; declaraţie martor P.A. file 222-223; ordin de control din 17 ianuarie 2011 fila 210; aviz de control vamal ulterior din 4 ianuarie 2011 fila 10; acte.

În aceste condiţii, toate susţinerile în apărare ale inculpatului, atât sub aspectul achitării sale de sub orice învinuire ori cele în susţinerea schimbării încadrării juridice, nu au fost fondate, nu au fost susţinute de către probe neinterpretabile, obiective, şi au fost înlăturate de către instanţă.

Pentru considerentele expuse pe larg mai sus, instanţa a procedat la condamnarea inculpatului M.A.F., ţinând seama de criteriile generale de individualizare indicate de art. 72 C. pen. şi pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.. în apărarea inculpatului, în subsidiar, s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante, însă instanţa nu a împărtăşit acest punct de vedere. Art. 74 C. pen. cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza dedusă judecăţii, pot dobândi prin aprecierea instanţei valenţe atenuante. Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii (ca de pildă lipsa antecedentelor penale, buna comportare a inculpatului, colaborarea sa cu organele de anchetă), ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de către instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei. Această situaţie nu se regăseşte în speţa de faţă, astfel că cererea inculpatului de a se reţine circumstanţe atenuante nu a fost întemeiată, neputând fi primită.

În acest context, instanţa a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, pedeapsă menită a contribui la constrângerea şi reeducarea inculpatului M.A.F. S-a făcut aplicarea prev.art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen., în paralel cu dispunerea interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata de 4 ani potrivit art. 53 pc.2 lit. a) C. pen. S-a justificat aplicarea acestor prevederi datorită specificului infracţiunii comise de către inculpat.

Elementele descrise mai sus şi care au stat la baza aplicării pedepsei menţionate, au fost avute în vedere de către instanţă pentru stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei şi anume una neprivativă de libertate, pentru că în această modalitate (cuantum şi mod de executare a pedepsei), scopul indicat de art. 52 C. pen. putând fi atins în cazul acestui inculpat.

În temeiul art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 86 C. pen.

În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 864 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 martie 2011 până la data de 06 iunie 2011.

S-a constatat faptul că suma de 12.000 euro a provenit din depozitul pentru acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante de corupţie din cadrul D.N.A. şi a fost recuperată.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva mai sus menţionatei sentinţe au declarat apel în termenul legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul M.A.F.

În memoriul cuprinzând motivele de apel Ministerul Public prin D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat instanţei de control judiciar, raportat la natura faptei de luare de mită săvârşită de inculpat şi ansamblul circumstanţelor personale ale acestuia, să constate existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice activităţi ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii - motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis, în mod temeinic de către prima instanţă, pe perioada executării pedepsei aplicate.

A apreciat însă că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. în contextul gravităţii faptei şi faţă de imperativul ocrotirii pe viitor a unor relaţii sociale referitoare la exerciţiul unor funcţii de demnitate publică sau în legătură cu funcţia publică în stat, nu se conferă forţă şi eficienţă juridică suficientă pedepsei accesorii, impunându-se ca inculpatul să fie decăzut şi din dreptul de acces la astfel de demnităţi publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.

Aşa fiind, a apreciat că în speţă se impunea şi interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza I din C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. b) din C. pen., severitatea unor astfel de interdicţii semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituţional fiind justificată şi în legătură directă cu tipul şi natura infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Cu privire la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru comiterea infracţiunii, această limitare a fost, de asemenea, justificată dacă s-a avut în vedere faptul că inculpatul M.A.F. s-a folosit de funcţia sa publică pentru a comite infracţiunea care face obiectul cauzei.

Un argument suplimentar în sprijinul acestor critici l-a constituit faptul că prima instanţă a aplicat, în mod temeinic şi legal, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., apreciind în considerentele soluţiei că interzicerea acestor drepturi se impunea în raport de circumstanţele concrete ale cauzei.

Ca atare, dacă pedeapsa complementară - care se execută după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei - s-a aplicat în ceea ce priveşte interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c), în mod obiectiv s-a justificat interzicerea aceloraşi drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prin prisma unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile alin. 72 C. pen., cu evidenţierea gravităţii faptei comise, a circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, a rezultat necesitatea aplicării faţă de inculpat a unui regim privativ de libertate.

În speţa dedusă judecăţii a fost dincolo de orice îndoială că s-au produs consecinţe severe în ceea ce priveşte încrederea societăţii faţă de respectarea legii şi exercitarea corectă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii statului, dar și cu privire onestitatea care trebuie să guverneze activitatea organelor de control fiscal.

Din această perspectivă a fost necesar ca modalitatea de executare a pedepsei aplicate să reflecte în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise.

Inculpatul M.A.F., prin apărătorul ales a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi apoi să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, în eventualitatea în care nu se va da curs cererii principale să se constate că în favoarea inculpatului M.A.F. poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) C. pen. şi să fie redusă pedeapsa aplicată la sub minimul special prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În susţinerea motivelor de apel s-a arătat că inculpatul M.A.F. nu avea nicio atribuţie de serviciu de a se implica în activitatea concretă a funcţionarilor vamali şi nici nu putea influenţa rezultatul controlului, pentru simplul motiv că atribuţiile sale de serviciu se limitau doar la prerogative manageriale care vizau planificarea activităţii de control şi desemnarea inspectorilor vamali care urmau să efectueze acest control, fapt ignorat de prima instanţă.

Legea nr. 86/2006 privind C. vam. (art. 50-55), precum şi de Normele de aplicare privind controlul ulterior prevăzut în Ordinul nr. 7521/2006 al A.N.A.P. cuprind în Anexă documentele care trebuie întocmite de inspectorii vamali cu ocazia controlului vamal ulterior.

În primul rând a fost relevant a preciza că există o planificare trimestrială a activităţii de control trimis spre aprobare la A.N.V., iar stabilirea agenţilor economici care urmau a fi verificaţi era de competenţa unui alt compartiment din instituţia vamală respectivă, din care inculpatul M.A.F. făcea parte.

La data când a fost întocmit Planul de activitate trimestrială pentru intervalul ianuarie - martie 2011 inculpatul a fost în concediu de odihnă, astfel că martorul N.M., care l-a înlocuit a semnat acest document.

Ulterior s-a întocmit Avizul de control (semnat de o altă persoană, martorul N.M., pentru că inculpatul M.A.F. a fost în concediu), iar după minim 15 zile de la primirea Avizului de control s-a emis Ordinul de control în care se nominalizează echipa de control, care devine singura responsabilă de începerea, desfăşurarea, finalizarea controlului şi întocmirea documentelor.

La terminarea controlului şi exclusiv în raport de cele constatate, echipa de control avea mai multe opţiuni:

1) să întocmească o notă unilaterală, când nu se constată nicio încălcare, sau

2) un proces verbal când se constată încălcări ale legislaţiei care nu duc la modificarea bazei de calcul pentru taxele vamale datorate la bugetul statului;

3) proces verbal de control care conţine sumele datorate statului şi eventualele penalităţi, când încălcările constatate modifică baza de calcul.

Potrivit art. 63 alin. (1) din Ordinul nr. 7521/2006, acest proces verbal reprezenta doar un act administrativ, care devine titlu executoriu în cazul neplăţii, situaţie în care se întocmeşte pe baza procesului verbal şi a notei de prezentare o decizie pentru regularizarea situaţiei conform art. 78 alin. (1) din Ordinul nr. 7521/2006, prin care se iau măsuri pentru regularizarea situaţiei faţă de elementele şi deficienţele constatate.

Această decizie s-a întocmit exclusiv de echipa de control, după care s-a avizat de şeful S.I.V.C. Ulterior (inc. M.A.F.) şi s-a aprobat de şeful Biroului Vamal, directorul executiv al Direcţiei Regionale, sau directorul D.S.C.V. (a se vedea adresa A.N.A.P. - D.J.A.O.V. - filele 75-77 dosar de urmărire penală).

În anexa Ordinului nr. 7521/2006, avizarea nu a fost prevăzută, iar inculpatul M.A.F. nu avea atribuţii de serviciu impuse în acest sens de o prevedere legală pentru simplul motiv că atribuţiile şefului de serviciu au fost stabilite sub efectul vechilor prevederi legale care reglementau activitatea de control vamal şi după intrarea în vigoare a C. vam. - Legea nr. 86/2006, aceste atribuţii nu au mai fost actualizate (a se vedea fişa postului fila 73 dosar urmărire penală).

Ceea ce s-a ignorat cu desăvârşire, deşi a rezultat explicit din sentinţa atacată a fost faptul că Avizul de control vamal ulterior din 2011a fost emis şi semnat de directorul executiv al D.J.A.O.V. Cluj.

Acest document, la aceeaşi dată a fost avizat de inculpatul M.A.F. (a se vedea fila 3 alin. (2) din sentinţă) la data de 4 ianuarie 2011, deci cu mult înainte de data de 10 martie 2011 când pentru prima dată denunţătorul A.C.A. l-a contactat pe coinculpatul Z.M., cerându-i sprijinul.

Prima instanţă a omis în mod deliberat faptul că nicio probă nu a confirmat că inculpatul M.A.F. "a urmărit şi verificat modul în care cei doi inspectori superiori vamali desfăşurau activităţile de control la SC R.I.I. SRL şi că a purtat discuţii cu aceştia în legătură cu cele constatate" şi nici că ar fi încercat să influenţeze activitatea celor doi inspectori într-o direcţie ce contravenea atribuţiilor de serviciu a acestora, favorizând implicit SC R.I.I. SRL - administrată de denunţătorul A.C.A.

Faptul că inculpatul M.A.F. nu a fost cu nimic implicat nici în desemnarea celor doi inspectori superiori vamali, martorii P.l. şi N.M.D., a rezultat şi din faptul că această nominalizare a echipei de control vamal s-a făcut prin Ordinul de control nr. 01 din 17 ianuarie 2011, deci cu mult înainte de comiterea presupusei fapte de corupţie, astfel că în niciun caz nu poate fi bănuit inculpatul M.A.F. că încă de la demararea controlului ar fi urmărit să favorizeze firma denunţătorului.

În cursul urmăririi penale, cât şi în faţa prime instanţe, cei doi inspectori vamali implicaţi în mod nemijlocit în activitatea de control derulată la firma mai sus amintită au declarat fără ezitare că nu a existat nici o implicare a inculpatului în executarea actului de control, nu a intervenit în derularea acestuia şi nici nu a cerut să-i fie prezentate actele contabile ale firmei verificate.

Prin Decizia penală nr. 49 din data de 18 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul M.A.F., domiciliat în Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 394 din 15 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o în parte, doar sub. aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de individualizare a executării acesteia şi judecând în aceste limite:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.A.F., domiciliat în Constanţa, consilier în dezvoltarea afacerii la SC I.T. SRL Constanţa, fără antecedente penale, sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 76 lit. c) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

A înlăturat prevederile art. 861 şi următoarele C. pen.

A dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 66 C. pen.

A menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei decizii, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 martie 2011 şi până la 06 iunie 2011.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei onorariu parţial ce s-a avansat din F.M.J.L.C. pentru apărătorul desemnat din oficiu S.A.S.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile declarate, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor art. 371 şi urm. C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele considerente:

Instanţa fondului, în urma coroborării judicioase a întregului material probator administrat, atât în faza urmăririi penale, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, a stabilit o stare de fapt conformă cu cele reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei.

Pentru a stabili fără putinţă de dubiu vinovăţia inculpatului instanţa fondului a analizat în detaliu declaraţiile inculpatului Z.M., ale denunţătorului A.C.A., procesele verbale a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, fişa postului inculpatului M.A.F., Regulamentul de Funcţionare a D.J.A.O.V., procesul verbal de prindere în flagrant şi planşele foto precum şi declaraţiile martorilor C.D.M., P.I., N.M.D., M.V., Ş.V., C.T., şi P.A. precum şi Ordinul de control din 17 ianuarie 2011 şi avizul de control vamal ulterior din 04 ianuarie 2011.

Toate aceste probe au dovedit, aşa cum corect a reţinut şi instanţa fondului că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită constând în concret în aceea că, la data de 16 martie 2011, în calitatea sa de şef S.I.F.C.U. din cadrul A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Cluj, a primit de la inculpatul Z.M. suma de 4.000 euro în scopul încălcării atribuţiilor sale de serviciu referitor la urmărirea, controlul, şi verificarea activităţii desfăşurate de personalul din subordine şi pe cale de consecinţă a determinării inspectorilor vamali care efectua un control vamal ulterior la SC R.I.I. SRL Cluj-Napoca să încheie un act de control favorabil acestei unităţi control ce urma să se finalizeze prin întocmirea unei Decizii pentru regularizarea situaţiei ce trebuia avizată şi de inculpat.

Conform scriptelor depuse la dosar controlul vamal ulterior la această societate comercială a fost cuprins într-un plan tematic la sfârşitul anului 2010. Conform normelor legale în vigoare avizul de control vamal ulterior s-a transmis societăţii comerciale ce urma a fi supuse controlului vamal ulterior de către inspectorii vamali din cadrul S.I.V.C.U.

Acest aspect a rezultat, nu numai din examinarea actelor normative în vigoare, ci şi din declaraţia denunţătorului A.C.A., conform căreia în luna ianuarie 2011 a fost înştiinţat printr-o adresă provenind de la D.J.A.O.V. Cluj, că la societatea SC R.I.I. SRL urma să fie efectuat un control vamal ulterior cu privire la activitatea desfăşurată de această societate începând cu anul 2006. Ulterior, la data de 18 ianuarie 2011, la sediul acestei societăţi comerciale s-au prezentat inspectorii vamali N.M.D. şi P.l. care au fost desemnaţi ca membrii ai echipei de control prin Ordinul nr. 1 din 17 ianuarie 2011 avizat de șef S.I.F.C.U., inculpatul M.A.F.

Acest ordin de control autoriza inspectorii vamali să efectueze verificarea ansamblului declaraţilor vamale şi /sau operaţiunilor relevante pentru controlul vamal ulterior, pentru taxa vamală pe perioada 2006 până la zi, accizele pe perioada 2006 la zi, T.V.A. pe perioada 2006 la zi şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale pe perioada 2006 la zi, precum şi verificarea aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă pe teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti.

Din declaraţia martorului N.M.D. şi P.l. date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată a rezultat că au informat şeful direct responsabil, pe inculpat, pe parcursul derulării controlului cu privire la aspectele constatate astfel că acesta cunoştea problemele pe care le avea societatea denunţătorului.

A fost extrem de relevantă şi împrejurarea arătată de inspectorii vamali că după data de 9 martie 2011, în timp ce erau verificate actele de la firma SC R.I.I. SRL, în biroul de la vamă inculpatul i-a întrebat cum stau cu controlul şi ce probleme au constatat fără însă a le cerere să efectueze un control mai favorabil acestei firme sau să-l ajute pe reprezentantul acesteia.

O discuţie similară s-a purtat între cei doi martori şi inculpat şi înaintea datei de 16 martie 2011, martorii comunicându-i despre existenţa unei probleme la importul de bijuterii şi respectiv de electronice şi electrocasnice, precum şi despre situaţia componentelor electronice pentru aprinderea tuburilor de neon, care considerau că sunt subevaluate.

Declaraţiile acestor martori au mai relevat şi faptul că în urma controlului efectuat s-a întocmit un proces verbal de control în care a fost consemnată starea de fapt şi de drept, baza legală, neregulile constatate şi încadrare juridică a acestora precum şi punctul de vedere al reprezentatului societăţii şi argumentele acestuia.

În situaţia în care prin procesul verbal de control se constata că agentul controlat trebuie să plătească sau să încaseze sume de bani, se întocmea decizia de regularizare a situaţiei care trebuie vizată şi de şeful de serviciu care la acel moment era inculpatul.

Deci, a fost evident că inculpatul, atât conform fişei postului existentă la fila 72 lit. a), c), e), g), l) şi p), de la atribuţiile postului şi adresei A.N.A.F. nr. 1673 din 28 martie 2011, cât şi conform actelor normative, respectiv Ordinul nr. 7521 din 10 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior şi anexelor acestuia, precum şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a D.J.A.O.V. care în art. 10 şi art. 16 stabileşte atribuţiile, competentele şi răspunderea şefilor compartimentelor din cadrul acesteia, în vigoare la data comiterii infracţiunii, şi Ordinul nr. 1806/2009 avea atribuţia de a. verifica lucrările efectuate de persoanele din subordine şi ca atare putea să influenţeze procesul verbal de control care urma a fi întocmit cu privire la societatea denunţătorului.

Că acest lucru nu s-a întâmplat în realitate s-a datorat, nu conduitei inculpatului, ci datorită intervenţiei prompte a organelor judiciare care l-au prins în flagrant pe inculpat în timp ce primea suma de 4000 euro cu titlu de mită de la inculpatul Z.M.

Cu privire la această sumă de 4.000 euro primită de la denunţătorul Z.M. a rezultat din întregul material probator administrat că a fost dată cu titlu de mită pentru al determina pe inculpat să influenţeze controlul efectuat de inspectorii vamali aflaţi în subordinea sa la societatea denunţătorului şi nu cu titlu de împrumut.

Astfel, redarea convorbirilor din mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice purtate între cei doi şi cu denunţătorul A.C.A. nu denotă nici o clipă ar fi fost vorba de un împrumut pe care inculpatul M.A.F. l-ar fi solicitat de la Z.M.

De asemenea, sumele avansate de inculpat pe parcursul procesului penal ca fiind solicitate cu titlu de împrumut au variat de la 5.000 de euro la 10.000 de euro ceea ce ridica serioase semne de întrebare cu privire la veridicitatea declaraţiilor inculpatului.

În plus, maniera în care Z.M. a înţeles să procedeze cu suma de bani primită de la denunţătorul A.C.A. reţinându-şi din suma de 12.000 euro suma de 8 000 euro a făcut să se creadă că nu ar fi acordat un împrumut inculpatului M.A.F. fără a se asigura că această sumă de bani îi va fi restituită, în ce termene şi în ce condiţii.

De asemenea a fost indubitabil faptul că Z.M. s-a interesat dacă la SC R.I.I. SRL Cluj s-a declanşat un control de către inspectorii vamali şi că inculpatul i-a furnizat acestuia o sumedenie de informaţii cu privire la modul în care se desfăşoară verificările inspectorilor vamali, aspecte ce le cunoştea direct şi nemijlocit de la aceştia.

Instanţa de apel şi-a însuşit în totalitate raţionamentul expus de instanţa fondului cu privire la starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului cu adăugirile mai sus arătate.

S-a constatat că încadrarea juridică dată infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului a fost corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiuni de luare de mită care sancţionează la art. 254 alin. (1) C. pen. fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primeşte bani ori alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a nu îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scop de a face un act contrar acestor îndatoriri iar, nu infracţiunea de trafic de influentă care în art. 257 C. pen. incriminează primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influentă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru al determina să facă ori să nu facă un act ce intră in atribuţiile sale de serviciu.

Din probele de la dosar, la care a făcut referire atât instanţa fondului, cât şi instanţa de apel a rezultat fără dubiu că inculpatul avea posibilitatea de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu tocmai prin avizul pe care trebuia să îl dea procesului verbal şi deciziei de regularizare care urma a fi întocmită de inspectorii vamali.

Actul de control vamal ulterior putea fi modificat în situaţia în care ar fi fost întocmit de inspectorii vamali într-o manieră neagreată de către inculpat la solicitarea acestuia în baza atribuţiilor sale de serviciu.

Pe de altă parte, nici un moment nu s-a susţinut că inculpatul ar fi arătat că va încerca săi influenţeze pe inspectorii vamali, ci că va face demersuri personale pentru soluţionarea favorabilă a controlului.

Raportat la cele expuse anterior fapta reţinută în sarcina inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită aşa cum corect a reţinut şi instanţa fondului.

S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul modalităţii de individualizare a executării acesteia.

Astfel, raportat la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, la calitatea pe care o avea inculpatul la momentul săvârşirii infracţiunii, calitatea de care s-a folosit pentru a comite fapta ilicită, la cuantumul sumei de bani primită cu titlu de mită, la persoana inculpatului, la lipsa antecedentelor penale, la competenţa sa profesională precum şi la celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei aşa cum sunt ele reglementate de art. 72 C. pen. s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni de închisoare cu executare în regim de detenţie a fost mai adecvată pentru a reeduca inculpatul, a preveni comiterea de noi infracţiuni, atât de acesta cât şi de alţi funcţionari publici.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere şi ghidul emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această materie.

Instanţa de apel a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani zile.

S-a apreciat că nu a fost oportună şi interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., rap. atât la practica instanţelor interne cât şi la practica în materie a C.E.D.O.

Pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea unei eventuale pedepse instanţa de apel a apreciat că se impune menţinerea măsurii obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

Împotriva acestei Deciziei penale nr. 49/A/2013 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs inculpatul M.A.F.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, prin invocarea cazurilor de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 1, 3,12 şi 17 C. proc. pen.

Astfel, un prim caz de casare invocat îl reprezintă disp. art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen., în susţinerea căruia a arătat că instanţa a nesocotit dispoziţiile competenţei după calitatea persoanei, în raport de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2004 combinat cu art. 26 din Legea nr. 86/2006, potrivit cărora personalul vamal aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu beneficiază de prerogativele conferite ofiţerilor de poliţie.

În acest sens, a susţinut că era şef de serviciu, având o funcţie de conducere superioară, asimilată ofiţerilor de poliţie judiciară cu rang superior, toate atributele fiind de execuţie specifice unei funcţii publice de rang superior, ceea ce ar atrage competenţa curţii de apel, câtă vreme nu există nici o distincţie a legiuitorului în sensul beneficierii de aceleaşi drepturi de care beneficiază ofiţerii de poliţie judiciară.

Faţă de aspectele învederate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Un alt caz de casare îl reprezintă cel prev. de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., apreciind că este incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la judecătorul care a soluţionat şi cauza privindu-l pe celălalt coinculpat.

În susţinerea acestui caz de casare a arătat că a fost trimis în judecată împreună cu un alt coinculpat în aceeaşi cauză penală. Celălalt coinculpat a uzat de procedura prev. de art. 320¹ procedură penală, pronunţându-se o soluţie de disjungere, iar instanţa, cu ocazia motivării sentinţei în cazul acestuia din urmă a făcut referire şi cu privire la condamnarea inculpatului M.A., situaţia învederată făcând obiectul Deciziei nr. 17/2012 pronunţată în recurs în interesul legii.

Un alt caz de casare îl reprezintă cel prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În susţinerea acestui caz de casare a arătat că latura obiectivă nu există, singurul element care a format convingerea instanţei la condamnare fiind declaraţia celuilalt coinculpat, care trebuia privită cu reţinere şi nu se coroborează cu nici o altă probă.

A mai arătat că nu există elementul material al acestei infracţiuni, suma primită fiind în virtutea relaţiilor de amiciţie, nu în scop de mită pentru neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

Tot în susţinerea aceluiaşi caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a arătat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au analizat ce atribuţii îi reveneau, hotărârile pronunţate făcând o analiză superficială a acestor atribuţii, deşi Ordinul nr. 7521/2006 al A.N.A.F., le prevede expres şi limitativ.

Un alt caz de casare invocat îl reprezintă cel prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., în raport de care apreciază că prin hotărârea din apel s-a făcut o greşită aplicarea a legii.

Astfel, instanţa greşit a respins cererea de schimbare de încadrare juridică formulată, în raport de declaraţia celuilalt coinculpat, raportat şi la atribuţiile sale de serviciu.

De asemenea, prin menţionarea aceluiaşi caz de casare a invocat nemotivarea deciziei Curţii de Apel Cluj, întrucât nu a fost argumentată soluţia pronunţată ci preluate argumentele instanţei de fond, precum şi greşita individualizare a pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare,

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele consideraţii de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conţinutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., rezultă că, prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislaţia procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce priveşte chestiunile de nelegalitate, menţionate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., recursul devenind aşadar, o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, care nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Prin urmare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situaţiei de fapt, stabilirea vinovăţiei şi a pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Decizia recurată a fost pronunţată la data de 18 martie 2013, ulterior intrării în vigoare, pe 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin acrul normativ menţionat.

Sub acest aspect se impune precizarea că prin Legea nr. 2/2013 au fost abrogate pct. 2, 7-11, 17 şi 18-21 de la alin. (1) al art. 385⁹ C. proc. pen. şi modificate pct. 1, 6, 14-16 ale aceluiaşi text de lege.

În afara restrângerii efectului devolutiv al recursului prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, există şi o altă limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2)¹ din C. proc. pen., potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ pct. 12, 15 (când a influenţat asupra hotărârii în favoarea inculpatului), 16 şi 172 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Cu privire la această ultimă chestiune, din verificarea actelor dosarului rezultă că inculpatul nu a depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 27 septembrie 2013, deşi citarea acestuia s-a realizat cu menţiunea depunerii motivelor de recurs în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (fil.6 din dosar).

În concret, se constată că motivele scrise de recurs au fost transmise prin fax la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21 octombrie 2013, nefiind respectat termenul prevăzut de textul de lege menţionat. Totodată, se constată că recurentul a criticat hotărârea, printre altele, şi cu privire la eronata apreciere asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina sa, dar şi a greşitei aplicări a legii cu referire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, subsumând, în mod corect, aceste motive cazurilor de casare prev. de art. 385 pct. 12 şi 17 C. proc. pen.

Fiind excluse din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen. pot fi examinate de către instanţa de recurs numai în situaţia în care condiţia formală prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. este îndeplinită.

Or, în cauză, nefiind îndeplinită această condiţie, instanţa de recurs nu mai poate examina hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 pct. 12 şi 17 C. proc. pen.

Criticile vizând necompetenţa după calitatea persoanei a instanţei de fond şi existenţa unui caz de incompatibilitate se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. pen. şi în conformitate cu art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. pot fi examinate din oficiu.

Astfel, cu privire la critica vizând necompetenţa instanţei de fond, inculpatul a arătat că au fost nesocotite dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei, în raport de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2004 combinat cu art. 26 din Legea nr. 86/2006, potrivit cărora personalul vamal aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu beneficiază de prerogativele conferite ofiţerilor de poliţie.

În acest sens, a susţinut că era şef de serviciu, având o funcţie de conducere superioară, asimilată ofiţerilor de poliţie judiciară cu rang superior, toate atributele fiind de execuţie specifice unei funcţii publice de rang superior, ceea ce atrăgea competenţa curţii de apel, câtă vreme nu există nici o distincţie a legiuitorului în sensul beneficierii de aceleaşi drepturi de care beneficiază ofiţerii de poliţie judiciară. Faţă de aspectele învederate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Critica este neîntemeiată în condiţiile în care inculpatul nu invocă existenţa în concret a unor norme care să stabilească competenţa în sensul celor susţinute prin motivele de recurs. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există dispoziţii legale care să reglementeze şi pentru personalul vamal o competenţă specială după calitatea persoanei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, aşa încât normele procedurale fiind de strictă interpretare nu se pot aplica prin extindere şi pentru funcţionarii vamali.

O altă critică a recurentului vizează incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. şi se referă la existenţa unui motiv de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la judecătorul care a soluţionat şi cauza privindu-l pe celălalt coinculpat, Z.M.

În susţinerea acestui caz de casare a arătat că a fost trimis în judecată împreună cu inculpatul Z.M., în aceeaşi cauză penală. Coinculpatul Z.M. a uzat de procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen., pronunţându-se o soluţie de disjungere. Instanţa de fond, cu ocazia motivării sentinţei cu privire la inculpatul Z.M. a făcut referire şi la condamnarea sa, situaţia învederată făcând obiectul Deciziei nr. 17/2012 pronunţată în recurs în interesul legii.

Cu privire la acest motiv de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit Deciziei nr. 17/2012 pronunţată în recurs în interesul legii, judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil sa judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate conform art. 320 C. proc. pen. şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă.

Din examinarea considerentelor sentinţei penale care îl priveşte pe inculpatul Z.M., respectiv a sentinţei penale nr. 193 din 10 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2826/117/2011 al Tribunalului Cluj, secţia penală, nu rezultă că judecătorul fondului şi-ar fi exprimat părerea cu privire la soluţia din cauza disjunsă. Astfel, în sentinţa menţionată nu există nicio referire la participarea recurentului inculpat la comiterea vreuneia dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului Z.M., respectiv la infracţiunile de trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de dare de mită. Chiar dacă teoretic infracţiunile de dare de mită şi luare de mită sunt bilaterale, analiza din considerentele hotărârii s-a limitat la participaţia inculpatului Z.M. la săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

Ca atare, critica este neîntemeiată.

O ultimă critică a recurentului inculpat vizează greşita individualizare a pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, motiv de recurs pe care inculpatul l-a subsumat cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen.

Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstanţelor comiterii faptei şi a datelor sale personale şi nu verificarea încălcării unei dispoziţii legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că solicitarea inculpatului de reindividualizare a pedepsei nu intră nici sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât prin Legea nr. 2/2013 fost modificat, prin înlăturarea tezei privind greşita individualizare a pedepsei, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, recurentul a criticat hotărârile pronunţate în fond şi apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată.

Individualizarea pedepsei se realizează pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen., inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante, implicând o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor iar reindividualizarea pedepsei sau a modului de executare nu vizează legalitatea hotărârii ci temeinicia acesteia.

Modificarea cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen., examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

Prin urmare, temeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 49 din data de 18 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 49 din data de 18 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3364/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 3713/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3713/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3714/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3876/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs