ICCJ. Decizia nr. 3438/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3438/2013

Dosar nr. 731/111/2009*

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 140 din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.P.C. prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul P.P.C., cetăţean român, necăsătorit, un copil minor, studii medii, angajat al SC S. SRL Oradea, ca director comercial, recidivist, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea şi s-a contopit restul de 676 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.P.C. durata reţinerii şi arestării preventive din data de 08 decembrie 2008 până la data de 01 iunie 2010.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 375 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, măsură care durează cel târziu până la data rămânerii definitive a hotărârii, dacă aceasta nu este revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă anterior.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I., cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, divorţat, un copil minor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului N.I., pe un termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea: c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³alin. (4) C. pen., s-a dispus ca supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor stabilite de instanţă se va face de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanţa pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. (2).C. pen.

În baza art. 86³alin. (2) C. pen., s-a dispus un exemplar al sentinţei să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi art. 1003 C. civ., s-au admis pretenţiile civile ale părţilor civile şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii P.P.C. şi N.I., în solidar: la plata către partea civilă SC B.C. SRL Biharia a sumei de 153.115,55 RON cu titlu de daune materiale; la plata către partea civilă SC N.C.P. SRL Salonta a sumei de 27.243 RON cu titlu de daune materiale; la plata către partea civilă SC E.E. SRL a sumei de 80.857,65 RON cu titlu de daune materiale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective; la plata către partea civilă SC S.C. SRL a sumei de 41.271,42 RON cu titlu de daune materiale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumelor de: 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat F.A., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 11 ianuarie 2011; 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat S.M., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 18 aprilie 2011; 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat L.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 18 aprilie 2011.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.P.C. la plata sumei de 1.500 RON şi inculpatul N.I. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca restul cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

Faţă de prev. art. 193 C. proc. pen., s-a luat act că celelalte părţi nu au solicitat cheltuieli judiciare.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului N.I. asupra prevederilor art. 86⁴alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea unui exemplar al hotărârii către O.R.C. Bihor în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) rap. la art. 199 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de apărătorul ales C.D., de scutire de la plata amenzii judiciare de 500 RON aplicată prin încheierea din 19 aprilie 2011.

A reţinut Tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanţă la data de 26 ianuarie 2009 sub Dosar nr. 731/111/2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii P.P.C., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul T.A., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi inculpatul N.I., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că inculpaţii P.P.C. şi T.A., în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că sunt reprezentanţii SC D.G. SRL Ineu, au efectuat achiziţii de mărfuri de la societăţile SC B.C. SRL Biharia, SC N.C.P. SRL Salonta, SC E.E. SRL Oradea şi SC S. SRL Oradea, pentru plata cărora au emis file cec şi bilete la ordin, ştiind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, urmărind şi reuşind astfel obţinerea de foloase materiale injuste.

Inculpatul N.I., în calitate de administrator al SC D.G. SRL, a semnat acele instrumente de plată, punându-le la dispoziţia inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziţionate de la diverşi agenţi economici, şi că nu deţine provizia necesară acoperirii lor în momentul decontării.

Conform copiei cazierului judiciar, inculpatul P.P.C. a suferit multiple condamnări, fiind recidivist.

Conform copiei cazierului judiciar, inculpatul N.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpaţilor N.I., P.P.C. şi T.A., s-a procedat la audierea reprezentanţilor părţilor civile K.G., S.I. şi P.D., s-a procedat la audierea martorilor Ş.T.M., T.C.R., V.C.D., R.P., B.K., B.A., M.O.

Inculpatul P.P.C. a fost cercetat în stare de reţinere, respectiv arest preventiv începând cu data de 08 decembrie 2008, fiind liberat la data de 01 iunie 2010.

Faţă de inculpatul T.A. s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, care a fost pus în executare conform art. 152 şi urm. C. proc. pen., la data de 17 decembrie 2010, iar la data de 08 aprilie 2011 a decedat.

Inculpatul N.I. a fost cercetat în stare de libertate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul P.P.C. a luat hotărârea infracţională ca, prin intermediul unei societăţi comerciale, să achiziţioneze mărfuri de la diferite societăţi comerciale, urmând ca pentru plata acestora să se emită file cec şi bilete la ordin, cunoscând că pentru acoperirea lor nu există disponibil bancar.

În acest scop, profitând de situaţia materială şi personală a inculpatului N.I. - persoană fără studii, fără loc de muncă, fără domiciliu stabil, cu o situaţie materială precară - care preluase (la sugestia martorului B.K., persoană cu care inculpatul P.P.C. era în relaţii de prietenie, cunoscându-se din copilărie, întâlnindu-se şi în penitenciar, potrivit declaraţiei inculpatului N.I.), la data de 29 octombrie 2007, părţile sociale ale SC D.G. SRL Ineu, în cursul anului 2008, inculpatul P.P.C. a preluat documentele contabile ale acestei societăţi, l-a însoţit pe inculpatul N.I. la sediul L. Bank - Sucursala Aleşd pentru întocmirea formalităţilor necesare obţinerii specimenului de semnătură de către acesta şi eliberării formularelor instrumentelor de plată, pe care, de asemenea, le-a preluat asupra sa.

La realizarea activităţii infracţionale şi-au adus contribuţia şi inculpaţii N.I. şi inculpatul T.A., având roluri legate de semnarea instrumentelor de plată, de însoţire a inculpatului P.P.C. la depozitele părţilor civile, de preluare a mărfurilor, de transportare a acestora şi de înlesnire a valorificării lor.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională legată de achiziţiile efectuate de la partea civilă SC B.C. SRL Biharia, s-au reţinut următoarele:

Pentru a da curs rezoluţiei infracţionale luate, în cursul lunii iunie 2008, inculpatul P.P.C. însoţit de inculpaţii N.I. şi T.A., s-au deplasat la magazinul părţii civile SC B.C. SRL situat în Biharia, cu scopul de a achiziţiona mărfuri în condiţiile expuse anterior, inculpatul N.I. rămânând în autoturism.

Inculpatul P.P.C. a negociat cu reprezentantul părţii civile - K.G. - condiţiile de achiziţionare a unei cantităţi însemnate de piese auto şi utilaje agricole, prezentându-se ca fiind N.I., administratorul SC D.G. SRL şi fiind însoţit de inculpatul T.A. pentru a crea o mai mare aparenţă de seriozitate, acesta prezentându-se ca fiind delegat al societăţii.

Pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor SC B.C. SRL, inculpatul P.P.C. a plătit un avans de 36.205,32 RON, pentru diferenţă acesta înmânând reprezentantului părţii civile o filă cec - semnată în prealabil de inculpatul N.I. rămas în autoturism -, asigurându-l pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului în cont.

Ulterior, în perioada iunie - august 2008, la diferite intervale de timp, inculpatul P.P.C., însoţit de regulă de inculpatul T.A., ori inculpatul T.A., ori martorul Ş.T., fiecare însă în baza înţelegerilor pe care inculpatul P.P.C. le stabilea în prealabil cu reprezentanţii SC B.C. SRL, au achiziţionat, ridicat şi transportat mărfuri de la partea civilă în valoare totală de 189.320,87 RON.

În aceste condiţii, din preţul total al mărfurilor achiziţionate - pentru care s-au emis facturile fiscale din 30 iunie 2008, din 04 iulie 2008, din 12 august 2008, din 03 iulie 2008, din 05 iulie 2008, din 07 august 2008, din 02 august 2008, din 08 iulie 2008, din 15 iulie 2008, din 15 iulie 2008, din 21 iulie 2008, din 24 iulie 2008, din 21 iulie 2008, din 10 iulie 2008, din 03 iulie 2008, din 01 august 2008, din 07 august 2008, inculpatul P.P.C. a achitat avansul de 36.205,32 RON, pentru achitarea diferenţei de preţ fiind emise în total un număr de 7 file cec semnate în prealabil de inculpatul N.I., scadente în general la 30 de zile de la livrare, toate refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil.

Prin activitatea infracţională desfăşurată în acest mod de inculpaţi, SC B.C. SRL a fost prejudiciată cu suma de 153.115,55 RON, cu care s-a constituit partea civilă în procesul penal.

Această situaţie de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din cuprinsul declaraţiilor numitului K.G. - reprezentantul SC B.C. SRL - rezultă că: inculpatul P.P.C. se prezenta reprezentanţilor SC B.C. SRL ca fiind N.I., administrator la SC D.G. SRL, că acesta a fost cel care lăsa cecurile; că acesta era aproape tot timpul însoţit de inculpatul T.A.; că inculpatul T.A. s-a prezentat ca fiind delegat al societăţii implicându-se ca manipulant de marfă, ridicând uneori marfa şi singur, alteori fiind împreună cu inculpatul P.P.C.; că marfă a ridicat şi martorul Ş.T., dar că de fiecare dată când acesta venea după marfă, inculpatul P.P.C. îl suna să-i spună acest lucru; că la magazin a fost şi inculpatul N.I., însă inculpatul P.P.C. era cel care se prezenta cu acest nume; că numai după introducerea cecului la plată a aflat de lipsa disponibilului în contul societăţii cumpărătoare.

Declaraţiile numitului K.G. se coroborează cu cele ale martorului V.C.D. (gestionarul societăţii), din cuprinsul cărora rezultă că: inculpatul P.P.C. s-a prezentat ca fiind „N.I.”; că acesta era însoţit de inculpatul T.A.; că inculpatul N.I. se prezenta doar pentru a ridica marfa, spunând că l-a trimis inculpatul P.P.C. şi că la rândul său şi martorul Ş.T. achiziţiona marfă; că inculpatul P.P.C. era cel care a lăsat cecurile pentru plata mărfurilor.

Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile martorului Ş.T., din care rezultă că: acesta a fost de circa 5-6 ori la magazinul părţii civile din Biharia, alegând piesele pe care dorea să le achiziţioneze, piese care erau achitate de P.P.C. cu file cec, emise pe SC D.G. SRL; că inculpatul P.P.C. se prezenta ca fiind C.; că inculpatul P.P.C. era însoţit de inculpatul T.A. şi că l-a văzut şi pe inculpatul N.I. împreună cu inculpatul P.P.C., dar că primul nu a discutat cu reprezentanţii SC B.C. SRL; că el a vândut numitului R.P. o motocoasă achiziţionată de la magazinul din Biharia pe SC D.G. SRL şi că banii primiţi i-a dat inculpatului P.P.C., el fiind un intermediar şi că atunci când a văzut că preţul de achiziţie al motocoasei a fost mai mare decât cel de vânzare, inculpatul P.P.C. i-a spus că are datorii la bancă.

Declaraţiile martorului Ş.T. sunt susţinute şi de martorul R.P., care a arătat că a cumpărat de la martorul Ş.T. o motocoasă cu 3.100 RON, după ce a văzut-o împreună cu acesta în prealabil în magazinul din Biharia, că aceasta fusese cumpărată de la acel magazin pe o firmă cu o sumă mai mare, că martorul Ş.T. i-a spus că preţul mai mic se datorează unor compensări şi că acelaşi martor i-a spus că banii îi dă celui care are firma pe care a fost achiziţionată motocoasa.

Activitatea infracţională a inculpaţilor legată de achiziţiile de mărfuri de la SC B.C. SRL rezultă şi din declaraţiile martorului B.A., din care rezultă că: a fost contactat de inculpatul T.A. cu care a negociat în Oradea să transporte 20 de cauciucuri de camion din Biharia până în localitatea Răbăgani, inculpatul T.A. fiind însoţit de inculpatul P.P.C., ambii aflându-se într-un autoturism marca D.; că s-a dus împreună cu inculpatul T.A. la magazinul din Biharia de unde au încărcat 20 de cauciucuri, pe care le-a transportat în localitatea Răbăgani, fiind însoţit, pe parcursul deplasării, de inculpatul T.A., inculpatul P.P.C. însoţindu-i la Răbăgani cu autoturismul marca D. şi că plata contravalorii transportului a făcut-o inculpatul T.A.

Declaraţiile acestora în legătură cu identitatea inculpaţilor şi rolul fiecărui inculpat în cadrul activităţii infracţionale rezultă neechivoc şi din cuprinsul proceselor-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, fiind identificaţi inculpaţii şi explicată activitatea desfăşurată de aceştia.

Participaţia celor trei inculpaţi este susţinută şi de declaraţiile martorului B.K. care a arătat că i-a însoţit pe cei trei inculpaţi la magazinul din Biharia, ajutând şi el la încărcarea mărfurilor achiziţionate, arătând că în toată perioada de achiziţie a mărfurilor inculpatul P.P.C. era însoţit de inculpatul T.A.

Aceste fapte ale inculpaţilor au fost recunoscute de către inculpatul N.I., în mod constant atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, acesta arătând că inculpaţii P.P.C. şi T.A. l-au dus la firma din Biharia, dar că acolo el nu a spus nimic, inculpatul P.P.C. fiind cel care se prezenta ca fiind „N.I.”, el rămânând în maşină şi semnând filele cec.

Cu privire la această faptă, inculpatul T.A. a recunoscut în faţa instanţei, nuanţat, activitatea infracţională, arătând că a fost împreună cu inculpatul P.P.C. la depozitul din Biharia, că inculpatul P.P.C. a indicat mărfurile ce urmau a fi achiziţionate, că el l-a ajutat la transportul acestora la un depozit la care se afla şi inculpatul N.I., recunoscând că l-a mai însoţit pe inculpatul P.P.C. în 2-3 rânduri, recunoscând de asemenea efectuarea transportului celor 20 de cauciucuri.

Şi inculpatul P.P.C. a recunoscut, tot nuanţat, activitatea infracţională legată de SC B.C. SRL, arătând că a fost de mai multe ori la magazinul acestei societăţi din Biharia însoţit de inculpaţii T.A. şi N.I.; că s-a prezentat în faţa acestora ca fiind C. de la SC D.G. SRL; că s-a înţeles cu martorul Ş.T. să-i vândă marfă pe care o achiziţiona de la magazinul din Biharia şi că l-a prezentat pe acesta celor de la SC B.C. SRL; că martorul Ş.T. mergea la magazin să-şi ia marfă, care ulterior era facturată pe SC D.G. SRL şi că în câteva zile el mergea cu cecul; recunoaşte că a lăsat cecuri reprezentanţilor SC B.C. SRL, dar şi că inculpatul T.A. a fost cel care transportat cauciucurile achiziţionate de la aceeaşi societate.

Aceste probe, la care se adaugă înscrisurile şi menţiunile inserate în cecurile emise de SC D.G. SRL pentru SC B.C. SRL, precum şi în facturile fiscale emise de SC B.C. SRL, dovedesc săvârşirea acestei fapte de către inculpaţi, în condiţiile în care la data depunerii cecurilor spre plată, la datele de 14, 18, 20, 22, 27 august 2008, 01 septembrie 2008 şi 07 septembrie 2008, potrivit înscrisurilor şi adreselor emise de L. Bank Romania SA, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăţi (încă din data de 16 iulie 2008).

Toate aceste probe dovedesc şi temeinicia pretenţiilor părţii civile SC B.C. SRL.

În legătură cu activitatea infracţională legată de achiziţiile efectuate de la partea civilă SC N.C.P. SRL Salonta, s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna iulie 2008, inculpaţii P.P.C. şi T.A., s-au deplasat în municipiul Salonta la depozitul societăţii SC N.C.P. SRL de unde au achiziţionat materiale de construcţii în valoare de 27.243 RON, pentru plata cărora a emis fila cec semnată de către inculpatul N.I., asigurându-l pe numitul S.I. - reprezentantul SC N.C.P. SRL Salonta - de existenţa disponibilului necesar în cont.

Fiind depus la plată la data de 22 august 2008, cecul a fost refuzat pentru lipsă totală disponibil.

Prin activitatea infracţională desfăşurată în acest mod de inculpaţi, SC N.C.P. SRL a fost prejudiciată cu suma de 27.243 RON, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Şi această situaţie de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din cuprinsul declaraţiei numitului S.I., reprezentantul SC N.C.P. SRL Salonta, rezultă următoarele: că prin intermediul unui client (N.F.R.) l-a cunoscut pe inculpatul P.P.C. care era interesat de achiziţionarea unei cantităţi mari de materiale de construcţii; că cu inculpatul P.P.C. a negociat modul de derulare a raporturilor comerciale, inclusiv condiţiile şi modalităţile de plată; că pentru a verifica bonitatea şi seriozitatea SC D.G. SRL (având în vedere că se solicita, în mare grabă, achiziţionarea unor cantităţi însemnate de materiale de construcţii, de o valoare mare şi că se înţeleseseră ca plata să se facă cu file cec) s-a interesat atât la beneficiarul declarat al unei părţi din marfa ce urma să fie achiziţionată (SC O. SRL Oradea) cât şi la L. Bank - Sucursala Aleşd, directorul acestei unităţi asigurându-l că această firmă nu a avut incidente privitoare la cecuri; că inculpatul P.P.C. a venit cu un carnet de cecuri noi, semnate şi ştampilate, spunând că este reprezentantul SC D.G. SRL şi că tot el i-a lăsat cecul; că inculpaţii T.A. şi N.I. au ridicat marfa, ajutându-l în acest mod pe inculpatul P.P.C.; că deşi SC N.C.P. SRL Salonta asigura transportul materialelor de construcţii vândute clienţilor, inculpatul P.P.C. a refuzat categoric acest lucru, spunând că are maşini proprii care să transporte marfa.

Declaraţiile acestuia în legătură cu identitatea inculpaţilor şi rolul fiecărui inculpat în cadrul activităţii infracţionale, rezultă neechivoc şi din cuprinsul procesului-verbal de recunoaştere după planşe fotografice, acesta identificând şi explicând activitatea desfăşurată de inculpaţii P.P.C. şi T.A.

Şi săvârşirea acestei fapte este recunoscută de inculpatul N.I.

La rândul său, inculpatul T.A. a recunoscut că l-a însoţit pe inculpatul P.P.C. (arătând însă că nu a avut nicio implicare în această faptă) la depozitul SC N.C.P. SRL Salonta pentru ca acesta să achiziţioneze mărfuri şi că inculpatul P.P.C. a fost cel care a purtat negocierile cu administratorul societăţii.

Şi inculpatul P.P.C. recunoaşte săvârşirea acestei fapte, arătând că doar el a negociat cu reprezentanţii SC N.C.P. SRL, fiind prezent şi inculpatul N.I.; că urmare a acestor negocieri a achiziţionat marfă de la această societate, fiind însoţit de inculpatul T.A.; că el a fost cel care a lăsat cecul reprezentantului societăţii, cec care a fost semnat şi ştampilat în prealabil de inculpatul N.I.; că a dat administratorului S.I. datele de identificare ale inculpatului N.I. şi nu ale sale, deşi el era delegatul SC D.G. SRL, arătând că acesta ar putea fi motivul pentru care reprezentanţii firmei l-au confundat cu N.I.; că inculpatul T.A. a transportat o parte din materialele de construcţii, până la locuinţa sa din localitatea Tulca.

Toate aceste probe, la care se adaugă înscrisurile şi menţiunile inserate în cecurile emise de SC D.G. SRL pentru SC N.C.P. SRL, precum şi în factura fiscală din 16 iulie 2008 emisă de SC N.C.P. SRL, dovedesc săvârşirea acestei fapte de către inculpaţi, în condiţiile în care la data depunerii cecului spre plată, la data de 22 august 2008, potrivit înscrisurilor şi adreselor emise de L. Bank Romania SA, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăţi (din data de 16 iulie 2008).

Toate aceste probe dovedesc şi temeinicia pretenţiilor părţii civile SC N.C.P. SRL.

Cât priveşte activitatea infracţională legată de achiziţiile efectuate de la părţile civile SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL, s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 01 iunie 2008, inculpatul P.P.C., prezentându-se ca fiind „I.”, reprezentant al SC D.G. SRL, s-a prezentat la sediul celor două părţi civile - societăţi care îl aveau ca administrator pe numitul P.D. -, în vederea derulării unor raporturi comerciale având ca obiect achiziţionarea de mărfuri.

În acest scop, inculpatul P.P.C. a negociat cu administratorul P.D. condiţiile de achiziţionare a unor mărfuri, încheind în acest sens, contractul de livrare din 01 iunie 2008, părţile contractante fiind SC E.E. SRL în calitate de furnizor şi SC D.G. SRL în calitate de beneficiar, contract prin care s-a convenit ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la livrare, prin filă cec.

Pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor celor două societăţi, administrate de aceeaşi persoană (P.D.), iniţial inculpatul P.P.C. a achiziţionat marfă de la SC E.E. SRL, în perioada 19 iunie 2008 - 10 iulie 2008, pe care a achitat-o integral până la data de 16 iulie 2008.

În perioada următoare, între 17 iulie 2008 - 04 august 2008, acelaşi inculpat, însoţit de inculpatul T.A., conform facturilor fiscale din 04 august 2008, din 01 august 2008, din 31 iulie 2008, din 29 iulie 2008, din 28 august 2008, din 28 iulie 2008, din 24 iulie 2008, din 22 iulie 2008, din 10 iulie 2008, din 17 iulie 2008, din 10 iulie 2008, a mai achiziţionat marfă de la aceeaşi societate.

Pentru plata acestor mărfuri, în valoare de 80.857,65 RON, inculpatul P.P.C. a înmânat reprezentanţilor societăţii fila cec scadentă la data de 25 august 2008 şi un număr de şase bilete la ordin scadente la 30 de zile de la livrare, cu toate că SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăţi încă din data de 16 iulie 2008, asigurându-l pe administratorul P.D. de existenţa disponibilului în cont pentru efectuarea plăţilor în baza acestor instrumente de plată.

Fiind depuse la bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.

În aceeaşi perioadă, 31 iulie 2008 - 31 august 2008, inculpaţii au achiziţionat mărfuri şi de la SC S.C. SRL Oradea, al cărei administrator era acelaşi P.D., încheind în acest scop contractul de furnizare din 25 iulie 2008, achiziţii care s-au realizat în baza facturilor fiscale din 26 august 2008, din 28 august 2008, din 11 august 2008, din 31 august 2008, din 31 iulie 2008.

Pentru a câştiga încrederea părţii civile, inculpatul P.P.C. a efectuat trei plăţi, achitând la SC S. SRL suma de 6.649,72 RON, iar la SC E.E. SRL suma de 2.668,22 RON şi 1.215,81 RON, plăţi efectuate prin viramente bancare de către inculpatul N.I. (la solicitarea şi cu ajutorul direct al inculpatului P.P.C.).

Pentru plata acestor mărfuri de la SC S.C. SRL, inculpatul P.P.C. a emis un număr de şase bilete la ordin scadente la 30 de zile, cu toate că, aşa cum s-a mai arătat, încă din data de 16 iulie 2008, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăţi.

Fiind depuse spre decontare, instrumentele de plată au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

Prejudiciul cauzat SC E.E. SRL se ridică la suma de 80.857,65 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Prejudiciul cauzat SC S.C. SRL se ridică la suma de 41.271,42 RON sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Şi această situaţie de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din cuprinsul declaraţiilor numitului P.D., reprezentantul SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL, rezultă următoarele: că în luna iunie 2008, inculpatul P.P.C. s-a prezentat ca fiind „N.I.C.”, reprezentantul SC D.G. SRL, la fel fiindu-i prezentat şi de M.O., încheind cu acesta contractul din 01 iunie 2008, în baza căruia în perioada 19 iunie - 10 iulie 2008 i-a livrat marfă pe care a achitat-o integral până la data de 16 iulie 2008; că în cadrul înţelegerii avute, inculpatul P.P.C. i-a cerut favoarea de a plăti marfa cu file cec la termen; că între 17 iulie 2008 - 04 august 2008, acelaşi inculpat a achiziţionat marfă pentru care a emis cecuri cu titlu de garanţie şi şase bilete la ordin, cele care au fost depuse fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil; că în aceeaşi perioadă inculpatul P.P.C. s-a împrietenit cu M.O., care ulterior a şi plecat la SC D.G. SRL; că acelaşi inculpat a cumpărat în aceeaşi perioadă şi de la SC S.C. SRL mărfuri în valoare totală de 41.271,42 RON pentru care a emis o filă cec, semnată şi ştampilată, cu titlu de garanţie şi cinci bilete la ordin, cel depus fiind refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil; că pentru ridicarea mărfurilor se prezentau fie numai inculpatul P.P.C., fie acesta însoţit de martora M.O., inculpatul T.A. fiind şoferul.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de recunoaştere, numitul P.D., reprezentantul SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL îl recunoaşte pe inculpatul P.P.C. ca fiind persoana care s-a prezentat ca fiind „N.I.” şi care a emis instrumentele de plată şi pe inculpatul T.A. ca fiind cel care ridica marfa pentru SC D.G. SRL.

Declaraţia reprezentantului SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL se coroborează cu declaraţia martorului T.C.R. din care rezultă următoarele: că la începutul lunii iulie 2008 (când începuse el ca gestionar la SC E.E. SRL), inculpaţii aveau deja contractul încheiat cu societatea la care lucra, în baza căruia el pregătea marfa, întocmea facturile fiscale şi după circa 2-3 zile, inculpaţii veneau să le ridice; că la sediul firmei inculpaţii P.P.C. şi T.A., s-au prezentat cu apelativul „C.”, reprezentatul SC D.G. SRL, cel de-al doilea cu apelativul „G.”; că şi martora M.O. i l-a prezentat pe inculpatul P.P.C. ca fiind „C.” şi că „are firma D.G.”, dând referinţe bune despre acesta; că rolul martorului era acela de a pregăti marfa, cecurile şi biletele la ordin fiind predate de inculpatul P.P.C. numitei M.O.; că inculpatul P.P.C. s-a prezentat însoţit de inculpatul T.A. de circa 4-5 ori pentru a ridica marfa.

Declaraţiile acestuia în legătură cu identitatea inculpaţilor şi rolul fiecărui inculpat în cadrul activităţii infracţionale, rezultă şi din cuprinsul proceselor-verbale de recunoaştere după planşe fotografice.

Din cuprinsul declaraţiei martorei M.O. dată în faţa instanţei, rezultă următoarele: că la sediul SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL s-au prezentat inculpaţii P.P.C. şi T.A.; că angajaţii celor două societăţi îl cunoşteau pe inculpatul P.P.C. ca fiind „C.”; că inculpatul P.P.C. asigura reprezentanţii societăţilor de existenţa disponibilului în contul SC D.G. SRL, dar le solicita să nu introducă la plată instrumentele de plată emise, pentru că va plăti în numerar; că inclusiv el, inculpatul P.P.C., i-a dat asigurări că există disponibil în cont, când, devenită delegat al SC D.G. SRL, se prezenta la sediul părţilor civile; că de fiecare dată, marfa achiziţionată în aceste condiţii pe SC D.G. SRL era transportată de inculpaţii P.P.C. şi T.A.

Din declaraţia martorului B.K. rezultă că în toată perioada de achiziţie, inculpatul P.P.C. era însoţit de inculpatul T.A. şi că primul a vândut o parte din marfa achiziţionată de la SC E.E. SRL.

Inculpatul N.I. a descris şi recunoscut rolul şi contribuţia sa la săvârşirea acestei fapte, arătând că inculpaţii P.P.C. şi T.A. l-au dus la sediul SC E.E. SRL şi că la fel ca în cazul firmei din Biharia, el rămânea în maşină când se ridicau mărfurile, semnând doar instrumentele de plată.

Inculpatul T.A. a recunoscut că l-a însoţit pe inculpatul P.P.C. la sediul celor două societăţi, fiind posibil să fi ajutat la transportul mărfurilor, arătând însă că nu avea cunoştinţă de condiţiile în care s-au realizat raporturile comerciale, deoarece discuţiile s-au purtat într-un birou în care se aflau inculpaţii P.P.C. şi N.I., precum şi martorul B.K.

Şi inculpatul P.P.C. recunoaşte că a avut relaţii comerciale, dar în calitate de agent comercial, cu SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL, că în această calitate a lăsat cecuri şi bilete la ordin, că unele din acestea au fost completate de el şi că, la rândul său, a vândut o parte din marfa achiziţionată de la cele două societăţi.

Toate aceste probe dovedesc şi temeinicia pretenţiilor părţilor civile SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL.

În raport de considerentele expuse în privinţa faptelor inculpaţilor, există probele expuse şi coroborate de instanţă reprezintă probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (11) Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 5 parag. 2, art. 66 C. proc. pen. fiind răsturnată.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.A., acesta a decedat la data de 08 aprilie 2011.

În consecinţă, faţă de acesta s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal.

S-a reţinut că, în drept, faptele inculpaţilor P.P.C. şi N.I., astfel cum acestea au fost descrise în considerente, realizează, pentru fiecare, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul P.P.C. conform art. 37 lit. a) C. pen.

Cu privire la incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reţinut că rezultă din probele administrate în cauză caracterul continuat, inculpaţii desfăşurând întreaga activitate infracţională în baza unei rezoluţii infracţionale unice, scopul fiind acela de a obţine foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale.

Modalitatea aleasă de inculpaţi a fost aceea de achiziţionare de mărfuri pe SC D.G. SRL de la diferiţi agenţi economici (urmată de revânzarea acestora şi împărţirea profitului), urmând ca plata acestora să se facă cu cecurile sau biletele la ordin emise pe numele acestei societăţi, cunoscând şi neaducând la cunoştinţa reprezentanţilor societăţilor comerciale vânzătoare nici faptul că pentru valorificarea lor nu există disponibil bancar şi nici faptul că societatea emitentă a instrumentelor de plată era în interdicţie bancară.

În acest scop, în cursul anului 2008, inculpatul P.P.C. a preluat documentele contabile ale SC D.G. SRL Ineu al cărei administrator era inculpatul N.I. (persoană fără studii, fără loc de muncă, fără domiciliu stabil, cu o situaţie materială precară) şi instrumentele de plată eliberate de L. Bank - Sucursala Aleşd, scopul fiind acela ca prin intermediul acestei societăţi comerciale să achiziţioneze mărfuri de la diferite societăţi comerciale, urmând ca pentru plata acestora să se emită file cec şi bilete la ordin, semnate de inculpatul N.I.

În baza acestei rezoluţii infracţionale, rolul inculpatului P.P.C., sprijinit îndeaproape de inculpatul T.A. (cu care inculpatul P.P.C. era foarte bun prieten), a fost acela de a coordona întreaga activitate infracţională, asigurând inclusiv ridicarea, transportul şi revânzarea mărfurilor, urmând să împartă cea mai mare parte a profitului, rolul inculpatului N.I. fiind acela de a semna instrumentele de plată în schimbul unor sume modice de bani.

Inculpaţii P.P.C. şi T.A. au urmărit, de asemenea, ca în cazul descoperirii faptelor, întreaga răspundere să aparţină inculpatului N.I.

Pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmărit, inculpaţii au procedat după cum urmează: inculpaţii P.P.C. şi T.A. l-au însoţit pe inculpatul N.I. la sediul L. Bank - Sucursala Aleşd, pentru deschiderea de cont, pentru obţinerea specimenului de semnătură, pentru ridicarea instrumentelor de plată; inculpatul P.P.C. a preluat aceste instrumente de plată asupra sa; inculpatul P.P.C. s-a prezentat în faţa reprezentanţilor societăţilor comerciale ca fiind reprezentantul SC D.G. SRL, ca fiind „N.I.”, sau „I.”, sau „N.I.C.” (atunci când inculpatul N.I. însuşi i s-a adresat cu apelativul „C.”, ca să înlăture eventuale suspiciuni), reuşind să determine reprezentanţii societăţilor comerciale prejudiciate să creadă că el este administratorul SC D.G. SRL; inculpatul P.P.C. a fost singurul care a negociat modul de derulare a raporturilor comerciale, inclusiv condiţiile şi modalităţile de plată, cel care înmâna, de regulă, instrumentele de plată, cel care lua legătura în prealabil cu reprezentanţii societăţilor înainte de ridicarea mărfurilor; inculpaţii T.A. şi N.I. au asigurat încărcarea şi transportul mărfurilor; inculpatul N.I. a semnat instrumentele de plată, însă niciodată în prezenţa beneficiarilor acestora, instrumente care au rămas tot timpul în posesia inculpatului P.P.C.; având în vedere că inculpatul N.I. avea specimen de semnătură, cu concursul şi sprijinul ceilalţi inculpaţi, a efectuat plăţi, prin viramente bancare.

În momentul în care SC D.G. SRL a intrat în incidente de plată inculpaţii P.P.C. şi T.A. au luat măsuri pentru ca inculpatul N.I. să nu fie văzut, ducându-l o perioadă la locuinţa martorului B.K. din localitatea Rotăreşti (inculpaţii P.P.C. şi T.A. vizitându-l atunci când aveau nevoie de semnătura inculpatului N.I.) şi de acolo (în momentul în care martorul fusese încarcerat) într-o locuinţă în Sânmartin (la o cunoştinţă a inculpatului P.P.C.), de acolo inculpatul N.I. ajungând în stradă; inculpatul P.P.C. a returnat toate actele societăţii inculpatului N.I.; în momentul în care a aflat că organele de urmărire penală au fost sesizate cu existenţa faptelor (în cursul lunii august 2008), inculpatul P.P.C. a încercat să preconstituie probe pentru acuzarea exclusiv a inculpatului N.I., încheind cu acesta o declaraţie autentificată în care a arătat că: „Subsemnatul P.P.C. declar că în perioada 01 mai 2008 - 01 septembrie 2008 am lucrat la SC D.G. SRL, mai sus identificată, în calitate de agent comercial, fără contract de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor. Declar că în această perioadă am ridicat marfă de la următoarele societăţi comerciale: SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL, SC O.C. SRL, SC M. SRL şi SC N. SRL şi am predat această marfă administratorului societăţii D.G. SRL. Subsemnatul N.I. declar că am preluat în întregime marfa recepţionată de domnul P.P.C. de la societăţile comerciale mai sus identificate şi nu mai am niciun fel de pretenţii faţă de acesta, în calitate de administrator al societăţii D.G. SRL. Dăm prezenta declaraţie spre a ne servi oriunde va fi necesar”.

Modalitatea în care a fost demarată activitatea infracţională, modul şi contribuţia fiecărui inculpat la realizarea activităţilor infracţionale şi atitudinea inculpaţilor imediat după descoperirea faptelor, dovedesc neechivoc existenţa unei rezoluţii infracţionale unice şi că fiecare inculpat a acţionat cu intenţia de a păgubi părţile civile.

Pe de altă parte, este îndeplinită şi condiţia unicităţii încriminării, specifică infracţiunii continuate, acţiunile componente descrise realizând, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de înşelăciune, formând o unitate de infracţiune sub forma celei continuate chiar dacă acţiunile componente au realizat variante calificate diferite ale infracţiunii de înşelăciune.

Cu privire la incidenţa alin. (1), (2), (3), (4) ale art. 215 C. pen., a reţinut Tribunalul că încadrarea juridică pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - art 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în formă continuată (cu excepţia tipului de recidivă reţinut în sarcina inculpatului P.P.C.) - este corectă.

Astfel, faptele inculpatului P.P.C. care în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că este reprezentant al SC D.G. SRL Ineu (prezentându-se ca fiind „N.I.”, sau „I.”, sau „N.I.C.”) a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii părţilor civile SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL şi SC N.C.P. SRL, negociind cu aceştia modul de derulare a raporturilor comerciale şi condiţiile de plată, achiziţionând mărfuri de la aceste societăţi pentru plata cărora a emis file cec şi bilete la ordin în numele SC D.G. SRL, semnate de inculpatul N.I. (administratorul societăţii şi titularul specimenului de semnătură), asigurând reprezentanţii societăţilor despre disponibilul în cont la momentul scadenţei instrumentelor de plată, ştiind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont şi că SC D.G. SRL intrase în interdicţie bancară, urmărind şi reuşind prin intermediul acestor mijloace frauduloase obţinerea de foloase materiale injuste (procedând la revânzarea mărfurilor achiziţionate), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (urmând a se reţine şi incidenţa art. 37 lit. a) C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse).

De asemenea, faptele inculpatului N.I., care în calitate de administrator al SC D.G. SRL, a semnat instrumentele de plată şi le-a pus la dispoziţia inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziţionate de la diverşi agenţi economici, cunoscând lipsa disponibilului în contul SC D.G. SRL în momentul decontării lor, cunoscând că aceste mărfuri vor fi revândute, contribuind şi la ridicarea şi transportul mărfurilor, dar omiţând cu intenţie să-şi decline adevărata identitate, urmărind şi reuşind prin intermediul acestor mijloace frauduloase obţinerea de foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cererea inculpatului P.P.C. (formulată la data de 09 martie 2010, pusă în discuţie în şedinţa publică din 06 aprilie 2010, asupra căreia, prin încheierea din 18 mai 2010, instanţa a dispus că se va pronunţa odată cu fondul cauzei) de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, iniţial în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi ulterior exclusiv în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a fost apreciată de Tribunal ca fiind nefondată.

Cu privire la achiziţiile efectuate de inculpaţi de la SC B.C. SRL, sunt relevante declaraţiile numitului K.G. - reprezentantul societăţii, acesta arătând (în declaraţia dată în faţa instanţei, la care a făcut referire şi inculpatul) că inculpatul P.P.C. a fost cel care lăsa cecurile, că numai după introducerea cecului la plată a aflat de lipsa disponibilului în contul societăţii cumpărătoare şi că termenele de plată au fost stabilite tocmai în baza asigurărilor primite de la inculpat cu privire la existenţa banilor în cont la momentul introducerii cecurilor la plată.

Cât timp inculpaţii nu au adus la cunoştinţa reprezentantului acestei societăţi că SC D.G. SRL, emitenta cecurilor (care îndeplinesc condiţiile de valabilitate), era în interdicţie bancară încă din data de 16 iulie 2008, anterior depunerii cecurilor spre decontare (la datele de 14, 18, 20, 22, 27 august 2008, 01 septembrie 2008 şi 07 septembrie 2008), că la momentul decontării lor lipsea disponibilul în cont, că persoana care se prezenta şi depunea cecurile spre plată (inculpatul P.P.C.) în mod mincinos s-a prezentat ca fiind N.I., administratorul firmei, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., conform deciziei nr. 9/2005 şi nu ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct .2 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la achiziţiile efectuate de la SC N.C.P. SRL Salonta, sunt relevante declaraţiile numitului S.I. - reprezentantul societăţii -, acesta arătând că s-a înţeles ca plata mărfurilor achiziţionate să se facă cu file cec, că primul lucru pe care l-a verificat a fost instrumentul de plată lăsat, că s-a interesat pentru aceasta inclusiv la L. Bank - Sucursala Aleşd, directorul acestei unităţi asigurându-l că această firmă nu a avut incidente privitoare la cecuri, că a primit asigurări cu privire la existenţa disponibilului în cont pentru decontarea cecului, chiar avertizând cu privire la acest lucru.

Cât timp inculpaţii au dat asigurări cu privire la existenţa disponibilului în cont, necesar decontării cecului emis pentru plata mărfurilor, cât timp aceştia nu au adus la cunoştinţa reprezentantului acestei societăţi că societatea emitentă a cecului intrase în interdicţie bancară din data de 16 iulie 2008 şi că la momentul decontării cecului lipsea disponibilul în cont, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., conform deciziei nr. 9/2005 şi nu ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la achiziţiile efectuate de la SC E.E. SRL şi SC S.C. SRL, au fost apreciate ca relevante declaraţiile numitului P.D., reprezentantul acestor societăţi, acesta arătând neechivoc că în cadrul înţelegerii avute, inculpatul P.P.C. i-a cerut favoarea de a plăti marfa cu file cec la termen, că pentru marfa achiziţionată a emis cecuri cu titlu de garanţie şi şase bilete la ordin, cele care au fost depuse fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil, că acelaşi inculpat a cumpărat în aceeaşi perioadă şi de la SC S.C. SRL mărfuri pentru care a emis o filă cec, semnată şi ştampilată, cu titlu de garanţie şi cinci bilete la ordin, cel depus fiind refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil, că nu a ştiut că inculpatul P.P.C. nu avea disponibil în contul SC D.G. SRL şi că personal numitul P.D. a intervenit în momentul în care a observat că biletele la ordin erau refuzate la plată.

Edificatoare sub aspectul caracterului nefondat al cererii inculpatului P.P.C. este şi declaraţia martorei M.O. din faţa instanţei, aceasta arătând neechivoc că inculpatul P.P.C. asigura reprezentanţii societăţilor de existenţa disponibilului în contul SC D.G. SRL şi că inclusiv ei inculpatul P.P.C. i-a dat asigurări că există disponibil în cont (când se prezenta la sediul părţilor civile ca delegat al SC D.G. SRL).

Toate acestea instanţa le-a avut în vedere prin prisma faptului că societatea emitentă a cecurilor şi biletelor la ordine era în interdicţie bancară încă din data de 16 iulie 2008.

Contrar motivelor invocate de inculpatul P.P.C., instanţa a apreciat că fapta inculpaţilor de a achiziţiona mărfuri prin emiterea şi a unor bilete la ordin pentru plata acestora, ştiind că societatea emitentă este în interdicţie bancară şi ştiind că pentru valorificare nu există acoperirea necesară, aspecte neaduse la cunoştinţa beneficiarilor instrumentelor de plată, fapte săvârşite cu intenţia de a înşela părţile civile, cărora li s-au pricinuit pagube, constituie infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi nu doar o faptă de natură civilă care să atragă exclusiv răspunderea contractuală a emitentului acestora.

În prezenta cauză, prin emiterea şi depunerea biletelor la ordin de către inculpaţi, aceştia au urmărit ca prin intermediul lor să determine inducerea şi menţinerea în eroare a reprezentanţilor părţilor civile cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale SC D.G. SRL, cu scopul de a obţine, prin intermediul acestor mijloace frauduloase, achiziţionarea de mărfuri, fără a urmări vreun moment plata acestora (plăţile iniţiale urmărind exclusiv câştigarea încrederii reprezentanţilor părţilor civile, componentă a mijloacelor frauduloase folosite de inculpaţi).

Faptul că inculpaţii nu au completat toate rubricile biletelor la ordin, acestea fiind însă semnate şi ştampilate, faptul că o parte din rubrici au fost completate de martora M.O. ori de reprezentanţii părţilor civile, nu constituie motive pe baza cărora inculpaţii să fie exoneraţi de răspundere pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cât timp aceste instrumente de plată au fost prezentate de inculpaţi, semnate şi ştampilate de aceştia, constituind obligaţia de plată a sumelor datorate şi asigurând plata acestor sume cu disponibilul din bancă ce era inexistent.

Prin urmare, s-a reţinut că şi în cazul ultimelor fapte descrise sunt îndeplinite condiţiile constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

S-a arătat, cu privire la incidenţa alin. (5) al art. 215 C. pen., caracterul continuat al activităţii infracţionale, conform deciziei nr. 16/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, caracterul de „consecinţe deosebit de grave” în cazul infracţiunii continuate se determină prin totalizarea tuturor pagubelor materiale cauzate prin toate acţiunile componente ale infracţiunii continuate.

În prezenta cauză, s-a reţinut de către Tribunal că este îndeplinită condiţia prev. de art. 146 C. pen., prejudiciul total cauzat celor patru societăţi comerciale constituite părţi civile în cauză fiind de 302.487,62 RON, deci peste 200.000 RON.

Întrucât activităţile infracţionale descrise reprezintă componente ale infracţiunii continuate, în mod corect încadrarea juridică a infracţiunii continuate se raportează la toate formele agravate ale infracţiunii de înşelăciune, aplicabile în prezenta cauză fiecărui inculpat.

Prin urmare, instanţa a respins ca nefondată cererea inculpatului P.P.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor.

În schimb, cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul P.P.C., în sensul reţinerii art. 37 lit. a) C. pen., şi nu a art. 37 lit. b) C. pen. a fost apreciată ca fondată.

Din cuprinsul copiei cazierului judiciar al inculpatului rezultă că faptele pentru care inculpatul P.P.C. este cercetat în prezenta cauză au fost săvârşite în perioada liberării condiţionate acordate acestuia prin sentinţa penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea, fiind liberat condiţionat la data de 11 decembrie 2007 cu un rest de 676 zile, din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea.

S-a arătat că, în raport de aceste date, sunt incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen. şi nu cele ale art. 37 lit. b) C. pen., motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în acest sens, făcându-se şi aplicarea regimului sancţionator special prev. de art. 61 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, faţă de considerentele expuse, în cadrul cărora au fost expuse şi considerentele ce ţin de latura civilă a cauzei, întrucât probatoriul administrat în cauză, analizat de instanţă, reprezintă probe şi în dovedirea pretenţiilor civile solicitate, instanţa a admis pretenţiile civile ale părţilor civile, fiind îndeplinite atât condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaţilor P.P.C. şi N.I., prev. de art. 998 C. civ., cât şi condiţiile solidarităţii legale în ceea ce priveşte răspunderea acestora, prev. de art. 1003 C. civ.

Tot în legătură cu modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, instanţa, conform art. 21 alin. (1) C. proc. pen., a întreprins demersuri pentru o eventuală introducere în cauză a succesorilor în drepturi ai inculpatului T.A., decedat pe parcursul judecării cauzei, însă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că au fost verificate toate informaţiile cu privire la eventualii succesori, informaţii care nu au fost confirmate potrivit demersurilor efectuate, neexistând succesori în drepturi ai inculpatului decedat.

În consecinţă, s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor arătate în dispozitivul sentinţei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii P.P.C. şi N.I., apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin apelul declarat în cauză, inculpatul P.P.C. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în cauză fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în subsidiar în sensul achitării sale, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi, făcându-se aplicarea art. 76 C. pen., să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Cu privire la cererea principală, s-a susţinut că hotărârea apelată este lovită de nulitate, în raport de faptul că, iniţial, Tribunalul a dispus restituirea cauzei la Parchet, pentru a se pronunţa o soluţie şi cu privire la SC D.G. SRL, faţă de care se dispusese începerea urmăririi penale. Ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză de Parchet, cauza a fost trimisă pentru continuarea judecării Tribunalului, dar acesta a omis să se pronunţe în vreun fel cu privire la această societate comercială, necitând-o nici ca inculpată şi nici ca parte responsabilă civilmente.

În ceea ce priveşte prima cerere subsidiară, s-a susţinut că din probele administrate în cauză rezultă că nu inculpatul recurent este cel care a comis infracţiunea, sens în care s-a făcut referire şi la declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de apel.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a arătat că în mod netemeinic prima instanţă a înlăturat circumstanţa prev. de art. 74 lit. c) C. pen., reţinută de procuror prin rechizitoriu în favoarea inculpatului şi s-a cerut reţinerea acesteia şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Inculpatul N.I. a solicitat, prin apelul declarat, să se desfiinţeze sentinţa atacată în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată şi a se schimba modalitatea de executare a acesteia, în sensul de a se dispune suspendarea condiţionată a executării.

În motivarea apelului s-a făcut referire la persoana inculpatului apelant, care nu are antecedente penale şi la poziţia procesuală corectă a acestuia.

Prin decizia penală nr. 121 din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea s-a admis apelul declarat de inculpatul P.P.C. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bihor care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului P.P.C. în pedepsele componente de 10 ani închisoare şi restul de 676 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicat inculpată prin sentinţa penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea.

S-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului P.P.C. pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

A menţinut dispoziţia privind revocarea liberării condiţionate acordată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea şi în baza art. 61 C. pen. a contopit restul de 676 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 562/2007 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în regim privativ de libertate.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că probele administrate în cauză, la care instanţa de fond a făcut o referire exhaustivă, au dovedit, fără putinţă de tăgadă că, în cursul anului 2008, inculpatul apelant P.P.C. a preluat documentele contabile ale SC D.G. SRL Ineu şi instrumentele de plată eliberate de L. Bank - Sucursala Aleşd, scopul fiind acela ca, prin intermediul acestei societăţi comerciale, să achiziţioneze mărfuri de la diferite societăţi comerciale.

De asemenea, inculpatul apelant P.P.C. l-a convins pe inculpatul apelant N.I., profitând de situaţia socială a acestuia, să fie numit administrator al societăţii astfel preluate.

Apoi, inculpatul apelant P.P.C., sprijinit îndeaproape de inculpatul T.A., a coordonat întreaga activitate infracţională, achiziţionând de la societăţile comerciale constituite părţi civile în cauză marfă, asigurând inclusiv ridicarea, transportul şi revânzarea mărfurilor, cei doi împărţind cea mai mare parte a profitului, inculpatului apelant N.I. fiindu-i date sume modice de bani, deşi acesta era cel care semna instrumentele de plată, cei doi dorind astfel ca întreaga răspundere să cadă în sarcina acestuia.

Inculpatul apelant P.P.C. a reuşit să câştige încrederea reprezentanţilor părţilor civile SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL şi SC N.C.P. SRL, plătind primele mărfuri achiziţionate şi apoi negociind cu aceştia modul de derulare a raporturilor comerciale şi condiţiile de plată, ulterior emiţând pentru plata mărfurilor file cec şi bilete la ordin, semnate de inculpatul apelant N.I. De asemenea, aşa cum rezultă şi din declaraţiile acestora, inculpatul apelant i-a asigurat că există disponibil în cont şi că societatea nu este în interdicţie bancară.

Este evident şi rezultă din probele administrate în cauză, că inculpatul apelant P.P.C. este cel care a pus la cale întreg planul infracţional, folosindu-se de inculpatul apelant N.I.

Nici declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de apel, respectiv T.S., M.O.I. şi N.C. şi nici a inculpatului N.I. nu sunt de natură a duce la reţinerea unei alte stări de fapt.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului N.C., se va reţine că aceasta este una vădit subiectivă, susţinerea acestuia în sensul că inculpatul apelant P.P.C. îl întreba de fiecare dată pe inculpatul N.I. dacă există disponibil în cont, fiind puţin credibilă, împrejurarea neavând de altfel relevanţă câtă vreme inculpatul apelant P.P.C. ştia foarte bine care este situaţia societăţii administrate de inculpatul apelant N.I.

Referitor la declaraţia inculpatului apelant N.I., Curtea a reţinut că nu are relevanţă faptul că a fost convins de către numitul B.K., prietenul inculpatului apelant P.P.C., să preia societatea, acesta neavând niciun rol în comiterea faptelor, nefiind implicat în achiziţionarea mărfurilor, fiind, la rândul său, folosit de către inculpatul apelant P.P.C.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că în mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi apelanţi, individualizând, pe baza unei juste analize a probelor administrate în cauză şi participaţia concretă a fiecăruia.

Prima instanţă a subliniat şi împrejurările din care rezultă că inculpatul apelant a încercat încă înainte de demarării cercetărilor şi ulterior să acrediteze ideea că nu el este cel care a comis actele materiale ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aceste „eforturi” fiind încununate de declaraţia autentificată, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care inculpatul N.I. ia asupra sa toată răspunderea, iar inculpatul apelant P.P.C. încearcă să-şi asigure impunitatea.

Cât priveşte cererea principală s-a reţinut că nici aceasta nu este fondată.

Astfel, este adevărat că deşi prin rezoluţia din 17 decembrie 2008, dată în Dosarul nr. 568/P/2008, s-a confirmat de către procurorul de caz începerea urmăririi penale faţă de SC D.G. SRL Ineu sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune calificată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nici prin rechizitoriu şi nici printr-o altă rezoluţie sau ordonanţă, Parchetul nu a pronunţat nicio soluţie cu privire la această societate comercială.

În aceste condiţii, Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 100 din 07 aprilie 2009, a dispus restituirea cauzei la procuror, în chiar considerentele sentinţei, reţinându-se că rechizitoriul prezintă deficienţe de ordin formal.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 324/R din 02 iulie 2009, a admis recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi a dispus trimiterea cauzei în vederea continuării judecării cauzei la Tribunalul Bihor, reţinând că nu este necesară refacerea actului de sesizare a instanţei.

În aceste condiţii, în cauză, excepţia invocată nu mai poate fi repusă în discuţie, cu privire la aceasta pronunţându-se o hotărâre definitivă, condiţii în care în cauză ne aflăm în prezenţa unei autorităţi de lucru judecat.

În rejudecare, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză a acestei societăţi comerciale, nici în calitate de inculpată şi nici în calitate de parte responsabilă civilmente.

Tot sub acest aspect, este de observat faptul că nici inculpatul P.P.C. şi nici apărătorul acestuia, nu au solicitat, la termenul de judecată din 03 noiembrie 2009, când s-a început cercetarea judecătorească, citarea SC D.G. SRL Ineu nici în calitate de inculpată şi nici în calitate de parte responsabilă civilmente.

Mai este de observat şi faptul că, faţă de această societate nu s-a efectuat în fapt niciun act de urmărire penală şi că, de altfel, anterior pronunţării sentinţei apelate, prin sentinţa nr. 532/F din 01 martie 2011 a Tribunalului Bihor, secţia comercială, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a SC D.G. SRL Ineu, iar prin sentinţa nr. 2661 din 15 noiembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, s-a dispus închiderea procedurii şi radierea SC D.G. SRL Ineu.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că excepţia nulităţii hotărârii atacate, invocată de inculpatul apelant P.P.C. este nefondată.

În ceea ce priveşte cea de-a doua cerere subsidiară, Curtea va reţine că, într-adevăr, prin rechizitoriu s-a reţinut în favoarea inculpatului P.P.C. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi că prima instanţă a înlăturat-o.

Or, Curtea a apreciat că, deşi într-adevăr inculpatul apelant P.P.C. nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului, s-a prezentat atât în faţa instanţei de fond, cât şi a acestei instanţe, la toate termenele de judecată fixate în cauză.

În aceste condiţii, a valorificat această atitudine a inculpatului apelant şi a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) teza I C. pen.

Curtea a apreciat că, în raport de modalitatea concretă în care inculpatul apelant a conceput planul infracţional, folosindu-se fără niciun scrupul de o altă persoană, de modalităţile concrete de comitere a faptelor, de valoarea prejudiciului cauzat şi de persoana inculpatului apelant, nu se poate dispune aplicarea unei pedepse mai mici de 8 ani închisoare, aceasta corespunzând, atât sub aspectul naturii, cât şi al duratei sale gravităţii deosebite a faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului N.I., Curtea a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de prima instanţă a fost corect individualizată, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, dându-se eficienţă tuturor împrejurărilor ce-i sunt favorabile, care au fost valorificate la maxim.

În aceste condiţii, Curtea a constatat că apelul declarat de acest inculpat este nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 121 din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea în termen legal au declarat recurs inculpaţii P.P.C. şi N.I.

Inculpatul P.P.C. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea ce i se reţine în sarcină întrucât probele administrate nu au făcut dovada că a săvârşit faptele, inculpatul N.I. fiind cel care a semnat filele cec şi biletele la ordin, ulterior acesta prezentându-se şi la sediul persoanelor păgubite.

Pentru acest motiv, inculpatul P.P.C. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi reducerea pedepsei până la limita de 3 ani, arătând că are în întreţinere un copil minor, nu a mai comis o altă faptă penală doreşte să fie reintegrat în societate.

Inculpatul N.I. a invocat decizia atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia la 3 ani închisoare şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, arătând în motivarea recursului că a avut o atitudine procesuală sinceră, iar la data comiterii faptei avea o situaţie materială precară.

În drept, inculpaţii au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17²C. proc. pen.

Înalta Curte va analiza critica formulată de inculpatul P.P.C. referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi nu a celui invocat, respectiv cel prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., acesta vizând situaţiile în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Înalta Curte constată că instanţele nu au comis o gravă eroare de fapt care să aibă drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite de condamnare, ci dimpotrivă soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi are la bază probele administrate în cauză şi care dovedesc fără dubiu că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În fapt, inculpatul P.P.C., în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că este reprezentantul SC D.G. SRL Ineu, a achiziţionat mărfuri de la societăţile SC B.C. SRL Biharia, SC N.C.P. SRL Salonta, SC E.E. SRL Oradea şi SC S. SRL Oradea pentru plata cărora a prezentat file cec şi bilete la ordin cunoscând faptul că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont.

Inculpatul N.I., care avea calitatea de reprezentant al SC D.G. SRL a semnat instrumentele de plată respective şi le-a pus la dispoziţia inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziţionate de la diferiţi agenţi economici şi că nu deţine provizia necesară acoperirii lor în momentul decontării.

Probele administrate în cauză au dovedit fără echivoc faptul că la data de 29 octombrie 2007, inculpatul N.I. a preluat părţile sociale ale SC D.G. SRL Ineu de la fostul administrator B.P.

La indicaţia inculpatului P.P.C., inculpatul N.I. şi-a deschis un cont bancar la L. Bank România SA - Sucursala Aleşd, de unde inculpatul N.I. a ridicat mai multe file cec şi bilete la ordin.

În schimbul unor sume de bani, la cererea expresă a inculpatului P.P.C., inculpatul N.I. a semnat toate filele cec ridicate de la bancă.

Inculpatul P.P.C. a fost cel care s-a prezentat la societăţile păgubite ca fiind administratorul SC D.G. SRL Ineu, N.I., a negociat achiziţionarea mărfurilor şi a înmânat filele cec şi biletele la ordin, dându-le asigurări reprezentanţilor părţilor civile că are în cont disponibilul necesar, a ridicat mărfurile pe care ulterior le-a valorificat sub preţul de achiziţie.

SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăţi încă din 16 iulie 2008, iar societatea nu avea în cont disponibilul necesar pentru a achita contravaloarea mărfurilor.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi rezultă din declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate, declaraţiile martorilor V.C.D.,, B.A., Ș.C., R.P., T.C.R., Ş.T.M., ce se coroborează cu procesele-verbale de recunoaştere, facturile fiscale, filele cec, refuzurile bancare ale acestor file cec, declaraţiile inculpatului N.I. şi parţial cu declaraţiile inculpatului P.P.C. şi T.A.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracţiunii, prejudiciul cauzat părţilor civile şi care nu a fost acoperit, contribuţia concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, datele care circumstanţiază persoana acestora.

Astfel, inculpatul P.P.C. este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., a suferit mai multe condamnări pentru furt calificat şi înşelăciune, dovedind perseverenţă în activitatea infracţională, nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în favoarea acestuia a fost reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsa redusă sub minimul special prevăzut de lege, iar o nouă reducere nu se mai impune în raport cu aspectele arătate anterior, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale şi având o contribuţie majoră la comiterea faptelor.

Inculpatul N.I. nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel redus de instrucţie, educaţie şi pregătire, a fost practic angrenat de inculpatul P.P.C. în activitatea infracţională primind beneficii minore, a avut o atitudine procesuală sinceră.

În favoarea acestui inculpat au fost reţinute largi circumstanţe atenuante, iar pedeapsa redusă cu mult sub minimul special, iar în raport cu gravitatea faptelor şi de prejudiciile cauzate nu se mai impune o nouă reducere şi nici suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.P.C. şi N.I. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat P.P.C. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3426/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3440/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3367/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 34/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3426/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3440/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). şantajul (art.194 C.p.), contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2