ICCJ. Decizia nr. 3527/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7).
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3527/2013
Dosar nr. 403/107/2013
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 24 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 403/107/2013, secţia penală, a condamnat inculpaţii B.R. şi N.G.P. la:
- pedepse rezultante de câte 7 (şapte) ani închisoare fiecare pentru comiterea infracţiunii de constituire grupare infracţională nestructurată care a acţionat în scopul săvârşirii infracţiunii de inducere în eroare a unor persoane cu scopul obţinerii de venituri ilicite şi înşelăciune (respectiv complicitate) cu consecinţe deosebit de grave prevăzute şi pedepsite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pct. 5 cu aplicarea art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art 34 C. pen., prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis inculpaţilor pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
- a constatat că latura civilă a cauzei privind pe cei doi inculpaţi a fost disjunsă şi va fi soluţionată în Dosarul nr. 145/107/2013 prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen.;
- a constatat că inculpatul B.R. este arestat preventiv în altă cauză; a obligat inculpaţii la plata sumei de 700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 76/D/P/2009 au fost trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, printre care şi B.R. şi N.G.P., pentru comiterea a 604 acte materiale de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv complicitate la această infracţiune şi constituire grup infracţional nestructurat, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba.
În fapt s-a reţinut că: în cursul anilor 2008 - 2009, inculpaţii B.R. şi N.G.P. împreună cu alţi 6 inculpaţi au constituit o grupare infracţională nestructurată care a acţionat în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune pentru a obţine venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziţionarea unor maşini de cusut prin intermediul unor anunţuri de mică publicitate. Astfel, persoanele prejudiciate de pe întreg teritoriul ţării au fost determinate să depună sume de bani în cele 17 conturi bancare indicate de inculpaţi şi astfel aceştia au obţinut 390.000 RON. În scopul realizării rezultatului infracţional, inculpaţii au folosit nume, calităţi mincinoase şi acte false.
Modalitatea infracţională a constituit-o publicarea unor anunţuri în ziare naţionale şi locale în care inculpaţii susţineau în mod nereal că sunt reprezentanţii unor firme străine sau româneşti interesate de achiziţionarea unor maşini de cusut vechi, de diferite mărci pentru care ofereau preţuri fabuloase, de la zeci de mii de euro la câteva sute de mii de euro. Victimele îi contactau pe inculpaţi la numerele de telefon publicate odată cu anunţul, iar aceştia le comunicau un aşa-zis preţ de catalog al maşinii respective şi apoi determinau păgubiţii să depună diferite sume de bani în mai multe conturi bancare pe care le indicau telefonic şi Ie spuneau că sumele sunt pentru procurarea unor certificate de autenticitate, taxe, comisioane, decontare deplasare, care susţineau că ar fi fost necesare la achiziţionare. Cu prilejul discuţiei telefonice inculpaţii îşi dădeau nume fictive şi calităţi fictive (notar, avocat, colecţionar), iar după ce erau achitate sumele de către victime, nu se mai prezenta nimeni pentru a ridica maşina de cusut respectivă.
La termenul din data de 14 ianuarie 2013 al acestui Dosar nr. 145/107/2012 la Tribunalul Alba, inculpaţii B.R. şi N.G.P. au declarat în faţa judecătorului fondului că doresc să opteze pentru procedura simplificată, aşa încât le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 70 C. proc. pen. şi li s-au explicat consecinţele invocării acestui text de lege, apoi a fost pusă în discuţie disjungerea cauzei faţă de această solicitare, atât sub aspectul laturii penale, cât şi civile.
Cu ocazia audierii din data de 14 ianuarie 2013, inculpaţii B.R. şi N.G.P. au declarat că recunosc întru totul faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, dar că "sunt de acord să despăgubească părţile civile în funcţie de probele ce se vor administra".
În actul de sesizare s-au reţinut în sarcina inculpatului N.G.P. două infracţiuni de complicitate la înşelăciune, în legătură cu ajutorul dat la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu autoturisme, banii scoşi de pe carduri deschise la patru bănci în legătură cu maşinile de cusut (604 acte materiale).
În actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului B.R. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată în legătură cu operaţiunile efectuate pe mai multe conturi în legătură cu maşinile de cusut (604 acte materiale).
Prin Încheierea din data de 14 ianuarie 2013, judecătorul instanţei de fond a dispus disjungerea cauzei pe latura penală faţă de inculpaţii B.R. şi N.G.P. şi formarea unui alt dosar penal, cu privire la aceştia, respectiv Dosarul nr. 403/107/2013, iar în Dosarul nr. 145/107/2012 a dispus continuarea judecăţii cauzei cu privire la restul inculpaţilor atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, iar cu privire la inculpaţii B.R. şi N.G.P. numai sub aspectul laturii civile, motivat de faptul că fiind vorba de infracţiuni de prejudiciu este necesar să se stabilească un prejudiciu global, apoi să fie defalcat în funcţie de contribuţia fiecărui inculpat.
II. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii B.R. şi N.G.P. invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul laturii penale, apreciind că pedepsele aplicate sunt mult prea mari în condiţiile în care au recunoscut săvârşirea faptelor şi au beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 70/A din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii N.G.P. şi B.R. împotriva Sentinţei penale nr. 24 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Alba, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 403/107/2013, a casat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Alba, judecata cauzei pe fond urmând a se relua de la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că prima instanţă a procedat în mod greşit deoarece a dispus două disjungeri (soluţie necunoscută în ansamblul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.):
- disjungerea laturii civile a cauzei penale, dar numai cu privire la inculpaţii-apelanţi din prezenta cauză şi conexarea acesteia cu latura penală şi civilă a cauzei privitoare la restul inculpaţilor;
- disjungerea laturii penale a cauzei cu privire la aceiaşi inculpaţi-apelanţi.
Curtea de apel a reţinut că, în raport cu infracţiunea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, aceea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, se impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât sub aspectul acţiunii penale, cât şi sub aspectul acţiunii civile. În cadrul soluţionării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpaţi constituie un important criteriu ce îşi găseşte reflectarea în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, referitor la vinovăţia fiecărui inculpat, dar şi în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ţinând seama de gravitatea consecinţelor păgubitoare, întrucât în funcţie de prejudiciu, fapta are anumite limite de pedeapsă.
În acest context, curtea de apel a considerat că este mai mult decât discutabilă, chiar nefirească din punct de vedere procesual, modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., efectuată de către judecătorul instanţei de fond, de vreme ce inculpaţii au contestat prejudiciul reţinut în sarcina lor, prejudiciu al cărui cuantum este element constitutiv al infracţiunii calificate de înşelăciune (în acelaşi sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 986 din 2 aprilie 2012, www.scj.ro, care arată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. deşi inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, câtă vreme a contestat cuantumul prejudiciului produs, iar acesta reprezintă element al formei calificate, aşa încât se impune judecarea cauzei în ansamblul său, atât în ceea ce priveşte acţiunea penală, cât şi civilă).
În plus, chiar judecătorul fondului a reţinut că, în raport cu infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi-apelanţi, este necesară stabilirea prejudiciului, deci chiar şi în absenţa poziţiei acestora de contestare a prejudiciului, instanţa a reţinut expres că întinderea sumei efectiv încasate de fiecare nu este cert stabilită.
Prin urmare, latura penală a cauzei nu a fost corect soluţionată cu privire la individualizarea pedepsei şi a vinovăţiei, în raport cu prejudiciul produs, deoarece întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă, tocmai în scopul stabilirii prejudiciului.
Aşadar, prima instanţă a încălcat dispoziţiile privitoare la sesizare, deoarece nu s-a pronunţat efectiv pe acuzaţia adusă inculpaţilor prin rechizitoriu, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În literatura de specialitate s-a arătat că în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată pe calea procesului penal, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., aceasta poate fi soluţionată odată cu acţiunea penală, numai atunci când nu se impune administrarea de probe în faţa instanţei, atunci când inculpatul recunoaşte integral pretenţiile părţii civile, în condiţiile art.161 alin. (2) C. proc. pen. şi atunci când în faza de urmărire penală a fost administrat un probatoriu suficient cu privire la acţiunea civilă.
În situaţia în care pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, aceasta conform alin. (5) al art. 3201 C. proc. pen., se va disjunge, iar instanţa va proceda la judecarea separată a acţiunii civile conform art. 347 C. proc. pen. În acest caz disjungerea acţiunii civile este obligatorie pentru instanţă, fapt ce rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, dar şi din scopul general al Legii nr. 202/2010, reprezentat de accelerarea soluţionării proceselor.
În situaţia în speţă însă, disjungerea nu este posibilă, deoarece vizează o infracţiune contra patrimoniului, iar stabilirea întinderii prejudiciului este esenţială şi pentru soluţionarea acţiunii penale, sub aspectul chiar al consecinţelor deosebit de grave, prevăzute de art. 146 C. pen., aşa încât judecătorul instanţei de fond trebuie să procedeze la administrarea de probe cu celeritate sub aspectul laturii civile.
De altfel, valoarea sumelor în discuţie, deşi nu este precizată în rechizitoriu în mod expres, este prezentată prin indicarea băncilor la care au avut conturi deschise, persoanelor vătămate pe care le-au determinat să vireze sume în acele conturi, aşa încât probaţiunea sub acest aspect se poate administra cu celeritate pentru a stabili cuantumul dovedit (respectiv cel contestat de inculpaţii-apelanţi).
Sub aspectul criticii, privind cuantumul prea mare al pedepselor aplicate, faţă de casarea cu rejudecare, această critică nu a mai fost analizată de curtea de apel.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., considerând că în mod greşit instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a încălcat principiul disponibilităţii inculpaţilor de a despăgubi părţile civile.
La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2013, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanţei să ia act de retragerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Având în vedere această liberă exprimare de voinţă, Înalta Curte, în contextul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen. şi în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declaraţia reprezentantului Ministerului Public de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.R. şi N.G.P.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.R. şi N.G.P.
Constată că inculpatul B.R. este arestat în altă cauză.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3521/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3549/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
