ICCJ. Decizia nr. 3587/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.),

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3587/2013

Dosar nr. 1560/109/2007

Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 204 din 29 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1560/109/2007 s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpaţilor:

- S.I. (fiul lui M. şi M.) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen.;

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicaţia art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2000, cu aplicaţia art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an, în total 6 ani închisoare, prin privare de libertate şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

- V.G. (fiul lui G. şi G) la:

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicaţia art. 13 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare, prin privare de libertate şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- T.D.P. (fiul lui M. şi I.) la:

- 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicaţia art. 13 C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare, prin privare de libertate şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- A.C.D. (fiul lui G. şi C.) la:

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.;

- 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicaţia art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicaţia art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare prin privare de libertate, şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut, pentru toţi inculpaţii, aplicaţiunea dispoziţiilor art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 18 iulie 2008 şi 27 aprilie 2009.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor până la concurenţa sumei de 9.124.884 RON, plus penalităţi de întârziere până în ziua plăţii.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile ANAF Bucureşti suma de 9.124.884 RON plus penalităţi de întârziere până în ziua plăţii.

S-a dispus ca o copie a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia să fie comunicată Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş.

În fine, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpaţii S.I., V.G., T.D.P. şi A.C.D. au fost achitaţi în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

La data de 18 iulie 2002, inculpatul V.G. a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, jud. Argeş, având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile (vată, tifon, compresii şi feşe medicale).

Iniţial, activitatea comercială a acestei firme a fost condusă de inculpatul V.G. dar, ulterior, i s-au mai alăturat inculpaţii T.D.P., S.I. şi A.C.D., pe care inculpatul V.G. îi cunoştea din copilărie.

Prin contractul de cesiune din 14 ianuarie 2004, inculpatul V.G. i-a vândut inculpatului S.I. societatea comercială înfiinţată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel că acesta a devenit asociat unic şi administrator, dar pentru că nu avea în proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei, inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise la B.C.R., B.R.D. şi B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala Piteşti.

După perfectarea documentaţiei firmei, inculpatul V.G. a comunicat inculpatului S.I. faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploieşti, unde vor locui atât ei cât şi inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al acţiunilor ce urmau a fi desfăşurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a adus la cunoştinţă inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el rezervându-şi dreptul de a fi coordonatorul tuturor acţiunilor, în sensul că se va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealeri ai rafinăriilor din zona Ploieşti), procurarea de bani pentru începerea activităţii comerciale şi identificarea potenţialilor clienţi. În cadrul grupului, inculpatul T.D.P. trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării şi preluarea actelor de la furnizori, însoţirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I. i-a fost adusă la cunoştinţă împrejurarea că grupul astfel constituit se va ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri minerale, solvenţi sau diluanţi) pe care urmau a le vinde drept motorină şi benzină, după cum vor solicita clienţii cu care vor intra în relaţii.

Inculpatul S.I. a fost desemnat ca administrator al S.C. N.V. S.R.L., având rolul de a completa avizele de expediţie şi facturile în numele firmei, către societatea indicată, să semneze aceste acte. Cu ocazia interogatoriului, inculpatul S.I. a declarat că V.G. i-a explicat nu numai ce activităţi comerciale ilicite urmau să desfăşoare, dar i-a atras atenţia că faptele sunt grave şi că "pot intra la puşcărie", dar acesta i-a replica că vor distruge actele întocmite pentru ca acestea să nu fie descoperite.

La scurt timp, în grupul infracţional astfel constituit, a fost cooptat şi inculpatul A.C.D. şi pentru că acesta imita foarte bine scrisul inculpatului S.I., i s-a încredinţat misiunea de a completa facturile şi chitanţele emise de S.C. N.V. în numele celui ce figura drept administrator (S.I.).

Cel mai important furnizor de produse petroliere neaccizate al S.C. N.V. S.R.L. a fost S.C. T. S.R.L. Ploieşti, iar din declaraţiile reprezentanţilor acesteia (martorii L.P., M.I., C.G., Ş.C., S.C., B.V., S.D.E., M.D. şi B.A.) rezultă că în mod constant inculpaţii plecau cu actele de la firma furnizoare, spunând că le vor completa la biroul lor, lucru care însă nu se întâmpla.

Toate produsele petroliere cumpărate în condiţiile anterior descrise, deşi, în fapt, erau produse petroliere neaccizate, erau vândute, apoi, unor societăţi comerciale ca fiind produse accizabile.

Pentru a nu li se depista activităţile comerciale ilicite, inculpaţii V.G. şi S.I. au făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru plata salariilor, în condiţiile în care S.C. N.V. nu avea nici un salariat; tot astfel, inculpaţii au transferat sume de bani din contul societăţii comerciale în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de inculpatul V.G. din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum şi retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicaţia "plăţi diverse", "salarii".

În drept, faptele inculpaţilor au fost încadrate în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că prin activitatea ilicită, inculpaţii au cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 9.124.884 RON, reprezentând neachitarea sumelor datorate pentru operaţiunile comerciale efectuate. Prin urmare, inculpaţii au fost obligaţi la plata acestei sume în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.

Cu referire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), 2, 3 şi 5 C. pen., pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu, instanţa de fond a reţinut că sub aspectul laturii obiective nu se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni, atât timp cât nu s-a concretizat vreun prejudiciu în patrimoniul vreunui "beneficiar" al produselor petroliere livrate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii V.G., S.I., T.D.P. şi A.C.D.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpaţilor în raport cu infracţiunea de înşelăciune respectiv confiscarea sumei de 3.613.256,3 RON dobândită ca urmare a comiterii infracţiunii.

Inculpaţii au criticat sentinţa pentru greşita condamnare solicitând achitarea şi în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii S.I., A.C.D., T.D.P. şi V.G.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor nu întruneşte elementele constitutive ale acesteia.

Deşi inculpaţii au desfăşurat activităţi frauduloase vânzând ca produse petroliere accizabile, produsele petroliere neaccizabile, în realitate societăţile comerciale care au cumpărat produsele petroliere nu au suferit niciun prejudiciu deoarece preţurile de vânzare erau mult inferioare celor practicate de producătorii reali ai unor astfel de produse.

Ca atare, mărfurile fiind vândute mult sub preţul pieţei, nu poate fi reţinut existenţa vreunui prejudiciu şi ca atare nici infracţiunea de înşelăciune.

Şi cu privire la celelalte critici invocate de parchet şi inculpaţi, instanţa de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii T.D.P., A.C.D., S.I. şi V.G.

Parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 17² C. proc. pen.

Eroarea gravă de fapt constă, în opinia parchetului, în greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de înşelăciune, probele administrate dovedind vinovăţia acestora.

S-a invocat faptul că preţul de vânzare al produselor petroliere era mult mai mare decât cel de achiziţie, acestea fiind vândute ca produse petroliere, cu alte calităţi decât cele ale produselor achiziţionate.

Dându-se o altă denumire şi un alt preţ produselor petroliere cumpărate, conferind o aparenţă de autenticitate, inculpaţii şi-au indus în eroare cumpărătorii, care au fost convinşi că li se livrează motorină, benzină, combustibil tip M şi nu alte produse, calitativ inferioare.

În opinia parchetului, împrejurarea că societăţile comerciale care au achiziţionat produse petroliere de la inculpaţi nu au avut calitatea de părţi vătămate sau părţi civile în cauză, nu pot avea relevanţă asupra existenţei infracţiunii de înşelăciune.

S-a invocat, de asemenea, faptul că prejudiciul cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală este distinct de prejudiciul cauzat prin fapta inculpaţilor de înşelăciune, în acest din urmă caz prejudiciul constând în diferenţa de preţ între produsele vândute şi cele achiziţionate de către inculpaţi, diferenţă la care aceştia nu erau îndreptăţiţi deoarece vindeau produsele cu titlu de produse de calitate superioară, aspect care nu era real.

Greşita aplicare a legii constă în aceea că instanţele au aplicat eronat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpatul S.I., procedura simplificată nefiind pusă în discuţia părţilor. Recunoaşterea inculpatului trebuia valorificată prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante şi nu prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În fine, greşita aplicare a legii priveşte şi omisiunea instanţelor de a anula înscrisurile falsificate în temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.

Ca atare, parchetul a solicitat casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare condamnarea inculpaţilor şi pentru infracţiunea de înşelăciune, înlăturarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpatul S.I. şi anularea înscrisurilor falsificate.

Recurentul inculpat T.D.P. a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat A.C.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar a cerut reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Aceleaşi critici au fost invocate şi de inculpatul S.I., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Recurentul inculpat V.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 17² C. proc. pen.

Cu privire la primul caz de casare s-a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea nu este motivată.

A invocat nelegalitatea încheierilor din 21 iunie 2012, 6 septembrie 2012 şi 27 septembrie 2012 din care rezultă că în faţa instanţei de apel nu a avut loc o cercetare judecătorească efectivă, aceasta fiind limitată doar la administrarea unei singure probe şi anume aceea a înscrisurilor în circumstanţiere.

Pe de altă parte, în faza de urmărire penală a fost efectuată o expertiză grafică, care a fost dispusă de organele de cercetare penală şi nu de procuror deşi cauza era de competenţa exclusivă a acestuia.

Aceste critici se circumscriu şi cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., soluţia fiind aceea a casării cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.

Greşita aplicare a legii are în vedere rapoartele de expertiză grafică şi contabilă, acestea fiind întocmite cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 alin. (2) şi 3 C. proc. pen., deoarece au fost efectuate ca urmare a rezoluţiei organelor de cercetare penală şi nu din dispoziţia procurorului.

Cu privire la expertiza grafică se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 119 C. proc. pen., în sensul că, în cauză, comisarul care a întocmit rapoartele de expertiză nu figurează pe lista experţilor criminalişti autorizaţi conform O.U.G. nr. 75/2000.

Efectuarea expertizei grafice, în condiţiile date, era permisă doar în faza unei urmăriri penale preliminare, ori în cauză era începută urmărirea penală devenind aplicabile dispoziţiile art. 119 C. proc. pen., dar la efectuarea acestei expertize nu a fost prezent un expert parte, fiindu-i încălcate inculpatului drepturile sale procesuale.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză contabilă, recurentul inculpat a arătat că expertul contabil nu a efectuat nicio cercetare, constatându-se lipsa evidenţelor contabile. Pe de altă parte, expertul nu a avut la dispoziţie nici extrasele bancare ale societăţii, însuşindu-şi, integral, procesul verbal întocmit de D.G.F.P. Argeş.

În aceste condiţii, a apreciat că raportul de expertiză reprezintă un mijloc de probă obţinut în mod nelegal şi nu poate fi avut în vedere la pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Ca atare, şi prin prisma acestui caz de casare se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În fine, s-a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt conducând la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Instanţele de fond/apel nu au indicat data, modalitatea şi nici locul de constituire a grupului organizat, elemente în absenţa cărora nu poate fi reţinută această infracţiune.

Prin urmare, se impune achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acelaşi caz de casare a fost invocat şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, neexistând probe care să dovedească actele de înlesnire, ajutor, date de inculpatul V.G. Pe de altă parte, niciunul din martorii audiaţi în cauză nu-l indică pe inculpatul V.G. ca fiind complice la infracţiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani recurentul inculpat a arătat că lipseşte elementul material, neexistând nicio probă din care să rezulte un schimb de bani sau un transfer de valori în condiţiile în care singura persoană care putea face astfel de operaţiuni era numai inculpatul V.

Pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale s-a solicitat a se constata că inculpatul a cerut continuarea procesului penale ceea ce obliga instanţa la administrarea de probe şi achitarea neputându-se reţine existenţa vreuneia dintre modalităţile de contrafacere sau alterare în sensul cerut de lege.

Ca atare, pentru infracţiunile de spălare de bani şi fals material, soluţia care se impune este aceea a achitării în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea, în favoarea inculpatului, a circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b şi c C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, constând în esenţă, în aceea că la data de 18 iulie 2012 inculpatul V.G. a înregistrat la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti - Argeş, având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile (vată, tifon, compresii, feşe medicale).

Iniţial, activitatea societăţii a fost coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i s-au alăturat şi inculpaţii T.D.P., S.I. şi A.C.D., persoane apropiate inculpatului V.G.

Prin contractul de cesiune din 14 ianuarie 2014, inculpatul V.G. i-a vândut inculpatului S.I. societatea comercială înfiinţată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel că acesta a devenit asociat unic şi administrator, dar pentru că nu avea în proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei, inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise la B.C.R., B.R.D. şi B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala Piteşti.

După perfectarea documentaţiei firmei, inculpatul V.G. a comunicat inculpatului S.I. faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploieşti, unde vor locui atât ei cât şi inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al acţiunilor ce urmau a fi desfăşurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a adus la cunoştinţă inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el rezervându-şi dreptul de a fi coordonatorul tuturor acţiunilor, în sensul că se va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealer ai rafinăriilor din zona Ploieşti), procurarea de bani pentru începerea activităţii comerciale şi identificarea potenţialilor clienţi. În cadrul grupului, inculpatul T.D.P. trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării şi preluarea actelor de la furnizori, însoţirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I. i-a fost adusă la cunoştinţă împrejurarea că grupul astfel constituit se va ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri minerale, solvenţi sau diluanţi) pe care urmau a le vinde drept motorină şi benzină, după cum vor solicita clienţii cu care vor intra în relaţii.

Pentru a nu li se depista activităţile comerciale ilicite, inculpaţii V.G. şi S.I. au făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru plata salariilor, în condiţiile în care S.C. N.V. nu avea niciun salariat; tot astfel, inculpaţii au transferat sume de bani din contul societăţii comerciale în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de inculpatul V.G. din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum şi retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicaţia "plăţi diverse", "salarii".

În raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică atribuită faptelor de către instanţa de fond este legală, probele administrate dovedind modalitatea şi limitele implicării fiecărui inculpat în activitatea grupului infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte apreciază că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este legală.

Se impune a fi reţinut, sub aspect procesual, că nu există o urmărire penală efectivă în ceea ce priveşte săvârşirea, de către inculpaţi, a infracţiunii de înşelăciune.

Din actele cauzei rezultă că prin Rezoluţia nr. 16D/P/2004 din 10 ianuarie 2005 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 290, art. 23 din Legea nr. 656/2002, cercetarea organelor de urmărire penală fiind centrată pentru dovedirea vinovăţiei inculpaţilor pentru aceste fapte.

Ulterior, prin Ordonanţa din 4 aprilie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti - s-a dispus schimbarea încadrării juridice şi urmărirea penală a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 respectiv spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 (f.433 - 444 dos. urm. pen.).

Din momentul începerii urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune (4 aprilie 2007) şi întocmirea actului de sesizare a instanţei - 6 iunie 2007 - în cauză nu au fost administrate alte probe pentru stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, lipsa urmăririi penale neputând fi substituită de cercetarea judecătorească.

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii, Înalta Curte reţine că sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de înşelăciune presupune, în primul rând, o acţiune de inducere în eroare. Această acţiune poate fi săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau o împrejurare care nu există, care a fost inventată.

A prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă a face să se creadă ca inexistentă, ca fiind o simplă scornire, o faptă sau împrejurare care există în realitate. Atât prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cât şi prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, i se creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realităţii.

Victima ajunge, astfel, să creadă că fapta mincinoasă este adevărată sau, dimpotrivă, că fapta adevărată este mincinoasă. Pentru a ne afla în prezenţa acestor modalităţi de comitere a infracţiunii legea cere ca făptuitorul să folosească anumite mijloace apte să ducă la rezultatul pe care îl doreşte.

În fine, acţiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube. Paguba poate fi produsă celui indus în eroare sau altei persoane.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă lipsa unei plângeri penale ale părţilor vătămate dat fiind faptul că legea procesual penală permite sesizarea din oficiu pentru infracţiunea de înşelăciune. Însă, aceasta nu poate fi reţinută pentru două motive esenţiale: primul constă în aceea că pentru această infracţiune nu a existat o urmărire penală efectivă, iar pe de altă parte acuzarea nu a probat inducerea în eroare, a părţilor vătămate.

În motivele de recurs, parchetul reţine că "inculpaţii au săvârşit faptele în scopul obţinerii unui folos material injust şi a pricinuit o pagubă cetăţenilor care au cumpărat de la staţiile de benzină şi motorină alte produse decât cele pe care le plătise, prejudiciu care se regăseşte şi s-a înregistrat la bugetul consolidat al statului căruia nu i-au fost plătite sumele respective".

Dar, prejudiciul îmbracă în speţa dedusă judecăţii două elemente: primul priveşte prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală, fiind stabilit prin notele de constatare ale D.G.F.P. - Argeş şi mai apoi prin expertiza contabilă dispusă şi efectuată în timpul procedurilor, iar al doilea are în vedere prejudiciul creat părţilor vătămate care au cumpărat benzină şi motorină. Acest din urmă prejudiciu nu a fost stabilit în mod cert, nefiind identificate părţile vătămate şi nefiind stabilit dacă a existat sau nu o inducere în eroare a acestora.

Ca atare, raportat şi la argumentele reţinute de instanţa de fond/apel, Înalta Curte apreciază că soluţia de achitare dispusă pentru infracţiunea de înşelăciune este legală.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., faţă de inculpatul S.I., Înalta Curte constată că această critică a fost invocată pentru prima dată în recurs (examinând motivele de apel se constată că acestea nu au vizat acest aspect de nelegalitate) iar pe de altă parte, reţinerea acestora de către instanţa de fond este corectă.

Inculpatul a recunoscut, de la începutul cercetării judecătoreşti, faptele expuse în actul de sesizare, astfel că poate beneficia de reducerea pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Neîntemeiată este şi critica parchetului relativ la pedepsele aplicate, instanţa de fond evaluând în mod corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce priveşte critica parchetului privind omisiunea instanţelor de a anula înscrisurile falsificate, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, hotărârile pronunţate în cauză urmând a fi reformate în această limită.

Recursurile declarate de inculpaţii T.D.P., A.C.D., S.I. şi V.G. sunt nefondate.

Instanţele au stabilit în mod corect starea de fapt, neputând fi reţinută o eroare gravă de fapt astfel cum au invocat recurenţii inculpaţi.

Inculpaţii T.D.P., A.C.D. şi S.I. au solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate, în condiţiile art. 86¹ C. pen. Modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor, caracterul organizat al grupului, relevă o gravitate sporită a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, nefiind posibilă o reducere a pedepselor şi implicit nefiind îndeplinite, cumulativ, cerinţele legii privind beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Recurentul inculpat V.G. a criticat hotărârile pronunţate în cauză atât pentru nelegalitatea acestora, cât şi pentru netemeinicie.

Sub primul aspect, s-a solicitat a se constata nelegalitatea a două mijloace de probă şi anume raportul de expertiză grafică respectiv raportul de expertiză contabilă efectuate ca urmare a rezoluţiei organelor de cercetare penală şi nu urmare a rezoluţiei ce trebuia dispusă de procuror, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., care obligă procurorul să efectueze o urmărire penală proprie.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că ele nu constituie nulităţi absolute în sensul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci nulităţi relative iar acestea nu au fost invocate în termenul prevăzut de lege.

Nici pe fond ele nu sunt întemeiate în condiţiile în care procurorul a efectuat principalele acte de urmărire penală, dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., permiţând efectuarea unora dintre acestea de către organele de cercetare penală. Acestea din urmă au efectuat, în condiţiile legii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, act procesual care reclamă urgenţă şi care se efectuează potrivit unei proceduri mult simplificate faţă de expertiză.

Pe de altă parte, constatarea tehnico-ştiinţifică se poate dispune numai în faza de urmărire penală, în cursul judecăţii putându-se dispune refacerea sau completarea constatării conform art. 115 alin. (2) C. proc. pen.

Verificând încheierile întocmite în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond/apel se constată că inculpatul V.G. nu a cerut o astfel de completare sau de refacere.

Cât priveşte expertiza contabilă, în cursul cercetării judecătoreşti (prin Încheierea din 12 octombrie 2010, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile) inculpatul a avut posibilitatea să formuleze obiecţiuni astfel că nici acest mijloc de probă nu poate fi înlăturat, administrarea sa fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Relativ la încheierile de şedinţă, întocmite de instanţa de apel la 21 iunie 2012, 6 septembrie 2012, 27 septembrie 2012, se constată că primele au fost date ca urmare a formulării unor cereri de amânare, iar la termenul din 27 septembrie 2012, instanţa de apel a admis, în parte, probele propuse de inculpatul V.G., motivând atât admiterea cât şi respingerea parţială a acestora.

Ca atare nu se poate reţine, astfel cum a solicitat apărarea, nelegalitatea acestora şi implicit se va constata netemeinicia acestei critici.

Decizia pronunţată în apel este motivată şi permite instanţei de recurs să efectueze, în mod corespunzător, un control al legalităţii şi temeiniciei ei.

Sub aspectul probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că acesta dovedeşte vinovăţia inculpatului V.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, declaraţiile inculpaţilor S.I., T.D.P., A.C.D., declaraţiile martorilor iar pe de altă parte celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească care reflectă limitele şi modalitatea în care inculpatul V.G. s-a implicat în activitatea infracţională.

Astfel, din declaraţiile inculpaţilor rezultă că iniţial S.C. N.V.M. S.R.L. a fost coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i s-au alăturat inculpaţii T.D.P., S.I. şi A.C.D. Toţi aveau cunoştinţă despre activitatea ilicită cu produse petroliere, pe care le-au vândut societăţilor comerciale la care se face referire în actul de sesizare a instanţei.

Din analiza procesului-verbal de control, întocmit de D.G.F.P. Argeş nr. 12253/2006, a rezultat că inculpatul V.G., în calitatea sa de administrator la S.C. N.V.M. S.R.L. a depus raporturi, dar acestea reprezentau alte operaţiuni comerciale decât cele cu produse petroliere, nefiind depuse niciun fel de declaraţii cu privire la acciza pe produse petroliere.

Grupul organizat a fost constituit la iniţiativa inculpatului V.G., la care au aderat ceilalţi inculpaţi, activitatea infracţională desfăşurându-se în perioada octombrie 2003 - iunie 2004, în locuinţe închiriate în municipiul Ploieşti şi Piteşti, pe care le foloseau ca baze de lucru.

Inculpatul S.I. a relatat modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, inculpatul V.G. fiind cel care coordona efectiv activitatea grupului infracţional, scopul urmărit şi atins fiind acela al comercializării produselor petroliere în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Nu a existat o evidenţă a actelor contabile, aspect reţinut şi în notele de constatare respectiv raportul de expertiză, fapt ce a determinat reţinerea în sarcina inculpatului V.G., alături de infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 291/2005.

Martorii audiaţi în cauză confirmă tranzacţiile comerciale efectuate de S.C. N.V.M. S.R.L., parte din facturi fiind semnate de inculpatul V.G., tot el fiind cel care l-a abordat pe martorul F.D.T. - administrator la S.C. A.C. S.R.L. Piteşti şi S.C. A.N.C. S.R.L. Drăgăşani - vânzându-i, ulterior, diferite produse petroliere.

Cercetările efectuate au relevat faptul că inculpatul S.I. era cel care, de regulă, aştepta într-o parcare din apropierea rafinăriei de unde trebuiau să procure produsul petrolier neaccizat, loc în care venea şi inculpatul T.D.P. care îl contacta, la rândul său, pe inculpatul V.G. cu care stabilea, de comun acord, ce tip de produse trebuia să treacă în acte şi către ce beneficiar.

Inculpatul S.I. întocmea, la rândul său, documentele care i se cereau şi le semna, iar alteori, când acesta se afla în stare de ebrietate înscrisurile erau semnate de ceilalţi inculpaţi.

Probele testimoniale sunt completate cu notele de constatare întocmite de D.G.F.P. Argeş dar şi cu raportul de expertiză contabil dispus şi efectuat în cauză.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, se reţine că din procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. Argeş - Direcţia Controlului Fiscal - rezultă că S.C. N.V.M. S.R.L. administrată de inculpatul V.G. a acţionat ca o societate tip fantomă, fiind folosită de inculpaţii V.G. şi S.I. la efectuarea unor tranzacţii ilegale. În urma examinării rulajului conturilor, s-a constatat că pentru a nu li se depista activităţile comerciale inculpatul V.G. a făcut, în mod succesiv, transferuri de bani de la o bancă la alta, a retras sume de bani sub motivarea restituire împrumut asociat sau ridicare de bani pentru salarii, în condiţiile în care S.C. N.V.M. S.R.L. nu figura în evidenţele A.F.P. Costeşti cu niciun salariat. Inculpatul V.G. a transferat, de asemenea, sume de bani din contul S.C. N.V.M. S.R.L. în conturile sale personale, a efectuat sau a primit sume de bani de la firme fantomă (S.C. P.D. S.R.L. Ploieşti, S.C. I. S.R.L. Sighetu Marmaţiei, S.C. S. S.R.L. Bucureşti, etc.).

Prin toate aceste modalităţi inculpatul V.G. a urmărit ascunderea, disimularea originii ilicite a sumelor de bani cu care erau alimentate conturile S.C. N.V.M. S.R.L.

În fine, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie este legală, probele administrate demonstrând existenţa acesteia şi săvârşirea ei de către inculpaţi astfel că nu se poate dispune o soluţie de achitare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.

Va casa în parte decizia şi în parte Sentinţa penală nr. 204 din 29 martie 2012 a Tribunalului Argeş numai în ceea ce priveşte omisiunea anulării înscrisurilor falsificate şi în baza art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea acestora.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.D.P., A.C.D., S.I. şi V.G.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 - 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 204 din 29 martie 2012 a Tribunalului Argeş, numai în ceea ce priveşte omisiunea anulării înscrisurilor falsificate.

În baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea următoarelor înscrisuri:

I. Documentele ridicate de la beneficiarii de produse petroliere şi în care inculpaţii, care au emis aceste documente în numele S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, au inserat menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la produsul comercializat, respectiv:

1. Facturi fiscale, după cum urmează:

- Factura Serie/Număr AGAGA 1558360 din 29 iulie 2002 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C T.G. S.R.L. - volumul III dosar urmărire penală, fila 129;

- Factura Serie/Număr AGACA 1558361 din 09 august 2002 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. L.V. S.R.L. RM. VÂLCEA - volumul III dosar urmărire penală, fila 6;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085567 din 04 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 208;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085568 din 16 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 209;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085570 din 17 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 210;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085571 din 18 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 211;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085572 din 19 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 212;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085574 din 30 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 213;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085597 din 04 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.C.C. S.R.L., volumul VI dosar urmărire penală, fila 303;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085575 din 10 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 85;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085580 din 25 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 87;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085590 din 03 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeş, volumul IV dosar urmărire penală, fila 6;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085593 din 05 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeş - volumul IV dosar urmărire penală, fila 7;

- Factura Serie/Număr AGACB 6866409 din 12 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 314;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085598 din 13 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeş, volumul IV dosar urmărire penală, fila 8;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085582 din 15 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. E. S.R.L. Saliste Sibiu, volumul X dosar urmărire penală, fila 120;

- Factura Serie/Număr AGACB 6866402 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C E.S. S.R.L. Sebeş, Alba, volumul X dosar urmărire penală, fila 296;

- Factura Serie/Număr AGACB 6866403 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. E.S. S.R.L. Sebeş, Alba, volumul X dosar urmărire penală, fila 297;

- Factura Serie/Număr AGACB 6866401 din 21 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 88;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085591 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Braşov, volumul III dosar urmărire penală, fila 38;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 2367643 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A. S.A. Alexandria, volumul VI dosar urmărire penală, fila 25;

- Factura Serie/Număr AGACB 8804786 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeş, volumul IV dosar urmărire penală, fila 9;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 2367650 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 90;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 3210950 din 05 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. M.K.O. S.R.L. Timişoara, volumul III dosar urmărire penală, fila 26;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085592 din 06 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. I.S.C. S.R.L. - volumul III dosar urmărire penală, fila 387;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 1085588 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 93;

- Factura Serie/Număr UMAAAA 3210945 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 318;

- Factura Serie/Număr AGACB 686414 din 26 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Braşov, volumul III dosar urmărire penală, fila 36;

- Factura Serie/Număr AGACB 686411 din 21 iunie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 325;

- Factura Serie/Număr AGACB 6866413 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, cumpărător S.C. P.O. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila 37.

2. Avize de însoţire a mărfii, după cum urmează:

- Aviz Serie/Număr UMAAAAA/1166477 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. A. S.R.L., volumul IV dosar urmărire penală, fila 210;

- Aviz Serie/Număr AGAAA 0964457 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. T.G. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila 37;

- Aviz Serie/Număr AGAAA 0964473 din 25 martie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 86;

- Aviz Serie/Număr AGAAA 0964487 din 10 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 91;

- Aviz Serie/Număr UMAAAAA 1166467 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 92;

- Aviz Serie/Număr AGAAA 0964476 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costeşti, beneficiar S.C. A.C. S.R.L. Caransebeş, volumul VI dosar urmărire penală, fila 304.

II. Ordine de plată, în care inculpaţii au inserat menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la justificarea operaţiunii, după cum urmează:

- Ordin nr. 8 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 234;

- Ordin nr. 21 din 22 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 235;

- Ordin nr. 17 din 18 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 237;

- Ordin nr. 19 din 21 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 238;

- Ordin nr. 27 din 21 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 240;

- Ordin nr. 17 din 10 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 241;

- Ordin nr. 16 din 09 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 242;

- Ordin nr. 13 din 01 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 243;

- Ordin nr. 9 din 10 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 244;

- Ordin nr. 10 din 04 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 245;

- Ordin nr. 8 din 17 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 246;

- Ordin nr. 14 din 03 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 248;

- Ordin nr. 10 din 24 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 247;

- Ordin nr. 21 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 279;

- Ordin nr. 23 din 13 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 280;

- Ordin nr. 8 din 20 februarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 281;

- Ordin nr. 10 din 21 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 282;

- Ordin nr. 12 din 23 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 283;

- Ordin nr. 14 din 27 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 284;

- Ordin nr. 16 din 27 iunie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 285;

- Ordin nr. 20 din 28 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 286;

- Ordin nr. 22 din 13 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 287;

- Ordin nr. 19 din 03 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 288;

- Ordin nr. 4 din 26 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 289;

- Ordin nr. 12 din 25 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 292;

- Ordin nr. 1 din 21 august 2002 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 294;

- Ordin nr. 54 din 04 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 296;

- Ordin nr. 27 din 20 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 298.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.D.P., A.C.D., S.I. şi V.G. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi T.D.P. şi V.G. la plata sumelor de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi A.C.D. şi S.I. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2013.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 3549/2013. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 3618/2013. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3587/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.),