ICCJ. Decizia nr. 3521/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3521/2013

Dosar nr. 13036/111/2012

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 27 din 15 februarie 2013 a Tribunalului Bihor, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., cetăţenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, cu 2 copii minori, recidivist postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) şi (3), rap. la art. 64 lit. a) teza II şi b) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi.

S-au respins pretenţiile civile formulate de partea vătămată M.A.

În baza art. 169 alin. (1) teza II şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, indisponibilizat în vederea examinării criminalistice prin Procesul-verbal din 31 octombrie 2012.

S-a dispus restituirea documentelor de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 şi aflate la dosarul de urmărire penală ataşat prezentei cauze, în plic sigilat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În ceea ce priveşte onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat s-a constatat că s-a dispus achitarea acestuia, conform delegaţiei de la dosar, prin Încheierea din 18 decembrie 2012, dată în prezenta cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen., rap. la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995, republicată, cu referire la art. 5 lit. e) din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu desemnat pentru partea vătămată, conform delegaţiei de la dosar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, întocmit în Dosar nr. 90/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I., pentru săvârşirea în data de 31 octombrie 2012 a infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru că a transportat-o pe partea vătămată M.A., împotriva voinţei acesteia, din mun. Salonta în mun. Oradea în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea faţă de celelalte infracţiuni pentru care a fost cercetat inculpatul.

Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune morale.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de examinare criminalistică, planşă foto şi probe dactiloscopice, declaraţiile martorilor şi părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, proces-verbal de ridicare şi de vizionare a unor înregistrări video şi CD conţinând aceste înregistrări, proces-verbal de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, plic conţinând 3 urme biologice, prelevate din autoturismul B. cu număr de înmatriculare X, plic conţinând 7 chiştoace de ţigări, ridicate din acelaşi autoturism, plic conţinând documentele autoturismului respectiv, celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În vara anului 2012, inculpatul B.I. zis "B." a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către mai multe persoane pe raza mun. Oradea. De asemenea, în schimbul unor sume de bani, inculpatul B.I. a asigurat supravegherea şi paza unor persoane de sex feminin care se prostituau în folosul său sau al numitului H.A.

La începutul lunii iunie 2012, partea vătămată M.A. s-a deplasat în mun. Oradea, prilej cu care a fost acostată de făptuitorul B.G. zis "D.", acesta propunându-i să se căsătorească. Drept urmare, partea vătămată M.A. s-a mutat în locuinţa făptuitorului B.G. din mun. Oradea. După câteva zile, potrivit declaraţiei părţii vătămate M.A., făptuitorul B.G. şi mama acestuia, învinuita B.C. zisă "B.A.", au determinat-o să se prostitueze, ea făcând acest lucru pe raza mun. Oradea timp de aproximativ 2 săptămâni. Partea vătămată M.A. a arătat că în această perioadă a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale, de cele mai multe ori cu şoferi de camion, fiind supravegheată de învinuita B.C. zisă "B.A." şi uneori de inculpatul B.I., iar banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, circa 400 RON zilnic, i-a remis integral învinuitei B.C. Inculpatul B.I. se află în relaţii de rudenie cu învinuita B.C., aceasta din urmă fiindu-i mătuşă.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu Adresa cu nr. 2904 din 7 noiembrie 2012 a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bihor, din care rezultă că numita M.A. a fost sancţionată contravenţional în datele de 17 şi de 21 iunie 2012 conform Legii nr. 61/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borşului şi pe Calea Clujului din mun. Oradea "în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc pentru a întreţine relaţii sexuale cu scopul de a obţine foloase materiale".

În data de 24 iunie 2012, inculpatul B.I. s-a înţeles telefonic cu numitul H.A. să o aducă pe partea vătămată M.A. în mun. Salonta pentru a practica prostituţia împreună cu numitele E.G. şi B.I.A. zisă "V.". În data de 25 iunie 2012, inculpatul B.I. i-a cerut părţii vătămate M.A. să îl însoţească şi a transportat-o pe aceasta în mun. Salonta la domiciliul numitei E.G., unde locuiau şi numiţii H.A. şi B.I.A. Inculpatul B.I. a acţionat fără ştirea mătuşii sale B.C., zisă "B.A.", la locuinţa căreia, de altfel, a rămas cartea de identitate a părţii vătămate M.A. Declaraţiile părţii vătămate M.A. şi ale numiţilor H.A. şi E.G., în sensul precizat mai sus, se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în Dosarul cu nr. 60 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea. În perioada următoare partea vătămată M.A. s-a prostituat pe raza mun. Salonta împreună cu numitele E.G. şi B.I.A., până în data de 18 iulie 2012. Conform declaraţiilor numitelor E.G., B.I.A. şi M.A., acestea acostau şoferi de camion sau de autoturisme, cu care întreţineau relaţii sexuale normale şi orale în schimbul unor sume cuprinse între 30 şi 100 RON, câştigând în acest fel circa 300 - 400 RON pe zi.

În cursul lunii iulie 2012, numitul H.A. i-a dat de înţeles inculpatului B.I. că partea vătămată M.A. a plecat spre o destinaţie necunoscută, lucru care nu era adevărat. Ulterior, partea vătămată M.A. s-a mutat cu chirie împreună cu numita B.I.A., zisă "V.", într-un imobil din mun. Salonta aparţinând martorei F.I.. Numitele M.A. şi B.I.A. au început din nou să se prostitueze, acostând "clienţi" pe raza mun. Salonta.

Din cercetări a rezultat că inculpatul B.I. le-a descoperit în perioada august - septembrie 2012 pe numitele M.A. şi B.I.A., zisă "V.", la ieşire din mun. Salonta, unde acestea se prostituau. Potrivit declaraţiilor numitelor M.A. şi B.I.A., cu acel prilej inculpatul B.I. le-a ameninţat şi le-a luat banii pe care îi aveau asupra lor, în total 650 RON, iar când numita B.I.A. a încercat să se împotrivească, a lovit-o pe aceasta cu palma peste faţă.

În cursul lunii septembrie 2012, inculpatul B.I. s-a deplasat din nou cu autoturismul în locul din mun. Salonta unde se prostitua numita B.I.A., zisă "V.", a proferat la adresa acesteia injurii şi ameninţări şi a intenţionat să o introducă în autoturism. Numita B.I.A. a reuşit să scape prin fugă, cerându-i în acest timp ajutor prin telefon taximetristului B.F.

După câteva zile, făptuitorul S.K., la solicitarea inculpatului B.I., s-a interesat despre adresa la care locuiesc numitele M.A. şi B.I.A., zisă "V.", între aceasta din urmă şi numitul S.K. izbucnind o ceartă. Urmare a incidentelor menţionate cu inculpatul B.I., numitele M.A. şi B.I.A., zisă "V.", au dezvoltat o teamă permanentă că acesta le va răpi şi le va obliga să se prostitueze în folosul său. Relevante fiind declaraţia numitei B.I.A., căreia inculpatul B.I. i-a spus că o va duce împreună cu numita M.A. în Italia pentru a practica prostituţia, precum şi declaraţia martorei S.B., pe care numita M.A. a rugat-o să sune la poliţie în cazul în care va avea probleme.

În dimineaţa zilei de 31 octombrie 2012, făptuitorul S.K. s-a deplasat la imobilul din mun. Salonta în care locuiau numitele M.A. şi B.I.A., pentru a se interesa, sub pretextul căutării unei chirii, unde se află acestea. După cum a rezultat chiar din declaraţia inculpatului B.I., făptuitorul S.K. l-a încunoştinţat telefonic despre cele constatate. Drept urmare, în jurul orei 11:00, inculpatul B.I. s-a deplasat în mun. Salonta cu autoturismul B., cu număr de înmatriculare X, aflat în proprietatea sa. Cu acest prilej, inculpatul B.I. a fost însoţit de făptuitorul V.K. şi de o a treia persoană, rămasă neidentificată. În mun.Salonta a urcat în autoturism şi făptuitorul S.K.

Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la imobilul în care locuiau numitele M.A. şi B.I.A., şi pretextând că trebuie să-i dea acesteia din urmă o carte de identitate şi o sumă de bani, i-a cerut proprietarei F.I. să o cheme afară. În momentul în care numita B.I.A. l-a văzut pe inculpatul B.I., a început să tremure de frică, şi-a luat copilul în braţe şi a fugit la locuinţa martorei H.T. După aceasta inculpatul B.I. s-a deplasat cu autoturismul, împreună cu ceilalţi 3 bărbaţi, care îl însoţeau, la localul SC P. SRL "C.V.", situat la ieşirea din mun. Salonta, în zona căruia practica prostituţia numita M.A. După ce a ajuns la locuinţa martorei H.T., numita B.I.A. a sunat-o pe partea vătămată M.A., înştiinţând-o că inculpatul le caută şi cerându-i să rămână în localul menţionat, unde va trimite un taximetru. Numita B.I.A. l-a sunat apoi pe numitul B.F., cerându-i să se deplaseze urgent la localul "C.V." pentru a o lua pe numita M.A. Numita B.I.A. a sunat-o din nou pe partea vătămată M.A., moment în care în local a intrat inculpatul B.I. Partea vătămată M.A. a mai apucat să spună plângând că "a venit B." şi a cerut ajutor, după care legătura s-a întrerupt. Inculpatul B.I. i-a solicitat numitei M.A. să-l însoţească, afirmând că o va duce la mama acesteia, însă partea vătămată s-a împotrivit, cerându-i inculpatului să o lase în pace. Drept urmare, inculpatul B.I. a condus-o afară din local pe partea vătămată M.A. cu forţa, trăgând-o de un umăr, şi a introdus-o împotriva voinţei sale în autoturismul B., în care se aflau şi cei 3 bărbaţi menţionaţi mai sus. După aceasta, inculpatul B.I. a condus autoturismul B. cu număr de înmatriculare X din mun. Salonta în mun. Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată M.A. să coboare pe traseu, în ciuda rugăminţilor şi plânsetelor acesteia (aspect confirmat inclusiv de făptuitorul S.K.). Pe drum, părţii vătămate M.A. i s-a reiterat, de asemenea, împrejurarea mincinoasă că urmează să se întâlnească în mun. Oradea cu mama sa. Astfel, din declaraţia martorei M.M.I., mama părţii vătămate, a rezultat că aceasta nu a ştiut unde se află fiica sa şi că nu a fost contactată de nicio persoană cu privire la fiica sa. În momentul în care martorul B.F. a ajuns cu taximetrul, la localul "C.V.", ospătăriţa S.B. i-a spus că numita M.A. a fost "luată" de 3 sau 4 bărbaţi, lucru despre care numitul B.F. a înştiinţat-o telefonic pe numita B.I.A. Aceasta la rândul său, după întreruperea legăturii telefonice cu partea vătămată M.A., a apelat numărul de urgenţă 112, reclamând cele întâmplate.

După ce a ajuns în mun. Oradea, iar din autoturism au coborât ceilalţi 3 bărbaţi, inculpatul B.I. a dus-o pe partea vătămată M.A. la locuinţa învinuitei B.C., iar în seara aceleiaşi zile, cunoscând că fapta a fost descoperită, s-a prezentat la sediul Poliţiei mun. Oradea cu numita M.A., după ce acesteia i s-a restituit cartea de identitate, rămasă din luna iunie 2012 la locuinţa învinuitei B.C. În prealabil, inculpatul B.I. i-a cerut părţii vătămate M.A. să declare organelor de poliţie că nu a luat-o cu forţa din mun. Salonta şi că în realitate ei doi au o relaţie intimă. De altfel, inculpatul B.I. a şi dat în acest sens un început de declaraţie la Poliţia mun. Oradea. Ulterior, la ora 01:22, inculpatul a avut o convorbire telefonică cu martorul V.G., expunând scenariile pe care are de gând să le expună organelor de anchetă. Şi în continuare, atitudinea inculpatului a fost oscilantă şi nesinceră, contradicţiile dintre declaraţia dată în faţa instanţei în data de 1 noiembrie 2012 şi declaraţia dată în faţa procurorului în data de 3 decembrie 2012 reţinându-se ca fiind mai mult decât evidente.

Audiată fiind în dosarul de urmărire penală, inculpata a declarat că s-a prostituat anterior a-l cunoaşte pe inculpat, că inculpatul i-a propus să se căsătorească cu el şi că au locuit împreună în locuinţa mamei lui în Oradea. A declarat că pe perioada cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniţi din prostituţie i-a predat acesteia. A declarat că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a fost găzduită de numita E.G. şi că în acea perioadă banii proveniţi din prostituţie i-a predat acesteia pentru găzduire şi hrană.

Audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a transportat-o pe inculpată la locurile unde se prostitua.A recunoscut că i-a propus să se căsătorească cu el şi că au locuit împreună în locuinţa mamei lui.

La termenul de judecată din 7 februarie 2013, prin declaraţia prev. la art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., arătând intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptei cuprinse în actul de sesizare.

După citirea actului de sesizare la termenul de judecată din 7 februarie 2013, s-a procedat conf. cu prev. art. 320¹ alin. (3) rap. la art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost audiat inculpatul cu privire la săvârşirea faptei descrise în actul de sesizare, respectiv la recunoaşterea ori nerecunoaşterea acesteia. Inculpatul a confirmat despre cunoaşterea conţinutului actului de sesizare şi a întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este recidivist postexecutoriu. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 6 ani, stabilită prin Decizia penală nr. 130/R din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor, fiind arestat la 8 septembrie 2005 şi eliberat condiţionat la 23 septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 714 zile.

Inculpatul B.I. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore în baza Ordonanţei cu nr. 90/D/P/2012 din 1 noiembrie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi arestat preventiv pe o durată de 29 zile, începând cu data de 1 noiembrie 2012 până la 29 noiembrie 2012, prin Încheierea cu nr. 66/2012 (Dosar nr. 11018/111/2012) a Tribunalului Bihor, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 51 din 1 noiembrie 2012. Prin Încheierea cu nr. 75/2012 din 23 noiembrie 2012 (Dosar nr. 12015/111/2012) a Tribunalului Bihor, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 30 noiembrie 2012 până la 29 decembrie 2012.

Prima instanţă şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală ţinând seama de acestea la pronunţarea soluţiei în cauză. S-au constatat îndeplinite condiţiile stipulate în art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la faptă, inculpat şi celelalte chestiuni legate de cauză.

S-a reţinut că, din probele administrate a rezultat că starea de fapt este stabilită, fapta inculpatului există, constituie infracţiune, a fost săvârşită de inculpat şi că există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse. Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta astfel descrisă.

În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate şi de opţiunea inculpatului privind aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. - respectiv a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză, dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, reţinând şi poziţia exprimată de inculpat, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus şi probată la dosar, de a o transporta în data de 31 octombrie 2012 pe partea vătămată M.A. din mun. Salonta în mun. Oradea, împotriva voinţei acesteia, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. S-a reţinut că rezultă că fapta inculpatului şi starea de fapt sunt stabilite că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse, şi că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpatului în baza art. 320¹ alin. (ultim C. proc. pen.

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpatului, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., cât şi prev. art. 320¹ C. proc. pen., instanţa l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenţie, cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi şi fără reţinerea circumstanţelor atenuante.

S-a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante, dată fiind conduita anterioară, gravitatea faptei săvârşite şi scopul ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 41 de ani, antecedentele penale, împrejurările comiterii faptei, gradul sporit de pericol social al acestuia, posibilitatea de reintegrare socială, precum şi atitudinea inculpatului, de recunoaştere şi regret a acesteia, în condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la măsura preventivă, tribunalul a constatat că temeiul avut în vedere de către instanţă la luarea măsurii arestului preventiv şi pe parcursul procesului penal cu ocazia menţinerii acestei măsuri subzistă şi în prezent şi impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind nicio modificare.

Tribunalul a apreciat că probele evidenţiate până în prezent în cauză justifică menţinerea măsurii arestării preventive în ce-l priveşte pe inculpat, la dosar existând probe care indică magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, pericol care în cazul de fată evidenţiază şi justifică o suspiciune rezonabila, măsura arestării fiind proporţională cu gravitatea faptei, ceea ce face ca celelalte măsuri să nu fie suficiente.

Au fost evidenţiate fapte concrete pe baza cărora s-a estimat riscul lăsării inculpatului în libertate, prin urmare au fost furnizate motive pertinente şi suficiente pentru a justifica necesitatea menţinerii inculpatului în arest.

Tribunalul a constatat că nu se impune luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege, neprivative de libertate, deoarece conduita inculpatului pe care acesta înţelege să o adopte în societate este certă, fiind justificată necesitatea protejării ordinii publice. Prin urmare nu poate fi dispusă înlocuirea măsurii şi nu există condiţiile legale pentru revocarea acesteia. Faţă de aceste împrejurări a rezultat că măsura arestului este proporţională cu gravitatea faptei, celelalte măsuri s-au apreciat ca fiind insuficiente, temeiul invocat justificând menţinerea arestului preventiv al inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol pentru ordinea publică.

În speţă, au fost respectate şi prevederile art. 5 parag. 3 şi 4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Atâta timp cât nu s-a stabilit că reţinerea inculpatului este nelegală, neexistând motive pentru a nu mai menţine starea de arest a inculpatului, respectiv pentru a revoca măsura ori a o înlocui din oficiu.

Drept urmare, s-a menţinut măsura arestării preventive, dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor, şi s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi.

Cu privire la pretenţiile civile formulate de partea vătămată M.A. faţă de inculpat, instanţa le-a respins.

În prezenta cauză inculpatul a fost cercetat pentru transportarea părţii vătămate M.A. din mun. Salonta în mun. Oradea, împotriva voinţei acesteia, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei. Pentru această faptă partea vătămată nu a explicat în ce măsură conduita inculpatului i-a cauzat suferinţe.

Întrucât prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea faţă de celelalte infracţiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, declaraţiile părţii vătămate potrivit cărora pe perioada cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniţi din prostituţie i-a predat acesteia, respectiv că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a fost găzduită de numita E.G. şi că în acea perioadă banii proveniţi din prostituţie i-a predat acesteia pentru găzduire şi hrană, s-a reţinut că, vor fi avute în vedere în respectiva cauză.

Cu privire la autoturismul inculpatului indisponibilizat prin Procesul-verbal din 31 octombrie 2012, din dosar a rezultat că autoturismul nu a fost ridicat în vederea confiscării, ci în vederea examinării criminalistice deoarece a servit la transportarea părţii vătămate M.A. Faţă de această împrejurare, instanţa a dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X şi documentele de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 şi aflate la dosarul de urmărire penală ataşat prezentei cauze, în plic sigilat.

Cu privire la apărarea din oficiu, instanţa a apreciat necesar a desemna apărător pentru partea vătămată şi a dispus plata onorariului conform delegaţiei de la dosar.

Cu privire la exercitarea apărării din oficiu pentru inculpat, potrivit prev. art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Protocolul 113.928/2008 încheiat de Ministerul Justiţiei cu U.N.B.R., în cursul judecăţii onorariul avocatului se acordă o singură dată pentru fiecare grad de jurisdicţie.

În împrejurarea în care s-a dispus menţinerea arestului preventiv a inculpatului în baza art. 300¹ C. proc. pen. a fost desemnat apărător din oficiu pentru etapa cercetării judecătoreşti, delegaţia fiind decontată prin Încheierea din 18 decembrie 2012, dată în prezenta cauză.

Drept urmare, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Protocol, delegaţiile ulterioare ale aceluiaşi apărător din oficiu, ori ale altor apărători din oficiu desemnaţi în cursul judecăţii, s-a reţinut că nu pot fi decontate.

Prin urmare, ţinând seama de limitele pedepselor şi de cele de mai sus, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art:37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.I., recidivist postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) şi (3) rap. la art. 64 lit. a) teza II şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate durata reţinerii şi arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la zi.

S-au respins pretenţiile civile formulate de partea vătămată M.A.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.I., solicitând desfiinţarea acesteia în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată în raport de împrejurarea că inculpatul-apelant a formulat un denunţ, condiţii în care sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat şi a fost respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea din 11 decembrie 2012, dat în Dosarul nr. 90/D/P/2012, inculpatul-apelant B.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 278/2001, constând în aceea că, în data de 31 octombrie 2012, a transportat-o prin răpire pe partea vătămată M.A., din mun. Salonta în mun. Oradea, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de inculpat sub aspectul comiterii infracţiunilor de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului-apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Probele administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul-apelant a declarat că le cunoaşte şi pe care şi le-a însuşit, au făcut dovada faptului că acesta, în data de 31 octombrie 2012, a răpit-o pe partea vătămată intimată M.A. din localul "C.V." din Salonta, unde aceasta practica prostituţia şi a transportat-o în Oradea, la locuinţa numitei B.C., în scopul exploatării sexuale a acesteia în folosul său, prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Astfel, partea vătămată intimată M.A. a început să practice prostituţia în vara anului 2012, fiind supravegheată atât de B.C., care se află în relaţii de rudenie cu inculpatul-apelant, fiindu-i mătuşă, cât şi de inculpatul-apelant B.I.

În data de 25 iunie 2012, inculpatul-apelant a transportat-o, fără a o înştiinţa pe mătuşa sa, pe partea vătămată M.A. în Salonta, la domiciliul numitei E.G., unde locuiau şi numiţii H.A. şi B.I.A., iar în perioada următoare partea vătămată intimată s-a prostituat pe raza acestui municipiu, împreună cu numitele E.G. şi B.I.A., până în data de 18 iulie 2012.

În cursul lunii iulie 2012, numitul H.A. i-a dat de înţeles inculpatului-apelant că partea vătămată a plecat spre o destinaţie necunoscută, împrejurare care s-a reţinut că nu este reală. Ulterior, partea vătămată M.A. s-a mutat în chirie, împreună cu numita B.I.A., într-un imobil din mun. Salonta aparţinând martorei F.I., împreună cu care a început din nou să se prostitueze pe raza mun. Salonta. Probabil în perioada august - septembrie 2012, inculpatul-apelant le-a descoperit pe cele două la ieşirea din mun. Salonta, unde acestea se prostituau, prilej cu care le-a ameninţat şi le-a luat banii pe care acestea îi aveau asupra lor, ocazie cu care a şi lovit-o pe numita F.I., care a încercat să se împotrivească.

În cursul lunii septembrie 2012, inculpatul-apelant s-a deplasat din nou în Salonta, la locul unde se prostitua numita B.I.A., a proferat la adresa acesteia injurii şi ameninţări şi a intenţionat să o introducă în mod forţat în autoturismul său, dar aceasta a reuşit să scape prin fugă. Ca urmare a acestor acţiuni ale inculpatului-apelant, atât partea vătămată intimată, cât şi numita B.I.A. au dezvoltat o teamă permanentă, fiindu-le frică că inculpatul-apelant le va răpi şi le va obliga să se prostitueze în folosul său.

Acesta s-a reţinut că este contextul în care, în data de 31 octombrie 2012, inculpatul-apelant a ajuns la localul C.V. din Salonta şi a obligat-o pe partea vătămată să-l însoţească, deşi aceasta s-a împotrivit, spunându-i să o lase în pace. Ca urmare, inculpatul-apelant a condus-o cu forţa pe partea vătămată afară din local, trăgând-o de umăr şi a introdus-o, împotriva voinţei sale, în autoturismul B. cu nr. de înmatriculare X. Inculpatul-apelant a condus apoi acest autoturism din Salonta până în Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată să coboare pe traseu, în ciuda rugăminţilor şi a plânsetelor acesteia şi a dus-o la locuinţa numitei B.C.

În seara aceleiaşi zile, ştiind că fapta a fost descoperită, inculpatul-apelant s-a prezentat, împreună cu partea vătămată intimată la sediul Poliţiei mun. Oradea, după ce i-a cerut acesteia să declare că nu a transportat-o cu forţa, ci că, în realitate, ei ar avea o relaţie intimă.

Starea de fapt mai sus arătată a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, din declaraţiile părţii vătămate intimate, Adresa nr. 2904 din 7 noiembrie 2012 a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bihor, din care a rezultat că în numele părţii vătămate intimate au fost încheiate două procese-verbale de constatare a contravenţiei prev. de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 12/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borşului şi pe Calea Clujului din mun. Oradea, în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc pentru a întreţine relaţii sexuale, declaraţiile martorilor B.I.A., S.K., S.B., H.T.

Justificat prima instanţă a admis cererea formulată de inculpatul-apelant, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 320¹ alin. (1) - (4) C. proc. pen.

Cât priveşte pedeapsa principală de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate şi cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, Curtea a constatat că acestea au fost corect individualizate şi corespund, atât ca sub aspectul naturii, cât şi al duratei lor, gravităţii deosebite a faptei pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului-apelant (care a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie), precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

Referitor la solicitarea inculpatului-apelant, de a se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, aşa cum rezultă din adresa din Dosar nr. 422/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul-apelant a furnizat informaţii ce au fost foarte utile la aflarea adevărului în cauză în ceea ce o priveşte pe inculpata B.V., referent de specialitate la Primăria mun. Oradea - Direcţia economică, cercetată pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu toate acestea, s-a reţinut că, deşi în cauză atât infracţiunea pentru care inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, cea de trafic de persoane, cât şi infracţiunea pentru care este cercetată inculpata B.V. - luare de mită, sunt infracţiuni grave, în înţelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul-apelant nu a formulat denunţ, ci doar a furnizat informaţii utile în aflarea adevărului cu privire la o cauză aflată încă în curs de urmărire penală pe rolul acestei unităţi de parchet.

Textul art. 19 din Legea nr. 682/2002 prevede două condiţii cumulative, iar nu alternative, respectiv atât identificarea, cât şi tragerea la răspundere penală or, în cauza în care inculpatul-apelant a furnizat informaţii, până în prezent s-a procedat doar la identificarea unei persoane despre care se presupune că a comis o infracţiune gravă, dar în cauză încă nu s-a realizat condiţia tragerii la răspundere penală, câtă vreme cauza se află încă în faza de urmărire penală.

Astfel fiind, s-a reţinut că informaţiile furnizate de inculpatul-apelant nu s-au materializat, nefiind încă sesizată instanţa de judecată, Curtea apreciind că în cauză inculpatul-apelant nu poate beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, de o reindividualizare a pedepsei.

S-a mai constatat că justificat prima instanţă a dispus restituirea către inculpat a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X şi a documentelor de identificare a acestuia, câtă vreme acesta a fost indisponibilizat doar în vederea efectuării examinării criminalistice.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

Împotriva sentinţei şi deciziei penale mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I., criticând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct 17² cu referire la pct. 14 C. proc. pen., invocate de către recurentul-inculpat, solicitând casarea acestora în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată, prin reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 6 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 invocat de către recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost modificat sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că pot fi supuse casării de către instanţa de recurs doar hotărârile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menţinut în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurentul-inculpat şi-a motivat recursul la data de 24 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că aceste critici formulate de recurentul-inculpat se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Or, din Adresa nr. 1024/II.1/2013 din data de 28 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, remisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu referire la prezenta cauză, rezultă că inculpatul-recurent a furnizat informaţii ce au facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ş.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, împotriva acestuia din urmă s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin Ordonanţa nr. 69D/P/2012 din 10 iulie 2012, fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 5866/111/2013, cauza fiind în prezent în curs de soluţionare la unitatea de parchet anterior menţionată, inculpatul R.Ş.L. fiind în continuare în stare de arest preventiv.

Astfel, se reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât, pe de o parte, atât infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cea de trafic de persoane, cât şi infracţiunea pentru care inculpatul R.Ş.L. este cercetat, respectiv trafic de persoane, sunt infracţiuni grave, în înţelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar pe de altă parte se constată că, aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul B.I. a facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ş.L., fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de textul de lege evocat anterior.

Aşa fiind, se reţine că informaţiile furnizate de inculpatul-recurent s-au materializat, inculpatul R.Ş.L. fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, Înalta Curte apreciind că în cauză inculpatul poate beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa în parte decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 27 din 15 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, şi, rejudecând:

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reţinerii şi arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Se va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte vătămată M.A., în sumă de 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 27 din 15 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, şi, rejudecând:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reţinerii şi arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3501/2013. Penal. Arestarea nelegală şi...		ICCJ. Decizia nr. 3527/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 3521/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3521/2013. Penal