Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 353/2013

Dosar nr. 5537/105/2012

Şedinţa publică din 1 februarie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 315 din data de 7 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnată inculpata O.S.V., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă din data de 29 aprilie 2012, parte vătămată O.D., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 c.p. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege şi b C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpată.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la data 9 mai 2012 la zi.

S-a luat act că părţile vătămate O.T. şi N.M.I., nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 406/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei O.S.V., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În sarcina acesteia, s-a reţinut pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală că în data de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 12,00, în timp ce se aflau în locuinţa comună din municipiul Câmpina, a sugrumat-o pe victima O.D., tatăl său, strângând-o de gât cu ambele mâini.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a reţinut această situaţie de fapt pe baza următoarelor probatorii administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşe foto aferente, raport de expertiza medico legală de necropsie nr. 222M/30.094.2010 şi planşa foto aferentă, raport de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 379 din 03 mai 2012, declaraţii martori O.T., N.M.I., O.M., O.C.M., R.N., S.C.E.M., P.C.D., S.E., V.A., P.I., proces verbal cuprinzând listingul telefonic al apelurilor primite/iniţiate de către postul telefonic instalat la locuinţa comună a victimei şi inculpatei, suport optic cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice purtate urmare a iniţierii apelului de la postul telefonic instalat la locuinţa inculpatei şi S.N.U.A.U. 112, precum şi procesul verbal de redare a acestor convorbiri, declaraţii inculpata O.S.V.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În dimineaţa zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce se aflau la locuinţa comună din municipiul Câmpina, inculpata O.S.V. i-a aplicat victimei O.D., tatăl ei, mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, iar, ulterior, în aceeaşi zi, în jurul orelor 12.00, a exercitat din nou acte de violenţă asupra victimei, sugrumând-o, provocând în acest mod decesul acesteia.

La solicitarea inculpatei, la locuinţa acesteia s-a prezentat învinuitul D.C., care, în lipsa unui document constatator al decesului, a îmbălsămat cadavrul numitului O.D., eliberând apoi un Certificat de îmbălsămare în care a menţionat, în fals, ca îmbălsămarea s-a efectuat urmare a Certificatului constatator al morţii eliberat în data de 30 aprilie 2012 de către doctor C.S., că diagnosticul stabilit de medic este „Stop cardio respirator” şi că îmbălsămarea cadavrului s-a efectuat la 24 de ore după moarte.

Învinuitul D.C. i-a înmânat inculpatei O.S.V. certificatul de îmbălsămare întocmit în fals, în baza căruia s-a efectuat transportul şi depunerea cadavrului la Capela cimitirului de pe str. Bobâlna din mun. Câmpina.

Soţii O.D. şi T. au locuit împreuna cu fiica lor, inculpata O.S.V., la locuinţa din mun. Câmpina, str. Constantin Dobrogeanu, jud. Prahova. Sora mai mică a inculpatei, numita N.M.I., este căsătorită cu numitul N.M., are doi copii minori şi locuieşte împreună cu soţul său şi cei doi copii în mun. Bucureşti.

Inculpata O.S.V. a fost căsătorită pentru o perioadă de aproximativ un an, în cursul căsătoriei suferind un avort incomplet în luna a Vl-a de sarcină.

De aproximativ 2-3 ani, inculpata O.S.V. a început să consume alcool în exces, devenind foarte agresivă faţă de părinţii săi, pe care, în mod repetat, îi lovea şi chiar îi ameninţa cu moartea.

Această situaţie tensionată din familia O. era bine cunoscută de vecinii acestora care, datorită comportamentului agresiv al inculpatei, nu interveneau în nici un fel, fiindu-le teamă de aceasta.

Inculpata a mai fost internată în trecut la Spitalul de Psihiatrie V. pentru comportament agresiv faţă de familie, fiind externată de fiecare dată la scurt timp, urmare a solicitării sale în acest sens, dar şi a părinţilor care nu declarau în faţa autorităţilor abuzurile la care sunt supuşi. O influenţă majoră în acest sens o avea chiar victima O.D., acesta refuzând să formuleze plângeri la poliţie şi să relateze abuzurile la care sunt supuşi.

În dimineaţa zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 09.00-10.00, inculpata i-a cerut tatălui sau, victima O.D., să construiască o cruce din lemn pe care să o amplaseze la locul de veci pe care îl cumpăraseră la cimitirul din localitate. Enervată că tatăl său (în vârsta de 85 de ani şi invalid, având un picior amputat de circa 14 ani) nu reuşeşte să construiască crucea respectivă, a început să îl lovească de mai multe ori cu pumnul în ceafă, episodul fiind observat şi de martorul O.M. (fratele şi vecinul victimei), alarmat de strigătele de ajutor ale numitului O.D.

Tot în cursul acestui interval de timp, între orele 09.00-10.00, inculpata a anunţat-o telefonic pe sora sa, numita N.M.I., că mama lor a murit, fără să-i dea alte amănunte, închizând imediat telefonul. Imediat numita N.M.I. a încercat de mai multe ori să telefoneze înapoi la locuinţa părinţilor săi din mun. Câmpina, reuşind în cele din urmă să discute cu aceştia. A discutat mai întâi cu tatăl său, victima O.D., care i-a comunicat că se simte foarte rău, iar apoi a încercat să vorbească şi cu mama sa însă aceasta plângea şi era foarte tulburată, neputând dialoga practic cu aceasta.

Ulterior, în jurul orelor 12.00, în timp ce se aflau în curtea locuinţei, lângă şopronul de lemne, pe fondul nemulţumirilor acumulate de-a lungul timpului faţă de tatăl său, inculpata O.S.V. l-a strâns cu ambele mâini de gât, sugrumându-l, provocând în acest fel decesul acestuia.

A anunţat-o imediat pe numita O.T. că tatăl său a decedat, fără a-i comunica faptul că ea este cea care l-a omorât. Numita O.T., văzându-l pe soţul său mort în curtea locuinţei, căzut pe lemnele din dreptul şopronului, a început să ţipe, fiind auzită de numitul O.M., dar şi de numitul P.I. (martor audiat sub a/ta identitate - n.n.). Numitul O.M., alarmat de strigătele cumnatei sale, s-a deplasat la gardul locuinţei acesteia, observând că victima era căzută la pământ, lângă şopronul de lemne, şi că numita O.T. stătea în picioare lângă aceasta, strigând „l-a omorât!”.

Inculpata O.S.V. ajutată de mama sa, a transportat cadavrul tatălui său într-una din camerele locuinţei, sesizând apoi, la ora 12.05, decesul acestuia prin sistemul 112 unde a comunicat faptul că tatăl său a decedat în timp ce tăia lemne.

De asemenea, la ora 14.06, inculpata a anunţat telefonic medicul de familie S.C.E.M. cu privire la decesul tatălui sau, comunicându-i că l-a găsit pe acesta decedat la locuinţa, iar la ora 14.48 i-a solicitat preotului R.N. să oficieze o rugăciune pentru tatăl sau. Imediat, preotul R.N. s-a deplasat la locuinţa inculpatei şi a oficiat o scurtă rugăciune victimei O.D.

La scurt timp după plecarea preotului, la solicitarea inculpatei, la locuinţa acesteia s-a prezentat învinuitul D.C., persoană fizică autorizată, care, în lipsa unui document constatator al decesului, a îmbălsămat cadavrul numitului O.D.; învinuitul D.C. a eliberat apoi un Certificat de îmbălsămare în care a menţionat, în fals, că îmbălsămarea s-a efectuat urmare a Certificatului constatator al morţii eliberat în data de 30 aprilie 2012 de către doctor C.S., ca diagnosticul stabilit de medic este „Stop cardio respirator” şi că îmbălsămarea cadavrului s-a efectuat la 24 de ore după moarte.

Învinuitul D.C. a înmânat acest certificat de îmbălsămare inculpatei în baza căruia, împreună, au transportat şi depus cadavrul la capela cimitirului situat pe str. Bobâlna din municipiul Câmpina.

Poliţia municipiului Câmpina s-a sesizat din oficiu cu privire la moartea în condiţii suspecte a numitului O.D., dispunându-se ridicarea şi transportarea cadavrului acestuia la Serviciul de Medicină Legală Ploieşti în vederea autopsierii.

În data de 30 aprilie 2012 s-a efectuat autopsierea cadavrului concluzionându-se:

- moartea numitului O.D. a fost violentă şi s-a produs prin asfixie mecanică acută prin sugrumare ;

- la examenul medico-legal extern şi intern s-au constatat leziuni traumatice cu caracter vital la nivelul gâtului care s-au putut produce prin comprimare între două corpuri dure, posibil mâna, degete, pot data din 29 aprilie 2012 şi se află in legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.

- s-au mai constatat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, lovire de corpuri/planuri dure şi comprimare între două corpuri dure (posibil muşcare), pot data din 29 aprilie 2012, dar şi anterior acestei date şi nu se află în legătură de cauzalitate cu decesul.

- poziţia agresorului faţă de victimă în momentul aplicării loviturilor a fost, cel mai probabil, faţă în faţă cu victima, iar poziţia victimei faţă de agresor a fost, cel mai probabil, în decubit dorsal.

- la examenul toxicologic alcoolemia nu se poate determina datorită prezenţei formolului în sânge.

- la examenul anatomopatologic s-au constatat modificări microscopice care confirma diagnosticul anatomo-patologic macroscopic.

Decesul poate data din 29 aprilie 2012.

De asemenea, în data de 09 mai 2012 inculpata O.S.V. a fost expertizată psihiatric la S.M.L. Ploieşti, concluzionându-se în raportul de expertiză medico-legală nr. 379 din 03 mai 2012 că, la data comiterii faptei reţinută în sarcina sa, aceasta avea capacitatea psihică de înţelegere şi apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat.

Fiind audiată, inculpata O.S.V. nu a recunoscut iniţial comiterea faptei, arătând că l-a găsit pe tatăl său mort în curtea locuinţei, căzut la pământ lângă şopronul de lemne.

Ulterior, inculpata a revenit asupra declaraţiilor, recunoscând că, în dimineaţa zilei de 20 aprilie 2012, în jurul orelor 10.00, pe fondul nemulţumirilor acumulate de-a lungul timpului, l-a prins pe tatăl său de gât cu ambele mâini şi l-a sugrumat. Imediat, declară inculpata, a simţit că victima nu mai opune rezistenţă, având corpul moale şi, luându-şi mâinile din jurul gâtului, aceasta a căzut la pământ. A verificat imediat funcţiile vitale ale victimei, constatând prin palpare în zona gâtului şi a mâinii că aceasta nu mai are puls.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal cuprinzând listingul telefonic al apelurilor primite/iniţiate de către postul telefonic instalat la locuinţa comuna a victimei şi inculpatei (din care rezultă că la ora 12.05 inculpata a sunat la sistemul 112 şi a anunţat că în acel moment a decedat tatăl său), precum şi declaraţiile martorilor N.M.I., O.T., O.M. şi P.I. (astfel cum aceştia au perceput prin prisma reperelor lor momentele desfăşurării evenimentelor relatate), se constată că momentul la care inculpata a suprimat viata victimei se situează în jurul orelor 12.00, iar nu în jurul orelor 10.00 cum declară aceasta.

Audiată cu respectarea garanţiilor procesuale, în prezenta apărătorului, inculpata O.S.V. a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând infracţiunea săvârşită. Situaţia de fapt reţinută rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale cu declaraţia de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

În drept, fapta inculpatei O.S.V. care, în data de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 12.00, în timp ce se aflau în locuinţa comuna din municipiul Câmpina, a sugrumat-o pe victima O.D., tatăl său, strângând-o de gât cu ambele mâini, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, fapta prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Faţă de inculpată sunt incidente în prezenta cauză dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., întrucât aceasta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

În temeiul textelor de lege indicate, instanţa a dispus condamnarea inculpatei O.S.V., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei care nu are antecedente penale.

În raport de criteriile arătate şi făcând în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpatei o pedeapsă redusă cu 1/3, într-un cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.

În consecinţă, având în vedere persoana inculpatei care nu are antecedente penale, este absolventă de studii superioare, atitudinea procesuală prin care a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa i-a aplicat o pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege şi rezultat din aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pedeapsa complementară fiind obligatorie a fi aplicată în cazul reţinerii acestei infracţiuni, aşa cum rezultă din textul de lege incriminator.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la data 9 mai 2012 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, având în vedere considerentele deciziei pronunţată de C.E.D.O. în cauza H. contra Marii Britanii.

Întrucât, inculpata nu are antecedente penale, însă aceasta a fost arestată preventiv în cauza de faţă, perioadă de timp în care a avut prilejul să realizeze consecinţele faptelor sale, şi mai mult faţă de împrejurarea că aceasta a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, soldată cu moartea victimei care era tatăl său, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai în condiţiile în care executarea acesteia va fi efectivă, în regim de detenţie, sens în care în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a luat act că părţile vătămate O.T. şi N.M.I., nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata O.S.V., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă, reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa redozării pedepsei prevăzute de art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 178 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata O.S.V. împotriva sentinţei penale nr. 315 din 7 septembrie 2012 a Tribunalului Prahova.

A menţinut starea de arest a inculpatei şi a computat detenţia preventivă de la 9 mai 2012 la zi, respectiv 31 octombrie 2012.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat o stare de provocare din partea victimei care era în vârstă, bolnav şi invalid.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata O.S.V., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, având în vedere circumstanţele personale ce o caracterizează.

Inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, gradul de pericol ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpata profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, fiind în vârstă, bolnavă şi invalidă.

De asemenea, faţă de împrejurarea că inculpata a solicitat a fi judecată în raport de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., limitele pedepsei au fost reduse, coborându-se pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare.

Lipsa antecedentelor penale, ca şi atitudinea sinceră a inculpatei au fost avute în vedere de instanţa de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu mai poate opera o nouă reindividualizare a pedepsei.

În mod corect a fost respinsă cererea inculpatei de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., în cauză nefiind întrunite cerinţele acestui text de lege, în sensul că, în momentul în care a acţionat asupra victimei, inculpata nu se afla în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust şi care să fi pus în pericol grav persoana inculpatei, iar acţiunea părţii vătămate nu a fost de natură să producă inculpatei o puternică tulburare sau emoţie care să o determine să acţioneze asupra acesteia astfel cum s-a întâmplat, adică sugrumând-o cu ambele mâini.

În consecinţă, a aplica o pedeapsă într-un cuantum şi mai mic decât cel stabilit de instanţa de fond ar echivala cu ineficienţa actului de justiţie, astfel încât apreciază Înalta Curte că se impune aplicarea unei sancţiuni penale corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al faptei comise.

Nici poziţia sinceră a inculpatei şi lipsa antecedentelor penale nu pot determina reindividualizarea pedepsei, cât timp această atitudine a inculpatei reprezintă doar o asumare a consecinţelor faptei sale şi nu poate determina, în mod singular, aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.

Gravitatea faptei, ca şi modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun condiţia că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, corespunzător exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă prevenţia de la 9 mai 2012 la 1 februarie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.S.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 mai 2012 la 01 februarie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 februarie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 348/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 356/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 348/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 356/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3571/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3579/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.), lua