ICCJ. Decizia nr. 3571/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3571/2013
Dosar nr. 7638/110/2009*
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 150/D din 31 mai 2012, Tribunalul Bacău a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul L.G. din 2 infracţiuni din rechizitoriul nr. 42/P/2009, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 C. pen. şi a infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din rechizitoriul nr. 3/P/2010, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că pentru acest inculpat s-au reţinut următoarele infracţiuni:
- art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.,
- art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru inculpata G.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni din rechizitoriul 42/P/2009, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. L.G. - fiul lui D. şi L., născut în Bacău, domiciliat în municipiul Bacău, str. I., judeţul Bacău, cu cetăţenie română, studii gimnaziale, căsătorit, administrator la SC T.C. SRL Bacău, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor:
- dare de mită prevăzută prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen.,la pedeapsa de 3 ani închisoare
În baza art. 33 lit. a), art, 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Pedeapsă de executat: 4 ani închisoare
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.
2. A.A.C. - fiul lui A. şi N., născut în municipiul Oneşti, judeţul Bacău, domiciliat în municipiul Bacău, str. N., judeţul Bacău, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.
3. S.R. - fiul lui G. şi S. născut în localitatea Haifa, Israel, domiciliat în municipiul Bucureşti, B-dul U. sector 3, cetăţean român şi israelian, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.
4. G.N. - fiica lui M. şi M., născută în comuna Sănduleni, judeţul Bacău, domiciliată în Bacău, str. N., judeţul Bacău, cu cetăţenie română, studii liceale, căsătorită, administrator la SC V.N. SRL Bacău, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.
5. C.S.G. - fiul lui A. şi M., domiciliat în Bacău, str. A., judeţul Bacău, cu cetăţenie română, studii superioare, căsătorit, arhitect, liber profesionist, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare
Conform art. 71 alin. (1). şi 2 din C. pen. s-a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a următoarelor sume de bani:
- suma de 11. 287 RON;
- 20.000 euro;
- 700 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Judeţeană Bacău potrivit ordinului de încasare numerar nr. xxx din 10 aprilie 2009.
S-a menţinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanţa din 04 decembrie 2009, potrivit procesului-verbal din 07 decembrie 2009, asupra unui teren al inculpatului L.G. din municipiul Bacău;
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 5 000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
P.N.O. - secretarul municipiului Bacău, a formulat, la data de 30 martie 2009, o sesizare cu privire la faptul că începând din luna martie 2009, L.G. şi G.N., în mod direct ori prin intermediari, i-au promis darea sumei de 100.000 euro, suplimentată apoi la suma de 200.000 euro, în vederea soluţionării favorabile a unei cereri privind retrocedarea unor imobile de pe raza municipiului Bacău în baza Legii nr. 10/2001.
De asemenea, denunţătorul a sesizat că în ziua de 13 februarie 2009 a primit o cutie cu bijuterii din aur de la C.S.G., bunuri care proveneau de la inculpatul L.G. şi pe care denunţătorul le-a restituit acestuia din urmă, întrucât erau date în acelaşi scop.
La data de 06 aprilie 2009, G.C., Şef Serviciu juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău a formulat denunţ, sesizând faptul că la începutul anului 2009 a primit suma de 700 euro de la A.A.C., funcţionar public în cadrul Serviciului cadastru al primăriei, sumă care, aşa cum i-a relatat A.A.C. provine de la L.G. şi era dată pentru soluţionarea dosarului de retrocedare în care era implicat.
S-a reţinut că inculpaţii L.G. şi G.N. au dobândit drepturile asupra imobilelor situate în Bacău pe str. O şi str. O.6 în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu cedenţii F.C., F.C.1 şi F.V. la data de 20 august 2008 şi autentificat sub nr. aaa din 20 august 2008 la Biroul Notarului Public N. din Bucureşti, contra sumei de 220.000 euro.
Pentru aceste imobile cedenţii formulaseră notificare în vederea retrocedării către Primăria municipiului Bacău la data de 10 iulie 2001, înregistrată sub nr. 22944/2001.
Imobilul din str. O. consta într-o construcţie cu 7 camere şi teren în suprafaţă de 691 m2, iar imobilul din str. O.6 era compus dintr-o construcţie cu mai multe camere şi dependinţe şi teren în suprafaţă de 3403,54 m2.
În urma acţiunii civile promovate de notificatori, prin Sentinţa civilă nr. 953/D/2008 pronunţată la data de 05 noiembrie 2008 de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6122/110/2007, primarul municipiului Bacău a fost obligat să răspundă la notificarea formulată de F.C., F.C.1 şi F.V.
Inculpaţii L.G. şi G.N. au comunicat la data de 15 septembrie 2008 Primăriei municipiului Bacău că s-au subrogat în drepturile moştenitorilor şi au solicitat ca dispoziţia de restituire să fie emisă pe numele lor.
După cum s-a stabilit din cercetările efectuate, oportunitatea dobândirii drepturilor litigioase le-a fost prezentată inculpaţilor de F.I., persoană împuternicită de reprezentanţii familiei F. în efectuarea demersurilor legate de soluţionarea notificării.
Inculpaţii, care vizau revânzarea imobilelor ce făceau obiectul notificării cu profit substanţial, au achiziţionat drepturile litigioase asupra acestora şi în baza informaţiilor obţinute de la funcţionari publici din cadrul Primăriei municipiului Bacău, din cercul lor de cunoştinţe.
Astfel, inculpatul C.S.G. i-a asigurat că stadiul soluţionării notificării era avansat, iar emiterea dispoziţiei administrative de restituire urma să aibă loc în scurt timp, întrucât se discutase deja într-o şedinţă a Comisiei interne de analiză a notificărilor depuse conform Legii nr. 10/2001.
Atât de la procuratorul F.I. cât şi pe baza informaţiilor solicitate de la Primăria municipiului Bacău, cei doi inculpaţi au aflat că restituirea nu se putea realiza decât parţial în natură, întrucât clădirea şi 120 m2 teren de pe str. O. erau deţinute de SC T. SA Bacău şi de o persoană fizică, iar suprafaţa de 1563,54 m2, teren de pe str. O.6 era ocupată de reţele edilitare, de un bloc de locuinţe şi de alte terenuri private.
Cu privire la imobilele ce nu puteau fi restituite în natură, exista posibilitatea legală în baza art. 10 din Legea nr. 10/2001 de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv compensarea cu alte terenuri.
În baza aceluiaşi cerc de cunoştinţe, din care făceau parte şi inculpatul A.A.C. şi martora B.L., funcţionari în cadrul Serviciului cadastru (actual Serviciul de restituire proprietăţi) al Primăriei municipiului Bacău inculpaţii au obţinut informaţii despre terenuri în poziţii centrale ale municipiului Bacău, de valoare însemnată, aflate în proprietatea privată a municipalităţii şi concesionate de aceasta unor persoane fizice sau juridice.
Aceste informaţii, deşi nu sunt interzise accesului public, nu sunt la îndemâna oricărei persoane, ci sunt cunoscute numai la nivelul funcţionarilor administraţiei publice locale iar pe baza lor, inculpaţii au prefigurat posibilitatea unor câştiguri însemnate şi au acţionat în scopul ca astfel de terenuri să le fie acordate în compensare odată ce s-au subrogat în drepturile membrilor familiei F. Totodată, au vizat rezolvarea cu celeritate a intereselor lor, având în vedere că doreau câştiguri imediate şi în plus, inculpatul L.G. luase credite cu camătă.
Iniţial, inculpatul L.G. şi-a asumat sarcina de a continua şi pentru G.N. demersurile legate de soluţionarea notificării. În acest sens, s-a prezentat la Primăria municipiului Bacău şi a depus la dosar lista cu locaţiile unor terenuri ale Consiliului Local Bacău, concesionate, precum şi fotografii ale acelor terenuri, cu adnotări olografe ale inculpatului L.G. referitor la amplasamentul lor.
Inculpaţii au urmărit de asemenea ca dispoziţia de restituire să le fie direct opozabilă, în condiţiile în care nu câştigaseră această vocaţie în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase.
Prin Dispoziţiile primarului municipiului Bacău nr. 3858 şi 3859 din 18 august 2009, moştenitorilor F.C., F.C.1 şi F.V. le-au fost restituite în natură suprafeţele de 583 m2 în Bacău, str. O. şi suprafaţa de 1840 m2 în str. O.6 (în 3 loturi), iar pentru restul suprafeţei de teren, cât şi pentru clădirea solicitată s-a respins cererea de restituire în natură, întrucât erau deţinute legal de alte persoane ori erau ocupate de reţele de utilităţi publice şi s-a propus acordarea de despăgubiri potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Această soluţie, care presupune practic, acordarea unor titluri de valoare emise de Ministerul Finanţelor Publice pentru partea de imobile ce nu s-au putut restitui în natură, nu a convenit inculpaţilor, întrucât implica prelungirea în timp a rezolvării intereselor lor financiare şi imposibilitatea de a specula un profit substanţial.
Din aceste motive, inculpaţii au contestat aceste dispoziţii, în numele notificatorilor F.C.1, F.C. şi F.V. la Tribunalul Bacău, secţia civilă, în Dosarul nr. 6155/110/2009, solicitând anularea lor parţială şi obligarea municipalităţii la restituirea în natură a întregii suprafeţe disponibile pe vechiul amplasament şi acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent, prin compensarea cu alte bunuri, susţinând că au făcut dovada existenţei acestor bunuri ce pot fi acordate în compensare.
După comunicarea, în luna septembrie 2008, către Primăria municipiului Bacău a subrogării în drepturile reprezentanţilor familiei F., în vederea scopului urmărit, respectiv de a fi soluţionată operativ notificarea, prin restituirea în natură dar şi prin compensare cu terenuri centrale, iar soluţia să le fie direct opozabilă inculpaţilor, inculpatul L.G. a promis, a oferit şi chiar a dat sume de bani ori bunuri unor funcţionari ai Primăriei municipiului Bacău, direct ori prin intermediari.
Dacă iniţial, prin aceste acţiuni a vizat coruperea funcţionarilor cu care se află în relaţii mai apropiate, pe parcurs a realizat importanţa redusă a acestora şi a urmărit să ajungă la denunţătorul P.N.O., ca factor de decizie specializat şi esenţial în ierarhia personalului ce participa la elaborarea actului administrativ prin care se soluţiona o notificare la Legea nr. 10/2001. Acesta, în calitatea sa, de secretar al Primăriei municipiului Bacău viza pentru legalitate dispoziţiile în această materie, concepute de funcţionarii serviciului juridic pe baza verificărilor şi referatelor funcţionarilor serviciului de cadastru, iar după semnătura sa urma cea a primarului.
Întrucât prin aceste manopere inculpatul L.G. nu şi-a asigurat realizarea scopului propus, acesta a ameninţat că va sesiza D.N.A. şi că deţine înregistrări ce dovedesc coruperea unor funcţionari, determinând o atitudine circumspectă ori chiar reacţii de respingere ale funcţionarilor primăriei.
Pentru aceste motive, începând din luna aprilie 2009, inculpata G.N. şi-a asumat rolul de a continua demersurile, inclusiv prin săvârşirea unor acte de corupţie, cerând totodată inculpatului L.G. să nu se mai implice, pentru a nu amplifica reacţiile funcţionarilor.
În acest sens inculpata G.N. a avut mai multe întâlniri cu denunţătorul P.N.O. căruia i-a promis sume de bani pentru rezolvarea notificării în modul dorit.
Pe parcursul discuţiilor legate de notificarea familiei F., inculpata G.N., considerând că a câştigat încrederea şi cooperarea denunţătorului, i-a expus situaţia altor notificări, formulate în baza Legii nr. 10/2001 de cetăţenii israelieni A.E. şi A.C., în care era interesată şi i-a promis de asemenea sume de bani pentru soluţionarea favorabilă a acestor notificări.
Această nouă infracţiune a determinat înregistrarea Dosarului penal nr. 63/P/2009, care, prin rezoluţia procurorului din data de 21 octombrie 2009 a fost conexat la Dosarul nr. 42/P/2009.
Componenţa Comisiei de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 constituită la nivelul Primăriei municipiului Bacău este stabilită prin dispoziţia primarului municipiului nr. 725 din 31 ianuarie 2007. Potrivit acestei dispoziţii denunţătorul P.N.O., inculpatul A.A.C. şi martora B.L. fac parte din această comisie.
Metodologia de lucru a acestei comisii este prevăzută în anexa la Dispoziţia nr. 725/2007 a primarului.
1. Promisiunea sumei de 50.000 euro şi oferirea a 20.000 euro de către inculpatul L.G. către inculpatul C.S.G.
În perioada de după notificarea adresată Primăriei municipiului Bacău cu privire la subrogarea în drepturile moştenitorilor din familia F. şi până la sfârşitul anului 2008, inculpatul L.G. s-a prezentat frecvent la sediul primăriei, întâlnindu-se cu inculpatul C.S.G. în biroul acestuia.
În cadrul acestor întâlniri, inculpatul L.G. i-a declarat, în repetate rânduri inculpatului C.S.G., că este dispus să dea suma de 50.000 euro pentru soluţionarea în sensul dorit de el a notificării familiei F.
Cu ocazia altor asemenea întâlniri, inculpatul L.G. a arătat, în mod repetat, inculpatului C.S.G. un teanc de bancnote euro, precizând că are asupra sa suma de 20.000 euro, pe care i-a oferit-o efectiv în acelaşi scop.
Potrivit inculpatului C.S.G. aceste fapte s-au săvârşit în luna noiembrie 2008.
Inculpatul a adus la cunoştinţă inculpatului că, în calitatea sa de arhitect şef nu are atribuţii în soluţionarea notificărilor la Legea nr. 10/2001, astfel încât promisiunile şi oferta inculpatului au fost realizate fie pentru inculpatului C.S.G. fie pentru funcţionarul competent să îndeplinească actul în folosul inculpatului.
Deşi acest funcţionar nu a fost nominalizat de inculpatul L.G., s-a apreciat că este evident că acesta s-a adresat inculpatului C.S.G., întrucât în virtutea funcţiei sale, avea o influenţă cu atât mai calificată, astfel încât să poată determina din poziţia sa funcţionarul competent. De altfel din acţiunile ulterioare ale inculpatului L.G. şi inculpatului C.S.G. rezultă că inculpatul a solicitat inculpatului să-şi exercite influenţa asupra secretarului primăriei, P.N.O., la care inculpatul nu a avut acces în alt mod.
Faptele descrise au fost probate prin declaraţiile inculpatului C.S.G., dar şi din cele făcute în cadrul dialogului ambiental ce a fost interceptat şi înregistrat autorizat la data de 02 aprilie 2009 şi care s-a purtat în biroul denunţătorului P.N.O., între acesta şi învinuiţii C.S.G. şi A.A.C. (proces-verbal de redare scrisă).
Din aceeaşi înregistrare a rezultat că inculpatul L.G. a obţinut informaţiile despre locaţia unor terenuri concesionate din interiorul instituţiei şi i-a cerut inculpatului C.S.G. să-i confirme, din punct de vedere al competenţelor sale dacă pe anumite amplasamente din acestea pot fi edificate clădiri.
De asemenea, a rezultat că inculpatul L.G. a promis şi oferit banii în contextul în care l-a rugat pe inculpatul C.S.G. să vorbească cu secretarul Primăriei municipiului Bacău, inculpatul făcându-i şi o vizită la domiciliu inculpatului.
În acelaşi context, în cadrul dialogului înregistrat, s-a afirmat despre împrejurarea că atât inculpatul C.S.G. cât şi inculpatul A.A.C. l-au introdus pe inculpatul L.G. în audienţă la denunţătorul P.N.O., căruia i-au expus solicitările inculpatului.
Din înregistrarea altui dialog ambiental, purtat la data de 18 septembrie 2009 între denunţătorul P.N.O. şi inculpata G.N. la ieşirea din cofetăria "A." din municipiul Bacău, a rezultat că aceasta din urmă a împrumutat inculpatului L.G. suma de 100.000 euro, din care cel din urmă intenţiona să dea 50.000 euro drept mită pentru a asigura soluţionarea favorabilă a notificării, însă în final inculpatul i-a cheltuit cu dobânzile ce curgeau la alte împrumuturi luate cu camătă.
Cu privire la învinuirea adusă lui C.S.G., despre care au existat indicii că ar fi primit suma de 20.000 euro de la inculpatul L.G. pentru a-şi trafica influenţa aspra denunţătorului P.N.O., probele administrate în cauză nu au confirmat săvârşirea faptei prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către învinuit, şi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
2. Darea de către inculpatul L.G. de sume de bani inculpatului A.A.C. şi darea prin intermediul acestuia a sumei de 700 euro către denunţătorul G.C.
Potrivit denunţului formulat de G.C. şi a declaraţiei acestuia, (la începutul anului 2009, a primit de la inculpatul A.A.C. suma de 700 euro ce provenea de la inculpatul L.G., astfel încât în virtutea atribuţiilor sale de şef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău şi membru în Comisia de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 să asigure soluţionarea notificării familiei F. conform intereselor inculpatului.
Cu ocazia formulării denunţului, G.C. a predat organelor de urmărire penală suma de 700 euro primită de la inculpatul A.A.C.
În declaraţia dată în instanţă, denunţătorul G.C. a arătat că lucrează în cadrul Primăriei mun. Bacău ca şef serviciu contencios, calitate în care avea va atribuţii de servicii şi aceea de a verifica legalitatea documentelor pentru dosarele privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.
Arată denunţătorul că inculpatul A.A.C. i-ar fi pus într-un pachet de ţigări suma de 700 euro pe care a găsit-o după câteva zile şi întrebându-l pe acesta ce reprezintă suma de bani, A. i-a spus că îi va spune altădată.
Ulterior, aflând că inculpatul L.G. a corupt mai mulţi funcţionari din primărie l-a întrebat pe inculpatul A.A.C. ce reprezintă suma de 200 euro iar acesta i-a spus că este primită de la inculpatul L.G.
Arată denunţătorul că a discutat cu secretarul Primăriei P.O. despre cele întâmplate, acesta îndemnându-l să formuleze denunţ la poliţie.
3. Darea de către inculpatul L.G. a unor bijuterii de aur în cantitate de 267,88 g şi în valoare de 11.287 RON către denunţătorul P.N.O. prin intermediul inculpatului C.S.G.
La data de 13 februarie 2009, inculpatul L.G. a dat, prin intermediul inculpatului C.S.G., bijuterii confecţionate din aur denunţătorului P.N.O., în scopul precizat anterior, bunurile fiind restituite de denunţător către inculpatul L.G. în ziua de 16 februarie 2009, în prezenţa inculpatului C.S.G.
Potrivit denunţului şi declaraţiilor denunţătorului P.N.O., la data de 13 februarie 2009, o zi de vineri, spre sfârşitul programului de lucru, în timp ce se pregătea să plece de la serviciu, în biroul său a intrat inculpatului C.S.G. care i-a lăsat pe un scaun o sacoşă în care se afla o cutie de culoare roşie, declarându-i că reprezentau o "atenţie de Crăciun", venită mai târziu.
Denunţătorul a părăsit biroul împreună cu inculpatul şi a verificat conţinutul cutiei în prima zi lucrătoare după week-end, respectiv luni, 16 februarie 2009, când a revenit la serviciu, constatând că în ea se află bijuterii din aur, de genul lanţurilor, brăţărilor, inelelor, etc.
Denunţătorul a chemat pe inculpatul C.S.G. de la acesta aflând că bunurile provin de la inculpatul L.G.. La cererea denunţătorului, inculpatul C.S.G. a invitat pe inculpatul L.G., ce se afla în sediul primăriei, în biroul denunţătorului P.N.O., acesta din urmă restituind direct inculpatului cutia cu bijuterii.
Denunţătorul a dedus scopul în care i-au fost date bunurile din contextul doleanţelor exprimate de inculpat, ce solicita cu insistenţă atribuirea unor terenuri concesionate de primărie.
Inculpatul L.G. şi inculpatul C.S.G. au recunoscut darea bijuteriilor, însă, cu privire la titlul cu care acestea au fost remise denunţătorului, au dat declaraţii contradictorii.
Astfel, deşi atât inculpatul L.G. cât şi inculpatul C.S.G. au susţinut că bijuteriile au fost prezentate denunţătorului în ideea că denunţătorul să-şi aleagă una sau mai multe din ele, pentru a cumpăra, înainte de perioada sărbătorilor de iarnă de la sfârşitul anului 2008, când în general se fac cadouri, s-au contrazis cu privire la alte împrejurări.
Astfel, în timp ce inculpatul L.G. a susţinut că iniţiativa în acest sens a aparţinut inculpatului C.S.G., care i-a solicitat să îi prezinte o ofertă de bijuterii, pentru a fi arătate şi altor colegi de serviciu, pentru a fi cumpărate drept cadouri de sărbători, cunoscând că inculpatul deţinuse un magazin de profil, inculpatul C.S.G. a susţinut că, dimpotrivă inculpatul a făcut oferta din proprie iniţiativă.
Cu privire la momentul restituirii bunurilor de către denunţător, inculpatul L.G. a arătat că acesta s-a consumat după o lună sau chiar două de la darea bijuteriilor către inculpatului C.S.G. în timp ce acesta din urmă a susţinut că a dat imediat ce le-a primit de la inculpat, bijuteriile către denunţător, care le-a restituit după câteva zile, întrucât niciuna nu a prezentat interes pentru el pentru a o cumpăra.
Ulterior, cu ocazia confruntării cu denunţătorul inculpatul C.S.G. a achiesat la declaraţiile denunţătorului în sensul că data la care i-a dat acestuia bijuteriile putea fi 13 februarie 2009 şi a declarat că, de fapt, oferta de vânzare a bunurilor viza zilele de 1 şi 8 martie şi nu sărbătorile de iarnă.
Inculpatul C.S.G. a susţinut în declaraţiile sale că denunţătorul a fost avizat cu privire la titlul cu care îi dădea bijuteriile şi i-au fost restituite întrucât nu au fost pe gustul denunţătorului. În declaraţia dată în instanţă inculpatul a arătat că "L-am cunoscut pe inc. L.G., acesta s-a prezentat de mai multe ori la biroul la care lucram şi mi-a spus că are nişte probleme litigioase la nivelul Primăriei Bacău, în sensul că a formulat mai multe cereri în care solicita anumite drepturi, am înţeles că priveau retrocedarea anumitor drepturi din dosarul de restituire întocmit de numiţii F. Aceste aspecte mi-au fost relatate de către inc. L. deoarece eu aveam biroul în cadrul sediului Primăriei la parter, unde veneau mai multe persoane care aveau de rezolvat tot felul de cereri şi în aceste condiţii inculpatul L.G. mi-a relatat de problema sa cu Primăria.
Este adevărat că la un moment dat inc. L.G. a venit la biroul la care lucram, ştiam că acesta are o situaţie familială deosebită cu copii, şi că locuiau în clădirea unui cinema dezafectat, şi pentru a da dovadă de umanitate am acceptat ca acesta să-mi prezinte mai multe bijuterii, care erau într-o cutie, nu pot preciza numărul acestora întrucât nu m-a interesat ca să cumpăr deşi, inculpatul mi-a sugerat că aş putea să-i iau un cadou soţiei mele. Reţin că acest aspect s-a produs într-o zi de vineri, la sfârşitul programului, deşi nu pot preciza exact perioada când s-a întâmplat acest lucru, consider că s-a întâmplat în primăvară, fie înainte de 8 Martie, fie înainte de Sărbătorea de Paşti, în nici într-un caz înaintea sărbătorilor de Crăciun.
Am luat cutia cu bijuterii, am mers la etaj la biroul secretarului Primăriei, respectiv la denunţătorul P.O., i-am relatat acestuia că s-a prezentat la mine inc. L.G., care doreşte să înstrăineze bijuteriile respective.
Fac precizarea că eu nu l-am întrebat pe inc. L.G. cu cât vinde gramul de aur al bijuteriilor prezentate spre vânzare, şi nici denunţătorului P.O. nu i-am spus care este preţul acestora.
Ştiam că problemele pe care le avea inc. L.G. urmau a fi soluţionate şi erau de competenţa secretarului Primăriei, respectiv a denunţătorului P.O. I-am spus secretarului ce bunuri conţine cutia, acesta era grăbit, mi-a spus să-i las cutia pe un scaun de la birou după care a plecat din sediu.
Luni dimineaţă în birou la mine a venit inc. L.G., reţin că l-am sunat pe secretarul P.O., i-am relatat acestuia că sunt cu inc. L.G., acesta mi-a solicitat să urcăm împreună în biroul său, aici secretarul i-a remis caseta cu bijuterii inc. L.G., acesta şi-a luat bijuteriile, moment în care eu am plecat din birou.
Fac precizarea că înainte de a merge la secretar inc. L.G. mi-a relatat din nou cu privire la problemele litigioase pe care le avea în Primărie.
Precizez că inc. L.G. a venit în dimineaţa zilei de luni pentru a se interesa de bijuteriile pe care mi le lăsase în ziua de vineri.
Eu nu aveam ca atribuţiuni de serviciu rezolvarea problemelor pe care inc. L.G. le avea la nivelul Primăriei, la data respectivă având calitatea de arhitect şef.
Reţin că înainte cu două săptămâni de episodul cu caseta cu bijuterii am fost chemat în birou de către secretarul P., acesta mi-a solicitat să găsesc un teren în compensare faţă de solicitările inc. L.G., i-am spus secretarului că nu este de competenţa mea, faţă de atribuţiile serviciu pe care le aveam, să fac acest lucru, motiv pentru care reţin că secretarul P. l-a sunat de dl. A.L. şi i-a trasat sarcinile în sensul menţionat.
Nu este adevărat că aceste discuţii ar fi fost purtate în momentul în care secretarul P. ar fi remis caseta cu bijuterii inc. L.G.
Consider că secretarul Primăriei a apelat la mine pentru a rezolva problema inc. L.G. deoarece şi în alte împrejurări am acordat clemenţă şi înţelegere unor persoane care aveau probleme la nivelul Primăriei deşi aceste aspecte nu intrau în competenţa mea.
Deşi aşa cum am arătat în declaraţia de la u.p., inc. L.G. a spus la un moment dat că este dispus să dea o sumă foarte mare de euro, respectiv 50.000 euro, aşa cum am arătat în declaraţii către persoana care îi va rezolva problema şi că deşi la un moment dat acesta mi-a prezentat mai multe bancnote în euro spunând că este dispus să le dea tot persoanei care va rezolva problema pe care o avea la primărie, eu totuşi l-am perceput pe inculpat L. ca fiind o persoană cu probleme financiare şi familiale deosebite, aşa cum am arătat şi mai sus.
L-am perceput pe inc. L.G. ca fiind o persoană necăjită cu probleme financiare deoarece acesta locuia într-un cinematograf vechi, ştiu că îşi construia şi un spaţiu la Piaţa Centrală şi consider că avea într-adevăr probleme materiale faţă de acesta, aspecte relatate.
Nu cunoşteam în amănunt în ce calitate se interesa inc. L.G. de revendicările familiei F., am înţeles de la acesta că este îndreptăţit să facă acest lucru.
Precizez că eu am fost cu inc. L.G. la secretarul Primăriei în trei rânduri: prima dată în momentul în care i-am expus secretarului primăriei despre probleme inc. L.G., acest lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de remiterea bijuteriilor; a doua oară am fost la secretarul primăriei împreună cu inc. L.G. în momentul în care secretarul mi-a solicitat să-i găsesc acestuia un teren în compensare; iar a treia oară, am fost la secretar împreună cu inc. L.G. în momentul în care i-a restituit acestuia caseta cu bijuterii.
Fac precizarea că prima dată când am fost cu inculpatul L. la secretar, inculpatul a fost cel care i-a expus secretarului probleme litigioase.
L-am cunoscut pe inc. L.G. prin toamna anului 2008 şi prima dată când am discutat cu acesta a fost când am discutat cu privire la spaţiul comercial pe care îl construia la Piaţa Centrală, iar problemele discutate cu privire la acest spaţiu era de competenţa mea.
Deşi în declaraţiile date la u.p. am menţionat că sumele de 50.000 euro şi 20.000 euro, aşa cum au fost consemnate, ar fi fost oferite de către inc. L.G. pentru soluţionarea drepturilor sale litigioase privind terenurile, reanalizând astăzi modul în care s-au desfăşurat lucrurile şi faţă de surescitarea nervoasă în care eram când am dat declaraţie, consider că aceste sume de bani ar fi privit rezolvarea drepturilor cu privire la spaţiul pe care inculpatul îl construia în Piaţa Centrală Bacău.
Ştiu că, pentru rezolvarea problemelor la Legea nr. 10/2001 existau anumite comisii la nivelul Primăriei Bacău care aveau competenţă în acest sens, însă eu personal nu am făcut parte din aceste comisii."
Inculpatul L.G. a declarat însă că, în momentul în care denunţătorul i-a restituit bunurile, acesta a afirmat că "nu vrea probleme", iar inculpatul i-a replicat că el nu îi dăduse lui bijuteriile, fără a se discuta altceva.
Din declaraţiile diferiţilor funcţionari ai primăriei audiaţi în cauză, (s-a reţinut că inculpatul C.S.G. nu a prezentat oferta de bijuterii şi altor persoane în afara denunţătorului, fapt recunoscut chiar de către învinuit, care a motivat aceasta prin împrejurarea că, atunci când a primit bijuteriile de la inculpat, fiind o zi de vineri, spre sfârşitul programului de lucru, a prezentat oferta numai denunţătorului, deplasându-se în biroul său întrucât cunoştea că numai acesta obişnuia să mai întârzie la serviciu la sfârşitul săptămânii.
Alte motivaţii invocate de inculpatului C.S.G. precum aceea că a prezentat denunţătorului oferta făcută de inculpat, pentru a scăpa de insistenţele acestuia din urmă, cu ocazia frecventelor deplasări la sediul primăriei, sunt evident nerealiste, având în vedere şi faptul că inculpatul se confruntase deja cu promisiunea şi oferta inculpatului de dare a unor sume de bani pentru a-i fi satisfăcute interesele.
Astfel, din declaraţiile coroborate ale denunţătorului P.N.O., inculpatului L.G. şi inculpatului C.S.G. s-a reţinut cu certitudine că bunurile au fost date de inculpatul L.G. inculpatului C.S.G. înainte de sărbătorile de iarnă de la sfârşitul anului 2008 şi au rămas în posesia acestuia din urmă până în ziua de 13 februarie 2009, când le-a dat denunţătorului, fără ca în acest timp să le prezinte altor salariaţi ai primăriei.
Aceste împrejurări, precum şi titlul cu care au fost date aceste bijuterii, au rezultat cert şi din înregistrări ambientale autorizate efectuate în cauză.
Astfel din convorbirile purtate de denunţătorul P.N.O. cu învinuiţii C.S.G. şi A.A.C. în ziua de 02 aprilie 2009 în biroul denunţătorului, care, în contextul întregului dialog, redat în din dosar, dovedesc şi săvârşirea faptelor:
……………………………………………………………………………………
"P.N.O.: Bă! L-am luat pe C. la împins vagoane (...)
C.S.G.: Aşa!
P.N.O.: Că-s cam supărat pe voi. Băi, când o apărut situaţia cu L.G.?
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Pân’ la urmă ăsta la cine a venit, la tine sau la ăsta a venit?
C.S.G.: C. întâi s-a dus jos şi a verificat cum stau documentele. Şi de aicea a plecat ideea.
A.A.C.: (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: C. a zis că tu i-ai chemat pe ei şi le-ai spus.
C.S.G.: Nu! El a venit la mine.
P.N.O.: Cine?
C.S.G.: G.
P.N.O.: Aşa!
C.S.G.: O zis. În primul rând a venit în audienţă. Da! Hai ca s-o discutăm pe clar, da!
……………………………………………………………………………………
C.S.G.: Deci, acest personaj a venit în audienţă. A precizat faptul (...)
P.N.O.: Când a venit?
C.S.G.: Când a venit, acu’ cinci luni, şase luni (...)
A.A.C.: Prin vară, toamnă.
C.S.G.: (...) cum vine oricine, da. A intrat în audienţă.
P.N.O.: La primar sau la cine?
C.S.G.: Nu domnule (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil -n.n ] (...)
P.N.O.: Aa! La tine.
C.S.G.: Eu vă spun, eu îţi povestesc situaţia mea...
P.N.O.: Păi da, da (...)
C.S.G.: (...) ca să ştii de la a la z, da?
P.N.O.: Corect.
C.S.G.:A venit în audienţă, A spus domnu’ (...) arhitect, de doi ani de zile trebuia să se recupereze aceste terenuri de care sânt îndreptăţit să fac (...) ăă (...) să am beneficiu, să le pot avea. Sânt într-o situaţie disperată, locuiesc într-un cinematograf, fecioră-mi-u a pierdut casa în care locuiam la cărţi, sânt nenorocit. Eu l-am înţeles ca şi conjunctură, cum înţeleg pe toată lumea că-s carne de tun în coridoru’ ăla unde intră cine vrea şi cum vrea şi-am zis aşa: domnu’ G., cu toată dragostea, că tre’ să scapi şi de-o cioară din asta care-ţi vine şi îţi stă pe lângă uşă aşa. Zic: uitaţi o să verificăm dacă este (...) ăă (...) treaba legală, dacă sânteţi îndreptăţit sau nu. Ce să-i spun: du-te dom’le, nu mă interesează problemele dumitale, trebuia să verific, nu? Că de-aia vine omul să discute. Şi-am zis: Ăă (...) ăă (...) dumneavoastră ce ştiţi, cu cine aţi discutat şi vi s-au verificat documentele? Cică da! Uitaţi, doamna B. ştie, a verificat documentele, sânt îndreptăţit, am totul pregătit, totul este ok. Bun. Doamna B. Am sunat: Doamna B., ce-i cu domnu’ respectiv, are dreptu’ îşi obţine şi le (...) rezolvă problema, uite îi într-un necaz. Da domnu’ C., e-ndreptăţit trebuie numai să intre în comisie să i se rezolve sau ceva de genul ăsta.
A.A.C.: Probabil o fi aranjat (...) actele în dosar, s-o fi uitat prin el (...)
C.S.G.: Bun, bun.
A.A.C.: (...) şi probabil (...) [vorbeşte concomitent cu C.S.G., neinteligibil-n.n.] (...)
C.S.G.: Ce s-a întâmplat în continuare: O revenit în audienţă, zic: Domnu’ G.! Am înţeles situaţia. Deci trebuie să consideraţi că cine poate să hotărască orice în comisie şi cine are puterea şi autoritatea este numai domnu’ secretar.
P.N.O.: Da’ când asta, băi G.?
C.S.G.: Acu’ cinci luni sau (...) cât era.
A.A.C.: Eu zic în vară, în toamnă, septembrie, august.
C.S.G.: Da! Au (...) Nu! Noiembrie cred că era.
A.A.C.: Nu ştiu! În fine!
C.S.G.: Fii atent! Nu! Că n-am (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n.] (...)
P.N.O.: De ce te-ntreb chestia asta (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Că eu i-am spus lui când o venit. I-am zis: Băi! Dacă acuma zici că eu sunt (...) ăă (...) dracu pe comoară şi eu hotărăsc. Bun! Dar (...) nu era normal ca înainte de a face pasul ăsta să vii băi atunci băi? Şi să spui: Domnu secretar! Pot (...)? Uite! Am în cap tâmpenia asta!
A.A.C.: Da! Da înainte se fac cesiuni.
……………………………………………………………………………………
C.S.G.: Aşa! Iar din punct de vedere al (...) ăă (...) atitudinii, dacă nu se-nţelege că noi facem tot ce putem de ani de zile ca să menţinem un echilibru şi se interpretează cu cine? Cu-n nenorocit? Care mi-o venit de două ori cu douăşdemii în mână în birou şi l-am dat afară? Ăă (...) at (...) O.!
P.N.O.: Cine mă o venit?
C.S.G.: Acest personaj! Domnul G.!
P.N.O.: Cum bă? O venit cu bani la tine?
C.S.G.: Domnul (...) domnule! Da’ eu îţi spun prostii?
A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...)
C.S.G.: Domnule! O venit în birou la un moment dat, deci, (...) ăă (...) nu că (...) lasă-mă să-ţi spun tot!
P.N.O.: Da! Păi zii!
C.S.G.: Bun!
P.N.O.: Păi iar că vreau să deţin şi eu toate elementele.
C.S.G.: (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: Că ăsta va face scandal.
C.S.G.: Ascultă-mă puţin că tre’ să ştii de la a la z.
P.N.O.: Da!
C.S.G.: Toată conjunctura. Da? Ăă (...) după chestia asta, bineînţeles că (...)ăă (...)a început să caute (...) a, a venit cu prima informaţie, asta nu ştiu de unde (...) Cică: Domnu’ arhitect! Am înţeles că dacă eu nu pot să-mi primesc drepturile, am posibilitatea să primesc concesionări. Zic: Domnule, eu nu ştiu. Nu ştiu, asta (...) nu mă pricep (...) eu am înţeles că eşti (...) ai dreptul şi eşti ok, cu plăcere (...) Cum să-l tratezi pe unu din ăsta? Încă nu venise cu (...) cu bani. Da? Aşa! O venit la un moment dat de jos şi avea o (...) o listă cu (...) nu ştiu. Cu douăzeci, cu cincizeci, adunase el o sumă de concesionări sub formă de listă. Da?
(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar P.N.O., timp de 15 secunde, poartă un dialog ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...)
C.S.G.: Bun! Asta era înainte de Sărbători oricum. Şi de ce spun asta, că ştiu. Da?
P.N.O.: Văleu! Da!
C.S.G.: Deci (...)
.................................................................
C.S.G.: Ascultă-mă ca să-mi termin povestea.
P.N.O.: Aşa!
C.S.G.: Da! Bun (...) [ neinteligibil] (...) Ăă (...) o venit cu (...) concesionările (...)
P.N.O.: Da!
C.S.G.: Zic: Dom’le astea trebuie discutate la oameni care pot decide. Că astea nu sânt (...) În primul rând tre’ să ţii cont că e proprietatea adiacentă a altei proprietăţi, e deja proprietate pe concesionare, e-o decizie (...) Să ştiţi că am să fac precontracte. Zic: Dom’le, dumneata vinzi blana ursului din pădure.
A.A.C.: Normal!
C.S.G.: Cum să faci precontracte pe documente care nu (...) nu ai nici o certitudine (...) cum să faci precontractele. Deci a fost prima discuţie care pe mine m-a uimit. Şi imediat am chemat-o pe doamna B. de jos şi i-am zis: Doamna B., nu mă interesează cine, opriţi (...) ăă (...) mârşăvia asta cu (...) ce faceţi cu (...) Nu ştiu cum, zic: cine i-o dat, cum i-o dat, nu ştiu, nu mă interesează.
P.N.O.: Bun. Şi cine, cine ţi-a spus, cine i-a dat?
C.S.G.: Nu, nu ştiu dacă mi-a răs (...) chiar nu ştiu dacă mi-a răspuns (...)
P.N.O.: Aa!
C.S.G.: (...) ideea este că (...)
P.N.O.: Da’ uite, are listă de concesionare la dosar. Uite acolo!
C.S.G.: Bun. Fii atent! Deci e vorba de listă.
P.N.O.: Aşa! Bun.
C.S.G.: E vorba de lista de concesionări.
P.N.O.: Corect.
C.S.G.: Da! Bun. Aşa! Ăă (...) pe urmă ce semnal am avut (...) Aa! Bun. O (...) ăă (...) că-şi caută (...) terenuri.
P.N.O.: Aşa!
C.S.G.: Că dacă (...) c-o primit indicaţii de la (...) cadastru că dacă el nu primeşte sau nu poate primi decât parţial, o auzit el că se poate da în compensare (...) cum îi dă concesionările. Zic: Dom’le, găseşte-ţi, caută-ţi, treaba ta, eu ce să-i spun O. când îţi intră unul din ăsta, el unde să intre. Intră unde are (...) ăă (...) loc (...)
A.A.C.: Aşa este!
C.S.G.: (...) unde poa’ să deschidă o uşă. Păi asta-i ideea, că asta-i înnebunitor la un cioroi din ăsta. Bun. Ce face, (...) ăă (...) vine la un moment dat şi-mi arată: Uitaţi domnu’ arhitect, am găsit (...) ăă (...) în centru aicea la A. Zic: Dom’le, niciodată aicea n-ai să poţi construi.
P.N.O.: Da! Da’ a venit C. cu el, cu do (...) , cu terenu’ ăsta de la A.
A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: A venit C. la mine în birou şi i-am spus şi-atunci. Cum naiba, când ai venit cu pozele şi ţi-am arătat, erai cu el mă. Şi ţi-am spus: Băi C., tu eşti sănătos la cap (...)
A.A.C.: Nu! (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) astea de la reţele.
P.N.O.: Băă! Bă băiete, băi! Erau pozele de la A.
A.A.C.: Erau pozele, da, da, da! Da!
P.N.O.: Păi bun. Şi nu ţi-am spus (...)
A.A.C.: (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: (...) da zic: Băi, eşti sănătos la cap, de ce-ţi baţi joc de ăsta aici?
C.S.G.: Vreau să (...)
P.N.O.: (...) [vorbeşte concomitent cu C.S.G., neinteligibil - n.n] (...) băi?
C.S.G.: Vreau să-nţelegi o singură conjunctură. Pe chestia în care el aduna informaţii pe treabă de (...) terenuri, venea, făcea presiuni pe partea asta: Dom’le, pot construi, nu pot construi? Zic: Dom’le! Legea să-ţi emit eu documente (...)
P.N.O.: Corect!
C.S.G.: (...) că poţi sau nu po (...) poţi construi, decât în momentul în care eşti proprietar, începi demersul legal, nimeni nu-ţi poate spune dinainte. Eu i-am explicat ca la proşti. Şi i-am mai spus: Vezi că dumneata nu eşti de azi, de ieri. Deci ştii asta că doar nu eşti la prima (...) construcţie făcută. Adică, tot tre’ să ştii nişte (...) demersuri. Nu mă lua cu (...)
P.N.O.: Da!
C.S.G.: Aşa! Bun. Şi la un moment dat (...) ăă (...) vine şi spune aşa: Domnu’ C.! Haideţi vă rog, ajutaţi-mă, faceţi (...) Avea un şomoiog de (...) ăă (...) euroi, nu ştiu că n-am (...) nici măcar n-am (...) vrut să mă uit de ce face (...) Aşa! La mine, inclusiv ieri, unu’ T. şi la (...) inclusiv de opt ani jumătate (...) ăă (...) ori trimişi ori puşi ori nepuşi ori de nesimţiţi ce sunt şi needucaţi, vin oameni cu plicuri, cu câ (...) .i (...) [foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.] (...) , nu ştiu ce, niciodată n-am pus mâna pe vreun ban de la nimeni.
P.N.O.: Eu am mai avut discuţia asta, ar fi (...)
C.S.G.: Şefu’, m-asculţi?
P.N.O.: (...) a, ai fi nesimţit să iei bani, băi! Ai o meserie (...) [ râde-n.n.] (...)
C.S.G.: Este cea mai ruşinoasă (...) Aa! Ştii cum le spun: Ţi se pare că n-am ce mânca? Îs gunoier sau ce-s? Dom’le, eu îs arhitect. Deci, textul pe care-l foloseam (...)
....................................................................................................................
C.S.G.: Aşa! Şi (...) vin (...) zic (...) ăă (...): G., ia-ţii, nici să nu-i văd. Mi-i băga pe-acolo. Zic: ia-ţi de-aicea (...) Şefu, douăjdemii şi (...) [ vorbeşte în şoaptă, neinteligibil-n.n.] (...) Zic: Băi! Ia-ţi de-aicea mizeria! Te rog frumos! Deci, te rog frumos, i-am zis. Nu ştii nici ce să faci. Că-ţi dai seama. Nu mai pun problema să te uiţi sau să te-atingi de ei. I-o luat. A plecat. Pe urmă vine, cică: Zic: Domnu’ C. (...) m-ajutaţi, că uitaţi: am găsit pe (...) ăă (...) nu ştiu pe unde, pe la (...) ăă (...) doamna (...) asta, sportiva. Cum o cheamă?
P.N.O.: Da! D.M.
C.S.G.: M. Aşa!
P.N.O.: Culmea (...)
C.S.G.: (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: (...) culmea-n faţa blocului la mine. Ştii?
C.S.G.: O. (...)
P.N.O.: Bă (...) [ râde-n.n.] (...) bă!
C.S.G.: Şi-i zic: Dom’le, nu ştiu. Deci, treaba dumitale (...)
A.A.C.: Da’ a făcut la Biserica Sfântu Neculai una.
C.S.G.: O.!
P.N.O.: I-o plăcut acolo. Nu-i plac la ăştia.
C.S.G.: Deci înţelegi ce-ţi vreau să-ţi spun?
P.N.O.: Da, da!
C.S.G.: Deci omu’ s-o interesat, s-a uitat, zic: Dom’le mai du-te şi vezi-ţi, uită-te, alegeţi, fă ce vrei tu!
P.N.O.: Aşa! Da’ stai jos, băi!
C.S.G.: Bun. Hai! Şi (...) a trecut chestia asta, o mai venit odată cu (...) ăă (...) cu banii. Da! O mai venit odată cu banii. Şi-am zis: Bă, da’ tu chiar nu ai înţeles? De-acuma, deci, ne supărăm!
P.N.O.: Cu ace (...) erau aceeaşi?
C.S.G.: Probabil că aceeaşi. Ori (...) oricum tot forma, formula aceea de şomoiog (...) ăă (...) de (...) de bani..ăă (...) învârtiţi şi pe-acelaşi text: Hai şefu! Nu mi-a mai zis că-mi dă douăjdemii, o zis hai ia (...) Zic: Băi, dispari că (...) te rog frumos. Oricum, cine vrea să facă o treabă urâtă, atât timp cât eu nu pun mâna, nu cer, deci n-ai să-auzi de la mine vreodată din gură că am cerut eu ceva. E foarte important pentru oricine. Şi (...) d (...) de promisiuni nu mai discutăm. Aa! Că se folosesc alţii de noi şi vin cu diversiuni de tipul ăsta şi tu de bună credinţa îl asculţi şi că-l primeşti şi că (...) nu ştii cum să reacţionezi. Că noi tre’ să ne-mpăcăm cu toată lumea. Că (...) hai să fim serioşi. Nimeni nu-i veşnic în scaun, te-ntâlneşti cu ei şi pe stradă
....................................................................................................................
C.S.G.: Pe urmă îţi pui problema, fireşte, ce reacţii ai faţă de un om din ăsta care (...) când toată lumea de sărbători o venit cu un parfum, cu un (...) aşa, ce să-i zici, că pe urmă zice că-i eşti duşman şi că (...) tu-i faci rău. Deci, zice că nu îl primeşti, dar îl pui piedici, că asta-i reacţia. Bine-nţeles, că în conjunctura tâmpită care îi o (...) ăă (...) un Crăciun, când toată lumea primeşte câte o sticlă, câte un (...) o atenţie (...)
P.N.O.: Corect! Ceva tradiţional.
C.S.G.: (...) în contextul ăsta şi în contextul în care (...) ăă (...) personal m-a rugat foarte mult: Domnu’ arhitect, n-aţi luat nimic, făceţi-o măcar să-nţeleg că nu-mi sunteţi potrivnic. Zic: Da dom’le, nu sânt! Un parfum, un gest (...) Da dom’le de sărbători, cât (...) o-i primi cadoul cu mâna pe inimă (...)
P.N.O.: Corect!
C.S.G.: Nu zic că am primit orice (...) nenorocit, că nu se discută, da’ cine-o venit, ca o atitudine no (...) de normalitate într-un moment din ăla, am făcut-o. Da!
P.N.O.: Automat. Normal! Bun!
C.S.G.: Bun. Ăă (...) şi în contextul ăsta am venit şi eu la dumneavoastră, da?
P.N.O.: Stai oleacă, că aicea (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: (...) să lămuresc o chestie. Fii atent, c-o venit prietenul lui, la mine (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: (...) şi mi-o zis: Domnu’ (...) secretar, vedeţi că (...) ăă (...) mi-o spus (...) ăă (...) G. că domnu’ C. când lua parfumul, cică: Mai daţi-mi două şi pentru domnul secretar!
C.S.G.: Niciodată!
P.N.O.: Băi, eu ţi-am spus ca să spun ce spune L.G.!
C.S.G.: Niciodată!
P.N.O.: Mie de-asta mi-i, că se duce la primar (...)
C.S.G.: Domnu’ secretar (...)
P.N.O.: Fii atent!
C.S.G.: (...) asta-nseamnă (...)
P.N.O.: Stai oleacă!
C.S.G.: (...) trafic de influenţă.
P.N.O.: Băi, tu m-auzi?
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Nu ştiu ce se cheamă.
C.S.G.: Nu ştiu.
P.N.O.: Cert este că se duce la primar şi zice: Băi ăia m-o (...) [ neinteligibil] (...) de parfumuri, ştii?
A.A.C.: (...) [ râde-n.n.] (...)
C.S.G.: Nu şefu!
P.N.O.: Bun. Da’ lămureşte-mă şi pe mine, totuşi.
C.S.G.: Da! A (...) ascultă-mă!
P.N.O.: Aşa! Bun.
C.S.G.: Bun. În contextul ăsta s-o şi-ntâmplat, la maniera în care, am venit şi (...) am vrut să-l sprijin să (...) ăă (...) să ajungă şi la tine un gest. Da’ nu în maniera în care (...)
P.N.O.: Băi da (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Tu te-ai uitat în cutia aia?
C.S.G.: Nu m-am uitat şefu.
P.N.O.: Băi, eu când am deschis cutia aia, mi s-a tăiat picioarele.
C.S.G.: Am înţeles.
P.N.O.: Bă! În primul rând, prima reacţie am avut-o, mi s-o (...) m-o buşit râsul.
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Bă! Că (...) îţi spun eu de ce, imediat. Trei lanţuri de neam prost şi cu două brăţări şi cu-n ghiul, eu care nu port nici verighetă.
C.S.G.: Am înţeles. Da’ şefu (...)
P.N.O.: Şi te-am sunat, (...) [ neinteligibil] (...) eram în drum spre Braşov (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Te-am sunat şi ţi-am spus: (...)
C.S.G.: Da! Da!
P.N.O.: Băi! Băi G., dă-o dracu, băi!
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Ţi-am zis: Unde eşti?
C.S.G.: Da!
P.N.O.: Păi am plecat şefu. Băi, îţi rup gâtu’ luni. C.S.G.: Da! Corect! Aşa este!
P.N.O.: Bun.
C.S.G.: Bun.
P.N.O.: Da’ ştii ce-o zis ţiganu’?
C.S.G.: Îî?
P.N.O.: Că cutia o rămas la tine.
C.S.G.: Nu şefu!
P.N.O.: Bă (...) !
C.S.G.: Da! Da!
P.N.O.: (...) Îţi spun o chestie. Că ăsta se duce (...) ăsta ştii, ştii cum e primaru’? E genul de om care când aude: Ha (...)
C.S.G.: (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: (...) aţi luat, bă, bă, bă (...)
C.S.G.: Nu! Nu!
....................................................................................................................
P.N.O.: (...) vreau să discut cinstit cu voi.
C.S.G.: Da! Discutăm! (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: Şi mai ales cu C.
C.S.G.: Vreau să (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) Lasă-mă o secundă (...)
P.N.O.: Şi i-am spus: Bă, când o-nceput rahatu’ ăsta (...)
C.S.G.: Şefu, lasă-mă o secundă (...)
P.N.O.: Zii!
C.S.G.: (...) să-ţi spun ceva esenţial!
P.N.O.: Zii!
C.S.G.: În contextul în care, tu, eşti aici şi-ai avut permanent uşa deschisă pentru toată lumea (...)
P.N.O.: Corect!
C.S.G.: (...) ai numa’ un gardian jos care nu ştie iarăşi ca să şi cum. Eu care-s carne de tun jos, am stat în orice moment greu am fost şi am pus umărul şi-am ştiut cum să facem cum să fie corect şi bine. Cum adică? Vrei să-mi spui mie (...) îţi spun eu, O., în locul nostru câţi nenorociţi sânt (...)
(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de deschiderea unei uşi iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o altă persoană ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...)
C.S.G.: Asta vreau să spun. Dacă se priveşte unilateral şi nu vezi pericolul la care suntem supuşi, ci facem, în mod esenţial ca să ne menţinem o decenţă, că asta-i ideea, de a nu (...) de a ne-ndepărta de mizerii, da? Păi ia spune-mi şi mie O.: venea cu bani (...) ă, ă. Dacă era să fie, nu se luau bani.
P.N.O.: Băi, da’ trebuia să fii tâmpit să iei bani.
C.S.G.: Păi da (...) mă-nţele (...) băi, nu ştiu, da’ spun (...)
P.N.O.: Bă, G., eşti arhitectul şef al judeţului, ai o profesiune (...)
C.S.G.: Da!
P.N.O.: (...) care-ţi permite, eu ţi-am mai spus ţie (...)
C.S.G.: Corect!
P.N.O.: (...) îţi permite în două minute să faci cincizeci de mii de euro.
C.S.G.: Corect!
P.N.O.: Legal, corect (...)
C.S.G.: Corect!
P.N.O.: (...) şi (...) ca lumea.
C.S.G.: Corect!
P.N.O.: Deci, cre’ că tre’ să fii nebun.
C.S.G.: Trebuie să fii nebun (...)
P.N.O.: Problema este că nu tre’ să m-amestecaţi pe mine. Şi în primul rând îi reproşez (...)
C.S.G.: Nu!
P.N.O.: (...) lui C. (...)
C.S.G.: Nu! (...) [vorbeşte concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)
P.N.O.: (...) pentru că eu am crezut că-i ok treaba aia. Sincer!
C.S.G.: Vreau să-ţi povestesc până la capăt, ca să ştii (...)
P.N.O.: (...) daţi-o naibii de treabă, băi!
C.S.G.: O (...) O., vreau să-ţi povestesc până la capăt (...) [ neinteligibil] (...) Deci, în contextul ăsta, de (...) ce găsea el şi cum găsea (...)
(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o persoană - n.n.] (...) Da nea L.! C.A. e la mine (...) şi care sus? O să vină C., o să vină A. Da! Dosarul e la mine în faţă, că vorbesc acum cu C. pe el (...) Da! Ăă (...) C., du-te tu (...) ăă (...) de fapt, lasă că vine imediat, în cinci minute C.
C.S.G.: O., fii atent! Două vorbe să-ţi mai spun (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: Da!
C.S.G.: Am păţit ce-am păţit cu necazul meu. Primul om care sună în dimineaţa aia, după accident, ăsta. Domnu’ C., vin c-o floare, vin să v-arăt (...) Şi de slăbiciune, când e-un moment de ăsta (...)
P.N.O.: Da!
C.S.G.: (...) ţi-e greu să (...) nici să refuzi, nu ştiu ce (...) Zic: Bă, omu’ vine (...) ă. Cu mâna pe inimă că în afară de flori şi de două ciocolate, fiu-miu, o fost ziua lui pe nouăşpe februarie o fost ziua lui ş-o ştiut c-o auzit în casă. Asta se-ntâmpla pe optâşpe, eu pe şaptesprezece am păţit accidentul. El n-o venit cu altceva la mine, ca să fie foarte clar.
P.N.O.: Aa! Pe nouăşpe-o fost la tine?
C.S.G.: Pe nouăşpe-o şi pe optâşpe (...)
P.N.O.: Şi pe douăzeci o venit la mine.
C.S.G.: (...) pe urmă o început să vină, a mai fost de două ori când l-am simţit că-i odios şi n-am vrut să-l fac să simtă lucrul ăsta. A-nceput să-mi propună: cincizeci de mii de euro (...) I-am zis: Bă (...) băi G. (...) am şt (...) ştiam, bănuiam că are, că face, că aşa, că (...) e odios. Şi-am zis, zice cică: Da’ nu poţi să vorbeşti tu domnu’ arhitect cu domnu’ secretar. Zic: Domnule, uite ce este: dacă ai de vorbit ceva dumneata. Că eu ştiam că-i tai capu’. Deci eu am ştiut din momentul ăla că-i odios, mă-nţelegi? Şi-am zis: Dom’le, dacă ai de discutat ceva, eu nu fac asta, n-am făcut niciodată. Deci, ca să (...) "
............................................................................................................................
În cadrul acestor convorbiri, inculpatul C.S.G. a explicat denunţătorului contextul în care i-a dat bijuteriile, iar titlul cu care s-au remis este evident: "o atenţie", "un gest".
Referiri concrete la darea bijuteriilor, din care rezultă cu certitudine scopul în care s-au remis, s-au regăsit şi în convorbirea ambientală dintre denunţătorul P.N.O. şi inculpatul L.G., la care era prezentă şi soţia celui din urmă, L.A., convorbire înregistrată la data de 20 martie 2009 de denunţătorul P.N.O. pe telefonul propriu, înainte de sesizarea organelor de urmărire penală.
De asemenea, este relevantă şi convorbirea ambientală înregistrată autorizat la data de 02 aprilie 2009, din restaurantul "D.", dintre denunţător şi inculpata G.N., din care s-a redat fragmentul referitor la această faptă:
...........................................................................................................................
"P.N.O.: Cu oa (...) Ai cui o fost ideea cu tâmpitu’ (...) cu cutia aia cu aur, doamnă? Eu am crezut că-i cheie.
G.N.: Nu! Vezi domnu’ ? N-ai pretenţii la el. Lasă-l aşa în durerea (...) Să ştiţi că nu-i atât de periculos.
P.N.O.: Nu, da’ eu (...) eu m-am (...)
G.N.: Pe cât îi (...) el îi (...) iertaţi-l (...) Dacă eu (...)
P.N.O.: Nu, da eu (...) nu mi-i frică de el.
G.N.: Ştiam. Mie mi-o spus (...) [vorbeşte în şoaptă - neinteligibil - n.n. ] (...) Păi nu mai (...) Deci aţi discutat cu mine, eu răspund cu capul.
P.N.O.: Am înţeles!"
............................................................................................................................
Cu privire la provenienţa bijuteriilor ce au făcut obiectul dării de mită a fost audiată martora B.E., care, împreună cu soţul acesteia, B.G., administrează un magazin de bijuterii în municipiul Bacău. Aceasta a declarat că bijuteriile i-au fost solicitate în luna decembrie 2008 de inculpatul L.G., fără a preciza pentru ce îi sunt necesare. Martora a individualizat bunurile, arătând că erau în greutate de aproximativ 300 g, fiind vorba de aur de 14 K.
Potrivit martorei, aceasta s-a înţeles cu inculpatul L.G. să-i restituie fie bijuteriile, fie contravaloarea lor, pe care nu au determinat-o atunci, după cum nu au determinat nici termenul de restituire, datorită relaţiilor de încredere dintre ei.
Inculpatul L.G. a declarat că, datorită situaţiei sale financiare dificile, a amanetat bijuteriile şi nu a restituit până în prezent împrumutul către martora B.E.
Inculpatul a prezentat contractele de împrumut garantate cu amanet din 29 mai 2009, din 01 iunie 2009 şi din 03 iunie 2009, încheiate cu SC "A." SRL Bacău, de către soţia sa, L.A. şi fiica sa, L.M., rezultând astfel individualizarea bijuteriilor:
- 4 lanţuri;
- 4 brăţări;
- 6 inele;
- 4 cercei, în total 267,88 g aur de 14K.
Cursul unui gram de aur stabilit de BNR la data de 13 februarie 2009 era de 100,63 RON. Acest curs nu corespunde valorii de piaţă a aurului, care depinde de mai mulţi factori, precum prelucrare, impurităţi, etc.
Casele de amanet oferă în general jumătate din valoarea cu care cotează aurul BNR având în vedere şi profitul pe care-l urmăresc.
Potrivit estimării efectuate de inculpatul L.G., valoarea pe piaţă a acestor bijuterii era de 20.000 RON, însă el a obţinut, conform contractelor prezentate suma de 11.287 RON, de la firma de amanet, astfel încât această din urmă sumă va fi luată în considerare pentru o evaluare certă a acestor bunuri.
Întrucât inculpatul L.G. nu a restituit împrumutul acordat de firma de amanet în termenele stabilite în contracte, în final bijuteriile au fost topite şi valorificate ca aur fără impurităţi.
Documentele în baza cărora s-au realizat convenţiile de împrumut garantate cu amanet, evidenţierea bunurilor de către SC "A." SRL Bacău şi predarea spre topire se regăsesc în dosar.
S-a precizat şi împrejurarea că, bijuteriile au fost topite chiar în ziua de 10 noiembrie 2009, când organele de urmărire penală s-au prezentat la sediul SC "A." SRL Bacău pentru a le individualiza fizic şi scriptic.
Chiar dacă documentaţia întocmită de această firmă atestă că expediţia acestor bunuri, împreună cu altele de acelaşi gen s-a realizat cu o zi înainte, s-a apreciat ca fiind evidentă intenţia de a le sustrage unor eventuale măsuri asiguratorii. Acest fapt însă nu este de natură să atragă consecinţe sub aspectul răspunderii penale, având în vedere prezumţia de bună-credinţă a dobânditorului acestor bunuri, respectiv SC "A." SRL Bacău, ci subliniază în plus atitudinea inculpatului L.G.
Cu privire la titlul cu care s-au dat aceste bijuterii denunţătorului s-a reţinut şi împrejurarea că, deşi inculpatul şi inculpatul au susţinut că erau oferite spre comercializare, această ofertă nu a cuprins şi elemente referitoare la preţul bijuteriilor, aşa cum ar fi fost firesc, iar discuţiile dintre părţi nu s-au purtat nici un moment cu privire la un preţ global sau pe bucată.
Promisiunea sumei de 100.000 euro efectuată de inculpatul L.G. faţă de denunţătorul P.N.O.
În perioada următoare săvârşirii acestor fapte, inculpatul L.G. s-a prezentat în continuare la sediul Primăriei municipiului Bacău, fiind primit în audienţe inclusiv la denunţătorul P.N.O., unde fie a fost introdus de inculpatul A.A.C., fie s-a prezentat singur.
Cu ocazia uneia din discuţiile purtate singur cu denunţătorul P.N.O., în luna martie 2009, inculpatul L.G. i-a promis darea sumei de 100.000 euro, în scopul de a fi de acord, în limita puterii sale de decizie, cu acordarea de terenuri concesionate, în compensarea părţii de terenuri ce nu se putea restitui în natură.
Potrivit denunţului şi declaraţiilor lui P.N.O., promisiunea a fost făcută de inculpat, astfel încât acesta să înţeleagă că vine şi din partea inculpatului C.S.G.
În ziua de 20 martie 2009, inculpatul L.G., împreună cu soţia sa, L.A., s-au prezentat din nou în audienţă la denunţătorul P.N.O., care a înregistrat discuţia cu telefonul său mobil.
Inculpatul şi soţia sa şi-au expus situaţia familială, pretinzând că au probleme locative dar şi de sănătate şi sunt ameninţaţi de persoanele care le-au acordat împrumuturi cu camătă, iar inculpatul L.G. a insistat în solicitarea sa de a primi terenuri concesionate.
Denunţătorul i-a adus la cunoştinţă că decizia în acest sens depinde în cea mai mare măsură de primarul municipiului.
În convorbirea ambientală înregistrată neautorizat de denunţător, înaintea sesizării organelor de urmărire penală, denunţătorul şi inculpatul au făcut referire la o discuţie purtată în ziua precedentă, cu privire la o promisiune pentru suma de 100.000 euro, în contextul în care cei doi au discutat şi despre bijuteriile date de inculpat prin intermediul inculpatului C.S.G.
În cadrul discuţiei, inculpatul L.G. a afirmat că inculpatul C.S.G. îl asigurase că denunţătorul P.N.O., în calitatea sa de secretar al primăriei era de acord cu restituirea prin compensare şi dăduse dispoziţii funcţionarilor din subordine să verifice terenurile concesionate propuse, astfel încât inculpatul a efectuat propria verificare a locaţiilor, realizând inclusiv fotografii cu acestea şi discutând cu persoanele ce deţineau acele terenuri în baza contractelor de concesiune, pentru a obţine de la acestea oferte de preţ în condiţiile în care inculpatul, odată ce va obţine decizia de restituire le va vinde acestor persoane, dacă au intenţia de a deveni proprietari.
Din aceeaşi convorbire, a rezultat că inculpatul L.G. a promis darea unei sume de bani şi inculpatului C.S.G., după ce va vinde primul din terenurile concesionate, dând de înţeles că şi denunţătorul P.N.O. va primi în aceleaşi condiţii suma promisă.
Inculpatul L.G. a afirmat că l-a vizitat pe inculpatul C.S.G. şi la domiciliul său, fapt de altfel recunoscut de cel din urmă în declaraţiile sale.
S-au redat în continuare fragmente din conţinutul convorbirii, din care rezultă cele mai sus expuse şi care se referă şi la faptele descrise la punctul 3:
............................................................................................................................
"P.N.O.: Ce să-i fac? Ce să-i spun lui femeia mata? Să-i spun: Îţi promit că o să fie treaba, când eu nu ştiu despre (...) n-am ştiut până azi (...) zilele trecute despre ce-i vorba? Te-am chemat de atâtea ori şi ţi-am spus: Băi nea G., vezi că treaba nu-i bună ! Pentru ce ţi-o promis omu’ ăsta şi te-o băgat în c.tu ăsta? La el trebuie să te duci şi să-i spui, nu la mine!
L.G.: (...) [ neinteligibil] (...) Avem OK-ul de la domnu’ secretar (...)
P.N.O.: Şi te-ai lămurit că nu ai nici un OK de la mine?
L.G.: M-am lămurit. M-am lămurit, cum?
P.N.O.: Păi, ş-atunci eu cum să-i promit femeii acuma, s-o mint, să-i spun: Vezi, stai, du-te acasă liniştită că (...) Eu nu-s genul ăsta de om. Eu îţi spun: Da sau Nu. Când îi da îi da, când îi nu îi nu. Acum ce să spun? Eu îţi spun doar atâta: Eu nu pot să fac un pas fără primar. Primarul spune foarte clar: Nu! Acum nu! Ce vrei să fac?
L.G.: N-are primarul puterea dumneavoastră domnu’ secretar. Decizia dumneavoastră-i sfântă.
............................................................................................................................
P.N.O.: Îi bun! Trebuia să faci în felul următor: Când ţi-o spus că ai (...) c-o vorbit cu secretarul şi treaba-i OK, trebuia să vii la mine-n birou şi spuneai aşa: Domnu’ secretar, uite care-i treaba: Ăştia (...) Da’ bun! Acum hai să te-ntreb altceva. Când te-am chemat şi ţi-am dat înapoi cutia aia cu aur care ţi-am spus: Băi (...) [ neinteligibil] (...) da’ sunteţi nebuni ? Nu ţi-o dat prin cap, bă, da’ omu’ ăsta n-are nicio treabă? Nu ţi-ai pus atunci primul semn de întrebare?
L.G.: Nici prin cap nu mi-o trecut domnu’ secretar
L.A.: Nu!
P.N.O.: Păi şi?
L.G.: Eu am lăsat-o tot acolo.
P.N.O.: (...) [ tuşeşte] (...) Păi treaba lui tată unde ai lăsat cutia.
L.G.: Nu, da’ nu (...)
P.N.O.: Da’ nu, da’ nu ţi-o dat prin cap (...)
L.G.: Nu m-am gândit.
P.N.O.: Să te-ntrebi, băi omu’ ăsta de ce mi-o dat-o oare?
L.G.: Eu am crezut că nu se poate să discutăm problema (...) cum am discutat
P.N.O.: Doamne fereşte!
L.G.: Cum am discutat cu el (...) eu aşa am crezut problema
P.N.O.: (...) [ neinteligibil] (...)
L.G.: El chiar mi-o zis: G. spune-i secretarului că-i bine să-i spui tu
P.N.O.: Ce să-i (...)
L.G.: Ce v-am spus eu
P.N.O.: Băi nea G.
L.G.: Ce v-am zis eu ieri
P.N.O.: Nea G.! Hai să-ţi spun o treabă. Mata poţi să-mi spui mie că-mi dai şi o sută de mii de euro
L.G.: (...) [ vorbeşte concomitent cu P.N.O. - n.n.] (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: Şi două sute de mii iau eu (...) m-a (...) m-asculţi ?
L.G.: Da!
P.N.O.: Eu fără să am aprobarea primarului nu pot să fac un pas.
L.G.: Da!
P.N.O.: De ce nu înţelegi?
L.G.: Am înţeles domnu’ secretar!
P.N.O.: Adică i-ai dat lu’ ăla teancu’ aşa, i-ai dat aia, i-ai dat aia, păi băi, stai oleacă. La un moment dat mă opresc. Bă, da’ ăsta nu mă rezolvă! Cât mai dau? Cu banii ăia-ţi achitai dracu datoria!
L.G.: Da’ omu’ nu mi-o luat (...) ăăă (...) banii
P.N.O.: Cum n-ai?
L.G.: Păi n-am luat eu că trebuia să le oprească la sc (...) concesionare. Tot ce v-am spus ieri.
L.A.: (...) [ neinteligibil] (...)
L.G.: Omu’ trebuia să le oprească la concesionare. Deci el. Prima concesiune, atâta rămâne aici, atâta rămâne aici.
P.N.O.: Doamne fereşte!
L.A.: Aşa am discutat.
L.G.: N-o luat primul banii, Doamne fereşte! Şi altceva, ce trebuie, zece la sută.
P.N.O.: Băi nea G.! Hai să-ţi pun o întrebare.
L.A.: (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: Îi regula-i aşa. Regula-i aşa, ţi-am spus: Dăm ceea ce putem da din cealaltă proprietate, iar celelalte se dă numai cu aprobarea primarului.
P.N.O.: Tu pe baza promisiunii lui C. (...)
L.G.: Da domnu’ secretar
P.N.O.: (...) te-ai băgat în că (...) tul ăsta
L.G.: Domnu’ secretar, daţi-vă-n loc cu mine să vedeţi ce spuneţi, ce faceţi? Când eu (...)
P.N.O.: Băi, trebuia să vii la mine, băi!
L.G.: Eu eram om de rând (...)
P.N.O.: Trebuia să vii la mine, că m-ai (...) Domnu’ secretar, vreau să vorbesc cu mata între patru ochi. Uite! Am problema asta. Poţi să (...) Ce zici mata? Că mata semnezi de legalitate. Mă bag sau nu mă bag?
L.G.: Domnule da’ mi-o zis (...)
L.A.: El aşa ne-o zis (...) aşa o zis.
P.N.O.: Păi da băi, da’ el nu-i secretar. El semnează pe autorizaţii de construcţie G.E.
L.G.: Aşa-i domnu’ secretar
P.N.O.: Deci el semnează pe (...)
L.G.: (...) [ vorbeşte concomitent cu P.N.O.-n.n.] (...) [ neinteligibil] (...) aşa
P.N.O.: (...) autorizaţii de construcţie
L.G.: Da!
P.N.O.: Pe dispoziţii de retrocedări semnează ăia care au competenţă.
L.G.: Domnu’ secretar, am fost la el acasă. Şi mi-a spus-o: G., acuma termini nişte (...) ai văzut că o dat dispoziţie să-ţi facă concesiune domnu’ secretar, ai văzut că ţi-o dat avize (...) devizele pentru (...) pentru teren
L.A.: Ce terenuri mă, că nu mi-o dat nimic!
L.G.: (...) ţi le-o dat. Ai văzut G. că (...) te-o ajutat domnu’ secretar?
P.N.O.: Da măi frăţie! Păi normal (...)
L.G.: Apăi omu’ mi-o spus aşa. Deci el mi-o spus (...)
P.N.O.: Ei au venit (...)
L.G.: Vezi că ţi le-o dat".
............................................................................................................................
O altă convorbire ambientală, înregistrată autorizat în cauză, respectiv cea purtată în ziua de 02 aprilie 2009 de denunţătorul P.N.O. cu inculpata G.N. în restaurantul "D.", a demonstrat la rândul ei existenţa acestei fapte în sarcina inculpatului L.G., respectiv a promisiunii de dare a sumei de 100.000 euro.
Denunţul şi declaraţiile lui P.N.O. coroborate cu mijloacele de probă expuse au dovedit săvârşirea infracţiunii de dare de mită de către inculpatul L.G., prin promisiunea dării sumei de 100.000 euro către denunţător.
5. Promisiunea sumei de 200.000 euro efectuată de inculpata G.N. faţă de denunţătorul P.N.O.
La sfârşitul lunii martie 2009, inculpata G.N. a intervenit la rândul ei în demersurile inculpatului L.G. pentru soluţionarea notificării familiei F., conform intereselor urmărite de cei doi inculpaţi.
Potrivit denunţului lui P.N.O. şi declaraţiilor sale, inculpata G.N. s-a prezentat într-o primă audienţă la denunţător în perioada 26 - 27 martie 2009, ocazie cu care şi-a expus la rândul ei interesul de a primi terenuri concesionate în compensare pentru partea ce nu putea fi restituită în natură şi a promis că în acest scop va da denunţătorului, împreună cu inculpatul L.G. câte 100.000 euro, în total 200.000 euro.
După această discuţie, P.N.O. a formulat denunţul în cauză, la data de 30 martie 2009, astfel încât o parte a audienţelor şi întâlnirilor solicitate de inculpată au fost înregistrate autorizat.
În ziua de 02 aprilie 2009 s-a întrunit în şedinţă Comisia de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ce a luat în discuţie notificarea formulată de familia F., la şedinţă participând şi inculpatul L.G. O parte a discuţiilor din această şedinţă au fost înregistrate şi redate scris conform procesului-verbal aflat la dosar.
În aceeaşi zi, inculpata G.N. s-a prezentat în biroul denunţătorului P.N.O., solicitându-i o întrevedere în afara sediului primăriei, întrucât aşa cum a susţinut, îi era teamă să vorbească în biroul denunţătorului (procesul-verbal de redare scrisă).
Cei doi au stabilit să se întâlnească în restaurantul "D.", aflat în apropierea sediului primăriei.
În cadrul discuţiei purtate (procesul-verbal de redare scrisă), inculpata G.N. i-a relatat denunţătorului împrejurările în care a decis să cumpere drepturile litigioase cu privire la notificarea familiei F.
Din relatarea acesteia a rezultat că inculpata a aflat iniţial de existenţa unor terenuri centrale concesionate de primărie din discuţii cu diferite persoane, în calitatea sa de administrator de agenţie imobiliară. Cunoscând preţurile zonei, împreună cu L.G. a aflat de notificarea succesorilor lui F.A.
Inculpatul L.G. a fost cel care s-a interesat de stadiul dosarului de restituire, iar ambii inculpaţi au fost asiguraţi de inculpatul C.S.G. că notificarea fusese deja discutată în comisia de resort, restituirea în natură şi despăgubirea prin compensarea cu terenuri concesionate fiind în principiu aprobată.
De asemenea, inculpaţii au fost asiguraţi că secretarul P.N.O. dăduse dispoziţii în acest sens pentru stabilirea terenurilor ce vor fi atribuite în compensare şi abia după acestea, inculpaţii au preluat drepturile litigioase de la succesorii lui F.A.
Intervenind în dosar, după ce au constatat că soluţionarea notificării nu are cursul preconizat, inculpaţilor li s-a sugerat că secretarul P.N.O. nu mai e de acord cu soluţia vizată de inculpaţi, întrucât urmăreşte un interes personal în legătură cu terenurile concesionate.
Inculpata a precizat că, în afară de inculpatului C.S.G. mai era implicată o persoană din primărie.
În cadrul dialogului, referitor la promisiunile inculpaţilor de dare a unor sume de bani, s-au înregistrat următoarele:
............................................................................................................................
"G.N.: El acuma spunea: Am promis şi tre’ să dau acolo şi tre’ să dau pe urmă.
P.N.O.: Cum?
G.N.: Am promis şi tre’ să dau pe urmă.
P.N.O.: Aa!
G.N.: Ce să fac?
P.N.O.: Păi cui o promis?
G.N.: Dumneavoastră!
P.N.O.: Deci mie (...)
G.N.: Da?
P.N.O.: Eu de asta vă spun (...)
G.N.: (...) [vorbeşte în acelaşi timp cu P.N.O. - n.n.] V-o promis la urmă. Eu de asta vă explic nişte chestii (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: Din punctul (...) ce-am primit eu (...)
P.N.O.: Corect!
G.N.: Deci eu vorbesc motamo.
P.N.O.: Corect!
G.N.: Ce spune el.
P.N.O.: Ce spune el.
G.N.: Bă N., ştii ce tre’ să facem? Nimic n-avem, că dacă ne dă terenul şi asta, până vindem nu ne-achităm. Dau pe datorie şi-i rezolv şi pe oamenii ăştia. Nu m-arată oamenii. Şi zic: Mă, ţie-ţi trebuie om, de-acolo din primărie, care să se ocupe. Frumos. Uite asta, asta, asta, facem precontractele şi luăm ş-ai dat. Şi după aia-ţi continui.
P.N.O.: Da!
G.N.: Datoriile şi ce trebuie. S-a (...) concesionările era salvarea la tot.
............................................................................................................................
P.N.O.: (...) [ (...) ] Şi începusem să vă spun. Vine ăsta la mine şi-mi zice, cică: (...) [neinteligibil] (...) O venit domnu’ C., să vă transmit, că vă dă o sută de mii de euro.
G.N.: Cine-o zis? Cin (...) cine v-a spus dumneavoastră?
P.N.O.: L.G. Că vă rămân, mi-o zis lu (...) Deci mi-o spus domnu’ C. (...)
G.N.: Eu i-am zis că-i puţin.
P.N.O.: (...) să vă transmit (...) oleacă
G.N.: Că-i puţin.
P.N.O.: Păi, eu dumneavoastră, a doua zi mi-aţi spus altă sumă.
G.N.: Păi normal! Păi eu am spus în felul următor: Băi G.E, tu nu-ţi dai seama că este puţin?
P.N.O.: Hm! Păi nu, unu spunea una, unu spunea alta.
G.N.: Păi da’ el (...)
P.N.O.: Şi am zis (...)
G.N.: (...) săracu’ ce să facă? Şi atunci o zis (...)
P.N.O.: Nu, eu m-am gândit că vrea să vă tragă în piept.
G.N.: Nu, nu, nu, nu! Da’ n-are (...)
P.N.O.: Eu la asta m-am gândit.
G.N.: G., cum cânt eu aşa joacă.
............................................................................................................................
G.N.: Ce-ai făcut? Am ieşit. Eram nervoasă. Eram disperată. Mi-o spus: Tu nu ştii discuţia care o fost? Du-te bă, că secretarul nu-ţi dă nimic. Că el ia terenurile, face, ce con (...) ? Nu-ţi dă! De-aicea o prins el marja de-a (...) Acuma la (...) privinţa asta, eu răspund cu capul. Deci eu sunt aici în Bacău, eu cunosc toată lumea. N-am avut o dată o problemă cu nimeni deci, am ştiut cum să pun piciorul, cum să vorbesc. Mă şi apăr totodată (...)
P.N.O.: Corect!
G.N.: Fiind eu singură femeie.
P.N.O.: Corect!
G.N.: Dar, e problema că-i disperarea asta domnule. Să termine şi să-şi deie datoriile. Prim (...)
P.N.O.: Bun!
G.N.: Prima dată se rezolvă cu dumneavoastră.
P.N.O.: Eu cum pot să? Cum?
G.N.: Deci să ştiţi (...) Prima dată se rezolvă cu dumneavoastră, cu concesiuni, primii. Îmi trebuie un om, să aveţi dumneavoastră garanţie. Poate nu credeţi în ăştia.
P.N.O.: Da!
G.N.: Sau în mine. Găsiţi omu’ dumneavoastră. Bă! Fii atent! Faci de-aici din primărie concesiunile şi mi le baţi aşa! Dacă aveţi dumneavoastră încredere la omul dumneavoastră. Pentru că e greu cu oamenii.
P.N.O.: Ştiu!
G.N.: E foarte greu.
P.N.O.: Ştiu! Nu-mi spuneţi că ştiu.
G.N.: Eu am avut o problemă fără să fiu vinovată cu nimic. Ca să nu am imagine, de zece ani o am, am dat de la mine să-mi (...) sa-mi meargă agenţia să nu bată la ochi.
............................................................................................................................
G.N.: Nu se aude nimic. Se rezolvă tot ce s-a promis. Asta nu se întoarce că o făcut G. şi alea (...) Rămâne valabil. De ce noi suntem aici? Aici. Poate să mai garanteze cineva pentru mine că poate nu mă cunoaşteţi. Oameni cu care-am lucrat şi am bază. Bază. Deci nu numai că el pune garanţie pentru mine. Pot să vă dau pe altcineva care pune garanţie pentru (...)
............................................................................................................................
G.N.: Domnule! El ştiţi cum îi? Dacă îi dă cineva îi dă. Dacă nu el îi lăsător, ăsta îi felul lui. Noi ştim. Da mai este o problemă. Gândiţi-vă dumneavoastră la concesionările alea. Bun! Băi scrie atâta. Primim astea de aici. Că doar îi prima la vot. La precontracte, se ştie suma, nu? S-o luat atâta că e verde.
P.N.O.: Da! Corect!
G.N.: Şi prima dată la dumneavoastră.
P.N.O.: Am înţeles! Bine!
G.N.: Rămâne toată treaba bună, eu o să discut (...) nu azi (...) ".
............................................................................................................................
La ultima parte a discuţiei a participat şi inculpatului C.S.G. căruia inculpata G.N. i-a reproşat că a indus-o în eroare asigurând-o înainte de cesiunea de drepturi litigioase că notificarea va avea soluţia dorită, decizia de restituire fiind deja discutată.
La data de 08 aprilie 2009, denunţătorul P.N.O. s-a întâlnit cu inculpata G.N. în biroul primului (proces-verbal de redare de la dosar).
Inculpata G.N. a arătat că nu vrea să-l mai implice pe i inculpatul C.S.G. şi a cerut permisiunea să discute cu funcţionara B.L.
Potrivit declaraţiilor denunţătorului P.N.O., cu acea ocazie, inculpata G.N. i-ar fi scris pe o bucată de hârtie suma de 20.000 euro, ce ar fi reprezentat un avans, însă această acţiune a inculpatei nu a fost înregistrată video, iar inculpata a vorbit, ca de obicei în biroul denunţătorului, foarte încet, folosind propoziţii eliptice.
În ziua de 27 aprilie 2009, inculpata G.N. şi denunţătorul P.N.O. s-au întâlnit în restaurantul "D.", convorbirea dintre ei fiind înregistrată video şi audio (proces-verbal de redare de la dosar).
Cu această ocazie, inculpata G.N. i-a relatat denunţătorului că a stabilit, împreună cu inculpatul L.G. şi martorul V.I. că în primul rând trebuie să onoreze promisiunea de dare a banilor către denunţător, sens în care a sugerat ca din terenurile cuvenite, să le fie garantat unul dintre cele concesionate, astfel încât să poată obţine bani prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Inculpata a sugerat şi amplasamentul acelui teren, lângă biserica "Sf. Neculai" din Bacău şi a cerut denunţătorului să "dea undă verde" funcţionarei B.L., întrucât ea a discutat cu aceasta, dar are rezerve faţă de denunţător.
Cu privire la darea banilor, inculpata a propus să se realizeze printr-un intermediar, eventual V.I. (G.).
............................................................................................................................
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă - neinteligibil -n.n. ] (...) şi de aia am vrut să-l chem pe G. atunci, să vadă că toată (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Cum?
G.N.: Eu mă duc în cincizeci.
P.N.O.: Cui?
G.N.: Lui. (C.S.G. - n.n.)
P.N.O.: Aha!
G.N.: Vedem. Eu tot am aşteptat cu serviciul. Nu, zic: Mă, nu mă bag în discuţii, îmi văd de treaba mea (...).
P.N.O.: Să mă mut lângă dumneavoastră că (...)
G.N.: (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Da. Da" îi zgomotul sonor şi nu (...) Aşa!
P.N.O.: (...) [ se adresează ospătarului] (...) Merci mult! G.N.: (...) [ neinteligibil ] (...)N., fii atentă! Eu nu mă bag, tu te duci şi vorbeşti cu secretarul, nu mă interesează absolut nimica. Femeia a fost promptă.
P.N.O.: Da, da!
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă -n.n. ] (...)El, şi-a dat el seama că ceva a fost şi nu discută cu domnul neinteligibil (...)] cu C. şi mi-a spus: Du-te şi vorbeşte cu omu". Deci, nu pot eu să mă bag, i-am dat, am zis că stric treaba (...) [ neinteligibil] (...) Eu n-am putut să vă spun de la-nceput, când am vrut să-l chem, atunci, ca să fie pe faţă. Mă, ţi-am dat? Uite! Cum n-am luat nimic. Uite! Tu spui că i-ai dat lui domnu" C. Nu? Bun! Uite! Domnu" C. e aici. Când am văzut c-aţi plecat zic: Mamă! Am făcut o greşeală (...) [ neinteligibil ] (...) nu vă chem. Bun! O făcut consiliul nostru, cum ne cunoaştem (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă - n.n. ] (...) noi, în felul nostru. Ei acuma, el se ferea de mine. Îi era frică. Nu discut decât cu (...) ["neinteligibil] (...) Şi i-am zis: Vezi-ti de treabă! Cu mine. Bun! Acuma, eu am ajuns la următoarea concluzie. Doamna B. e cu noi, cum ar veni (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă -n.n. ] (...) Şi femeia (...) adevărată. [ neinteligibil ] (...)
P.N.O.: Am înţeles!
............................................................................................................................
G.N.: (...) [ neinteligibil] (...) n-o să-i zicem lui G., ştii, nu pot că iei tu (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: Eu pot (...)
P.N.O.: Păi nu! N-are sens să mai purtăm discuţii şi să ne mai vedem de-o mie de ori că n-are sens.
G.N.: Eu mâine (...)
P.N.O.: Momentul (...)
G.N.: Eventual mă duc cu B. acuma (...)
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Să îl verifice, ce-a făcut până acuma. Deci, ea rezolvase problema ok.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: S-a întors c-a mai găsit dintre ele concesionări, timpul trece şi ştiţi cum e problema la mine, am nevoie de bani pentru acte oficiale.
P.N.O.: Da! Corect, corect! Corect, corect!
............................................................................................................................
G.N.: [neinteligibil] (...) un singur lucru. Doamna B. Rezolv-o pe doamna în continuare. Deci, o s-o faceţi. Sper.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Cred că ştiţi ceva.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Cum ar fi (...) că eu v-am spus.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: (...) în continuare, cu concesionări, verifică-le. E un teren, nu ştiu ce-i cu el. Ăsta, lângă biserica Sfântu Neculai. În faţă. Ăsta ar merge (...) [ neinteligibil] (...)
P.N.O.: Unde lângă Sfântu Neculai?
G.N.: Alăturea. La stradă.
P.N.O.: Care?
G.N.: E biserica Sfântu Neculai.
P.N.O.: Da?
G.N.: În faţă, către strada principală.
P.N.O.: În parcarea aia?
G.N.: Nu e parcare. E alăturea. E (...) grăjdit, aşa. Gard
P.N.O.: Lângă biserica (...)? Păi e al bisericii. I-am dat-o în proprietate de vreo (...)
G.N.: Toată.
P.N.O.: Tot!
G.N.: Tot!
P.N.O.: Îs vestigii.
............................................................................................................................
S-au făcut referiri de asemenea la suma de 50.000 euro, cu privire la care, inculpatul L.G. a susţinut inculpatei G.N. că o dăduse deja unor funcţionari din primărie:
............................................................................................................................
"G.N.: G. Eu am vrut să vă-ntreb pe dumneavoastră dacă trebuie făcut antecontract, pe banii înainte. Marja dumneavoastră.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Să nu (...) n-aş vrea să ajung după aia, ştiţi, domnu", nu pot să scot de la G. că (...) nu vreau chestii din astea. Deci, mulţumită toată lumea. O fost cu cap pentru că (...) vă spun. Dacă dai aşa ceva mi-e frică şi mie. Un om de încredere. Iar dumneavoastră dacă credeţi aveţi pe altcineva şi dau banii, ok. N-am nimic împotrivă. Problema s-a discutat. Eu, cu G. şi G. Acum? Da! Deci, n-a spus nu. Nu te mai bagi, nu nimic G. Poate dumneavoastră n-aveţi nicio treabă, da" ăia de jos nu-mi explic. Că vine el (...) cu prostia lui. Şi-am zis, uite cum spun. Eu am cu B., nu ştiu ce se-ntâmplă, nu pot să insist nici prea mult (...)
P.N.O.: Da, da!
G.N.: Deci n-am spus că dau ceva, vreo două, trei, numai că n-am mai spus. Bun! Sau, ar mai fi o şansă. Să fac o chestiune de asta, bună de tot (...) [neinteligibil] (...) Poate arunc vreun teren, ceva, numai pentru ieşirea asta. Că eu dacă mă-nchid stau liniştită.
P.N.O.: Da" pân" la urmă (...)
G.N.: (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Până la urmă G. cui o dat banii ăştia?
G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta ridică din umeri - n.n.]
P.N.O.: El io dat cuiva măcar?
G.N.: O zis că da. Da" cui?
P.N.O.: La mine n-o ajuns nimic. [râde - n.n. ] (...)
G.N.: Păi, eu ştiu. Pe mine m-a făcut atentă doamna B. (...) [tuşeşte-n.n. ] (...)
P.N.O.: Eu am auzit o (...) vorbă, am auzit un zvon (...)
G.N.: Da!
P.N.O.: Că C. i-ar fi dat banii înapoi.
G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta ridică din umeri -n.n. ] (...) Eu îi scot de-acolo. Eu, dar mie nu-mi trebuie nimic. Eu trebuie să mă achit. Prima dată eu îmi iau o marjă.
P.N.O.: Corect! Nu, nu, noi trebuie s-avem relaţiile foarte clare între noi doi (...)
G.N.: Exact. Şi nu după. înainte. Şi atunci merge la (...) [vorbeşte în şoaptă - neinteligibil - n.n. ] (...) Să-l prindem înainte, să scoată banii.
P.N.O.: Da.
G.N.: Dovadă. Eu îi dau lui G. G. vi-i aduce dumneavoastră. Aveţi încredere?
............................................................................................................................
Cu privire la scopul vizat de inculpaţi, au mai fost înregistrate convorbiri video şi audio, convorbiri purtate între denunţătorul P.N.O., pe de o parte şi inculpaţii L.G. şi G.N., pe de altă parte, în cadrul unor audienţe în biroul denunţătorului, în zilele de 15 mai 2009, 21 mai 2009, 02 iunie 2009, 03 iunie 2009, 04 iunie 2009, 09 iunie 2009, 10 iunie 2009 şi 06 iulie 2009 (procese-verbale de redare).
De asemenea, au fost înregistrate convorbiri ambientale purtate de denunţătorul P.N.O. cu inculpatul A.A.C., în ziua de 08 aprilie 2009 (proces-verbal de redare), cu martora B.L., în ziua de 27 aprilie 2009 (proces-verbal de redare) şi convorbiri ambientale între denunţătorul G.C. şi inculpata G.N. în ziua de 07 aprilie 2009 (proces-verbal de redare).
Întrucât inculpata G.N. a apelat la martorul V.I., poreclit G., pentru că în virtutea faptului că este considerat un lider al comunităţii de etnie rromă din localitate şi reprezentativ în relaţia acesteia cu autorităţile, pentru a o susţine în faţa denunţătorului P.N.O., au fost înregistrate convorbiri ambientale dintre V.I. şi denunţătorul P.N.O. în zilele de 06 aprilie 2009, 08 aprilie 2009 şi 27 aprilie 2009 (procese-verbale de redare). Acest martor a garantat denunţătorului faptul că inculpata G.N. este o persoană discretă şi onorabilă, implicându-se temporar în problemele inculpatei, respectiv atât timp cât a avut în vedere un eventual comision.
Discuţiile în legătură cu soluţionarea notificării familiei F. au continuat şi în perioada în care s-a săvârşit a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatei G.N., în paralel cu demersurile pentru soluţionarea notificărilor lui A.E. şi A.C.
Astfel din convorbirile arătate, precum şi din cele ce analizate în continuare, s-a reţinut că până la data emiterii Deciziilor primarului nr. 3858 şi 3859 din 18 august 2009, în legătură cu soluţionarea notificării familiei F., inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă că restituirea nu le va fi direct opozabilă ci va fi pronunţată în raport de notificatorii iniţiali şi de asemenea, restituirea se va dispune în natură, pe vechiul amplasament ce putea fi retrocedat, pentru restul urmând a fi acordate despăgubiri în titluri de valoare.
Cu toate acestea, inculpaţii s-au manifestat insistent pentru soluţionarea notificării în sensul acordării de terenuri concesionate. Inculpata G.N. a propus în acest sens noi amplasamente găsite de ea şi la un moment dat, având în vedere şi lipsa cunoştinţelor ei juridice, a solicitat denunţătorului o ieşire din indiviziune, astfel încât interesele ei să fie rezolvate separat de ale inculpatului L.G., potrivit procentelor prevăzute în contractul de cesiune de drepturi litigioase.
Relevantă pentru probaţiunea infracţiunii de dare de mită săvârşită de inculpata G.N. prin promisiunea făcută denunţătorului de dare a sumei de 200.000 euro a fost convorbirea ambientală purtată de aceasta cu denunţătorul P.N.O., în ziua de 18 septembrie 2009, în exteriorul cofetăriei A. din municipiul Bacău (proces-verbal de redare), în cadrul căreia inculpata a reiterat promisiunea de dare a sumei de 200.000 euro, însă, de data aceasta în scopul ca denunţătorul, în calitatea sa, să nu promoveze recurs la soluţia ce se va da în contestaţia formulată la data de 24 septembrie 2009 dar şi pentru ca denunţătorul să intervină la instanţa de judecată în favoarea ei. În aceeaşi convorbire, menţionată şi la punctul 1 din rechizitoriu, inculpata s-a referit şi la suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului L.G. pentru ca acesta să o ofere funcţionarilor primăriei:
............................................................................................................................
"G.N.: (...) Eu ofer. Da! Şi-atunci, cu două sute ăia. Care v-am promis. Hai să vă spun tot adevărul, acuma! Eu i-am dat o sută lu’ L. Şi eu am dormit pe mine, că de corect. Aproape un an de zile, n-am verificat. Să nu stric treaba.
P.N.O.: Da!
G.N.: Eu am avut un act cu el.
P.N.O.: Şi el i-o cheltuit.
G.N.: Da’ vă spun: Cincizeci a spus că dă.
P.N.O.: Da!
G.N.: Tot din banii mei.
P.N.O.: Da!
G.N.: La care, el, ce-o cheltuit şi ce-o făcut, o dat dobânzile.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Ei! Acuma mie mi-a făcut cincizeci. Şi-am spus: Dă-mi mie cincizeci (...) Mi-a făcut act pe cincizeci (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: Am fost la ăştia la Bucureşti (...)
P.N.O.: În contul banilor ăia?
G.N.: Exact.
P.N.O.: Aşa! Foarte bine.
G.N.: Aşa! Acuma, eu, am să vă dau (...) Cum să fac? Nu mai vreau să ştie nimeni. Vă dau cuvântul meu că ăştia habar n-au de ei. De (...) de chestia asta.
P.N.O.: Da! Da’ nici nu trebuie să ştie nimeni.
G.N.: Păi, da’ eu îs proastă. Eu nu vorbesc.
P.N.O.: Da!
G.N.: Eu am făcut o afacere, acuma, la Constanţa. Mi-a ieşit nişte bani. Nu tre’ să ştie nici L. ce fac (...)
P.N.O.: Da, da, da, da!
G.N.: C-am avut prea mari discuţii. El umblă cu prostii. Reclamaţii (...) Vă dau cuvântul meu! Verificaţi! Ştiţi! Că sânteţi un om mare. El n-a făcut decât nici o reclamaţie.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Astea-s aberaţii. E prost de moare. Şi nu (...) Nu face rău. Gura-i de el.
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Aşa! Iar acuma, cu problema mea. Zece mii ne costă (...) Păcat! Bani aruncaţi. Patru mii cinci sute ăsta. Asta din Bucureşti (...)
P.N.O.: Da! Da! Da!
G.N.: (...) ne ia cinci mii. Îs doi (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Nu! Da’ eu n-am înţeles în ce sens vreţi să v-ajut.
G.N.: Să nu se mai facă recurs. La (...) contestaţie.
P.N.O.: Aha!
G.N.: Noi punem terenurile, care (...)
P.N.O.: Da’ la (...) Da’ la fond, aveţi aranjată treaba? Măcar?
G.N.: Nu am nici o treabă.
P.N.O.: Păi, bun. Da’ (...)
G.N.: Nimic. Nimic.
P.N.O.: Păi, (...) păi, aicea-i problema! Că trebuie (...)
G.N.: Da’ ajutaţi-mă dumneavoastră! Eu vă dau să (...)
P.N.O.: Păi, nu. Da’ eu n-am cum să (...)
G.N.: (...) să (...)
P.N.O.: (...) intervin acolo, la judecătorie, la tribunal. N-am nici o influenţă acolo. Şi nu e (...) Nu (...) nu riscă nimeni acolo.
G.N.: Asta e!
P.N.O.: La judecători nu riscă nimeni.
G.N.: Înseamnă că e (...) Cum să fac? Dacă ne-a (...) Cum s-o dau la Bucureşti, îi pierdut toţi banii. Acuma, eu am zis din afacerea asta (...)
P.N.O.: Bun. Da’ avocatul care-l avocatul care-l av (...) Nu l-aţi întrebat?
G.N.: Nu garantează.
P.N.O.: Nu garantează.
G.N.: Doar atâta.
P.N.O.: Păi, bun. Bun. Nu garantează. Păi, atunci, pentru ce-aţi dat patru mii cinci sute?
G.N.: Păi (...) ăă (...)
P.N.O.: Dacă nu garantează.
G.N.: Ăsta-i onorariu, că (...) îi sumă mare. Aşa ne-a spus. Eu am iscălit. Încă n-am dat banii. Dar, vedeţi dumneavoastră! Că F., vine toate adresele, să nu mai fie dera (...) deranjaţi, prin avocatul ăsta. Ne-a făcut ca un contract. Au făcut ei contestaţie în numele nostru. Şi pentru ei.
P.N.O.: Păi, da’ în cazul acesta, luaţi un a (...)
G.N.: Ca să (...)
P.N.O.: Da’ aţi luat toţi banii? N-aţi dat banii. Mai degrabă luaţi un avocat mai ieftin. Care oricum (...)
G.N.: Da’ acum nu mai contează! Dă-i încolo de bani!
P.N.O.: Păi, contează! Păi, îs şaptejdemilioane, la o adică. Diferenţa.
G.N.: Nu contează asta.
P.N.O.: Optzeci de milioane.
G.N.: Nu contează. Dacă (...) eu am zis. Să dorm liniştită (...)
P.N.O.: Da!
G.N.: Să-mi primiţi dumneavoastră. Îmi spuneţi în ce loc vin. Cu (...) Daţi-mi un alt om! Dacă vă e frică (...)
P.N.O.: Bine. Vă dau (...) ! Vă spun! Până la do (...) La două, vă spun. Da?
G.N.: Sigur.
P.N.O.: Veniţi pe la (...) unu la mine şi vă spun! Da?
G.N.: Exact (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Vă spun omu’ şi tot.
G.N.: Da!
P.N.O.: Da?
G.N.: Da!
P.N.O.: Bine.
G.N.: Ca să-i dau. Să stau liniştită. Şi (...) dumneavoastră, acolo (...)
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: Dacă vă descurcaţi (...)
P.N.O.: Am înţeles!
G.N.: (...) cu judecătoria. Bine.
P.N.O.: (...) [neinteligibil] (...) Bine. Săru’ mâna! Săru’ mâna!"
............................................................................................................................
Inculpata i-a propus denunţătorului să-şi desemneze un intermediar pentru a primi banii, intermediar care a fost stabilit în persoana denunţătorului G.C., iar discuţia pe această temă a continuat în aceeaşi zi, pentru ca în ziua de 21 septembrie 2009, inculpata să invoce inculpatului că are probleme cu retragerea banilor promişi din bancă.
Probele administrate cu confirmat astfel denunţul formulat de P.N.O., în sensul suplimentării de către inculpata G.N. la 200.000 euro a promisiunii făcute de inculpatul L.G. pentru suma de 100.000 euro.
6. Promisiunea sumei de 1.000.000 euro efectuată de inculpaţii G.N. şi S.R. faţă de denunţătorul P.N.O., în legătură cu soluţionarea notificărilor formulate de A.E. şi A.C.
Începând din luna mai 2009, inculpata G.N. a expus denunţătorului P.N.O. situaţia notificărilor nr. 26797/2001, 26777/2001, 26767/2001, 26811/2001 şi 34229/2001, formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Aceste notificări, formulate de cetăţenii israelieni A.E. şi A.C., în calitate de moştenitori ai defuncţilor P.A. şi A.A., vizau restituirea următoarelor imobile:
- clădire şi teren în municipiul Bacău, str. G.;
- clădire şi teren în municipiul Bacău, str. G.;
- clădiri şi terenuri în municipiul Bacău, pe str. A.;
- moşia Avrămeşti (situată pe Calea R. şi Calea B. în Bacău), precum şi clădiri pe Calea B.;
- clădiri pe str. A.;
- fabrica de cărămidă de pe str. A.
Suprafaţa totală de teren a cărei restituire se cerea a fost estimată de notificatori la aproximativ 28 hectare.
Pentru efectuarea demersurilor legate de strângerea şi depunerea documentaţiei la Primăria municipiului Bacău, notificatorii ce locuiesc în Israel, au împuternicit în România pe inculpatul S.R., ce are dublă cetăţenie, română şi israeliană, iar acesta la rândul său a împuternicit pe inculpatul S.I.
Acesta din urmă, fiind o cunoştinţă mai veche a inculpatei G.N., a aflat de la ea că s-ar afla în bune relaţii cu secretarul municipiului Bacău, P.N.O., astfel încât inculpata a câştigat încrederea ambilor învinuiţi, susţinând că în virtutea acestor relaţii a mai rezolvat favorabil astfel de notificări şi le-a propus chiar învinuiţilor soluţia cesiunii drepturilor, asumându-şi şi sarcina de a găsi potenţiali cumpărători, prin agenţia sa imobiliară.
Întrucât notificatorii aveau intenţia de a vinde imobilele pe măsură ce s-ar fi dispus restituirea lor, i-au indicat inculpatului S.R. un preţ minim de 7.000.000 euro pentru toate imobilele pentru care notificaseră primăria.
Învinuiţii şi inculpata au stabilit să caute oferte de cumpărare la preţuri maxime, astfel încât să speculeze diferenţa faţă de preţul minim urmărit de notificatorii A.E. şi A.C.
În cadrul acestei asocieri, inculpatul S.R. urma să ţină legătura cu notificatorii, pentru a controla informaţiile cerute de aceştia despre stadiul rezolvării intereselor lor, inculpatul S.I. trebuia să obţină de la diferite autorităţi documente doveditoare pentru drepturile lor, iar inculpata G.N. şi-a asumat determinarea denunţătorului P.N.O. de a urgenta soluţionarea notificărilor, prin restituire în natură.
Denunţătorului, pe parcursul tratativelor, i s-a pretins în plus să nu comunice notificatorilor dispoziţiile de restituire fără acceptul inculpatului S.R., care, fusese parte într-un contract cu notificatorii asemănător celui încheiat cu inculpata G.N., dar al cărui termen expirase în luna aprilie 2009, întrucât acesta intenţiona încheierea unei noi convenţii cu A.E. şi A.C., prin care aceştia să fixeze un preţ al vânzării astfel încât ce se obţinea în plus să îi profite. Prin blocarea actelor administrative la denunţător, S.R. putea controla şi limita pretenţiile notificatorilor.
În acest sens, inculpata G.N., care îşi făcuse calculul unor preţuri exorbitante a imobilelor ce urmau a fi restituite, a promis în mod repetat denunţătorului P.N.O. că îi va da suma de 1.000.000 euro, ca parte din profitul ce se va obţine din vânzare. Aceste promisiuni le-a realizat în cadrul întâlnirilor cu denunţătorul la care au participat şi cei doi învinuiţi ori separat de aceştia.
În cursul lunii septembrie 2009, inculpatul S.I. şi inculpata G.N. au decis să acţioneze separat de inculpatul S.R., întrucât considerau că prin faptul că inculpatul S.I. obţinuse în general toate documentele necesare, iar inculpata G.N. se bucura de încrederea denunţătorului P.N.O. şi în plus era în măsură să găsească cumpărători, deţineau toate pârghiile pentru a derula afacerea pe cont propriu, în timp ce inculpatul S.R. ar fi pretins majoritatea câştigurilor, în calitate de coordonator al afacerii.
Astfel, inculpata G.N. şi inculpatul S.I. au încercat să-l convingă pe denunţătorul P.N.O. să nu mai discute cu inculpatul S.R., iar în luna august 2009 au intrat direct în legătură cu A.E.
În acest sens, inculpatul S.I. şi inculpata G.N. s-au întâlnit cu A.E. în Israel, pentru a-şi asuma posibilitatea de a rezolva interesele notificatorilor şi a negocia termenii unei înţelegeri cu aceştia, după care au revenit împreună cu A.E. în România, pentru a încheia o convenţie în formă scrisă cu acesta şi pentru a-l convinge de relaţia privilegiată cu P.N.O.
La data de 19 octombrie 2009, între A.E., care-l reprezenta şi pe A.C. şi inculpata G.N. s-a încheiat contractul de prestări servicii, în formă autentică, prin care inculpata se obliga să facă demersurile necesare pentru restituirea proprietăţilor prevăzute în notificări, ori pentru obţinerea despăgubirilor cuvenite, pe cheltuiala sa, în schimbul a 20% din proprietăţi, în situaţia în care nu se vor vinde.
Termenul contractului a fost prevăzut la 2 ani, însă nu mai mult de 1 an, în situaţia în care inculpata nu va obţine decizie administrativă pentru cel puţin 3 proprietăţi, în acest termen.
Aceste fapte şi împrejurări au rezultat din declaraţiile denunţătorului P.N.O., ale inculpatului S.R. şi ale martorului A.E. dar şi din convorbirile ambientale şi telefonice interceptate şi înregistrate autorizat.
Astfel, inculpata G.N. i-a menţionat denunţătorului P.N.O. problema notificărilor lui A.E. şi A.C. pentru prima dată în cadrul unei întâlniri din data de 13 mai 2009 în faţa agenţiei imobiliare a inculpatei.
Discuţia dintre cei doi a fost înregistrată ambiental (proces-verbal de redare), dar inculpata a vorbit într-un mod eliptic, în timp ce îi solicita denunţătorului rezolvarea separată de inculpatul L.G. a problemei sale în legătură cu notificările familiei F., promiţându-i şi cu această ocazie bani.
............................................................................................................................
"G.N.: Acuma, dacă vreţi şi aveţi dumneavoastră nişte obligaţii la dosarul meu (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Da, da, da!
G.N.: Uite aicea, ne-am întâlnit, pac, pac, vi i-am dat. De ce să dea altul?
P.N.O.: Da! Corect!
G.N.: Aşa! Iar la (...) [neinteligibil] (...) ajutaţi-mă şi pe mine să (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Eu vreau mâine să (...) Nu-i vorba de asta! Eu îl bag mâine în comisie.
G.N.: Pai da! Da’ mie separat 33-ul, care-i (...) [neinteligibil] (...) că nu mă mai complic (...) [neinteligibil] (...) După care mie îmi daţi decizia separat (...) [neinteligibil] (...)
P.N.O.: Da!"
La data de 18 mai 2009, inculpata G.N., în biroul denunţătorului P.N.O. a discutat din nou cu acesta despre notificările cetăţenilor evrei, însă în acelaşi mod, fără a fi explicită şi propunând o întâlnire ulterioară cu "omu’ respectiv" (S.R.) (proces-verbal de redare).
La data de 19 mai 2009, inculpata G.N. s-a prezentat din nou în biroul denunţătorului şi i-a precizat acestuia că vizează notificările lui A.A., de care se ocupă "omu’ de la Bucureşti", "care are procura adevărată" (S.R.), arătându-i că "nu vor să dea nimic înainte" dar a menţionat că de această problemă se va ocupa ea: "eu i-am zis: dăm un pic înainte" (proces-verbal de redare).
În cadrul acestei convorbiri, inculpata G.N. i-a propus pentru prima dată denunţătorului suma de un milion de euro:
(...) [potrivit imaginilor video, aceasta arată cifra unu cu degetul arătător - n.n.] (...)
"P.N.O.: Da!
G.N.: Şi-am zis aşa. Le dau eu înainte (...)
P.N.O.: Bun! Problema îi următoarea: Ăştia ce vor? Pe vechiul am (...) ? Ce vor să rezolv la dosarul ăsta?
G.N.: Cum credeţi dumneavoastră că-i mai bine.
P.N.O.: Da?
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă - n.n.] (...) Vă rămâne dumneavoastră (...) [potrivit imaginilor video, G.N. indică cifra unu cu degetul arătător şi mimează cuvântul " milion" - n.n.] (...)
P.N.O.: Am înţeles! Bun, bun!
G.N.: Se găsesc modalităţi n.
P.N.O.: Eu trebuie să mă uit în dosare.
G.N.: Sunt n modalităţi.
P.N.O.: Am înţeles! Bine! Mă uit în dosare şi stăm de vorbă (...) şi vă (...) ăă (...)
P.N.O.: Da cel de la Bucureşti are procură sau ce are?
G.N.: Are procură. El taie, el spânzură. Şi-o spus: N., uite care-i treaba. Se ia cu ăsta. Şi-am zis: Toată chestia asta, nu, unu. Şi el zice: rezolvă tu. Zic: Eu dau înainte".
În ziua de 26 mai 2009 inculpata G.N. a organizat o întâlnire cu denunţătorul P.N.O. în restaurantul "C.G." din municipiul Bacău, ocazie cu care i-a prezentat denunţătorului pe învinuiţii S.R. şi S.I. (proces-verbal de redare).
În cadrul acestui dialog inculpatul S.R. i-a prezentat denunţătorului proprietăţile solicitate, discutând modalităţile de soluţionare a notificărilor şi i-a expus ceea ce urmărea pentru a obţine un profit de care să beneficieze toţi cei implicaţi, aşa cum s-a precizat anterior.
În acelaşi context, inculpata G.N. a estimat că afacerea vizată de ei valora 25 milioane de euro.
"S.R.: Clienţii ăştia vor să cumpere. Acuma, eu trebuie să le dau lor o sumă şi să vin cu o sumă. Să ne rămână şi nouă un mijloc să (...) să împărţim. Eu o cunosc pe N.
G.N.: (...) [vorbeşte în şoaptă - n.n.] (...) E vorba de douăşcinci de milioane. Douăşcinci.
P.N.O.: Deci (...) ăă (...) atâta-i valoarea care (...) ?
(...) [potrivit imaginilor video, G.N. face un semn afirmativ din cap - n.n.] (...)
P.N.O.: (...) a terenurilor astea? Bun! Da’ eu întreb altceva. De la ce-am plecat. Terenurile, la care faceţi referire când spuneţi de averea lor?
G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta se adresează lui S.I. - n.n.] (...) Acum scoateţi!
P.N.O.: Vechile ampla (...) amplasamente? Care le-au avut proprietăţi? Vechile proprietăţi? Ce?
S.R.: Da!
P.N.O.: Astea faceţi referire! Da?
S.R.: Bun, propri (...) proprietăţi. Acuma, dacă este la unul din proprietăţi care o să vă arate domnul S. Că e cel de catedrală şi trebuie să ne dea schimb de terenuri. Lângă mine are schimb de terenuri. Are terenuri (...) ăă (...) am auzit, acolo, acolo. Eu nu ştiu. Trebuie schimb. Schimbul ăla îl vindem. Ai înţeles?
G.N.: Îl schimb da (...)
P.N.O.: Da, da’ nu-i schimb, îi o compensare, da. Bun! Am înţeles!
............................................................................................................................
S.R.: În momentul când a ieşit actele, actele nu iese de la dumneavoastră, în nici un loc, până ei nu, până nu se face tranzacţia. Ei semnează, vedem actele, nu ştiu încă, o să (...) aduc şi pe avocatul meu să staţi împreună, să facem, că vrem să fim asiguraţi.
............................................................................................................................
S.R.: Noi, noi o să vedem fapte, rezultate.
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: (...) [râde - n.n.] (...)
P.N.O.: Am înţeles, am înţeles!
S.R.: Hai să vedem că este cumpărătorul, să le dau bani să scap de ei (...)
G.N.: Eu îi aduc, am nişte italieni. Ei‚ cumpără, nu-i o problemă.
P.N.O.: Da! Bun, asta nu mă interesează pe mine. Pe mine mă interesează înţelegerea noastră.
S.R.: Domnu’ P., în momentul, în momentul când tot e acolo, o să-l aduc pe Z., sau vă invit la Bucureşti (...)
P.N.O.: Aşa!
S.R.: Staţi cu el de vorbă (...)
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: E jurist şi un jurist înţelege cum trebuie.
P.N.O.: Am înţeles!
S.I.: Atâta! Deci, singura chestie care trebuie s-o reţineţi, noi să ducem documentele să fie beton şi a doua problemă să fie măcar cât de reţinută, este înţelegerea. În sens că (...)
S.R.: Înţelegerea eu o fac cu ea. Eu nu vorbesc cu domnul Domnul e (...) funcţionar public, nu vorbesc.
S.I.: Înţelegerea trebuie respectată
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: Ok! Trebuie să am grijă de dumneavoastră.
P.N.O.: Am înţeles! Sărut mâna!
G.N.: Sănătate multă!"
Potrivit declaraţiei inculpatului S.R., înainte de această întâlnire, inculpata G.N. i-a cerut să-i confirme denunţătorului că va primi un milion de euro, însă inculpatul a fost evaziv.
La data de 28 mai 2009, inculpata G.N. s-a prezentat în biroul denunţătorului, discutând despre notificarea familiei F. Denunţătorul i-a expus modul în care se va soluţiona notificarea, în sensul că restituirea se va dispune numai pentru terenurile libere, fără compensări cu terenuri concesionate pentru terenurile ocupate şi în plus nu se va pronunţa pe numele inculpaţilor ci al notificatorilor.
Nemulţumită de această soluţie, inculpata, atunci când a fost întrebată de denunţător despre milionul de euro promis, i-a răspuns că reprezintă valoarea întregii afaceri (proces-verbal de redare).
............................................................................................................................
"P.N.O.: Da’ mi-aţi spus o chestie, că eu eram bulversat. Mi-aţi spus o chestie de un milion de euro. Ce reprezintă suma asta?
G.N.: Da! Toată afacerea lor, va ajunge la un milion.
P.N.O.: Cum? Care afacere?
G.N.: Deci, tot ce este acolo (...)
P.N.O.: Terenurile?
G.N.: Da, terenurile.
P.N.O.: Aa!
G.N.: La valoarea de un milion ajunge.
P.N.O.: Aa! Am înţeles!
G.N.: Am spus că o să fie şi ei recunoscători".
În ziua de 10 iunie 2009, inculpatul S.I. s-a prezentat în biroul denunţătorului P.N.O., expunându-i stadiul în care a ajuns cu strângerea documentaţiei pentru dovedirea vocaţiei notificatorilor din familia A. şi a proprietăţilor deţinute (proces-verbal de redare).
O următoare întâlnire între denunţătorul P.N.O., inculpata G.N. şi învinuiţii S.R. şi S.I., solicitată de cei din urmă, s-a realizat la data de 06 iulie 2009 în restaurantul "D." din municipiul Bacău (proces-verbal de redare).
Aşa cum a reieşit din înregistrare, în cursul discuţiei, inculpatul S.R. a explicat denunţătorului că poate primi o parte din bani înainte de îndeplinirea actelor cerute, de această problemă urmând să se ocupe inculpata G.N.
"S.R.: Acum (...) Am înţeles că (...) eu n-am avut de unde să ştiu dinainte cu (...) chestia (...) nişte bani înainte. Şi (...) ăă (...) eu acuma sunt blocat cu proiecte în Bucureşti. Înţelegi?
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: Nu pot! Da’ eu am un sistem (...) N.! Tu poţi să rezolvi problema cu nişte bani (...)
G.N.: Cât?
S.R.: Nu ştiu (...) că ce sumă (...)
P.N.O.: Nu! Astea-s (...) le hotărâţi dumneavoastră. Vă daţi (...) Eu n-am nicio primă (...) Nu pot să (...)
S.R.: Domnu’ P.! Am o rugăminte!
G.N.: (...) [neinteligibil] (...)
S.R.: Eu nu vreau (...) Ascultă-mă! Acuma noi vorbim, numai eu. Eu nu vreau să văd ce dumneavoastră aţi uitat. Da? M-ai înţeles cum am vorbit?
P.N.O.: Da! Corect, corect, corect!
S.R.: Tu nu vezi ce eu am uitat?
P.N.O.: Automat!
S.R.: Atâta, doamna N. care-i (...) din partea dumneavoastră (...) Îmi pare foarte bine c-am cunoscut, că altfel nu cunoşteam pe tine!
P.N.O.: Da! Bun! Corect!
S.R.: Acum trecem (...)
S.I.: Eu când vorbesc (...)
P.N.O.: Lăsaţi că ştiu! Lăsaţi! Că astea-s formalisme!
S.R.: Acuma (...) acuma, eu am un sistem să asigur suma de-un milion.
............................................................................................................................
S.R.: Da’ înc-un lucru. Eu trebuie cu ei să semnez toate care este acuma. De ce? În moment când ei au luat banii numai pe catedrală ş-acolo, nu mai vedem restul!
P.N.O.: Bun!
S.R.: Ai înţeles?
P.N.O.: Adică, dumneavoastră vreţi să vă spun eu care sunt sigure că se rezolvă.
............................................................................................................................
S.R.: Şi mai bine aştept. Şi ăsta e sistemul cel mai bun. Aşa, aicea suntem liniştit toţi, nu ne băgăm în oale, cine ia, ce, cât, nu mă interesează. Noi, asta stabilesc cu N. lucrurile şi (...) dacă sunteţi de-acord, ok! Acuma, suma înainte, eu-ţi spun. Eu sunt blocat cu banii acuma foarte tare că am (...) [neinteligibil] (...) de sport şi nu pot. Dacă doamna N. poate să ajute ceva, vorbiţi cu ea şi (...) E ok?
P.N.O.: Cum să nu!
G.N.: Ceva înainte, da! Se scade de-acolo.
S.R.: Da, se scade, normal, dacă ai dat ceva, nu? N.! Eu ştiu, aicea, procentele. Ce faci cu ele nu mă interesează. Şi pentru dânsul, voi vă cunoaşteţi mai bine, nu mă (...) Ai înţeles?
S.I.: Pentru siguranţă, pentru loialitate, pentru (...)
P.N.O.: Am înţeles!
Inculpatul S.R. a explicat denunţătorului şi modul în care urmărea să controleze câştigurile din valorificarea imobilelor ce făceau obiectul notificărilor.
Această soluţie, aşa cum a fost prevăzută de inculpatul S.R. şi care este obiectul predominant al convorbirii, constă în constituirea de către eventualii cumpărători ai terenurilor de depozite bancare de tip escrow, în care să vireze preţul convenit, preţ care ar fi revenit vânzătorului numai în situaţia îndeplinirii unor condiţii stabilite de părţi (în general încheierea unor convenţii, depunerea unor documentaţii, etc.) şi a căror respectare o decidea banca.
În speţă, aşa cum s-a arătat anterior, un rol important îl avea denunţătorul P.N.O., ce urma să blocheze comunicarea deciziilor administrative de restituire, până când ar fi decis inculpatul S.R., acesta urmărind fie ca notificatorii să vândă "la pachet" imobilele, pentru ca inculpatul să beneficieze de procent pentru toate imobilele restituite, fie în cazul în care notificatorii ar fi dorit să vândă imobilele pe măsură ce acestea s-ar fi restituit (situaţia lor de fapt şi de drept fiind diferită), aceştia să fie condiţionaţi de cesiunea drepturilor asupra unor imobile, în favoarea inculpatului S.R.
Exista astfel riscul ca notificatorii să fie satisfăcuţi de preţul unei vânzări parţiale şi să nu mai vândă restul terenurilor, ce ar fi revenit eventual succesorilor, inculpatul nemaiavând nici un beneficiu.
S.R.: Înc-o dată. Domnu P.! (...) [neinteligibil] (...) Ei, când vine, dacă le dau catedrala şi asta, eu vreau, când ei semnează ei semnează pentru (...)
P.N.O.: Pentru tot.
S.R.: Pentru toate (...)
P.N.O.: Bun!
S.R.: Şi atuncea, noi vindem numai catedrala şi asta.
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: Ai înţeles?
P.N.O.: Gata!
S.I.: Să facem un pachet (...)
P.N.O.: Atunci eu fac pachetul şi pe urmă stăm de vorbă. Da?
S.R.: Că (...) în moment când ei au pus mâna pe bani nu mai vinde restul. Au copiii (...) vreau să vină copiii (...)
P.N.O.: Da!
S.R.: Să face (...) ce vreau eu spun ei.
P.N.O.: Am înţeles!
S.R.: Ş-atunci ce-am luat?
P.N.O.: Am înţeles! Aşa facem!
S.R.: Atuncea nu putem să cotizăm la sumele care N. le spune".
............................................................................................................................
De altfel, inculpata G.N. a preluat afacerea aşa cum o prevăzuse inculpatul S.R., încheind în final contractul din 19 octombrie 2009 cu A.E. şi A.C., în care erau prevăzute 2 situaţii: dacă proprietăţile vor fi vândute sau nu, în funcţie de care procentul se calcula la preţ ori la proprietăţi.
În perioada următoare, între învinuiţii S.R. şi S.I. şi inculpata G.N. s-au ivit neînţelegeri determinate de modul în care fiecare dorea să-şi protejeze poziţia în afacerea pe care o vizau şi de suspiciunea că fiecare încerca să preia controlul asupra ei, acest fapt rezultând din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate autorizat.
Aceste neînţelegeri au determinat separarea inculpatei G.N. şi a inculpatului S.I. de inculpatul S.R.
La data de 18 septembrie 2009, la solicitarea inculpatei G.N., s-a realizat o întâlnire între aceasta şi denunţătorul P.N.O., la care a participat şi inculpatul S.I., în cofetăria "A." din municipiul Bacău, în cadrul căreia denunţătorului i s-a sugerat că afacerea va fi continuată numai de cei doi, inculpatul S.R. urmând a fi înlăturat, întrucât îşi urmărea exclusiv propriile interese (proces-verbal de redare), astfel încât denunţătorului i s-a cerut să-i sprijine pe ei.
Inculpata G.N. i-a declarat denunţătorului că deşi inculpatul S.R. nu a fost de acord cu promisiunea ei de a da denunţătorului un milion de euro, ea înţelege să îşi respecte promisiunea.
............................................................................................................................
"G.N.: Este normal. Dar eu am pus preţul. Recunosc. Nu s-a vorbit niciodată, în telefon, sau ceva, absolut nimic, nimic. Dar noi trebuia să ştim cât.
P.N.O.: Da!
G.N.: Făcând calcul, era o sumă cred că (...) normală. Care-am pus-o.
P.N.O.: Da!
G.N.: La e (...) El prima dată a spus, da. După aia s-a gândit. Dom’le, parcă-i prea mult. În momentul când ne-am pronunţat, nu ne mai putem întoarce sub nici o formă.
P.N.O.: Da!
G.N.: La care-i spune lui domnu’ (...) S. Îi spune în felul următor: Eu vreau să vorbesc în patru ochi cu el, să mai negociez. Că parcă ar fi prea mult. Ţi-a zis aşa, sau nu?
S.I.: Da!
P.N.O.: Da!
S.I.: Da!
G.N.: Aşa! Eu zic: Eu nu mă bag. Dar aicea eram la mijloc. Dacă am apucat (...) Se uită aşa (...) Acum
...........................................................................................................................
În cadrul aceleiaşi întâlniri, într-o discuţie separată dintre inculpată şi denunţător, purtată în afara localului, G.N. şi-a exprimat îngrijorarea că martora B.L. aflase despre promisiunea de dare a sumei de un milion euro către denunţător şi îi atrăsese atenţia inculpatei că era o promisiune exagerată.
În convorbirile telefonice dintre inculpata G.N. şi învinuiţii S.R. şi S.I., denunţătorul s-a menţionat ca "domnul X", fapt care a rezultat şi din declaraţia inculpatului S.R.
Începând din luna septembrie 2009, aşa cum s-a arătat anterior şi după cum a rezultat şi din convorbirile telefonice interceptate, inculpata G.N. şi inculpatul S.I. au luat legătura direct cu A.E., deplasându-se în Israel în prima jumătate a lunii octombrie 2009 pentru a discuta.
În cadrul discuţiilor telefonice anterioare deplasării în Israel, inculpatul S.I. i-a subliniat lui A.E. importanţa inculpatei G.N. datorită relaţiilor ei la nivel înalt, chiar la preşedintele comisiei, adresând reproşuri la adresa inculpatului S.R. care nu l-a informat pe notificator despre aceasta şi nici despre demersurile şi contribuţia financiară a inculpatei la obţinerea documentaţiei, atrăgându-i totodată atenţia lui A.E. că pentru rezolvarea intereselor sale este necesar să se dea bani înainte problemă de care se va ocupa G.N. (convorbirea telefonică din data de 03 octombrie 2009, ora 09:24 dintre S.I. şi A.E.).
La data de 15 octombrie 2009, inculpata G.N. şi inculpatul S.I. au revenit în România împreună cu A.E. La data de 19 octombrie 2009 s-a încheiat contractul de prestări servicii între inculpată şi A.E.
Pentru a-l convinge pe A.E. de relaţia ei privilegiată cu denunţătorul P.N.O., inculpata a solicitat celui din urmă o întâlnire, ce s-a realizat la data de 21 octombrie 2009 în restaurantul S. din incinta complexului A. Mall din municipiul Bacău, la care au participat, pe lângă cei menţionaţi şi soţia lui A.E., A.B. (proces-verbal de redare).
În cadrul discuţiilor, inculpata G.N. i-a adus la cunoştinţă denunţătorului că ea se va ocupa oficial de notificările lui A.E. şi deţine toate actele necesare.
Inculpata i-a precizat explicit denunţătorului că A.E. nu dispune de bani pentru a-i da anticipat, însă a menţinut promisiunea dării sumei de un milion de euro, care reprezenta 10% din valoarea proprietăţilor, în schimbul acestei sume, denunţătorul urmând să accepte şi o compensare pentru terenurile extravilane cu alt gen de terenuri.
În instanţă inculpaţii L.G. şi G.N., s-au prevalat de dispoziţiile art 70 alin. (2) C. proc. pen. însă în cursul urmăririi penale atât aceştia cât şi inculpatul C.S.G. - care a fost audiat în instanţă - au dat declaraţii nesincere.
Astfel, inculpatul L.G. a declarat, atât organului de urmărire penală, cât şi instanţei de judecată care a dispus arestarea că a fost contactat de F.I. (mandatarul familiei F.), pe care nu îl cunoştea anterior, acesta propunându-i să dobândească contra-cost drepturile litigioase, întrucât ar fi cunoscut, din surse neprecizate, că inculpatul şi-ar fi vândut casa şi dispunea de bani.
Inculpatul s-a interesat apoi la serviciul de cadastru al primăriei, aflând de stadiul notificării familiei F. şi ar fi decis să investească împreună cu inculpata G.N.
După ce au comunicat primăriei subrogarea lor în drepturile notificatorilor, inculpaţii ar fi fost încredinţaţi de denunţătorul P.N.O. că pot primi terenuri concesionate în compensare şi li s-a cerut să identifice singuri astfel de terenuri, inculpatul L.G. realizând fotografii cu acestea, pe care le-a prezentat funcţionarilor primăriei.
Soluţionarea cererii a fost tergiversată, pentru ca în final să se realizeze defavorabil pentru inculpaţi, în sensul arătat anterior.
Inculpatul L.G. a negat că a dat bijuteriile inculpatului C.S.G. cu scopul de a fi remise drept mită denunţătorului P.N.O., susţinând că le-a dat inculpatului la solicitarea acestuia, pentru a fi comercializate colegilor salariaţi ai primăriei, rămânând în posesia inculpatului C.S.G. din perioada sărbătorilor de iarnă până în luna februarie sau martie 2009, când a fost surprins de faptul că i-au fost restituite de denunţător.
Din declaraţia martorei B.E. a rezultat că aceasta ar fi împrumutat aceste bijuterii inculpatului, fără ca acesta să-i spună la ce îi trebuie. În acest sens apare fireasca întrebare: dacă bijuteriile nu erau ale inculpatului, de ce dorea să le vândă?
Cu privire la promisiunea de dare a sumei de 100.000 euro denunţătorul P.N.O., inculpatul a susţinut că, dimpotrivă, denunţătorul a fost cel care i-a pretins această sumă, negând şi faptul că ar fi promis, oferit sau dat sume de bani inculpatului C.S.G. ori altui funcţionar al primăriei.
Inculpata G.N. a dat o declaraţie la urmărirea penală numai în faţa instanţei de judecată, în faza judecării cererii de arestare preventivă a sa, în faţa instanţei invocând dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., neînţelegând să declare suplimentar.
În declaraţia de la urmărirea penală inculpata a negat săvârşirea faptelor ce fac obiectul inculpării sale, susţinând că a continuat demersurile inculpatului L.G., după ce acesta a generat o stare conflictuală cu funcţionarii primăriei ameninţând cu sesizarea D.N.A.
Inculpata a declarat că denunţătorul P.N.O. a ameninţat-o că va sesiza la rândul său D.NA., cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o la sediul agenţiei sale în luna mai 2009, în condiţiile în care dialogul respectiv a fost înregistrat autorizat şi prezentat la punctul 6 din rechizitoriu (dialogul ambiental din 13 mai 2009).
Inculpata a negat orice promisiune făcută denunţătorului P.N.O., ascunzând şi numeroasele întâlniri solicitate acestuia şi a susţinut totodată că în cazul notificatorilor A.E. şi A.C. a solicitat numai o îndrumare denunţătorului în scopul de a-l ajuta pe inculpatul S.I., pe care-l cunoştea.
Inculpatul C.S.G. a recunoscut că inculpatul L.G. i-a promis şi oferit sumele de bani precizate în rechizitoriu, însă fără a le destina unui anume funcţionar. Inculpatul nu a recunoscut că ar fi primit efectiv vreo sumă de bani, ci a susţinut că ar fi respins promisiunile şi oferta inculpatului, apărare care, în urma probatoriului administrat, urmează a fi reţinută ca fiind corespunzătoare adevărului.
Cu privire la intermedierea dării bijuteriilor de către inculpatul L.G. către denunţătorul P.N.O., aşa cum s-a arătat la punctul 3, inculpatul a avut o atitudine nesinceră susţinând varianta ofertei în vederea cumpărării bijuteriilor, la solicitarea inculpatului L.G., în perioada sărbătorilor de iarnă, pentru ca apoi să susţină că oferta ar fi fost realizată în perioada zilelor de 1 - 8 martie.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, a convorbirilor ambientale precum şi înregistrările de imagini s-au efectuat în cauză în baza autorizaţiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 şi 396/2009 emise de Tribunalul Bacău.
Astfel din declaraţia denunţătorului P.N. a rezultat că prima dată am aflat de inc. L.G. în momentul în care prin intermediul inc. C.S. acesta s-a prezentat la serviciul la care lucrez, iar inculpatul C.S. m-a rugat să mă uit pe un dosar, să constat dacă bunurile solicitate la restituire mai există, şi dacă aceste bunuri puteau fi retrocedate în natură conform normelor legale.
Din câte reţin, în dosar se solicita restituirea unor terenuri, din câte îmi aduc aminte situate pe str. O., am constatat că bunurile există pe vechiul amplasament, amplasamentul era liber şi se putea trece la restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001.
Fac precizarea că acest lucru s-a întâmplat la începutul anului 2008, însă nu mai reţin exact data.
Din câte cunosc pentru suprafaţa de teren respectivă s-a şi procedat la restituirea terenului în baza Legii nr. 10, după îndeplinirea tuturor procedurilor legale.
Am înţeles că pentru suprafaţa de teren respectivă, inc. L.G. cumpărase drepturile litigioase de la numiţii F., titularii drepturilor de proprietate, şi de la data menţionată, în mai multe rânduri, inc. L.G., s-a prezentat la sediul Primăriei pentru a afla care este modul de soluţionare a dosarului şi chiar pentru a urgenta soluţionarea acestuia. Procedurile aşa cum erau menţionate în lege fiind puţin greoaie. Prin afirmaţia că inc. L.G. era insistent, înţeleg aspectul că acesta era aproape zilnic la sediul Primăriei Bacău şi se interesa de dosar. Inc. L.G. venea singur să se intereseze de dosar.
Aşa cum am precizat inc. L.G. a venit prima dată la mine însoţit de inc. C.S., ne-am mai întâlnit în această formulă, cred că la o perioadă de aprox. 2 - 3 luni de zile, ne-am mai întâlnit şi a treia oară, la o perioadă mai îndepărtată, când am discutat despre schiţele de amplasament a terenului.
Din câte reţin la data respectivă, inc. C.S. avea atribuţii la Departamentul de Urbanism, respectiv cu privire la modul de amplasare a reţelelor de utilităţi şi cred că în aceste atribuţii ale sale s-a prezentat şi cu inc. L.G. la mine.
Cu alte persoane inc. C.S. nu a mai venit la mine, însă s-a prezentat cu alte cazuri similare.
Cu privire la bijuteriile primite de la inc. C.S. înţeleg să fac următoarele precizări:
La începutul lunii februarie 2009, era într-o zi de vineri, la sfârşitul programului, în momentul în care în birou s-a prezentat inc. C.S. care avea o sacoşă şi pe care a pus-o pe un scaun, şi în momentul în care l-am întrebat despre ce este vorba, acesta mi-a spus că este "o atenţie de sărbători".
Reţin că i-am atras atenţia inculpatului că sărbătorile au trecut, însă nu am purtat prea multe discuţii cu acesta, i-am solicitat inc. C.S. să plece din birou, însă acesta şi-a exprimat nemulţumirea începând să bombăne. Nu am înţeles în ce constau afirmaţiile făcute de inculpat, deoarece am plecat grăbit pe scări şi nu am dat atenţie vociferărilor acestuia. Cu acea ocazie nu am înţeles din partea cui reprezintă acel cadou de sărbători.
Am revenit la serviciu în următoarea zi de luni, am constatat la un moment dat că sacoşa era în acelaşi loc, m-am uitat în interiorul acestuia, am găsit o casetă, am deschis-o şi înăuntru am găsit mai multe bijuterii, cred că din aur.
M-am speriat de ceea ce am văzut, am chemat pe inc. C.S. să vină la mine şi acesta a venit, l-am întrebat ce este cu acele bunuri, mi-a spus că sunt de la L.G., eram într-o stare de agitaţie faţă de cele constatate şi nu l-am mai întrebat pe inc. C.S. în ce scop mi-au fost date aceste bijuterii, i-am solicitat doar să îl cheme în birou pe inc. L.G., ştiind că acesta este frecvent în sediul Primăriei. La scurt timp inc. L.G. a venit în biroul meu, era însoţit de inc. C.S., din câte îmi aduc aminte nu l-am întrebat pe inc. L.G. în ce scop mi-a trimis acele bijuterii, însă reţin că i-am dat caseta cu tot cu bijuterii şi le-am solicitat să părăsească biroul. Din câte reţin, la data respectivă nu era soluţionat dosar cu drepturile litigioase solicitate de L.G.
Referitor la afirmaţia aflată azi în instanţă precum că "inc C.S. mi-ar fi prezentat acele bijuterii, în scopul de a-mi alege vreuna care îmi place şi să o cumpăr" nu pot să afirm că acesta a spus acest lucru, l-am auzit doar făcând unele discuţii, aşa cum am spus "bombănind", însă nu am înţeles care era sensul cuvintelor pronunţate de către acesta.
Şi după acest episod inc. L.G. se prezenta la sediul Primăriei pentru a afla modul de soluţionare a dosarului cu privire la suprafaţa de teren.
Cred că după aprox. o săptămână m-am întâlnit cu inc. C.S., i-am reproşat acestuia cu privire la primirea bijuteriilor, acesta a încercat să-mi dea unele explicaţii însă pe care nici până în prezent nu le-am înţeles.
Am sesizat fapta la organele competente după aprox. 1 lună şi jumătate în primul rând pentru că inc. L.G. era foarte insistent în soluţionarea cererii sale, şi mi-a trebuit o perioadă mai lungă de timp deoarece iniţial nu am vrut să fac rău nimănui.
Iniţial nu am realizat că acea casetă de bijuterii mi-ar fi fost dată pentru soluţionarea favorabilă a cererii formulate de inc. L.G., însă aşa cum am arătat acesta a continuat să fie foarte insistent, ba chiar avea o atitudine de a mă considera obligat faţă de acesta şi de asemenea, am realizat acest lucru şi ca urmare a discuţiilor pe care le-am avut cu inc. C.S.
Este adevărat că am purtat o discuţie cu inc. G.N., la restaurantul D. şi că i-aş fi reproşat acesteia cui privire la primirea "cutiei alea cu aur", însă reţin că i-am făcut acesteia un reproş, deoarece am considerat că prin această modalitate mi se întinde o capcană, folosit de mine sub cuvântul "cheie".
Din câte reţin în momentul în care am purtat această discuţie cu inc. G.N. era prezent şi inc. C.S., însă nu reţin dacă l-am chemat eu sau nu, însă acest lucru s-a întâmplat datorită discuţiilor existente anterior între mine şi inc. G.N.
Aşa cum am arătat inc. C.S. s-a prezentat şi cu alte cazuri în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, faţă de cele existente şi cele arătate mai sus.
Din câte reţin discuţiile cu privire la schiţe au fost cu privire la utilităţi şi nu cu privire la amplasarea terenului în litigiu, cred că celelalte probleme excedau atribuţiilor inc. C.S.
Inc. C.S. nu mi-a spus niciodată că voi beneficia de anumite avantaje dacă voi rezolva favorabil cererea lui L.G.
Nu pot preciza în concret care era titlul în baza căruia inc. L.G. se ocupa de restituirea suprafeţei de teren, i-am atras atenţia acestuia că dacă se va restitui terenul acesta lucru se va face către proprietarul de drept, atrăgându-i atenţia în acelaşi timp că dacă are o tranzacţie cu privire la drepturile litigioase, acesta urmează să beneficieze după reconstituirea dreptului de proprietate. Nu ştiu dacă în momentul în care a venit la mine inculpatul cumpărase drepturile litigioase, reţin doar că anterior se prezentare la serviciul de cadastru.
Nu l-am văzut pe inc. L.G. în momentul în care inc. C.S. mi-a adus acea casetă cu bijuterii.
Inc. L.G. nu mi-a promis niciodată vreun beneficiu material pentru rezolvarea favorabilă a drepturilor sale.
Cred că după ce am făcut sesizarea, denunţul cu privire la caseta de bijuterii, reţin că la un moment dat inculpatul L.G.. s-a prezentat la mine în birou, era cu soţia sa, a început să-mi spună că are o situaţie familială deosebită, că locuieşte într-un cinematograf dezafectat, că soţia este bolnavă, că i s-au făcut sugestii ca pentru soluţionarea favorabilă a cererii sale să dea o sumă de bani, din câte reţin era vorba de suma de 100.000 euro, am înţeles din discuţiile avute cu inc. L.G. că această sumă i-ar fi fost sugerată de către inc. C.S., spunându-mi în acelaşi timp că totuşi nu are posibilitatea materială pentru a da această sumă vehiculată. Această discuţie a avut loc doar o singură dată. Nu am avut discuţii niciodată cu inc. L.G. că dacă va intra în posesia dreptului de proprietate a terenului, să-mi achite suma de bani din vânzarea acestui teren.
Din câte reţin cu inc. C.S. nu am discutat niciodată cu privire la această sumă de bani. Nu am făcut acest lucru deoarece eram în relaţii tensionate cu inculpatul de la episodul cu caseta cu bijuterii.
În aceste condiţii apar în înregistrarea ambientală că nu sunt de acord cu propunerea făcută de inc. L.G., în sensul că acestuia i s-a sugerat să-mi dea suma de 100.000 euro.
Inc. L.G. nu mi-a spus când anume a discutat cu inc. C.S.
Cred că din prin luna aprilie - mai 2009, nu mai reţin exact data, s-a prezentat la sediul Primăriei, în mai multe rânduri, inc. G.N., aceasta a cumpărat împreună cu inc. L.G., drepturile litigioase pentru suprafaţa de teren aparţinând familiei F., şi în mai multe rânduri s-a prezentat la sediul Primăriei pentru a-mi reproşa că nu este soluţionată favorabil cererea sa, deşi a trecut prin mai multe comisii. Nu mai reţin în ce condiţii şi cine a făcut propunerea însă reţin că la un moment dat m-am întâlnit cu inculpata în restaurantul D. din apropierea Primăriei.
În momentul când m-am întâlnit cu aceasta la restaurant inculpata a început să-mi reproşeze că nu i-au fost soluţionate favorabil cererile şi eu i-am reproşat acesteia de unde are aceste informaţii, că cererea sa a trecut de 3 - 4 ori pe la comisii, când de fapt la mine dosarul a fost doar o singură dată.
Faţă de această susţinere a inculpatei, am întrebat-o cine i-a dat astfel de informaţii, aceasta mi-a spus că le-a primit de la inc. C.S., motiv pentru care, cred că l-am sunat, nu mai reţin dacă am făcut eu acest lucru sau inc. G.N., însă acesta a venit la faţa locului.
Este adevărat că după de a venit şi inc. C.S. s-au purtat discuţii cu privire la aprobările pentru suprafaţa de teren, inc. G.N. a scris pe o bucată de hârtie o anumită sumă de bani, nu mai reţin ce cuantum s-a trecut, însă personal nu am înţeles pentru ce anume a fost consemnată această sumă de bani, e posibil să fi fost chiar valoarea terenului.
Nu pot preciza concret dacă cumva această sumă de bani a fost menţionată pentru a nu promova o cale de atac, asupra unei hotărâri judecătoreşti, însă reţin că s-au purtat discuţii şi cu privire la acest aspect.
Este adevărat că de câte ori mă întâlneam cu inc. G.N., lucru ce se întâmpla şi când mă întâlneam cu L.G., aceştia făceau afirmaţii cu privire la sumele cheltuite de aceştia pentru cumpărarea drepturilor litigioase cât şi a altor cheltuieli suplimentare şi în mai multe rânduri au consemnate sumele pe bucăţi de hârtie.
Nu am avut niciodată impresia că inc. G.N. prin discuţiile pe care le aveam, s-ar fi referit la faptul că urmează să dea o sumă de bani pentru rezolve favorabilă a drepturilor sale litigioase, însă au fost ocazii când prin anumite gesturi, aceasta îmi dădea de înţeles că poate să facă acest lucru, dar în acelaşi timp puteau fi interpretate greşit şi de mine. Direct nu am perceput acest lucru, o singură dată s-a întâmplat, am crezut că va veni cu banii, însă s-a prezentat a doua zi cu reţete medicale.
Inculpata G.N. mi s-a plâns de situaţia materială precară a acesteia.
În legătură cu drepturile litigioase solicitate de numiţii A.E. şi C., am aflat întâmplător despre acestea, prin intermediul numitului S.I., care la un moment dat s-a prezentat la mine la birou şi mi-a prezentat notificările făcute de aceste persoane, în baza Legii nr. 10/2001, din câte reţin această persoană avut iniţial procură de la aceşti proprietari cu privire la soluţionarea notificărilor respective. Ulterior s-a prezentat la mine împreună cu numitul S., inc. G.N. şi din câte reţin, şi aceasta primise procură din partea acestor cetăţeni străini. Din câte reţin la sugestia numitului S.I., ne-am întâlnit la restaurantul D. unde era prezent inc. S.R., înv. S.I. şi doamna G.N. S-au purtat discuţii cu privire la retrocedările faţă de notificările făcute de cele două persoane sus-menţionate, şi la un moment dat inc. S.R. a făcut o schiţă cu un circuit financiar - contabil în care a menţionat anumite conturi, din care am înţeles că reprezintă c/val banilor să fie rezultaţi în urma vânzării suprafeţei de teren în baza acestor notificări, s-a trecut şi o sumă de bani, respectiv un milion de euro, şi de asemenea, am înţeles că urma să se deschidă un cont, care din câte am înţeles, trebuia să fie la dispoziţia mea sau a lor sau a altor persoane.
Eu am fost foarte circumspect cu privire la suma menţionată deoarece mi-am dat seama că de fapt banii respectivi ar trebui să intre în contul persoanei care soluţiona favorabil notificările făcute de cetăţenii străini.
Este adevărat că în acel moment i-am solicitat inc. S.R., care şi acesta avea procură din partea celor două cetăţeni A., întrucât anterior întâlnirii verificasem dosarul şi constatasem că de la dosar lipsesc anumite acte.
Este adevărat că anterior discutasem cu inc. G.N., s-a vehiculat şi suma de un milion de euro, însă această sumă era vehiculată ca şi preţ al vânzării suprafeţei de teren respectivă, şi nicidecum că i-aş fi solicitat acesteia suma de bani pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Este adevărat că eu am perceput iniţial din discuţiile avute cu inc. G.N. că de fapt ar fi de acord să dea suma de un milion de euro, însă consideră că am înţeles greşit, deoarece acele terenuri dacă ar fi fost vândute nu valorau suma de un milion de euro.
Consideră că nu am înţeles corect de la inculpată ce doreşte deoarece aceasta era incoerentă în afirmaţii, am văzut că lua tot timpul pastile, singurul de la care am înţeles au fost afirmaţiile făcute de inc. S.R.
Nu prea am înţeles multe amănunte din discuţiile avute cu inc. S.R. deoarece acesta nu vorbea prea bine limba română, ceea ce am înţeles au fost aspectele menţionate în schiţă.
Reţin că s-au purtat discuţii că inc. S.R. a spus că toată lumea trebuia să primească câte ceva în momentul în care se finaliza tranzacţia pentru care s-au emis procuri.
Nu mai reţin dacă această afirmaţie a fost făcut de inc. S.R. înainte sau după ce a întocmit schiţa. Eu m-am simţit vizat faţă de această afirmaţie în momentul în care am văzut contul menţionat de către inculpat.
Nu am înţeles exact pentru ce era acel cont escrow, însă devenea liber şi puteam să am acces la el, în momentul în care se finaliza tranzacţia, respectiv se emitea dispoziţia şi se vinde acest teren în litigiu. Aşa cum am arătat acea sumă era scrisă pe schiţă.
Nu mai reţin dacă am discutat cu inc. S.R. că acesta se retrage din afacere.
Din câte reţin inc. G.N. a obţinut procură după ea emisă pe numele inc. S.R. Din câte reţin, cererea formulată de numiţii A.E. şi C. a fost soluţionată favorabil.
Niciodată inc. S.R. nu mi-a promis direct o anumită sumă de bani pentru soluţionarea favorabilă a cererii formulată de cetăţenii israelieni.
Nu mai reţin dacă la un moment dat inc. G.N. mi-a solicitat să blochez comunicarea dispoziţiilor de restituire către notificatori."
Cu privire la faptul că o parte din întâlnirile dintre denunţătorul P.N.O. şi inculpata G.N., de după sesizarea organelor de urmărire penală, s-au realizat în afara sediului primăriei, în diverse localuri de alimentaţie publică, se reţine că aceste întâlniri au fost solicitate de inculpată, care aşa cum rezultă explicit din conţinutul convorbirilor ambientale înregistrate a afirmat în mai multe rânduri că se simte "inhibată" în sediul primăriei şi s-a manifestat cu deosebită precauţie. De asemenea, iniţiativa interpunerii unor persoane prin care să se realizeze darea/luarea de mită (V.I., G.C.) a aparţinut inculpatei.
Pe lângă scopul iniţial, ce era raportat la soluţionarea notificării familiei F. a survenit un interes suplimentar al inculpatei G.N., legat de notificările lui A.E. şi A.C., inculpata săvârşind o nouă infracţiune, de dare de mită în modalitatea promisiunii de dare a unei sume de bani.
Împrejurările mai sus expuse au demonstrat că inculpaţii au acţionat în raport de denunţătorul P.N.O. din propria determinare în scopul satisfacerii intereselor lor, având din acest punct de vedere o atitudine ofensivă şi nu una reactivă, de răspuns la acţiuni care să le determine chiar şi tacit conduita.
S-a apreciat că în acelaşi sens trebuie interpretată şi angrenarea de la început în strategia pe care şi-au făcut-o inculpaţii, a cunoştinţelor pe care le aveau în rândul funcţionarilor primăriei. Din convorbirile telefonice interceptate autorizat este evidentă adresarea familiară dintre inculpatul L.G. şi învinuiţii C.S.G. şi A.A.C. pe de o parte, şi dintre inculpata G.N. şi martora B.L. pe de altă parte.
Împrejurarea că P.N.O. a denunţat săvârşirea faptelor înaintea inculpaţilor (care de altfel nu au înţeles nici în cursul urmării penale să dea declaraţii sincere) indiferent de motivaţiile denunţului şi cu atât mai mult dacă ar constitui o reacţie la avertizarea inculpatului L.G. că va sesiza D.N.A., reprezintă un indiciu în plus că sesizarea are la bază fapte reale, de care denunţătorul, funcţionar public, de profesiune juridică, a înţeles să se delimiteze întrucât sunt de natură să atragă consecinţe juridice grave.
Nici inculpatul A.A.C. nu a recunoscut că a dat o sumă de bani prin intermediul martorului G.C. însă, din declaraţia acestuia rezultă clar implicarea inculpatului. Astfel, a arătat martorul, în instanţă, că "săptămânal, în special în ziua de luni, obişnuiam ca împreună cu mai mulţi colegi de serviciu să mergem la un meci de fotbal, lucru care s-a întâmplat şi în luna martie 2009. Meciul de fotbal se desfăşura în baza sportivă G. La acel meci de fotbal au participat mai mulţi colegi, nu-mi aduc aminte pe toţi, însă ştiu că a fost şi colegul meu A.A.C.
Nu mai reţin exact ce sa întâmplat, însă ştiu că la un moment dat, inculpatul A.A. mi-a solicitat să-i dau o ţigară, deşi a trecut o perioadă lungă de timp de atunci, reţin că aveam un pachet de ţigări pus pe masă, din care s-a servit şi inculpatul.
Mi s-a citit azi în instanţă declaraţia dată la urmărirea penală, din care rezultă că de fapt i-aş fi spus inculpatului să meargă să ia ţigările din buzunarul hainei, însă întrucât a trecut o perioadă mai lungă de timp, nu mai reţin acest amănunt, precizez doar faptul că declaraţia mi-a fost luată la scurt timp după ce s-au întâmplat aceste fapte, am relatat atunci exact cum s-a întâmplat, însă reţin că faţă de cronologia în care s-au desfăşurat faptele, inculpatul A.A.C. a avut acces la hainele mele.
Nu pot să precizez dacă l-am mai trimis pe inculpat altădată să ia ţigări din buzunarul hainei mele.
Mi s-au citit azi în instanţă aspectele cu privire la modul în care inc. A.A.C., a luat pachetul de ţigări din buzunarul gecii mele în sensul că l-am văzut când a făcut acest lucru, însă precizez că aşa cum am arătat nu-mi aduc aminte în amănunt acest lucru, însă dacă l-am consemnat în declaraţie, e posibil să se fi întâmplat în acest mod.
Aşa cum am arătat, am plecat acasă, cu geaca cu care eram îmbrăcat, era o geacă pe care nu o îmbrăcam prea des, la câteva zile după ce am luat-o din cui, am găsit într-un buzunar de la această geacă suma de 700 euro, erau două bancnote una de 500 euro şi una de 200 euro.
M-a intrigat faptul că am găsit această sumă de bani în buzunarul gecii, am încercat să rememorez cele întâmplate cu câteva zile în urmă, şi până la urmă mi-am adus aminte de cele întâmplate şi am făcut asociere cu faptul că cel care a umblat la buzunarele gecii a fost inc. A.A.C.
După aprox. o zi sau două, după ce am găsit suma de bani, m-am întâlnit cu inc. A.A.C., care lucra împreună cu mine la Primăria Bacău, l-am întrebat de suma de bani găsită şi acesta mi-a spus: "Lasă că o să vorbim altădată".
Nu am mai luat legătura cu inc. A.A.C., aşteptam ca acesta să vină să-mi dea amănunte cu privire la această sumă de bani, sumă pe care am păstrat-o la mine acasă, am fost chemat de organele de urmărire penală şi am fost audiat, ocazie cu care am relatat din proprie iniţiativă cele întâmplate, şi am predat cu acea ocazie suma de bani organelor de cercetare penală.
Cu privire la aspectele relatate faţă de inc. L.G., precizez că aveam cunoştinţă de faptul că există un dosar întocmit pe numele F., erau mai multe persoane, şi că inc. L.G. avea un contract de cesiune a drepturilor de creanţă de la familia F., şi care privea o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care aşa cum reţin se solicita restituirea în natură a două imobile.
Reţin că la un moment dat a fost o discuţie la o şedinţă de consiliu la care a participat şi secretarul Primăriei numitul P.O., au participat şi inc. L.G. şi numitul A., însă nu reţin în concret ce s-a discutat, deoarece eu nu cunoşteam în amănunt dosarul şi nu l-am văzut până în acel moment niciodată.
Fac precizarea că eu îl vedeam zilnic pe holurile Primăriei pe inc. L.G., acesta era prezent şi în faţa birului secretarului şi arhitectului şef şi aşa cum am arătat în declaraţie exista un zvon printre funcţionari că inculpatul ar fi corupt anumiţi funcţionari pentru a-şi rezolva problemele.
Faţă de aceste zvonuri, l-am chemat pe inc. A.A.C. din biroul său, a ieşit pe hol, l-am întrebat din nou ce este cu suma de 700 euro găsită de mine, ocazie cu care inculpatul mi-a spus că această sumă este primită de la inc. L.G., care dorea să-i fie rezolvat favorabil dosarul.
Nu am avut nici un fel de atitudine şi nu i-am restituit inc. A.A.C. suma de bani primită.
Nu am luat relaţii de la inc. A.A.C. în ce ar consta modul de rezolvate a problemei inc. L.G., singurul aspect pe care l-am făcut a fost acela de a-l informa pe secretarul Primăriei Munic. Bacău - P.O. de cele întâmplate, relatându-i totodată faptul că am primit şi o sumă de bani.
Personal nu am discutat niciodată cu inc. L.G.
Reţin că denunţul l-am făcut în luna aprilie 2009. Reţin că în momentul în care i-am spus secretarului Primăriei cele întâmplate, acesta mi-a zis să am grijă de aceea ce fac şi că ar fi bine să declar fapta la poliţie.
Precizez că denunţul l-am făcut după câteva zile, după ce am aflat de la cine sunt banii, respectiv de la inc. L.G.
Nu ştiam că secretarul Primăriei avea făcut un denunţ la poliţie cu privire la aspectele legate de aceeaşi situaţie.
Precizez că nu mergeam chiar în fiecare săptămână la meciurile de fotbal, însă mergeam frecvent săptămânal.
Din câte reţin îmi lăsam geaca pe nişte bănci, în sala unde ne dezbrăcam, pe care de altfel şi stăteam.
Geaca a mai fost folosită şi înainte de a se întâmpla aspectele sus-menţionate.
Şedinţa la care am aflat de problema inc. L.G. la care a participat şi numitul A., a fost după ce am găsit suma de bani în geacă, iar la şedinţa respectivă, nu am purtat nici o discuţie cu L.G. şi nici după şedinţă şi nici nu am solicitat relaţii cu privire la dosar de la inc. A.A.C."
Şi inculpatul S.R. a dat declaraţii contradictorii, în neconcordanţă cu propriile sale susţineri dar şi cu probele administrate în cauză. Astfel, a arătat inculpatul că "Aşa cum am arătat am primit împuternicire de la A.C. şi acesta mi-a dat procură ca să mă ocup de restituirea şi reconstituirea unui drept de proprietate pentru o suprafaţă de teren aflată în centrul municipiului Bacău.
Prietenul meu mi-a dat şi o serie de acte prin care făcea dovada dreptului de proprietate, motiv pentru care l-am contactat pe numitul S.I., şi i-am dat acestuia procură ca să se ocupe de problema restituirii terenului respectiv.
Ştiu că acesta a depus cererea şi împreună cu actele la Primăria Bacău, la o doamnă pe nume B.
Am aşteptat mai mult timp să primim un răspuns de la Primărie şi ştiu că după aprox. o lună, o lună şi jumătate numitul S.I. mergea la Primărie să afle în ce stadiu este modul de soluţionare a dosarului.
Am înţeles că de fiecare dată când mergea acesta la Primărie i se solicitau acte suplimentare.
Am discutat cu numitul S.I. cu privire la aflarea valorii terenului pentru care formulase cerere şi în aceste condiţii prin intermediul numitului S. am cunoscut-o pe inculpata G.N. I-am explicat acesteia unde se află terenul respectiv, iar inculpata mi-a spus că zona este căutată şi că voi obţine un preţ bun şi că are clienţi pentru a cumpăra acest teren.
În acel moment când inculpata mi-a spus că de teren se interesează mai multe persoane, aceasta mi-a dat să înţeleg faptul că are relaţii la Primăria Municipiului Bacău, care ar putea să impulsioneze ca dosarul privind restituirea terenului să fie soluţionat mai repede.
La un moment dat, inc. G.N. a spus că sunt clienţi care şi-au exprimat dorinţa de a cumpăra drepturile litigioase, am discutat cu un avocat la Bucureşti care mi-a spus că nu există un astfel de drept, după ce au verificat actele, şi că nu au ce cumpăra în acest sens.
Reţin că pe data de 26 mai 2009 aşa cum am arătat şi în declaraţii, am primit un telefon de la inc. G.N., aceasta mi-a propus să mă întâlnesc cu o persoană numită "domnul X" şi mi-a cerut să vin în Bacău pentru a mă întâlni cu persoana respectivă. Ne-am întâlnit la un restaurant în zona M. din Bacău, am mers împreună cu S.I., iar din discuţiile pe care le-am avut G.N. a reieşit că trebuia să se dea suma de un milion de euro acelei persoane "domnul X", şi că acesta ar fi avut pretenţii ca să-i fie emisă această sumă. Precizez că eu nu am înţeles cine trebuia să emită această sumă, considerând că probabil că este probabil în urma vânzării acestui teren.
La un moment dat s-a prezentat acea persoană "domnul X", nu am ştiut cine este decât în momentul în care acesta s-a prezentat, mi-a dat cartea de vizită şi am aflat că se numeşte P.
Am purtat discuţii cu P., am înţeles că este secretar de Primărie, am înţeles că este şi preşedintele Comisiei de restituire a dreptului de proprietate, l-am întrebat pe acesta de ce nu se soluţionează favorabil dosarul de restituire întocmit pe numele prietenilor mei, iar acesta mi-a dat de înţeles că la dosar lipsesc anumite acte.
Nu mi s-a spus ce acte lipsesc, însă dl. P. mi-a spus că peste câteva zile să se prezinte la Primărie numitul S.I. şi îi va da acestuia lista cu actele necesare. În acel moment i-am spus numitului P. că am înţeles din discuţiile cu inc. G.N. că acesta ar avea pretenţii la suma de un milion de euro. Deşi am repetat de 2 ori acest lucru, P.N. mi-a spus că nu are pretenţii cu privire la acest lucru şi în acelaşi timp i-am atras atenţia că nu poate avea astfel de pretenţii deoarece este funcţionar public. Numitul P. nu a stat decât 5 minute după care a plecat iar ultima idee a fost aceea că numitul S.I. să se prezinte la primărie pentru a-i da lista cu actele necesare.
Este adevărat că în prezenţa numitului P., am făcut pe o foaie de hârtie o schiţă în care am consemnat două conturi bancare, am trecut şi suma de un milion, fără a indica moneda, însă am făcut acest lucru pentru a arăta cum se fac deconturile bancare. Aşa sunt eu obişnuit ca să arăt în scris şi întrucât nu cunoşteam prea bine limba română, şi am considerat necesar ca să fiu mai bine înţeles cu privire la modul de plată a terenurilor, prin scriere.
M-am reîntâlnit în următoarea perioadă cu numitul S.I., am înţeles că acesta a mers la P.N. şi a obţinut lista cu actele necesare reconstituirii dreptului de proprietate. M-am reîntâlnit şi cu inc. G.N. dar discuţiile au avut loc numai cu privire la clienţii potenţiali pentru cumpărarea terenurilor aflate în litigiu.
Din contractul pe care îl încheiasem cu numiţii A., eu trebuia să primesc un comision de 8%.
Fac precizarea că înainte de a mă întâlni cu numitul P., ne-am întâlnit împreună S. cât şi cu numiţii A.E. şi C., cu preşedintele Consiliului Judeţean care intenţiona să cumpere terenul aflat în litigiu şi care se afla învecinat cu o suprafaţă de teren pe care acesta urma să-şi ridice o construcţie, deja avea începută construcţia, şi la propunerea sa am arătat că deocamdată nu putem să-i satisfacem cererea deoarece nu ni se reconstituise dreptul de proprietate, promiţându-i că îi vom vinde acestuia doar în momentul în care vom obţine acte.
În baza mandatului pe care îl aveam de la numiţii A., eu nu puteam să fac altceva decât să pregătesc terenul în sensul depunerii tuturor actelor pentru a se proceda ulterior la vânzare şi depunerea banilor în contul ESCO.
Comisionul nu era atât de mare încât să pot plăti suma de un milion de euro, aşa cum este menţionat în actul de sesizare.
Fac precizarea că procura a expirat în luna aprilie 2009, mi-am dat seama că inc. G.N. şi S.I. au aflat de acest lucru, le-am spus chiar eu, şi ulterior am aflat că după ce au luat cunoştinţă de acest lucru au dorit să mă scoată din afacere, însă nu înţeleg de ce vroiau acest lucru.
În luna octombrie 2009 am discutat cu numitul P.N. telefonic, când i-am comunicat acestuia că m-am retras din afacerea privind restituirea dreptului de proprietate.
Fac precizarea că nu aveam împuternicire expresă cu privire la negocierea preţului terenului, orice negociere în acest sens trebuia să o comunic numiţilor A. Din câte cunosc nici până în prezent nu s-a obţinut restituirea terenului respectiv. Eu i-am spus lui P. că urmează să primesc un comision pe baza procurii menţionate."
Situaţia de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă:
1. Denunţul şi declaraţiile denunţătorului P.N.O;
2. Declaraţiile martorilor: A.L., J.M., O.T., L.L.I., V.I., B.E., A.E., F.I., B.L., L.M., B.A., J.C., C.L., I.V.A., N.T.C., A.I.M., M.D., V.D.T. şi C.V.S.;
3. Procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale şi telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 şi 396/2009 emise de Tribunalul Bacău, pentru următoarele persoane: P.N.O., G.C., L.G., G.N., C.S.G., A.A.C., B.L., O.T., V.I., H.O., L.L., S.I., S.R., planşe fotografice, precum şi suporturile magnetice, în copie, ce conţin înregistrări audio şi video, ataşate în colet sigilat la dosarul cauzei;
4. Procesul-verbal de redare scrisă a convorbirii ambientale înregistrate neautorizat de denunţătorul P.N.O. cu telefonul propriu la data de 20 martie 2009;
5. Înscrisuri, în copie, din dosarele întocmite de Primăria municipiului Bacău, pentru notificările lui F.C., F.C.1 şi F.V. şi pentru notificările lui A.E. şi A.C., dispoziţiile emise şi alte înscrisuri referitoare la aceste notificări;
6. Înscrisuri obţinute de la SC A. SRL Bacău şi înscrisuri depuse de inculpatul L.G. cu privire la bijuteriile predate de acesta din urmă pentru garantarea contractelor de împrumut cu amanet;
7. Procesul-verbal de confruntare dintre denunţătorul P.N.O. şi inculpatul C.S.G.;
8. Declaraţiile inculpaţilor L.G., G.N. şi ale învinuiţilor C.S.G., S.R., A.A.C.
9. Denunţul şi declaraţiile denunţătorului P.N.O.
10. Denunţul şi declaraţiile inculpatului G.C.
11. Proces-verbal de sesizare din oficiu.
12. Proces-verbal privind predarea de către G.C. a sumei de 700 euro, planşa fotografică şi ordinul de încasare din 10 aprilie 2009 de consemnare a acestei sume la B. - Sucursala Judeţeană Bacău.
13. Fixarea fotografică a articolului de îmbrăcăminte în care G.C. a declarat că a găsit suma de 700 euro.
14. Schiţa întocmită la data de 06 iulie 2009 de inculpatul S.R. în restaurantul D. din municipiul Bacău în cadrul întâlnirii cu P.N.O., G.N. şi S.I., document original.
15. Înscrisuri, în copie, din dosarele întocmite de Primăria municipiului Bacău, pentru notificările lui F.C., F.C.1 şi F.V., pentru notificările lui A.E. şi A.C. şi D.P.R.
16. Declaraţiile martorilor: P.N.O., B.A. şi copii ale declaraţiilor martorilor A.L., B.L., J.M., O.T., L.L.I., L.M., J.C., V.I., A.E.
17. Proces-verbal de confruntare între învinuiţii G.C. şi A.A.C.
18. Procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale şi telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 şi 396/2009 emise de Tribunalul Bacău, pentru următoarele persoane: P.N.O., G.C., L.G., G.N., C.S.G., A.A.C., B.L., O.T., V.I., H.O., L.L., S.I., S.R., planşe fotografice, precum şi suporturile magnetice, în copie, ce conţin înregistrări audio şi video, ataşate în colet sigilat la dosarul cauzei.
19. Procesul-verbal de redare scrisă a convorbirii ambientale înregistrate neautorizat de denunţătorul P.N.O. cu telefonul propriu la data de 20 martie 2009.
20. Declaraţiile inculpatului L.G. şi ale învinuiţilor, A.A.C., S.R. şi S.I.
Reţinând că din probele dosarului rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, instanţa de prim grad a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpatul L.G., G.N., C.S.G., A.A.C. şi S.R.
Apelantul inculpat L.G. a solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă pentru lipsa motivării iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu există.
Apelanta inculpată G.N. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, arătând că la termenul la care s-a dat citire actului de acuzare a fost lipsită de apărare efectivă, la termenul la care trebuie să se verifice regularitatea actului de sesizare instanţa a trecut la citirea actului de sesizare fără a da posibilitatea apărătorilor să formuleze excepţii iar în al treilea rând, instanţa de fond nu le-a pus în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen.
În subsidiar, solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. arătând că nu există probe la dosar care să conducă la concluzia că ar fi promis sume de bani funcţionarilor din primărie.
Inculpata G.N. a formulat şi critici de netemeinicie a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Apelantul inculpatul S.R. a solicitat la fel ca şi ceilalţi inculpaţi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond iar în subsidiar achitarea, arătând că elementul material al infracţiunii de dare de mită care îmbracă forma promisiunii nu există în această cauză.
Într-un subsidiar, inculpatul solicită aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Apelantul inculpat C.S.G. a solicitat, în acord cu ceilalţi inculpaţi, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond iar în subsidiar, achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină.
În situaţia în care nu vor fi apreciate ca pertinente aceste apărări, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Apelantul inculpatul A.A.C. a solicitat la fel ca şi ceilalţi inculpaţi, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că fapta ce i se reţine în sarcină nu există.
În final, inculpatul solicită aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 14 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de apelanţii inculpaţi C.S.G. şi A.A.C. împotriva Sentinţei penale nr. 150/D/2012 din 31 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7638/110/2009.
A desfiinţat sentinţa penală atacată în parte doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate celor doi apelanţi inculpaţi.
A reţinut cauza spre rejudecare, şi ,pe fond:
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate inculpaţilor C.S.G. şi A.A.C.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 (trei) ani pentru inculpatul A.A.C. şi de 4 (patru) ani pentru inculpatul C.S.G. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei apelate.
A atras atenţia asupra nerespectării condiţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanţii inculpaţi L.G., G.N. şi S.R. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii la plata a câte 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că sunt întemeiate doar apelurile declarate de inculpaţii C.S.G. şi A.A.C., însă numai sub aspectul criticilor de netemeinicie şi numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
A apreciat instanţa de apel că în privinţa acestor inculpaţi scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, disp. art. 81 C. pen. fiind pe deplin aplicabile în cauză.
Toate celelalte apeluri declarate în cauză au fost considerate ca nefondate şi respinse ca atare, apreciind instanţa de apel că nici criticile de nelegalitate şi nici cele referitoare la netemeinicia soluţiei de condamnare nu sunt fondate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii C.S.G., A.A.C., L.G., G.N. şi S.R.
Criticile formulate de parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. vizează netemeinicia deciziei penale atacate cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor C.S.G. şi A.A.C.
Parchetul solicită în raport de aceste critici casarea deciziei penale atacate şi menţinerea Sentinţei nr. 150 din 31 mai 2012 a Tribunalului Bacău.
Recurentul intimat inculpat C.S.G. în baza cazului de casare prev. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicită casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii.
Susţine apărarea inculpatului C.S.G. că pentru existenţa complicităţii este necesar ca între autor şi complice să existe o înţelegere prealabilă ori, din actele dosarului nu rezultă că ar fi existat o asemenea înţelegere.
Recurentul intimat inculpat A.A.C. a formulat critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în raport de care solicită achitarea, arătând că probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăţiei sale.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de împrejurarea că la termenul de judecată din 6 martie 2012 nu a beneficiat de apărare efectivă.
Se invocă de către apărarea inculpatului A.A.C. şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum îndreptat spre minimul normei de incriminare.
Recurentul inculpat L.G. solicită restituirea cauzei la parchet în baza disp. art. 332 C. proc. pen. cu referire la art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. susţinând că a fost constrâns să comită fapta.
În acest sens apărarea invocă disp. art. 46 alin. (2) C. pen. care prevăd că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului.
Susţine apărarea că inculpatul L.G. a fost ameninţat de către angajaţii primăriei că va pierde drepturile litigioase dacă nu se satisface unele pretenţii şi în acest sens a fost forţat să ofere foloase materiale unor funcţionari pentru a-şi exercita atribuţii de serviciu.
În raport de toate aceste apărări, inculpatul solicită a se avea în vedere că singurul remediu îl constituie restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţele inferioare pentru a fi administrate probe pertinente şi utile aflării adevărului.
Recurenta inculpată G.N. formulează critici prin prisma cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi invocă nelegalitatea interceptării convorbirilor telefonice întrucât s-a realizat înainte de începerea urmăririi penale, i-a fost încălcat dreptul la apărare la instanţele inferioare, nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, nu i s-au pus în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen. deşi era atributul exclusiv al instanţei.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. recurenta inculpată G.N. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât la dosar nu există probe care să pună în evidenţă comiterea vreunei infracţiuni.
Este invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. în raport de care recurenta inculpată G.N. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât la termenul din 6 decembrie 2011 nu a beneficiat de prezenţa apărătorului său.
Recurentul inculpat S.R. invocă în susţinerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. şi solicită casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru lipsa motivării.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicită în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că probele administrate în cauză nu au evidenţiat elementul material al infracţiunii de dare de mită.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. recurentul inculpat S.R. solicită stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. reţine Înalta Curte că doar recursul declarat de inculpatul L.G. este întemeiat însă numai în anumite limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize obiective şi complete asupra întregului ansamblului probator, fiind analizate coroborat atât probele administrate în faza de urmărire penală cât şi probele administrate în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect reţinând instanţa de fond că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.
În urma administrării unui vast ansamblu probator a rezultat că faptele comise de inculpatul L.G. prin promisiunea dării sumei de 50.000 euro şi oferirea efectivă a 20.000 euro inculpatului C.S.G., arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Bacău, în schimbul exercitării influenţei acestuia asupra secretarului municipiului Bacău P.N.O. fapte prev de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; constând în darea prin intermediul inculpatului C.S.G. a unor bijuterii din aur în valoare de 11.287 RON către P.N.O. şi în promisiunea dării sumei de 100.000 euro către acelaşi funcţionar public; de a da, prin intermediul învinuitului A.A.C., suma de 700 euro învinuitului G.C., pentru ca acesta, în virtutea atribuţiilor de serviciu deţinute în calitate de şef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău şi membru în comisia de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 să soluţioneze, notificarea formulată la Legea nr. 10/2001 de F.C.1, F.C. şi F.V., pe lângă ceilalţi funcţionari competenţi, cu prioritate şi prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu terenuri aflate în poziţii centrale din municipiul Bacău, în condiţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, faptele fiind săvârşite în stare de recidivă post executorie şi de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. Fapta comisă de inculpatul C.S.G. constând în ajutorul dat inculpatului L.G. prin preluarea de la acesta a unor bijuterii de aur în valoare de 11.287 RON şi darea lor către secretarul municipiului Bacău P.N.O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, faptă fiind prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
3. Fapta comisă de inculpata G.N., constând în promisiunea dării sumei de 200.000 euro secretarului municipiului Bacău P.N.O. în scopul soluţionării notificării formulate de F.C., F.V. şi F.C.1, în sensul celor mai sus arătate, promisiune repetată ulterior faţă de acest funcţionar în schimbul neatacării cu recurs a dispoziţiilor de restituire şi în promisiunea dării sumei de 1.000.000 euro către acelaşi funcţionar public, în scopul soluţionării cu celeritate şi în sensul dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. şi A.C., precum şi în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispoziţiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatei controlul asupra vânzării ulterioare a imobilelor restituite şi specularea unor profituri personale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiuni de dare de mită prev de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
4. Fapta inculpatului S.R. constând în promisiunea dării sumei de un milion de euro lui P.N.O., secretarul municipiului Bacău, în scopul soluţionării cu celeritate şi în sensul dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. şi A.C., precum şi în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispoziţiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatului controlul asupra vânzării ulterioare a imobilelor restituite şi specularea unor profituri personale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârşită în coautorat cu G.N.
5. Fapta inculpatului A.A.C. constând în ajutorul dat inculpatului L.G. prin remiterea către inculpatul G.C. a sumei de 700 euro în numele inculpatului, în scopul mai sus arătat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000
Criticile formulate de inculpaţi referitoare la nemotivarea hotărârii, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., sunt nefondate.
Reţine Înalta Curte că atât prima instanţa cât şi instanţa de apel au respectat toate cerinţele referitoare la motivarea unei hotărâri, au expus situaţia de fapt, probele pe care se întemeiază, au evidenţiat faptele şi împrejurările în care au fost comise şi au răspuns tuturor criticilor formulate de apărare.
Motivarea unei hotărâri, ca o componentă de bază a unui proces echitabil, trebuie să convingă pe cei implicaţi că judecătorul a analizat toate probele însă această motivare nu implică un răspuns amănunţit pentru fiecare argument, cauza Boldea c.României fiind relevantă sub acest aspect.
În cauza de faţă, instanţa de prim control judiciar nu s-a limitat în a reda doar motivele reţinute de instanţa de fond ci a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpaţi, realizând propriul examen analitic a probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal, împrejurări în raport de care apreciază Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. şi ca atare nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau instanţe de apel.
Referitor la recursul declarat de inculpatul C.S.G. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. apreciază Înalta Curte că este nefondat şi va fi respins ca atare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Verificând materialul probator administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpatul C.S.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată susţinerea inculpatului că faptei îi lipseşte latura subiectivă şi că a fost comisă o eroare gravă de fapt.
Din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti rezultă indubitabil vinovăţia inculpatului C.S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la dare de mită constând în aceea că a preluat mai multe bijuterii de la inculpatul L.G. pe care le-a înmânat secretarului Primăriei mun. Bacău, P.N.O., scopul urmărit de inculpatul L.G. fiind acela de a-i atribui terenuri cesionate de primărie.
În cauză au fost administrate probe evidente de vinovăţie, declaraţiile denunţătorului, declaraţiile inculpatului L.G., convorbirile telefonice şi ambientale, declaraţiile martorilor conturează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită reţinută în sarcina inculpatului C.S.G.
Apărările formulate de inculpat în sensul că a vrut să-l ajute pe inculpatul L.G. să înstrăineze bijuteriile în cadrul primăriei, frizează ridicolul, funcţia pe care o deţinea inculpatul C. în cadrul Primăriei Bacău de arhitect şef al Bacăului aşa cum subliniază apărarea, fiind incompatibilă cu relaţia pe care o avea cu L.G. şi chiar nejustificată.
Este greu de crezut că arhitectul şef al unui municipiu poate avea, printre alte preocupări şi activităţi de comercializare a unor bijuterii ce aparţin tocmai unei persoane care era interesată în rezolvarea unor probleme foarte importante în cadrul Primăriei Bacău, ori rezultă din probele dosarului, că tocmai inculpatul C.S.G. i-a făcut intrarea acestuia la denunţător, aspect recunoscut chiar din inculpatul C.S.G.
Înalta Curte apreciază că vinovăţia inculpatului C.S.G. a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, astfel că toate apărările invocate de inculpat nu reprezintă decât o încercare de a fi absolvit de răspundere penală.
Lipsa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi invocată de apărare este nefondată cât timp din probele dosarului mai ales din declaraţia dată de inculpatul L.G. în faţa Înaltei Curţi, rezultă indubitabil că între cei doi a existat o înţelegere, bijuteriile fiind înmânate inculpatului C. cu un scop bine determinat şi nu pentru a fi comercializate.
Nici recursul formulat de inculpatul A.A.C. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este fondat.
Nici în cazul acestui inculpat nu a fost pusă în evidenţă o eroare gravă de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond fiind în deplină concordanţă cu conţinutul probelor administrate în cauză.
Astfel rezultă indubitabil că inculpatul A.A.C. a remis către denunţătorul G.C., şef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei Bacău, suma de 700 euro pentru ca acesta să asigure soluţionarea notificării familiei F. conform intereselor inculpatului L.G.
Deşi inculpatul A.A.C. neagă comiterea infracţiunii, probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei sale mai presus de orice dubiu, denunţul numitului G.C., declaraţia inculpatului L.G., transcrierea convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental fiind elocvente în acest sens.
Reţine Înalta Curte că atât inculpatul C.S.G. cât şi inculpatul A.A.C. nu pot da o explicaţie credibilă relaţiilor cu inculpatul L.G., relaţii care, prin prisma funcţiilor importante pe care le deţineau în cadrul Primăriei mun. Bacău, nici nu trebuiau să existe decât din punct de vedere strict profesional.
De asemenea, apreciază Înalta Curte că nu este întemeiată nici cererea formulată de inculpat de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru că la termenul din 6 martie 2012 a fost lipsit de apărare.
Din încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2012 rezultă că la acest termen inculpatul A.A.C. a fost asistat de avocat B.M. în substituirea avocatului ales A.I.
Faptul că la dosar nu s-a depus o delegaţie de substituire nu poate echivala cu lipsa de apărare a inculpatului pentru termenul respectiv mai ales că inculpatul însuşi a învederat instanţei că avocatul ales nu se poate prezenta din motive medicale însă a lăsat substituire unui alt avocat.
Recursul declarat de recurentul inculpat L.G. este întemeiat numai cu privire la reţinerea incidenţei disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În urma relaţiilor solicitate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău s-a comunicat Înaltei Curţi că inculpatul L.G. beneficiază de disp. art. 19 din Legea nr. 628/2002 întrucât în cursul judecăţii a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altei persoane care ar fi săvârşit fapte de corupţie.
Având în vedere aceste relaţii apreciate ca fiind determinante în aflarea adevărului cu privire la infracţiunile de corupţie ce formează obiectul Dosarului nr. 17/P/2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că se impune a fi reţinute disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a le acorda eficienţa necesară în sensul aplicării unei pedepse între limitele prevăzute de acest text de lege.
Numai sub acest aspect urmează a fi admis recursul declarat de inculpatul L.G., celelalte critici formulate în baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. nu sunt fondate şi nu au consistenţa necesară de a determina reformarea deciziei penale recurate.
Din probele dosarului rezultă mai presus de orice dubiu că inculpatul L.G. se face vinovat de comiterea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că inculpatul a încercat să cumpere bunăvoinţa unor factori de decizie din cadrul Primăriei mun. Bacău prin oferirea unor sume de bani şi bijuterii din aur prin intermediul inculpaţilor C.S.G. şi A.A.C.
Inculpatul L.G. a recunoscut că a dat sau a încercat să dea aceste bunuri şi sume de bani dar în faţa Înaltei Curţi fiind audiat a declarat că a fost constrâns de către cei doi inculpaţi să facă aceste favoruri, situaţie ce nu este probată însă în nici un mod.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul L.G. a încercat să-şi rezolve toate problemele legate de notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de F.C.1, F.C. şi F.V., el împreună cu soţia sa dobândind drepturile asupra imobilelor situate în Bacău pe str. O. cât şi str. O.6 în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu cedenţii sus-menţionaţi, numai prin coruperea funcţionarilor din cadrul primăriei astfel încât toate apărările formulate de inculpatul L.G. în sensul că a fost constrâns să de acele sume de bani şi bijuterii nu au suport în materialul probator administrat în cauză.
Fiind întrebat de Înalta Curte de ce nu a declarat în acest mod şi la celelalte instanţe, în condiţiile în care a dat declaraţie şi în faţa instanţei de apel, inculpatul L.G. a afirmat că a fost ameninţat de P.N.O. afirmaţie puţin credibilă mai ales că din probele dosarului rezultă că el a fost foarte insistent în rezolvarea cererii sale fiind dispus să ofere bani şi bunuri pentru obţinerea unei soluţii favorabile.
Dispoziţiile art. 332 C. proc. pen. reglementează expres cazurile în care se dispune restituirea cauzei la parchet, aspectele invocate de inculpatul L.G. nefiind printre cele prevăzute limitativ de aceste dispoziţii procedurale.
Nici solicitarea inculpatului L.G. de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţele inferioare nu este fondată, probele administrate în cauză fiind suficiente şi utile stabilirii adevărului.
Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească a fost administrat un vast material probator fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recursul declarat de inculpatul G.N. nu este fondat.
Criticile formulate în baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu pot determina reformarea deciziei penale recurate, acestea fiind invocate şi în faţa instanţei de prim control judiciar care a dat o dezlegare în deplin acord cu normele legale în vigoare.
Împrejurarea că interceptarea convorbirilor telefonice s-a desfăşurat înainte de începerea urmăririi penale nu poate conduce la concluzia că acestea sunt nelegale întrucât legiuitorul nu condiţionează emiterea autorizaţiei de interceptare de începerea urmăririi penale aşa cum o face în cazul percheziţiei (art. 100 C. proc. pen.).
Susţinerile inculpatului G.N. în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare la instanţele inferioare, respectiv faptul că la termenul din 6 decembrie 2011 nu a beneficiat de serviciile apărătorului ales, termen la care s-a dat citire actului de sesizare şi au fost audiaţi inculpaţii A.A.C. şi C.S.G., nu constituie un caz de nulitate absolută ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului respectiv.
Instanţa de fond având în vedere complexitatea cauzei şi data înregistrării cauzei pe rolul instanţei a considerat că se impune audierea inculpaţilor C.S.G. şi A.A.C. consemnând în acelaşi timp că în cazul în care va considera necesar, sau dacă se impune, va dispune luarea unui supliment de declaraţie.
Faţă de măsurile dispuse de instanţă la termenul din 6 decembrie 2011 Înalta Curte consideră că inculpatei G.N. nu i-a fost încălcat dreptul de apărare, aceasta având posibilitatea de a invoca apărări la termenele următoarele în prezenţa apărătorului ales.
Mai mult decât atât la termenul din 10 ianuarie 2012 inculpata G.N. fiind asistată de apărătorul ales a înţeles să uzeze de dreptul de a nu da nicio declaraţie reglementat de disp. art. 70 alin. (2) C. pen.
Faptul că instanţa de fond nu i-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu are valoarea unei nulităţi absolute aşa cum solicită apărătorul ales al inculpatei.
Potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen., instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Ori, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, poziţia procesuală a inculpatei a fost aceea de negare a faptei.
Mai mult decât atât inculpata G.N. a fost asistată în permanenţă de un apărător ales, astfel că şi în situaţia în care instanţa ar fi omis să-i pună în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen., apărătorul ales ar fi complinit această omisiune a instanţei dar, aşa cum am arătat anterior, inculpata nu a recunoscut fapta ce i se reţine în sarcină, astfel încât apreciază Înalta Curte că această critică invocată de inculpată este pur formală, astfel că disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.
Nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond corespunde conţinutului probelor administrate în cauză neexistând o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatei.
Declaraţiile denunţătorului, înregistrarea convorbirilor video şi audio, declaraţiile inculpaţilor sunt probe evidente de vinovăţie care au stat la baza stabilirii situaţiei factuale în sensul că inculpata G.N. a promis darea sumei de 200.000 euro secretarului mun. Bacău - P.N.O. în scopul soluţionării favorabile a notificării formulate de F.C., F.V. şi F.C.1 şi în promisiunea dării sumei de 1.000.000 euro către acelaşi funcţionar public în scopul soluţionării cu celeritate şi a dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. şi A.C. precum şi în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispoziţiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatei controlul asupra valorificării ulterioare a imobilelor restituite şi specularea unor profituri personale.
Deşi inculpata G.N. neagă comiterea faptei, nu aduce în susţinerea acestei apărări nici un fel de argumente solide apte să determine adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţele inferioare fapt pentru care Înalta Curte nu poate reţine incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul S.R. nu este fondat, fapt pentru care va fi respins ca atare pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul S.R. invocă în susţinerea recursului său cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând a se reţine că nu există la dosar probe care să facă dovada vinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, fapt pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Situaţia de fapt reţinută în sarcina acestui inculpat rezultă cu prisosinţă din conţinutul probelor administrate în cauză şi constă în aceea că inculpatul S.R. a promis suma de 1.000.000 euro lui P.N.O. în scopul soluţionării cu celeritate a cererilor de restituire în natură ori prin compensare cu alte terenuri formulată de A.E. şi A.C. precum şi în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispoziţiilor de restituire pentru a putea controla vânzarea ulterioară în scopul obţinerii unui avantaj material.
Declaraţiile denunţătorului P.N.O., declaraţiile martorului A.E., convorbirile ambientale şi telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, evidenţiază vinovăţia inculpatului S.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.
Recurentul inculpat S.R. împreună cu inculpata G.N. au încercat să rezolve în mod favorabil notificările formulate de A.E. şi A.C. către Primăria Bacău încercând să corupă funcţionarii publici cu putere de decizie din cadrul Primăriei ştiind că în acest mod îşi mai asigură şi un venit propriu.
Denunţătorul P.N.O. a avut mai multe întâlniri în diferite locuri publice cu inculpata G.N., S.R. şi S.I. ocazii cu care a înregistrat discuţiile purtate cu aceştia, din conţinutul lor rezultând atitudinea inculpatului S.R. de a-l determina pe P.N.O. să rezolve favorabil notificările în cauză în schimbul unei sume de bani.
Faţă de toate argumentele prezentate, apreciază Înalta Curte că soluţia dispusă de instanţa de fond în privinţa inculpatului S.R. este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, atitudinea manifestată de inculpat, de nerecunoaştere a faptei fiind doar o încercare a acestuia de a fi absolvit de răspundere penală.
Criticile formulate deopotrivă de parchet şi inculpaţi din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.G. şi A.A.C. au fost bine individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare astfel încât nu se impune nici înăsprirea regimului sancţionator conform solicitării Parchetului şi nici stabilirea unor pedepse mai blânde conform solicitării inculpaţilor.
În mod corect a apreciat instanţa de apel că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins, fără privare de libertate şi chiar fără executarea acestora.
Natura faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, circumstanţele personale pozitive ce îi caracterizează pe ambii inculpaţi sunt împrejurări ce justifică regimul sancţionator stabilit în privinţa inculpaţilor şi apreciază Înalta Curte că nu se impune a fi modificat.
Criticile formulate de inculpaţii G.N., L.G. şi S.R. de a fi modificat modul de executare a pedepselor nu sunt întemeiate.
Cu privire la inculpatul L.G., Înalta Curte va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi va reduce pedeapsa în limitele prevăzute de aceste dispoziţii legale însă în privinţa modalităţii de executare, Înalta Curte va menţine dispoziţia instanţei de fond de executare efectivă a pedepsei având în vedere modul în care acesta a comis faptele grave de corupţie a unor funcţionari publici ca şi circumstanţele personale negative inculpatul săvârşind faptele în stare de recidivă post executorie.
Şi în cazul inculpatei G.N. şi S.R., Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei putând fi asigurat numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Faptul că inculpaţii sunt la primul conflict cu legea penală, a fost avut în vedere de instanţa de fond care a aplicat inculpaţilor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege însă Înalta Curte apreciază că nu se impune a se acorda o mai largă eficienţă acestei circumstanţe cu consecinţa aplicării unei modalităţi de executare neprivative de libertate, existând în această situaţie posibilitatea aplicării unei sancţiuni penale prea blânde în cazul comiterii unor fapte grave de corupţie.
Menţinând modalitatea de executare a pedepselor aplicate de instanţa de fond apreciază Înalta Curte că va fi atinsă şi funcţia de exemplaritate a pedepsei.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 150/D din 31 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău numai sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în favoarea inculpatului L.G. şi în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate şi va dispune ca în final inculpatul L.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii C.S.G., A.A.C., G.N. şi S.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 150/D din 31 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău numai sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în favoarea inculpatului L.G. şi în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca în final inculpatul L.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii C.S.G., A.A.C., G.N. şi S.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenţii inculpaţi C.S.G., A.A.C., G.N. şi S.R. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat L.G., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3579/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
