ICCJ. Decizia nr. 3530/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3530/2013
Dosar nr. 220/36/2013
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 21/CE din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulceaîn Dosarul nr. 6939/88/2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 271 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, formulată de revizuentul M.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că revizuentul solicită efectuarea testului ADN, deoarece el nu a întreţinut relaţii sexuale cu victima şi nu a participat la violul reţinut în sarcina sa, dar această susţinere este contrazisă de propriile declaraţii date în faţa procurorului la 26 mai 2006, când a descris cu lux de amănunte fapta de viol comisă asupra victimei P.G., iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut şi regretat fapta de viol comisă, fără a propune alte probe.
Potrivit art. 397 alin. (2) C. proc. pen. cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit textului de lege invocat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, expertiza A.D.N. solicitată de revizuent nu constituie o faptă sau o împrejurare ce nu a fost cunoscută de Instanţa de judecată, ci doar o probă pe care revizuentul avea posibilitatea să o solicite atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată în fond, apel sau recurs.
Împrejurarea că în timpul cercetărilor nu au fost respectate dispoziţiile art. 202 C. proc. pen. nu poate constitui de asemenea un motiv de revizuire a hotărârii de condamnare, ci doar motiv de apel sau de recurs.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 21/CE din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 6939/88/2012 a declarat apel revizuentul M.T., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, învederând instanţei că nu este vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, arătând că acest aspect poate fi dovedit prin efectuarea unei expertize medico-legale A.D.N., probă care i-a fost refuzată la soluţionarea cauzei în fond.
Prin Decizia penală nr. 11/PM din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 21/CE din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulceaîn Dosarul nr. 6939/88/2012.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 4/MP din 09 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, revizuentul M.T. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi pentru comiterea infracţiunii de viol.
În sarcina revizuentului s-a reţinut că în după amiaza zilei de 25 mai 2006, inculpatul M.T., întorcându-se de la prăşilă, s-a oprit la terasa aparţinând SC G. SNC, situată în centrul comunei Niculiţel, judeţul Tulcea şi s-a întâlnit cu fratele său, M.C., concubina acestuia O.A. şi coinculpatul N.D. Împreună, aceştia au comandat şi consumat conţinutul a 3 peturi de 2 litri cu vin. În timp ce consumau vin,, inculpatul M. i-a cerut fratelui său suma de 50.000 lei, cu care şi-a cumpărat de la un magazin alăturat o brichetă albastră cu magneton, şi un pachet de ţigări.
În jurul orei 23,00, coinculpaţii au ajuns la locuinţa lui M.C. căruia i-au cerut din nou bani, 200.000 lei, dorind să consume în continuare băuturi alcoolice. După ce au primit banii pretinşi, cei doi inculpaţi s-au deplasat spre centrul comunei pe poteca de la baza dealului M. şi care ducea la punctul denumit „F.S.„
În dreptul locuinţei numitei N.A., inculpaţii s-au întâlnit cu victima P.G., care se deplasa către locuinţa sa şi în acel loc N.D. a prins-o de mână, vrând să o oprească din deplasare. Victima a dat semne de împotrivire, motiv pentru care inculpatul N. a lovit-o cu pumnul în regiunea feţei, doborând-o în şanţul din faţa locuinţei lui C.M. şi deşi victima era căzută a continuat să-i aplice lovituri.
În şanţ a coborât şi M.T. care, la rândul lui, a început să-i aplice lovituri, după care au imobilizat victima, în sensul că, după ce i-au aplicat mai multe lovituri, au imobilizat-o la sol cu genunchii pe piept, în timp ce aceasta a început să horcăie.
Inculpatul N.D. a ţinut-o pe victimă de după umeri, inculpatul M.T. i-a smuls pantalonii, N.D. i-a smuls chiloţii, urcându-se deasupra ei. În timpul violenţei exercitate, asupra victimei care încerca să se opună, inculpatul M. i-au căzut din buzunar pachetul de ţigări, iar datorită poziţiei victimei, bricheta pe care o cumpărase în acea zi a fost spartă, fragmentele acesteia fiind descoperite la faţa locului, fapt atestat de expertiza criminalistică traseologică.
Cei doi inculpaţi nu au reuşit să întreţină raporturi sexuale cu victima în acel şanţ de scurgere a apelor pluviale, astfel că aceasta a fost transportată de inculpaţi spre culmea dealului M. unde inculpatul N.D. a întreţinut raporturi sexuale cu victima, lucru pe care I-a încercat şi M.T. După acest moment în jurul orele 1,00 inculpaţii s-au deplasat la domiciliile lor, fiind descoperiţi în cursul dimineţii, când au recunoscut săvârşirea infracţiunii de viol.
Curtea de apel a reţinut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti şi pot fi supuse revizuirii doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală - pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal - cât şi acţiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Conform alin. (2), (3) ale aceluiaşi text de lege, cazul de la lit a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, iar cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire impune constatarea incidenţei cel puţin a unuia dintre cazurile prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea de apel a apreciat că elementele de fapt redate de revizuent ca şi temei al cererii de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu sunt relevate fapte sau împrejurări ce nu au fost sau nu au putut fi cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci se urmăreşte administrarea de noi mijloace de probă în completarea probatoriul administrat la soluţionarea cauzei.
Având în vedere cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin expresia „fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situaţie, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Curtea de apel a apreciat că revizuentul M.T., prin cererea formulată tinde exclusiv la"a3ministrarea unor mijloace noi de probă, fără a aduce elemente de noutate privind elementele de fapt ce circumstanţiază săvârşirea faptei. împrejurarea că nu a întreţinut un raport sexual cu victima P.G. a constituit o apărare formulată de revizuent şi în faza apelului, aşa cum rezultă din practicaua Deciziei penale nr. 4/MP din 09 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, iar această apărare oricum nu ar putea determina pronunţarea unei soluţii de achitare, ci ar pune în discuţie doar forma de participaţie penală a inculpatului şi forma infracţiunii.
Astfel, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 394 alin. (2) C. proc. pen. pentru a putea fi admisă în principiu cererea de revizuire, apreciind că soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire apare ca legală şi temeinică.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs revizuentul M.T.
La data de 6 iunie 2013, recurentul revizuent a depus o cerere prin care a arătat că înţelege să-şi retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 11/PM din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie. În data de 17 iunie 2013 a depus un memoriu în susţinerea recursului, iar în faţa instanţei, în şedinţa publică din 13 noiembrie 2013 a precizat că înţelege să menţină recursul formulat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că în data de 17 mai 2013, recurentul revizuent M.T. a primit comunicarea dispozitivului Deciziei penale nr. 11/PM din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, dată la care acesta a şi formulat recurs din prezenta cauză.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile. Revenirea asupra declaraţiei de retragere a căii de atac se poate face tot în acest termen prin declararea unui nou recurs. Potrivit art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru inculpatul deţinut termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. în speţa de faţă termenul a început să curgă de la data de 17 mai 2013 şi s-a împlinit la data de 27 mai 2013. Cum recurentul revizuent a formulat declaraţia de retragere a recursului Ia data de 6 iunie 2013, după expirarea acestui termen şi după ce instanţa de recurs a fost deja sesizată cu soluţionarea recursului, Înalta Curte constată că recurentul revizuent nu mai avea posibilitatea să revină asupra manifestării de voinţă exteriorizată prin declaraţia de retragere din data de 6 iunie 2013, întrucât nu se mai afla în termenul de declarare a recursului.
Având în vedere manifestarea de voinţă, liber exprimată în data de 6 iunie 2013, Înalta Curte în contextul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen. şi în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declaraţia de retragere a recursului declarat de revizuentul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 11/PM din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul .redus cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de revizuentul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 11/PM din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul redus cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică astăzi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3531/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
