ICCJ. Decizia nr. 3524/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3524/2013
Dosar nr. 13216/111/2012
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/P din data de 18 martie 2013, Tribunalul Bihor a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reţinerii în sarcina inculpatei a infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., respectiv în sensul înlăturării agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen.
În baza art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei N.M.T., la o pedeapsă de: 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie şi în temeiul art. 65-66 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a interzis inculpatei aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei şi a respins cererile formulate în subsidiar.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive din 19 noiembrie 2012 lăzi.
Faţă de prevederile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a luat act că succesorul victimei în drepturi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A dispus păstrarea şi conservarea de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a următoarelor corpuri delicte ridicate potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 19 noiembrie 2012: bara metalică cu lungimea de 60 cm, găsită lângă victimă; cuţitul cu lungimea de 25 cm cu mânerul de culoare gri; cuţitul cu lungimea de 31 cm şi mâner de os; cuţitul cu lungimea de 31 cm şi mâner de lemn.
În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu parţial apărător din oficiu, avocat Mesaroş Carmen, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 6121 din 14 decembrie 2012.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, conform art. 5 din aceeaşi lege şi art. 13 din H.G. nr. 25/2011, pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic al acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanţa de fond la data de 13 decembrie 2012 în Dosarul nr. 13216/111/2012 a fost trimisă în judecată inculpata N.M.T. pentru comiterea în data de 18 noiembrie 2012 a infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.
În sarcina inculpatei N.M.T. s-a reţinut că în seara zilei de duminică, 18 noiembrie 2012, în timp ce victima K.B. se afla pe stradă, i-a aplicat acesteia două lovituri cu cuţitul în zona toraco-abdominală provocându-i decesul.
În faţa instanţei de fond, inculpata a arătat că nu solicită aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpata a fost cercetată în stare de arest preventiv atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, iar din copia cazierului său judiciar a rezultat că nu este cunoscută cu antecedente penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 18 noiembrie 2012, în locuinţa inculpatei N.M.T. din Diosig, aceasta împreună cu victima K.B. (vecin şi presupusul tată al acesteia) au consumat băuturi alcoolice, în locuinţă fiind şi N.M. (mama inculpatei) şi G.G. (concubinul inculpatei).
În jurul orei 18.00, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau inculpata şi victima, între cei doi a izbucnit o ceartă (de față fiind şi martorul G.G.), cei doi îmbrâncindu-se reciproc, după care, la insistentele inculpatei şi a martorului, victima a părăsit locuinţa şi a plecat înspre casă, mama inculpatei încuind uşa de la stradă cu cheia.
După acest prim incident, inculpata a rămas cu mama ei, în camera acesteia din urmă. La scurt timp însă, inculpata s-a înarmat cu un cuțit din bucătărie, a ieşit în curte, a deschis cu cheia uşa de la stradă şi de acolo a ieşit în stradă, îndreptându-se spre locuinţa victimei. În apropierea locuinţei victimei, inculpata i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, după care s-a întors spre locuinţa ei, pe trotuar, fiind urmată de victimă, înarmată cu o bară metalică.
Ajunsă în curtea sa, inculpata a încuiat uşa de la stradă, inculpata şi victima rămânând de o parte şi de alta a uşii de la stradă. La un moment dat, victima a lovit-o pe inculpată în cap, peste uşă, cu o bară metalică, context în care inculpata la rândul ei i-a aplicat victimei, prin grilajul uşii de la stradă, cea de-a doua lovitură cu cuţitul.
Victima s-a îndreptat spre locuinţa sa însă după ce a parcurs o scurtă distantă, s-a prăbuşit.
Între timp, inculpata a intrat în locuinţa sa, i-a cerut martorului G.G. telefonul mobil, după care a ieşit în stradă şi a apelat 112, aşteptând în stradă sosirea poliţiştilor. La fața locului a ajuns un echipaj de poliție din cadrul Secţiei 3 Politie Rurală Biharia, victima spunându-i poliţistului că a fost înjunghiată cu cuţitul de către inculpata N.M.T. La scurt timp după acest moment, victima a decedat.
Situația de fapt expusă anterior a rezultat din coroborarea probelor legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, inculpata N.M.T. a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea faptei. În declaraţia din 19 noiembrie 2012, a arătat că la un moment dat atât ea cât şi victima au ieşit în curte şi în stradă, certându-se amândoi la poarta casei inculpatei, victima având în mână o rangă iar ea un cuțit pe care l-a luat dintr-un sertar din bucătărie. Nu ştie cine a lovit primul, cert este că ea a fost lovită. Îşi aminteşte că l-a împuns pe K.B. cu cuţitul, de două ori din câte crede, în abdomen, din câte crede o dată lângă poarta casei ei, o dată în alt loc. Nu îşi aminteşte să fi fost şi în apropierea casei victimei, dar îşi aminteşte că a mers şi pe trotuar între casa ei şi locul în care a căzut victima.
În fața instanţei de fond, inculpata a adus unele nuanţări, descriind o altă stare de fapt care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, învederând instanţei şi că nu doreşte aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei. Inculpata a arătat că, în locuinţa sa a consumat împreună cu K.B. şi prietenul ei, G.G., băuturi alcoolice, la un moment dat K.B. a început să o blesteme împrejurare în care i-a solicitat să plece acasă, iar la refuzul acestuia l-a împins în curte. În curte nu mai ţine minte ce s-a întâmplat. Când a revenit în casă, mama ei şi prietenul ei au întrebat-o ce s-a întâmplat pentru că era pătată de sânge inculpata spunându-le că nu ştie. După aceea, împreună cu mama ei a ieşit în curte. La un moment dat victima era în stradă lângă poartă şi o lovea cu o bucată de fier, inculpata apărându-se şi împungându-l o singură dată cu un cuţit în zona abdomenului. Nu reţine când a intrat în posesia acelui cuţit, din câte ţine minte l-a luat dintr-un sertar. Nu este adevărat că ar fi împuns victima cu cuţitul de două ori. A arătat că a împuns victima cu cuţitul după ce victima în prealabil a lovit-o cu acea bucată de fier în cap. Întregul incident s-a petrecut în curtea casei ei şi în faţa porţii. Nu ţine minte să se fi îndreptat în timpul incidentului înspre casa victimei ori să fi fugit după aceasta, ţine minte că a fugit de victimă, amândoi fiind însă în curtea casei inculpatei. Nu-şi aminteşte să fi înţepat victima de două ori. Este posibil ca motivul pentru care nu îşi aminteşte toate detaliile, să fie determinate de starea de ebrietate în care se afla la acel moment, consumând în acea seară circa 300 ml palincă de prune şi 2 I de vin. A mai precizat că, din câte reţine, locul în care i-a aplicat victimei acea lovitură cu cuţitul a fost în poarta casei, fiind unul lângă celălalt, însă nu poate preciza dacă ea era în curte şi victima în stradă, deoparte şi de alta a porţii, ori dacă acea poartă era închisă sau deschisă. Inculpata a arătat că şi-a dat seama că victima K.B. era pe jos din cauza acelei lovituri pe care eu i-a aplicat-o. A chemat salvarea pentru că l-a văzut că nu se simţea bine şi i-a fost milă de el. A mai arătat că îi pare rău pentru ce s-a întâmplat, pentru că l-a iubit pe K.B., i-a fost milă de el şi l-a ajutat de câte ori a putut.
Declaraţia inculpatei N.M.T. dată în cursul urmăririi penale, la data de 19 noiembrie 2012, se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză.
În primul rând, instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 noiembrie 2012 al S.M.L. al Judeţului Bihor, victima prezenta două plăgi tăiate-înţepate, penetrante abdominal, cu interesare viscerală (ficat, stomac, intestine, mezenter), care s-au produs prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător (posibil cuţit). Acelaşi raport a concluzionat că moartea victimei K.B. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe prin plăgile tăiate-înţepate menţionate, între leziunile de violenţă şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. în ceea ce priveşte direcţia de aplicare a loviturilor, plaga de la nivelul epigastric stânga a fost antero-posterioară, de la stânga spre dreapta şi uşor de sus în jos iar plaga de la nivelul flancului stâng abdominal a fost antero-posterioară şi de la stânga spre dreapta (corpul tăietor-înţepător fiind scos parţial şi reintrodus prin aceeaşi plagă cutanată). S-a mai constatat că alcoolemia victimei era de 1,25 grame la mie.
Raportul de constatare medico-iegală confirmă neîndoielnic că victima a fost înţepată, posibil cu un cuţit, de două ori, de fiecare dată în zona abdominală, susţinând astfel veridicitatea declaraţie inculpatei dată în cursul urmăririi penale şi infirmând susţinerile aceleiaşi inculpate din faţa instanţei în sensul că ar fi înjunghiat victima o singură dată cu cuţitul.
Cele două lovituri de cuţit aplicate de inculpată, succesiunea lor dar mai ales locul în care acestea au fost aplicate, a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 19 noiembrie 2012.
Potrivit acestuia, cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate în aceeaşi seară, s-a constatat că victima K.B., în vârstă de 62 de ani, era căzut pe spate pe trotuar, mâinile şi hainele la nivelul abdominal îi erau puternic îmbibate de sânge iar la nivel abdominal prezenta plăgi înţepate. în apropierea victimei, la o distanţă de cea. 2 metri de acesta, a fost găsită o ţeava metalică cu lungimea de 60 cm, pe suprafaţa căreia erau vizibile urme de sânge. Din investigaţii a rezultat că această ţeava metalică s-a aflat în mâna victimei când aceasta a căzut pe trotuar, însă echipajul de ambulanţă sosit la faţa locului i-a luat ţeava din mână. De la corpul victimei spre locuinţa inculpatei, pe trotuar s-a evidenţiat un traseu de urme de sânge sub formă de stropi iar în faţa porţii de la stradă a locuinţei inculpatei, pe trotuar, erau multiple urme de sânge sub formă de baltă şi stropi rotunzi, unii suprapuşi. Urmele de sânge se continuau apoi din faţa porţii de la stradă a locuinţei victimei spre carosabil, după care se evidenţiau pe marginea carosabilului, paralel cu trotuarul, pe o distanţă de 24 de metri, până la cadavrul victimei, stropi de sânge având forma alungită, cu codiţa spre locuinţa inculpatei. Deşi victima era căzută pe trotuar între locuinţa inculpatei şi locuinţa sa, totuşi au fost găsite urme de sânge şi de la cadavrul victimei spre locuinţa sa de la nr. 30, pe trotuar, sub formă de stropi iar un strop de sânge a fost găsit şi în faţa uşii de la stradă a casei victimei, având un număr redus de stropi în apropierea locuinţei victimei, înmulţindu-se pe trotuar spre locuinţa inculpatei, forma stropilor de sânge fiind alungită, cu codiţa spre locuinţa victimei.
În cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, s-a realizat şi o interpretare criminalistică, în aprecierea instanţei de fond, corectă, a poziţiei, direcţiei, formei şi cantităţilor urmelor de sânge descoperite la faţa locului.
Analizând traseologia acestor urme de sânge, a rezultat că prima lovitură de cuţit a fost aplicată de inculpată victimei în faţa casei acesteia din urmă (un strop fiind găsit în faţa uşii de la stradă a casei victimei, numărul redus al stropilor de sânge descoperiţi în apropierea locuinţei victimei şi înmulţirea acestora pe trotuar spre locuinţa inculpatei), după care a urmat o a doua lovitură de cuţit aplicată de inculpată victimei în faţa uşii de la stradă a locuinţei inculpatei (multiplele urme de sânge sub formă de baltă şi stropi, descoperiţi în faţa porţii de la stradă a locuinţei inculpatei, forma rotundă a stropilor şi faptul că unii erau suprapuşi, indicând o proiecţie perpendiculară din poziţie statică), lovitură după care victima, încercând să se deplaseze spre locuinţă, a căzut pe trotuar, în locul în care a şi decedat (urmele de sânge de pe marginea carosabilului, paralel cu trotuarul, pe o distanţă de 24 de metri, până la cadavrul victimei, indicând direcţia de deplasare dinspre locuinţa inculpatei spre locuinţa victimei, cu sângerare tot mai pronunţată spre capătul acestui traseu).
Incidentul dintre inculpată şi victimă este confirmat şi de martorii audiaţi în cauză.
Astfel, martora N.M. (mama inculpatei, căreia i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 80 C. proc. pen., aceasta înţelegând să dea declaraţie în cauză), a arătat în cursul urmăririi penale că la un moment dat a auzit în camera fiicei sale - în care se afla inculpata, martorul G.G. şi victima K.B. - scandal, fiica ei împingând victima, aceasta lovind-o, inculpata şi prietenul cerându-i victimei să plece, ceea ce victima a şi făcut, condiţii în care martora N.M. a închis uşa de la stradă, pentru ca victima să nu se mai întoarcă, inculpata şi prietenul ei rămânând la ea în cameră. După câteva minute, a auzit o lovitură în poartă, fiica ei ieşind singură să vadă ce se întâmplă. Martora a ieşit la rândul ei din casă să vadă ce se întâmplă, văzând victima pe trotuar, în faţa uşii de la stradă, de unde a lovit-o pe fiica ei, aflată în curte, de cealaltă parte a porţii, cu o rangă, în zona capului. Apoi fiica ei a intrat în locuinţă şi a ieşit imediat în curte, de acolo a ieşit pe poartă şi s-a dus pe drum înspre locuinţa victimei, rămânând în drum. Fiica ei nu s-a apropiat de locul în care victima era căzută, ci a intrat în casă, a luat un telefon, a ieşit din nou în stradă şi a sunat la poliţie. Martora a arătat că nu a văzut vreun cuţit asupra fiicei sale în timpul incidentului.
În faţa instanţei de fond, aceeaşi martoră a arătat că în jurul orelor 18:00 a auzit o voce ridicată după care a auzit-o pe fiica ei spunându-i lui K.B. să plece, văzându-i pe ce doi ieşind din cameră, K.B. lovind-o, înjurând-o şi reproşându-i că iar s-a îmbătat, după care K.B. a părăsit locuinţa, martora închizând poarta de la stradă cu cheia şi punând cheia pe pervaz. La un moment dat a auzit o bubuitură, moment în care a ieşit în curte să vadă ce se întâmplă, fiind urmată de fiica ei, martora rămânând pe terasă. De acolo a văzut-o pe fiica ei şi pe K.B. stând de o parte şi de alta a porţii de la stradă, K.B. în stradă şi fiica ei în curte, martora văzând cum K.B. i-a aplicat mai multe lovituri în cap fiicei sale cu o rangă peste poartă. La un moment dat incidentul a încetat, împrejurare în care fiica ei a luat cheia de la poartă să vadă dacă K.B. a plecat, aceasta observând victima căzută pe jos. în acei moment fiica ei s-a întors în casă şi a sunat la ambulanţă, martora văzând-o că este de sânge în zona capului şi umărului. Nu a văzut ca fiica ei să fi avut vreun cuţit asupra ei în cadrul incidentului şi nici nu i-a spus ce a făcut. Ştie doar că fiica ei a fost cea care a luat telefonul pentru a suna la poliţie şi că ulterior a sosit ambulanţa cu întârziere. Nu a văzut când fiica ei I-a lovit pe K.B. cu cuţitul, de fapt nu a văzut ca acesta să fi fost lovit ci doar când K.B. o lovea pe fiica ei cu ranga. A mai arătat martora că nu îşi menţine declaraţia de la urmărire pentru că a fost speriată şi confuză, astfel încât nu ştie dacă a spus sau nu adevărul, explicaţie a retractării pe care instanţa de fond o apreciază neplauzibiiă.
La rândul său, martorul G.G. (prietenul inculpatei) a confirmat în cursul urmăririi penale că ia un moment dat, după ce inculpata şi victima au consumat băuturi alcoolice, între cei doi a izbucnit o ceartă, inculpata împingând victima să plece, victimă care la rândul ei a dat cu pumnul spre inculpată. Atunci a intervenit şi martorul iar victima a plecat, mama inculpatei încuind uşa de la stradă, după care inculpata a rămas cu mama ei în cameră. După circa 7-10 min, a intrat în cameră inculpata şi i-a cerut telefonul pentru că trebuie să sune la 112 dar a refuzat să-i dea detalii, când martorul a întrebat-o ce s-a întâmplat şi de ce are sânge pe gât şi guler. Când martorul a ieşit în stradă, inculpata era pe drum, vorbind la telefon.
În faţa instanţei de fond, martorul G.G. a menţinut declaraţia de la urmărire penală. A arătat că la un moment dat, în jurul orelor 18:00 victima şi inculpata au început să se certe din cauza faptului că victima a înjurat-o pe inculpată în limba maghiară iar aceasta i-a spus să plece din casă. Victima a refuzat, a început să o lovească pe inculpată cu pumnii moment în care el a intervenit, i-a spus victimei să plece, a condus-o până în holul locuinţei, de acolo fiind condusă până în stradă de mama inculpatei care a şi încuiat cu cheia poarta de la stradă. După circa 7-10 minute interval de timp în care a fost linişte şi în care inculpata a rămas cu mama ei în cealaltă cameră, la un moment dat a auzit lovituri puternice de metal, însă nu a ştiut despre ce este vorba. La un moment dat, după circa 10 minute de la momentul la care a auzit acele lovituri de metal a văzut-o pe inculpată care a intrat în cameră şi i-a cerut telefonul, fără să-i spună pentru ce, moment în care a văzut că avea capul spart şi o tăietură în zona gâtului. A întrebat-o ce a păţit, însă ea i-a spus să o lase în pace şi să îi dea telefonul. Ieşind şi el în stradă, I-a văzut pe K.B. pe trotuar căzut. După circa 5 minute a sosit echipajul de politie. Victima a decedat după sosirea echipajului de pe ambulantă. La un moment dat a văzut că victima ţinuse după haină o bară metalică. Precizează că după momentul la care a auzit acel zgomot metalic nu Ie-a mai auzit pe inculpată şi mama ei vorbind în cealaltă cameră fiind posibil ca ele să fi plecat afară. Modelul porţii de la stradă, al locuinţei inculpatei ar fi permis folosirea unui cuţit prin respectiva poartă.
La rândul ei, martora S.M. a arătat (atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond) că, la data incidentului, în jurul orelor 18:00, a auzit cum se certau inculpata, mama acesteia şi victima, însă nu a putut preciza locul în care aceştia se aflau. La un moment dat cearta a încetat, iar la vreo 15 - 20 minute după, ieşind în stradă, a văzut-o pe inculpată şi pe victimă, ambii mergând dinspre locuinţa victimei înspre locuinţa inculpatei, inculpata fiind urmată de victimă care avea o bâtă în mână. A văzut doar că la un moment dat victima a încercat să ia o haină de pe jos căzând, moment în care martora a intrat din nou în curte crezând că victima este în stare de ebrietate. La câteva minute a sosit echipajul de poliţie, martora ieşind din nou în stradă şi văzând că victima era căzută în acelaşi loc. Nu a văzut ca inculpata să fi aplicat vreo lovitură victimei.
Aceste probe se coroborează şi cu Raportul din 18 noiembrie 2012 întocmit de organele de poliţie sosite la faţa locului, din cuprinsul căruia a rezultat că victima era în viaţă la momentul sosirii echipajului de poliţie, fiind căzută pe trotuar, într-o baltă de sânge, victima declarând verbal agentului de poliţie că a fost înjunghiată cu cuţitul de către N.M.T., după care a intrat în comă.
S-a apreciat faptul că toate aceste probe au dovedit săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatei pentru moartea victimei K.B. la data de 18 noiembrie 2012.
În drept, fapta inculpatei N.M.T., care în data de 18 noiembrie 2012, i-a aplicat victimei K.B., aflată pe stradă, două lovituri cu cuţitul în zona toraco-abdominală, provocând decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen. a săvârşirii omorului în public, având în vedere că prima lovitură a fost aplicată victimei în faţa locuinţei acesteia (spaţiu public), iar cea de-a doua, prin grilajul porţii de la stradă a locuinţei inculpatei, victima aflându-se pe trotuarul de la stradă în momentul în care a fost împunsă cu cuţitul. Inculpata însăşi a arătat că din câte îşi aminteşte, „l-a împuns pe K.B. cu cuţitul, de două ori din câte crede, în abdomen, din câte crede o dată lângă poarta casei ei, o dată în alt loc". Deşi nu îşi aminteşte să fi fost şi în apropierea casei victimei, îşi aminteşte că a mers şi pe trotuar între casa ei şi locul în care a căzut victima.
De altfel, în legătură cu a doua lovitură de cuţit, simplul fapt că inculpata era poziţionată fizic în curte în momentul în care a aplicat cea de-a doua lovitură cu cuţitul victimei, nu înlătură agravanta de la lit. i) a art. 175 C. pen., cât timp victima aflându-se pe trotuarul de la stradă, latura obiectivă a infracţiunii de omor s-a realizat într-un loc public.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen.
S-a apreciat faptul că utilizarea unui corp contondent apt să determine decesul (un cuţit), numărul loviturilor (două), modul în care aceste lovituri au fost aplicate cu cuţitul (plăgi tăiate-înţepate, penetrante), zona vitală în care acestea au fost aplicate (abdominal, cu interesare viscerală - ficat, stomac, intestine, mezenter), faptă săvârşită într-o avansată stare de ebrietate, sunt elemente care dovedesc neechivoc intenţia acesteia de a curma viaţa victimei. În prezenţa unor astfel de elemente, nu se poate spune că acţiunile inculpatei s-au realizat cu intenţia de a provoca doar suferinţe fizice şi că rezultatul final al faptei inculpatei s-a datorat culpei acesteia, rezultat final care să fi fost preterintenţionat, specific infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pentru considerentele expuse, instanţa de fond a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reţinerii în sarcina inculpatei a infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
Din cuprinsul probelor anterior analizate, a rezultat că în cadrul incidentului din 18 noiembrie 2012 s-au succedat patru etape: prima, consumată în locuinţa inculpatei, când victima şi inculpata s-au certat, etapă curmată prin intervenţia martorilor, prin plecarea victimei şi închiderea cu cheia a uşii de la stradă; a doua, consumată în stradă, când inculpata s-a înarmat cu cuţitul, a ieşit din casă, a descuiat uşa de la stradă, a urmat victima spre locuinţa acesteia, aplicând prima lovitură de cuţit; a treia, consumată în faţa locuinţei inculpatei, victima şi inculpata stând de-o parte şi de alta a uşii de la stradă, încuiată, când inculpata a aplicat cea de-a doua lovitură de cuţit; a patra, când inculpata, conştientizând propria faptă şi posibilul rezultat al acesteia, a reintrat în casă, a luat telefonul mobil, a ieşit afară din nou, a urmat victima pe stradă şi a apelat serviciul 112.
Din modul în care cele patru etape s-au derulat, nu a rezultat ca inculpata să fi fost în legitimă apărare la momentul săvârşirii faptei şi nici cel puţin ca la baza săvârşirii acesteia să fi stat provocarea din partea victimei, astfel cum s-a invocat în apărare.
Una din condiţiile cumulative pe care atacul trebuie să le îndeplinească, pentru ca riposta să fie o legitimă apărare în sensul art. 44 C. pen., este aceea de a fi direct, caracter care lipseşte în cazul în care între agresor şi victimă există un obstacol. Ori între inculpată şi victimă a existat un astfel de obstacol. Martorii audiaţi în cauză (mama şi concubinul inculpatei) au arătat neechivoc că după primul incident, consumat în locuinţa inculpatei, mama acesteia a încuiat poarta de la stradă cu cheia (punând cheia pe pervaz), tocmai pentru a împiedica victima să se întoarcă. Şi incidentul din poarta inculpatei, în cadrul căruia inculpata i-a aplicat victimei cea de-a doua lovitură de cuţit, s-a petrecut în condiţiile în care acea poartă era încuiată cu cheia, inculpata şi victima aflându-se de o parte şi de alta a porţii.
Faptul că, la un moment dat, în succesiunea incidentului dintre inculpată şi victimă, aceasta din urmă a lovit-o cu bara de fier pe inculpată, care la rândul ei a aplicat acesteia cea de-a doua lovitură de cuţit, nu determină incidenţa legitimei apărări în favoarea inculpatei atât datorită caracterului indirect al atacului (determinat de existenţa obstacolului dintre cei doi, victima lovind-o pe inculpată peste poartă), cât şi datorită faptului că gestul victimei a fost determinat de faptul că anterior inculpata îi aplicase prima lovitură cu cuţitul. Deci nu lovitura aplicată de victimă peste poartă a declanşat conflictul, ci lovitura anterioară a inculpatei, care fiind înarmată deja, a descuiat poarta, a urmărit victima până în faţa locuinţei acesteia şi i-a aplicat prima lovitură cu cuţitul. Chiar declaraţia inculpatei dată în cursul urmăririi penale confirmă împrejurarea că inculpata era deja înarmată Ia momentul în care a fost lovită de victimă cu bara metalică.
În fine, în condiţiile în care poarta de la stradă era încuiată, nimic nu o împiedica pe inculpată să se îndepărteze, chiar lovită fiind de victimă cu bara de fier în zona capului, poarta fiind închisă, să ceară ajutorul mamei şi prietenului ei (mama ei chiar asistând la momentul la care victima o lovise cu respectiva bară şi cu atât mai mult cu cât victima fusese îndepărtată anterior din locuinţă de către inculpată şi prietenul ei) ori să apeleze serviciul de urgenţă 112 (cum a şi făcut de altfel, din proprie iniţiativă, în momentul în care a conştientizat consecinţele faptei sale).
Pentru argumentele expuse s-a apreciat faptul că nici starea de provocare, prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nu poate fi reţinută în favoarea inculpatei.
Pentru a fi incident art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., se cere ca cel care reacţionează la provocare să nu fi avut el însuşi o atitudine provocatoare, dar şi ca actul provocator să fi determinat riposta.
Ori actul provocator al victimei - lovirea inculpatei cu acea bară metalică - s-a datorat inculpatei, care-i aplicase anterior acea primă lovitură cu cuţitul.
De asemenea, nu lovirea inculpatei cu acea bară metalică a determinat reacţia inculpatei. O confirmă inculpata în cursul urmăririi penale, când a arătat că „nu ştie cine a lovit primul" şi că abia ulterior a observat că este lovită în cap „când a intrat apoi în casă şi i-a atras atenţia mama ei".
La stabilirea şi individualizarea pedepsei dar şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând în acest sens relaţiile dintre inculpată şi victimă, împrejurarea că fapta a fost săvârşită pe fondul consumului exagerat de alcool de către inculpată şi victimă (inculpata declarând în faţa instanţei că ea însăşi a consumat 300 ml palincă de prune şi 2 I de vin; de altfel, imediat după săvârşirea faptei a fost imposibilă audierea sa datorită stării în care s-a aflat; de asemenea, starea avansată de ebrietate în care s-a aflat inculpata la momentul săvârşirii faptei a împiedicat-o pe aceasta să-şi amintească momente importante ale incidentului şi succesiunea derulării evenimentelor pe tot parcursul procesului), intensitatea loviturilor, zona în care acestea au fost aplicate dar şi circumstanţele personale ale inculpatei, rezultate din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză (inculpata prezentând o tulburare de personalitate schizotipală, dar cu discernământul păstrat).
Instanţa de fond a reţinut şi faptul că anterior incidentului relaţiile dintre inculpată şi victimă erau bune, că de altfel în chiar ziua incidentului cei doi au consumat alcool împreună (ca de altfel în alte multe ocazii anterioare), că incidentul dintre cei doi a fost unul spontan, în mare măsură datorat consumului exagerat de alcool.
Instanţa de fond a mai avut în vedere şi atitudinea de regret faţă de urmarea incidentului, inculpata însăşi arătând că anterior a avut grijă de victimă, a încercat să o ajute de câte ori putea şi o iubea, dar şi atitudinea inculpatei de recunoaştere parţială şi circumstanţială a faptei. Faptul că inculpata a apelat serviciul 112 nu determină aplicabilitatea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu, circumstanţă care presupune o stăruinţă a inculpatului pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii, rezultat care în prezenta cauză s-a produs.
Instanţa de fond a reţinut însă în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă a bunei sale conduite anterioară săvârşirii faptei, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că în ciuda gravelor probleme familiale (tatăl ei declarat s-a sinucis în anul 1988 când ea avea 3 ani, existând zvonul că victima ar fi fost tatăl ei real, exista o relaţie tensionată între inculpată şi mama sa, probleme pe fondul cărora inculpata a devenit de altfel consumatoare de alcool şi a avut trei tentative de suicid), aceasta a încercat să se integreze în societate, urmând o şcoală (timp de 3 ani, cursurile Liceului Romano-Catolic „Szent Laszlo" din Oradea) şi angajându-se ca muncitoare iniţial la SC C. SRL Oradea şi ulterior (inclusiv la momentul faptei) la SC G. SRL, fără să fi avut o conduită antisocială, ilicită anterior, inculpata neavând antecedente penale.
Instanţa de fond a mai avut în vedere şi limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (5 ani - sub 15 ani închisoare).
Datorită faptului că principala cauză a incidentului a fost consumul de alcool şi datorită faptului că inculpata era consumatoare zilnică de băuturi alcoolice anterior săvârşirii faptei, nu s-a justificat reţinerea stării de beţie voluntară incompletă ca circumstanţă atenuantă, astfel cum s-a solicitat de către apărare.
Instanţa de fond a mai avut în vedere că inclusiv acuzarea a solicitat reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., cereri analizate anterior.
Faţă de toate aceste criterii şi circumstanţe concrete, reale şi personale ale faptei, faţă de dezideratele înscrise în art. 52 C. pen., instanţa de fond a apreciat că în prezenta cauză, există circumstanţe care să convingă instanţa de fond că în ciuda gravităţii faptei, aplicarea unei pedepse în cuantumul minimului special, astfel cum acesta a rezultat ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante, cu executare în regim privativ de libertate, ca modalitate de individualizare judiciară a executării acesteia, ar asigura îndeplinirea rolului educativ al pedepsei şi scopului acesteia, acela de a asigura atât prevenţia specială cât şi prevenţia specială.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpata N.M.T.
Parchetul, prin motivele scrise şi susţinute oral de către procurorul de şedinţă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se aplice inculpatei N.M.T. o pedeapsă care să reflecte pericolul social concret pe care îl prezintă fapta şi persoana inculpatei.
Procurorul a arătat, în esenţă că infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost comisă de inculpată asupra „presupusului tată" al inculpatei, pe fondul consumului de alcool, prin aplicarea, în locuinţă, a unei lovituri cu un cuţit de bucătărie, apoi, a doua lovitură, în faţa casei. Cât priveşte persoana inculpatei, procurorul a susţinut că trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, precum şi nivelul de instrucţie pe care îl are inculpata N.M.T. (filele 5-12).
Inculpata a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare. în subsidiar, inculpata a solicitat să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare, iar ca modalitate de executare să se dispună aplicare art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen. (fila 37-39).
Inculpata apelantă a reliefat că victima, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a insultat-o, a lovit-o cu pumnii peste cap, motiv pentru care a ripostat lovindu-l. După consumarea episodului din locuinţă, victima a părăsit imobilul şi a revenit înarmată cu o rangă, motiv pentru care, inculpata încercând să contracareze atacul victimei a înţepat-o cu cuţitul. După aceea, inculpata a apelat serviciul 112 cerând să se deplaseze o ambulanţă la faţa locului. Totodată, inculpata a arătat că la momentul respectiv avea o alcoolemie de 2,4 grame la %0 şi are o suferinţă psihică cronică, fapt atestat şi prin raportul de expertiză psihiatrică.
Prin Decizia penală nr. 62/A din 16 mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata N.M.T. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o menţine în totul, obligând apelanta să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel. în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 54 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a desfiinţat-o în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatei N.M.T. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
În baza art, 383 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei, a dedus perioada arestului preventiv la zi şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în data de 18 noiembrie 2012 în jurul orelor 18 inculpata N.M.T. i-a aplicat victimei K.B. două lovituri letale cu cuţitul în zona toraco-abdominală.
Potrivit depoziţiilor inculpatei, în ziua de 18 noiembrie 2012, în jurul orelor amiezii, victima K.B., care conform susţinerilor mamei inculpatei este tatăl biologic al inculpatei, se afla în locuinţa inculpatei din Diosig, judeţul Bihor, împreună cu mama inculpatei, martora N.M. şi concubinul G.G., unde au consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice. în jurul orelor 18 între cei doi a izbucnit un conflict, generalele comportamentul victimei, care i-a adresat injurii inculpatei N.M.T. între inculpată şi victimă a avut loc o altercaţie, după care inculpata i-a cerut acesteia să părăsească imobilul. Ulterior, inculpata a luat un cuţit din bucătărie şi s-a deplasat la locuinţa victimei, aspect contestat de aceasta, dar dovedit cu declaraţiile martorei S.M. (filele 20-21 dosar urmărire penală, fila 35 dosar instanţă de fond) şi cu proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 2-17 dosar urmărire penală), care atestă că o picătură de sânge s-a găsit în dreptul locuinţei victimei, iar în faţa casei inculpatei s-au identificat mai mulţi stropi de sânge. Inculpata a recunoscut că I-a înţepat cu cuţitul pe victimă de două ori, în zona abdomenului, lângă poarta casei sale (filele 79-81 dosar urmărire penală, fila 108 dosar urmărire penală). în faza de cercetare judecătorească inculpata a susţinut că „nu-şi aminteşte să fi înţepat victima de două ori" (fila 22, fila 90 dosar urmărire penală). Martorii N.M. (filele 22, 94-96 dosar urmărire penală, fila 23 dosar instanţă de fond) şi G.G. (filele 18-19, 83-84 dosar urmărire penală, fila 36 dosar instanţă de fond) au arătat că victima a fost violentă cu inculpata, a insultat-o, apoi a lovit-o cu pumnul, motiv pentru care aceştia au intervenit determinând-o să părăsească locuinţa. Cei doi martori au susţinut că nu au asistat la altercaţia dintre inculpată şi victimă în stradă. Martorii M.M. (fila 75 dosar urmărire penală) şi P.G. (fila 23 dosar urmărire penală) confirmă că părţile şi mama inculpatei se aflau în stradă, în jurul orelor 18 şi discutau în contradictoriu.
Potrivit raportului de necropsie (filele 45-51 dosar urmărire penală) moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe prin plăgi tăiate înţepate, penetrante abdominale, cu interesare viscerală-ficat, stomac, mezenter, produse prin acţiunea unui corp tăietor. La momentul decesului victima avea o alcoolemie de 1,25 grame la %0 (fila 51 dosar urmărire penală).
Raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. a Judeţului Bihor atestă că inculpata N.M.T., în data de 18 noiembrie 2012 a fost victima unei agresiuni necesitând pentru vindecarea leziunii din regiunea vertexului un număr de 7 zile de îngrijire medicale (fila 66 dosar urmărire penală).
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpata N.M.T., potrivit căreia inculpata la momentul săvârşirii faptei avea o alcoolemie de 2,4 gr %o (fila 104 dosar urmărire penală), iar în antecedenţă „tulburări de comportament" şi prezintă o tulburarea de personalitate schizotipală, având discernământ la data comiterii infracţiunii de omor calificat (fila 105 dosar urmărire penală).
Curtea de apel a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpata a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Instanţa de prim control judiciar a considerat ca nefondată cererea inculpatei de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzut de art. 183 C. pen.
Lovirea victimei cu un corp vulnerant, cuţit, de dimensiuni considerabile (fila 5 dosar urmărire penală), în zone vitale, de două ori, cu o intensitate mare (două plăgi tăiate-înţepate, penetrante abdominal, cu interesare viscerală-ficat, stomac, intestine, mezenter), determinând decesul victimei constituie infracţiunea de omor, iar nu lovituri cauzatoarea de moarte, posibilitatea inculpatei de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă.
Leziunile grave - plaga de la nivel epigastric stâng şi cea de la nivelul flancului stâng abdominal - sunt reprezentarea unor acţiuni deosebit de violente, moartea victimei fiind consecinţa unei agresiuni al cărui rezultat a fost prevăzut şi urmărit de inculpată, fapta fiind săvârşită cu intenţie sub forma prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. şi se încadrează juridic în dispoziţiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Curtea de apel a considerat neîntemeiată şi solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa pe motiv că a săvârşit infracţiunea în stare de legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte o faptă penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. De asemenea, conform art. 44 alin. (2)1 este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Totodată, art. 44 alin. (3) C. pen. prevede că se află în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În aplicarea dispoziţiilor legale sus menţionate, curtea de apel consideră că trebuie să se ţină seama de ansamblul împrejurărilor în care s-a comis fapta, nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii, faţă de care inculpata s-a apărat, producând vătămarea victimei. Instanţa de apel apreciază că nu se poate vorbi de legitima apărare în situaţia din speţă, având în vedere că în locuinţa inculpatei când aceasta a fost insultată şi înjurată de către victimă s-a intervenit pentru ca agresorul să părăsească imobilul, apoi, inculpata este cea care s-a înarmat cu un cuţit, a ieşit din casă, s-a dus spre locuinţa victimei şi i-a aplicat prima lovitură cu cuţitul, iar când victima a revenit la uşa locuinţei inculpatei a avut loc al doilea atac, soldat cu înţeparea victimei cu cuţitul de către inculpată. Din modul de derulare al evenimentelor rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpata nu s-a aflat în legitimă apărare, cu toate că primul act de agresiune, din locuinţa inculpatei, a fost comis de victimă. Chiar dacă s-ar admite susţinerile potrivit cărora în faţa uşii casei inculpatei victima a lovit-o cu bara metalică pe inculpată, nimic nu a oprit-o pe aceasta să intre în casă şi să solicite intervenţia organelor de poliţie prin apel la 112, însă aceasta nu a procedat de această manieră, înţelegând să-i aplicarea victimei o altă lovitură cu cuţitul. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 44 C. pen. pentru a opera această dispoziţie legală care înlătură caracterul penal al faptei.
Faţă de cele anterior expuse, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 73 lit. b) C. pen., argumentele prezentate de către instanţa de fond în considerentele hotărârii fiind pertinente, pe deplin justificate, motiv pentru care curtea de apel şi Ie-a însuşeşte pe deplin.
Cu privire la apelul parchetului, instanţa de apel a apreciat că sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei instanţa de fond nu a procedat la o judicioasă valorificare a prevederilor art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatei fiind disproporţionată în raport cu gradul de pericol social concret pe care îl prezintă infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., săvârşită de către inculpata N.M.T.
Curtea de apel a apreciat că modalitatea de comitere a faptei, care imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat, trebuie să se reflecte în mod obiectiv în pedeapsa aplicată şi că nu se poate face abstracţie în procesul amplu de individualizare judiciară a pedepsei de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, obiectul vulnerant folosit de către inculpată, intensitatea loviturilor, durata derulării evenimentelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, urmarea produsă, relaţiile preexistente între părţi, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatei. Cât priveşte persoana inculpatei, instanţa de apel a considerat că se impune a fi menţionat faptul că aceasta este la primul contact cu legea penală (fila 40 dosar urmărire penală), anterior momentului comiterii faptei a fost antrenată în câmpul muncii, are un nivel de instrucţie scăzut, consumând frecvent băuturi alcoolice şi figurează în evidenţa Neuropsihiatrie infantilă cu diagnosticul „tulburări de comportament", prezentând la data examinării psihiatrice o tulburare de personalitate schizotipală (fila 103 dosar urmărire penală) şi a regretat cele întâmplate. La data săvârşirii faptei inculpata avea o alcoolemie de 2,4 gr %o. Referitor la atitudinea postinfracţională a inculpatei, instanţa de apel a precizat că inculpata a recunoscut săvârşirea faptei, însă cu anumite nuanţări privind condiţiile concrete şi numărul loviturilor de cuţit aplicate victimei K.B.. Totodată, din actele dosarului rezultă că inculpata este cea care după comiterea infracţiunii de omor calificat a anunţat prin apel la nr. 112 organele poliţiei.
Faţă de conduita ante şi post infracţională a inculpatei, curtea de apel a apreciat că în mod justificat instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei N.M.T. circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă pedeapsa aplicată inculpatei nu este suficientă pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât prima instanţă nu a valorificat în mod judicios, în sistemul punitiv elementele de esenţă, referitoare la pericolul social concret pe care îi prezintă fapta săvârşită de inculpata N.M.T.
Pentru considerentele ce preced, instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi a reformat hotărârea atacată în sensul că a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Cu privire ia solicitarea inculpatei de a se face aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. cu privire modalitatea de executare a pedepsei, curtea de apel a constatat că este inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpata N.M.T., apreciind că acesta este nelegală, sub aspectul greşitei condamnări în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în legitimă apărare, precum şi sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pect.12 şi 172 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpata N.M.T. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cu toate acestea, Înalta Curte analizând materialul probator administrat de-a lungul procesului penal, apreciază că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatei, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat.
Deşi inculpata N.M.T. a recunoscut exercitarea acţiunilor violente care au condus la decesul victimei, aceasta a negat condiţiile de desfăşurare a evenimentelor, considerând că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare ca urmare a atacului exercitat de victimă asupra sa prin lovitura aplicată cu bara metalică la nivelul capului, invocând dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 44 C. pen., articol care reglementează legitima apărare:
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
(21) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
(3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen. rezultă că o faptă este considerată a fi săvârşită în legitimă apărare când a fost săvârşită pentru a înlătura un atac îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Totodată, atacul trebuie să fie material, direct, imediat şi injust.
În general atacul material se produce prin recurgerea la violenţa fizică, însoţită sau nu de folosirea unor mijloace ofensive. în speţa de faţă chiar dacă s-ar considera că acţiunea victimei de a lovi inculpata cu o bară metalică la nivelul capului poate constitui un atac material, existenţa atacului material nu este suficientă pentru a conduce la reţinerea legitimei apărări. Pentru reţinerea legitimei apărări este necesar ca atacul material să îndeplinească şi celelalte condiţii prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., respectiv să fie direct, imediat şi injust.
Dacă atacul material exercitat de victimă asupra inculpatei poate fi considerat injust, întrucât nu a fost exercitat în îndeplinirea unei obligaţii legale, acesta nu poate fi considerat că a fost imediat şi direct în condiţiile în care acesta a fost exercitat ulterior aplicării de către inculpată a primei lovituri de cuţit, iar în momentul exercitării între victimă şi inculpată exista un obstacol care acorda posibilitatea inculpatei să se retragă în locuinţă şi să evite astfel atacul material exercitat de victimă.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului, interpretarea traseologică a urmelor de sânge confirmă faptul că prima lovitură de cuţit a fost aplicată de inculpată victimei în faţa casei acesteia din urmă (un strop de sânge fiind găsit în faţa uşii de la stradă a casei victimei), moment în care nu se poate reţine existenţa unui atac material exercitat de victimă asupra inculpatei, aspect ce denotă faptul că inculpata a acţionat cu intenţia clară de a suprima viaţa victimei, în raport cu zona vizată şi obiectul tăietor-înţepător folosit, încă din acel moment. Revenirea victimei în faţa porţii inculpatei a reprezentat o reacţie spontană a acesteia la acţiunea violentă exercitată de către inculpată, astfel încât atacul material exercitat de către aceasta fiind practic determinat de către inculpată. Perseverenţa infracţională a inculpatei, prin aproprierea acesteia de victimă pentru a-i aplica a doua lovitură de cuţit, asumându-şi inclusiv riscul de a suporta un posibil atac din partea victimei, denotă intenţia directă cu care inculpata a acţionat şi conştientizarea de către aceasta că nu acţiona în legitimă apărare ci în scopul aducerii la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale, respectiv suprimarea vieţii victimei.
În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că atacul material exercitat de victimă asupra inculpatei nu a fost un atac material direct şi imediat, astfel încât nu poate conduce la reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., întrucât acest atac a intervenit în momentul în care inculpata s-a apropiat de victimă pentru a-i aplica cea de-a doua lovitură de cuţit cu intenţia de a suprima viaţa acesteia, fiind ulterior exercitării primei acţiuni violente a inculpatei.
Potrivit raportului de necropsie (filele 45-51 dosar urmărire penală) moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe prin plăgi tăiate înţepate, penetrante abdominale, cu interesare viscerală-ficat, stomac, mezenter, produse prin acţiunea unui corp tăietor.
Ca atare, fapta inculpatei N.M.T., care la data de 18 noiembrie 2012 a aplicat victimei K.B. două lovituri cu cuţitul în zona abdominală care au produs decesul acesteia, întruneşte, atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpata acţionând cu intenţie directă în condiţiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte critica privind greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că potrivit vechiului text al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile erau supuse casării în cazul în care se aplicau pedepse greşit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă" în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. în această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.
În speţă, se constată că inculpata N.M.T. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data 16 mai 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare sunt analizate în raport de conţinutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. l din această lege.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpată, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată acesteia fiind încadrată între limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat, astfel cum au fost coborâte prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 16 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013, va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul traducătorului autorizat de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 16 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul traducătorului autorizat de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3507/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
