ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3528/2013
Dosar nr. 3174/109/2011
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 891 din 25 octombrie 2012, Tribunalul Argeş, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata N.M.C., domiciliată în mun. Piteşti, jud. Argeş, la pedeapsa închisorii de 2 ani şi în baza art. 65 C. pen. a aplicat acesteia pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata N.M.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi în baza art. 65 C. pen. a aplicat acesteia pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani plus un spor de 3 luni, urmând ca inculpata să execute în final 2 ani şi 3 luni de închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, conform programului ce se va stabili, ia Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. S-a atras atenţia asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei. S-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş, cu sediul
În Piteşti, jud. Argeş, iar în baza art. 998 şi următoarele din vechiul C. civ., raportat la art. 11 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către această parte civilă a sumei de 135.167 lei, plus dobânda calculată de la data comiterii faptei.
S-a menţinut sechestrul asigurător şi inscripţia ipotecară asupra apartamentului amplasat în municipiul Piteşti, jud. Argeş.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 28 iunie 2011, a fost înregistrat sub nr. 3174/109/2011, rechizitoriul nr. 231/P/2011 din 24 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei N.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpata N.M.C., în intervalul 09 septembrie 2009 -26 octombrie 2009, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi în îndeplinirea calităţii de contabil la SC M.P.S. SRL, a omis să evidenţieze, în totalitate, un număr de 42 de operaţiuni comerciale ce au avut ca obiect ţigări în valoare de 688.196 lei şi, ulterior, în scopul îngreunării depistării şi generării unei aparenţe de legalitate, a evidenţiat în aceleaşi acte contabile un număr de 141 de operaţiuni fictive, determinând astfel prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 137.750 lei.
Organele de urmărire penală au reţinut vinovăţia inculpatei în urma administrării următoarelor mijloace de probă: sesizare Garda Financiară, proces verbal de constatare, fişă de cazier judiciar, declaraţii învinuiţi, declaraţii martori, măsuri asigurătorii, acte societate, situaţia facturilor M., proces verbal de ridicare de documente, facturi emise de M., adresă de insolvenţă, legitimaţie client M., contract prestări servicii şi procură administrare, verificări fiscale privind facturi şi societăţi comerciale.
În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpata N.M.C. şi martorii C.D., N.D., E.I., P.E., Ş.V. şi s-a efectuat o expertiză contabilă conţinută în raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Z.G. şi s-a depus la dosar sentinţa comercială nr. 1380/F din 21 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş.
Instanţa de fond a reţinut, din actele şi lucrările dosarului, că în anul 1994 a luat fiinţă SC M.P.S. SRL, cu asociat unic în persoana numitului E.I.
Din cauza unor dificultăţi financiare, prin sentinţa comercială nr. 585/F din 10 iunie 2009, Tribunalul Argeş a deschis procedura de reorganizare judiciară fiind desemnat ca administrator judiciar numita P.E., ca reprezentantă a S.C.P. P. Ipurl Piteşti. întrucât era lipsit de cunoştinţe juridice, numitul E.I. s-a preocupat în vederea contactării administratorului judiciar şi în acest scop a fost sprijinit de o mai veche cunoştinţă în persoana numitului Ş.V., acesta din urmă recomandându-i lui E.I. servicii specializate de contabilitate, făcându-i cunoştinţă acestuia şi cu inculpata N.M.C., expert contabil autorizat în cadrul SC D.S.C. SRL. După stabilirea acestor contacte la data de 31 august 2009 a fost întocmit contractul din 2009, având ca obiect prestări servicii contabilitate în beneficiul SC M. SRL. Cu ocazia întocmirii acestui contract, inculpata N.M.C. a primit de la numitul E.I. toate documentele societăţii.
Imediat după data de 31 august 2009, inculpata N.C.M. s-a deplasat la magazinul SC M.C.C.R. SRL din Piteşti şi şi-a procurat o legitimaţie de client, pe numele persoanei juridice SC M.P.S. SRL şi al persoanei juridice N.M.C., cu toate că din punct de vedere legal, contractul de prestări servicii contabilitate nu îi conferea acest drept.
În urma constatărilor făcute de organele fiscale, dar şi de organele de urmărire penală, s-a stabilit că, prin exercitarea frauduloasă a măsurilor de simplificare a T.V.A. respectiv taxarea inversă prevăzută de art. 160 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.) inculpata N.C.M. a urmărit în mod direct dobândirea de mărfuri la un preţ avantajos, care nu includea taxa pe valoarea adăugată.
În îndeplinirea acestei rezoluţii infracţionale, a apreciat instanţa de fond, inculpata N.C.M., în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009, s-a prezentat în mai multe rânduri la magazine aparţinând reţelei „M." .respectiv Piteşti, Militari şi Băneasa, unităţi comerciale la care depunea şi o adresă prin care se confirma că SC M.P.S. SRL se află în insolvenţă şi este beneficiară a procedurii simplificate referitoare la T.V.A., aceste adrese fiind întocmite personal de inculpată, după cum rezultă din compararea semnăturilor conţinute în acestea, dar şi din declaraţiile acesteia. La rândul său, Ş.V. identifica persoane interesate să achiziţioneze ţigări sub preţul pieţei şi stabilea contactul dintre aceste persoane şi inculpata N.C.M.
După realizarea înţelegerii, inculpata se întâlnea cu cumpărătorii la magazinele „M." şi împreună se deplasau la standul de ţigări, de unde cumpărătorul se aproviziona cu cantitatea de ţigări necesară şi în sortimentele dorite. Sumele de bani necesare plăţii ţigărilor erau deţinute de cumpărători care, după întocmirea facturii pe numele SC M.P.S. SRL achitau la casele de marcat contravaloarea mărfurilor cu bani lichizi. Această procedură de plată a fost aleasă de inculpata N.C.M. tocmai în scopul îngreunării depistării faptei şi evitării unui eventual control asupra conturilor societăţii, care se afla în stare de insolvenţă tocmai din cauza lipsei disponibilităţilor băneşti.
Inculpata, pe baza cunoştinţelor de contabilitate, şi-a luat măsuri referitoare la nedepăşirea plafonului plăţilor cu bani lichizi acceptate de magazinele „M.", în acest scop efectuând un număr de 42 de asemenea acte de comerţ.
În aceste condiţii, inculpata N.C.M., pe perioada 09 septembrie 2009 -26 octombrie 2009 a achiziţionat, prin 42 de acte materiale, cantitatea totală de 2.217.800 ţigarete, respectiv 110.890 pachete a 20 ţigarete, în valoare totală de 68.196 lei, fără T.V.A., marfa precizată intrând în patrimoniul scriptural al SC M.P.S. SRL. Ţigările erau de fapt însuşite direct de către cumpărătorii subsecvenţi, inculpata precizând că le remitea acestora o factură emisă de SC M.C.C.R. SRL pentru ca aceştia să justifice posesia ţigărilor, în cazul unui control în timpul transportului.
Deoarece ţigările nu au intrat efectiv în posesia SC M.P.S. SRL, inculpata N.C.M. s-a preocupat şi de întocmirea de acte fiscale şi contabile fictive prin care se atesta în mod fraudulos că ţigările respective au fost vândute de SC M.P.S. SRL către mai multe societăţi comerciale. în acest scop, inculpata a întocmit în mod direct şi fraudulos un nr. de 141 facturi fiscale, către societăţi comerciale din Argeş, Dîmboviţa, Teleorman, Ilfov şi Bucureşti, pentru întreaga cantitate de ţigări.
Aceste societăţi pretins cumpărătoare au fost verificate de organele de control financiar, ocazie cu care s-a stabilit că operaţiunile comerciale confirmate prin facturi nu au avut loc în realitate. Şi în expertiza contabilă depusă la dosar, s-a menţionat că cele 141 de operaţiuni comerciale au fost evidenţiate în mod eronat în documentele financiar contabile în sensul inexistenţei unei corelaţii şi concordanţe între jurnalele de vânzări întocmite de către SC M.P.S. SRL şi deconturile depuse de aceeaşi societate la organele fiscale teritoriale.
Prin aplicarea cotei unice a T.V.A. la valoarea ţigărilor cumpărare din reţeaua „M.", s-a stabilit că prejudiciul produs bugetului de stat prin neachitarea acestei taxe a fost de 134.590 lei. La aceeaşi valoare s-a calculat şi impozitul datorat pe profitul obţinut, în cuantum de 577 lei, conform calculelor din expertiza contabilă, prejudiciul total produs prin săvârşirea faptelor mai sus expuse fiind astfel calculat la valoarea totală de 135.167 lei.
Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, instanţa de fond a considerat, că acesta dovedeşte atât existenţa faptelor de evaziune fiscală, cât şi vinovăţia inculpatei în comiterea acestora, sub forma intenţiei directe.
În declaraţiile sale, inculpata a avut o atitudine oscilantă care a mers de la nerecunoaşterea vinovăţiei, la recunoaşterea săvârşirii faptelor în declaraţia dată în faţa procurorului, sfârşind ca, în faţa instanţei să îşi reia atitudinea de negare adoptată ia începutul cercetărilor. Instanţa consideră însă, că doar declaraţiile date în faţa procurorului de caz corespund adevărului deoarece se coroborează cu materialul probator analizat mai sus.
În drept, a apreciat instanţa de fond, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective l-a constituit omisiunea din partea inculpatei de a evidenţia în totalitate un număr de 42 de operaţiuni comerciale ce au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de ţigarete în valoare de 688.196 lei.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a reţinut, că elementul material al laturii obiective l-a constituit activitatea inculpatei de evidenţiere în actele contabile ale SC M.P.S. SRL a unui număr de 141 de operaţiuni fictive, făcută în scopul îngreunării depistării şi generării unei aparenţe de legalitate a celor 42 de operaţiuni comerciale mai sus amintite.
Urmarea imediată în cazul ambelor infracţiuni a constat în prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 135.167 lei, iar între elementul material şi urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă.
Instanţa de fond a constatat, că ambele infracţiuni au fost comise cu intenţie directă ce a rezultat din materialitatea faptelor, prin mai multe acte materiale şi înainte de a surveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele.
Deşi prin rechizitoriu s-a solicitat şi confiscarea specială a sumei de 2.000 de lei primită de inculpată de la martorul Ş.V., instanţa de fond a considerat că nu se poate dispune o asemenea măsură deoarece primirea acelei sume este insuficient probată. Astfel, despre primirea sumei în acest cuantum şi în scopul arătat de organele de urmărire penală, relatează inculpata doar în declaraţia dată în faţa procurorului, în vreme ce, în faţa instanţei inculpata a declarat că a primit de la numitul Ş. doar suma de 350 de lei constituind onorariul acesteia de contabil. în declaraţiile sale numitul Ş.V. nu a amintit despre această împrejurare în nici un fel, iar alte probe care să ateste primirea acestei sume de către inculpată nu mai există. în aceste condiţii, în care despre existenţa acestei operaţiuni nu se aminteşte decât într-o declaraţie retractată ulterior şi care nu se coroborează, sub acest aspect, cu nici o altă probă din dosar, instanţa consideră că nu se poate dispune confiscarea sumei de 2.000 de lei din patrimoniul inculpatei.
La individualizarea judiciară a pedepselor Ia care a fost condamnată inculpata, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social concret reliefat de modul şi mijloacele folosite, împrejurările în care au fost comise, respectiv numărul relativ mare al actelor materiale, urmările produse ce au constat în prejudicierea bugetului consolidat al statului; persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, dar care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, faţă de criteriile anterior expuse şi apreciind că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi atinse şi fără executarea acesteia în condiţii de detenţie, în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere enunţate mai sus cu ocazia redării dispozitivului sentinţei.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş s-a constituit parte civilă cu suma de 168.191 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, şi apreciind că există un prejudiciu produs părţii civile prin faptele ilicite mai sus prezentate, într-un cuantum ce a fost calculat în urma coroborării constatărilor făcute de organele fiscale şi a celor făcute de expertul contabil numit în cauză, de 135.167 lei, din care T.V.A. de 134.590 lei şi 577 lei impozit pe profit între faptele ilicite şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate directă. Urmare a celor de mai sus, instanţa a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş, iar în baza art. 998 şi următoarele din vechiul C. civ., raportat la art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 135.167 lei plus dobânda calculată de la data comiterii faptei.
Instanţa de fond a menţinut sechestrul asigurător şi inscripţia ipotecară asupra apartamentului amplasat în municipiul Piteşti, jud. Argeş, proprietatea inculpatei, în conformitate cu dispoziţiile art. 353 C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpata N.M.C. şi partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Argeş.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate, având în vedere gravitatea faptelor şi forma lor continuată.
Inculpata N.M.C. a arătat că nu se face vinovată de infracţiunile pentru care a fost condamnată, pentru că nu avea ca obligaţie verificarea corectitudinii activităţilor înregistrate în contabilitate ori a existenţei societăţilor comerciale.
Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Argeş a invocat netemeinicia sentinţei, criticând cuantumul despăgubirilor civile stabilit de către instanţa de fond. în opinia acesteia, prejudiciul este de 168.191 lei, la care se adaugă dobânzi şi majorări de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a acestora.
Prin Decizia penală nr. 10/A din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Argeş şi inculpata N.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 891 din 25 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3174/109/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatei este fundamentată pe probele administrate în cauză.
Din perspectiva probatoriului administrat, inculpata a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 135.167 lei, acesta fiind rezultatul omisiunii de evidenţiere în totalitate a unui număr de 42 de operaţiuni comerciale ce au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de ţigarete în valoare de 678.196 lei, precum şi rezultatul de evidenţiere în actele contabile a unui număr de 141 de operaţiuni fictive, realizate în scopul îngreunării depistării şi generării unei aparenţe de legalitate a celor 42 de operaţiuni comerciale menţionate mai sus.
La suma de 134.590 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, prin neachitarea T.V.A.-ului la valoarea ţigărilor cumpărate din reţeaua M. s-a calculat şi impozitul datorat pe profitul obţinut, în raport de aceeaşi valoare, impozitul fiind de 577 lei, aşa cum rezultă din expertiza contabilă.
Aceste aspecte referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată au fost relevate pentru a se dovedi netemeinicia motivelor de apel invocate de către partea civilă, curtea de apel apreciind ca fiind irelevantă modalitatea de calcul aplicată de partea civilă în stabilirea prejudiciului. Aceasta deoarece numai prin administrarea de probe, cum este cazul expertizei contabile, probă obiectivă, se dovedeşte situaţia sau împrejurare invocată. Or, modalitatea de calcul rezultând dintr-un înscris al părţii civile, necoroborat cu alte probe administrate în cauză, nu are valoare probatorie şi nu va fi luat în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului.
Revenind la situaţia de fapt, aşa cum rezultă din probele administrate, curtea de apel a apreciat că nu există probe care să dovedească lipsa de temeinicie a acuzaţiei aduse inculpatei, iar activitatea sa se circumscrie infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 241/2005, săvârşite de inculpată în formă continuată şi în concurs.
Din perspectiva individualizării judiciare a pedepsei şi a modalităţii de executare, curtea de apel a considerat că au fost valorificate corespunzător atât dispoziţiile art. 72 C. pen., cât şi cele ale art. 861 C. pen. pentru realizarea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen. şi anume prevenţia specială, dar şi prevenţia generală.
În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că ar fi împovărătoare majorarea pedepsei şi în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale sus menţionate, dincolo de faptul că s-ar încălca şi principiul proporţionalităţii, care trebuie să guverneze raportul existent între gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatei pe de o parte şi cuantumul sancţiunii, pe de altă parte.
Curtea de apel a considerat că nici schimbarea modalităţii de executarea pedepsei ori majorarea cuantumului termenului de încercare nu ar fi adecvate, ci dimpotrivă ar compromite scopul preventiv educativ al pedepsei.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş şi inculpata D. (fostă N.) M.C.
Prin recursul promovat, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş a criticat decizia sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, apreciind că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au aplicat greşit legea obligând inculpata la plata debitului fără a o obliga şi la plata dobânzilor şi accesoriilor prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională, critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Recurenta inculpată, prin motivele de recurs formulate a solicita achitarea, învederând instanţei că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, pentru niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct,12 şi 172 C. proc. pen.
Examinând recursurile formulate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, înalta Curte apreciază că recursul părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş este fondat, în timp ce recursul formulat de inculpata D. (fostă N.) M.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatei, stabilind fără dubiu existenţa faptelor şi vinovăţia acesteia.
Deşi critica formulată de recurenta inculpată D. (fostă N.) M.C., potrivit căreia omisiunea de a evidenţia un număr de 42 de operaţiuni comerciale ce au avut ca obiect ţigări în valoare de 688.196 lei, în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nu a fost săvârşită de către aceasta, nu se încadrează în cazurile de casare invocate, Înalta Curte analizând lucrările dosarului constată că operaţiunile de cumpărare de ţigarete au fost efectuate de către inculpată.
Astfel, inculpata D. (fostă N.) M.C. cunoscând faptul că SC M.P.S. SRL se afla în procedura insolvenţei şi folosindu-se de procedura simplificată a T.V.A. prevăzută de art. 160 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.), a obţinut o legitimaţie de la SC M.C.C.R. SRL în numele SC M.P.S. SRL, în baza căreia, în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009 a efectuat un număr de 42 de acte materiale constând în achiziţionarea a 110.890 de pachete a 20 ţigarete în sumă de 688196 lei fără T.V.A., ţigarete pe care Ie-a revândut, sub preţul pieţei, unor terţe persoane identificate de către numitul Ş.V. În dovedirea acestei situaţii de fapt elocvente sunt procesul verbal de constatare al Gărzii Financiare Argeş (filele 81-93, vol. 1 dup), facturile emise de SC M.C.C.R. SRL pentru clientul SC M.P.S. SRL, facturi având înscris numărul legitimaţiei de client (filele 113-173, vol. 1 dup), adresa de insolvenţa a SC M.P.S. SRL (fila 174, vol. 1 dup) şi legitimaţia de client M. emisă pentru clientul SC M.P.S. SRL prin reprezentant N.M. (fila 178, vol. 1 dup).
În scopul îngreunării depistării acestor operaţiuni şi al generării unei aparenţe de legalitate, inculpata D. (fostă N.) M.C., în calitate de contabilă a SC M.P.S. SRL, a evidenţiat, în mod fictiv, în contabilitatea acestei societăţii, un număr de 141 de operaţiuni, determinând astfel un prejudiciu total de 135.167 lei, activitate ce constituie latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. Această situaţie de fapt rezultă cu certitudine din actele contabile ale societăţii, deconturile de T.V.A. (filele 18-25, vol. 2 dup), facturile emise de inculpată în numele SC M.P.S. SRL către mai multe societăţi comerciale privind operaţiunile fictive (filele 30-43, 45-71, 74-101, 103-127, 130-154 şi 157-179 vol. 2 dup) şi adresele Gărzii Financiare din care rezultă că în urma verificărilor efectuate a constatat că societăţile evidenţiate de către inculpată nu au efectuat operaţiuni comerciale cu SC M.P.S. SRL (filele 72, 128, 155 şi 180 vol. 2 dup).
Înalta Curte consideră nefondată apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta a înregistrat în contabilitate doar documentele puse la dispoziţie de către administratorul firmei, în condiţiile în care inculpata a avut o procură de administrare cu puteri depline a SC M.P.S. SRL (fila 183 vol. 1 dup), astfel încât toate actele şi operaţiunile comerciale au fost desfăşurate de către inculpată, în baza propriei sale rezoluţii infracţionale. De asemenea, este de remarcat faptul că operaţiunile economice situate în sfera ilicitului penal au intervenit imediat după încheierii contractului de prestări servicii între inculpata D. (fostă N.) M.C. şi SC M.P.S. SRL, aspect ce rezultă din actele contabile ale societăţii şi din procesele verbale de verificare efectuate de Garda Financiară şio conduc la concluzia că rezoluţia infracţională a aparţinut inculpatei.
În raport cu mijloacele de probă evidenţiate mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod corect atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat că faptele au fost săvârşite de către inculpata D. (fostă N.) M.C. şi sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceasta a fost cercetată şi condamnată, astfel încât criticile formulate prin motivele de recurs şi susţinute în faţa instanţei de recurs sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul păţii civile, Înalta Curte constată că potrivit art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. „pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere", astfel încât Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 135.167 şi a dobânzilor fără a acorda şi majorările de întârziere aferente acestei sume.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 07 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa în parte decizia menţionată şi sentinţa penală nr. 891 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş şi în fond, rejudecând va obliga inculpata D. (fostă N.) M.C. şi la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 135.167 lei, calculate până în ziua achitării integrale a acesteia către partea civilă şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. (fostă N.) M.C. împotriva aceleiaşi decizii penale şi va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 07 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia menţionată şi sentinţa penală nr. 891 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş şi în fond, rejudecând:
Obligă inculpata D. (fostă N.) M.C. şi la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 135.167 lei, calculate până în ziua achitării integrale a acesteia către partea civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. (fostă N.) M.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013,
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3530/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... → |
|---|
