ICCJ. Decizia nr. 3525/2013. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3525/2013

Dosar nr. 187/93/2013

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9 din data de 07 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 187/93/2013, Tribunalul Ilfov, secţia penală, a dispus în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 80 C. pen., condamnarea inculpatul B.I.B., cu domiciliul în oraşul Voluntari, Judeţ Ilfov, la pedeapsa principală a închisorii de 6 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale (mai sus indicată), în condiţiile art. 53 pct. 2 lit. a) şi a art. 66 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 80 C. pen., a dispus condamnarea inculpatul B.I.B. la pedeapsa principală a închisorii de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 80 C. pen. a dispus condamnarea inculpatul B.I.B. la pedeapsa principală a închisorii de un an.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani si 6 luni de închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni de închisoare, în final inculpatul B.I.B. urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 7 (şapte) ani de închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante (mai sus indicată), în condiţiile art. 53 pct. 2 lit. a) şi a art. 66 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante de 7 ani de închisoare aplicate inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive a acestuia în prezenta cauză, respectiv de la 24 septembrie 2012 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.I.B.

În temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. a admis acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti („Floreasca") şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti („Floreasca") suma de 8.146,06 lei cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plăţii efective a daunelor materiale mai sus arătate şi a admis în parte acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă C.M. şi a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părţii civile C.M. suma de 9.000. de euro (sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de referinţă al B.N.R. din ziua plăţii efective) cu titlu de daune morale şi a respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile formulate de către partea civilă C.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 17 ianuarie 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2013/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.I.B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că în noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, aflându-se în plină stradă - Oraş Voluntari, jud. Ilfov, în stare de ebrietate şi având asupra sa două cuţite de măcelărie, inculpatul a provocat scandal public de proporţii şi a înjunghiat 4 persoane, una dintre acestea aflându-se postoperator la reanimare - Spitalul de Urgenţă Floreasca.

În faza de urmărire penală, pentru conturarea situaţiei de fapt mai sus menţionate, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, proces verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile martorilor oculari l.C., E.M., E.M., N.M., D.C., declaraţiile părţii vătămate C.M., declaraţiile inculpatului, planşe foto, acte medicale emanând de la Spitalul Clinic de Urgentă Bucureşti („Floreasca"), expertize medico-Segale traumatologice privind pe inculpat şi pe partea vătămată, copie a fişei de cazier a inculpatului, alte înscrisuri.

În faţa Tribunalului, după citirea actului de sesizare, partea vătămată C.M. a arătat că îşi menţine declaraţia de constituire ca parte, cu precizarea că doreşte să îi fie acordate doar daune morale în cuantum de 50.000 de euro.

La primul termen de judecată, din 01 februarie 2013, inculpatul a arătat că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea art. C. proc. pen., iar relativ la cele două acţiuni civile cu caracter alăturat promovate în cauză a învederat că este de acord cu plata în totalitate a daunelor materiale solicitate de către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti („Floreasca"), precum şi cu plata de daune către partea civilă C.M.

La al doilea termen de judecată, din 01 martie 2013, după audierea părţii civile C.M., văzând şi precizările pe latură civilă ale ambelor părţi civile în speţă, instanţa a constatat că nu se impune disjungerea laturii civile a cauzei (văzând şi art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen.), cele două acţiuni civile cu caracter alăturat putând fi soluţionate concomitent cu latura penală a cauzei.

Tribunalul, având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, precum şi ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, a constatat că situaţia reală în speţă este următoarea:

La data de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 22,00, inculpatul împreună cu un prieten (numitul M.D.) s-au deplasat la un bar din Voluntari, unde au băut împreună o sticlă de vin. înainte de a intra în acest bar, inculpatul a ascuns două cuţite „de măcelărie" pe care le avea asupra sa în vederea vânzării în spatele unui punct de termoficare, ştiind că legea îi interzice să le poarte „la vedere".

După care, în jurul orelor 22,00, cei doi s-au deplasat la un alt bar din Voluntari, unde au băut împreună încă două sticle de vin. Apoi, pe la orele 03,30 ale dimineţii de 23 septembrie 2012, inculpatul a ieşit afară din acest bar, pentru „a lua aer curat". Afară a fost abordat de un bărbat (probabil din Ştefăneşti, după părerea inculpatului.) care se pare că l-a insultat pe inculpat (acesta aşa susţine, la dosar nefiind probe nici în susţinerea, dar nici în combaterea acestui aspect; în consecinţă, faţă de art. 66 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a acceptat „versiunea inculpatului" sub acest aspect.). Prin urmare, enervat de acea insultă şi fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a dus la locul unde a ascuns cele două cuţite „de măcelărie", Ie-a luat şi s-a întors „la locul faptei".

Astfel, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, inculpatul B.I.B., în stare de ebrietate şi având asupra sa cele două cuţite de măcelărie (cu lamele de aprox. 20 cm), ajuns în faţa intrării restaurantului respectiv (situat în Oraşul Voluntari, Jud. Ilfov), gesticulând cu ambele cuţite, a început să răcnească „ieşiţi afară toţi din Ştefăneşti că vă omor". Administratorul barului, martorul D.C., având în vedere că locaţia era plină de clienţi şi nu dorea scandal, a încercat să-l tempereze, fapt pentru care l-a abordat direct pe B.I.B. în faţa locaţiei respective. Acesta i-a replicat că o cunoaşte şi, deodată, simultan cu această remarcă a lovit în aer cu unul dintre cuţite spre martora care, în gestul reflex de apărare, a întins mâna şi a fost astfel tăiată în palmă. Văzând aceasta au intervenit şi alte persoane din bar. Astfel, C.M., în încercarea de a linişti lucrurile, i-a promis lui B.I.B. că îi va plăti o sticlă cu vin dacă se potoleşte şi, în momentul în care s-a întors cu spatele să aducă sticla, inculpatul l-a înjunghiat de mai multe ori în spate, tăindu-l apoi şi la piciorul stâng. În busculada creată, B.I.B. l-a mai înjunghiat puternic în ambele picioare pe l.C. şi l-a rănit uşor pe numitul E.M.

Din probele administrate în faza de urmărire penală Tribunalul a constatat faptul că restaurantul respectiv, în faţa căruia s-au desfăşurat evenimentele, era plin cu elevi ai Liceului Economic Voluntari, restaurantul fiindu-le închiriat pentru un anume concurs (de „Miss" şi „Mister" ai liceului.). De asemenea, între incintă şi stradă nu există pereţi, ci geamuri transparente de sus până jos, astfel că toate persoanele din restaurant (peste 50 de persoane) au putut lesne observa cele întâmplate la intrare.

În busculada creată după ce inculpatul a lovit cele 4 persoane, mai multe persoane au intervenit pentru imobilizarea inculpatului, ceea ce s-a şi întâmplat. Apoi inculpatul a fost deposedat de cele două cuţite şi luat la bătaie de către unii dintre cei aflaţi în acel bar (cu siguranţă de către martorul E.) şi chiar înţepat şi el cu unul dintre cele două cuţite. Apoi, după incident, toţi clienţii au părăsit restaurantul, explicabil oripilaţi de cele întâmplate, victimele C. şi l. fiind în stare gravă datorită leziunilor suferite, ulterior fiind internate în spital la secţia „unitate primire urgenţe". în ceea ce îl priveşte pe inculpat, acesta, speriat de vederea sângelui dar şi de primele lovituri încasate, a fugit. Dar în lungul străzii a fost prins din urmă de victimele E. şi D. dar şi de alţi clienţi ai barului, care i-au aplicat inculpatului încă o corecţie corporală.

Cele două cuţite „s-au rătăcit" în timpul busculadei, organele de poliţie nereuşind recuperarea acestora, în ciuda eforturilor ulterioare depuse în acest sens.

Pentru conturarea situaţiei de fapt mai sus menţionate, instanţa a avut în vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

Analizând mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză, tribunalul a constat că singurul aspect contradictoriu ce a rezultat din probatoriu este cel relativ la momentul la care inculpatul a fost lovit în speţă. Astfel, inculpatul a susţinut în faţa instanţei că a fost lovit cu aproximativ 10-15 minute înainte (de declanşarea incidentului în care inculpatul a folosit cele două cuţite) de către „un bărbat şi cu încă alte 4-5 persoane", aspect nesusţinut de nicio altă probă de la dosar. Din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat cu claritate că şi inculpatul a fost lovit în speţă în aceeaşi noapte, inclusiv cu un „corp tăietor-înţepător", ceea ce inculpatul nu a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei. Pe de altă parte, având în vedere declaraţiile repetate ale inculpatului date în faza de urmărire penală, declaraţii ce s-au coroborat şi cu declaraţiile victimelor şi ale martorilor, a rezultat cu claritate că inculpatul a fost lovit după declanşarea incidentului (în care inculpatul a folosit cele două cuţite), fiind lovit (de victima-martor E. precum şi de către alţi martori) tocmai ca reacţie la faptul că anterior inculpatul lovise cele 4 victime cu cele 2 cuţite, astfel cum s-a arătat mai sus . Prin urmare, aşa s-a explicat faptul că inculpatul a fost lovit şi cu un „corp tăietor-înţepător", adică cu unul dintre cuţitele (sau poate chiar cu ambele cuţite) pe care inculpatul le folosise anterior, şi care i-a fost smuls din mână de către vreuna dintre victime (posibil E.) sau de către vreunul dintre numeroşii martori oculari, în busculada generală care a rezultat ca urmare a acţiunilor violente iniţiate de către inculpat.

Prin urmare, instanţa a constatat că aspectul din declaraţia inculpatului relativ la momentul în care inculpatul a fost lovit în speţă (astfel cum a fost învederat de către inculpat în faţa instanţei) este necorespunzător realităţii, dar doar acest aspect nu e de natură să facă inaplicabilă în speţă procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., deoarece acesta nu este un aspect decisiv în ceea ce priveşte acuzaţiile cuprinse în rechizitoriu şi, în plus, judecătorul fondului a considerat că în acest fel inculpatul a încercat nu să tăgăduiască faptele imputate (pe care „şi Ie-a însuşit", în plus, necontestând nicio probă administrată în faza de urmărire penală.), ci doar să le justifice de o manieră „mai acceptabilă", atâta timp cât inculpatul a realizat între timp că starea de ebrietate în care se afla la momentul comiterii faptelor nu poate fi reţinută în favoarea sa.

Cu privire la încadrarea juridică a celor trei fapte comise de către inculpat, instanţa a constatat că încadrarea juridică făcută prin rechizitoriu este una temeinică.

Astfel, fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2012 - orele 04:00, în timp ce se afla în faţa intrării unui restaurant situat în Oraşul Voluntari, Jud. Ilfov, pe fondul consumului de alcool, l-a înjunghiat de mai multe ori pe numitul C.M. în picior şi în spate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat spre vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale (şi rănind încă alte trei persoane, cărora însă nu Ie-a pus viaţa în primejdie.) întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen.

Elementul material al acesteia a constat în acţiunea inculpatului de lovire, în mod repetat, cu două cuţite, a victimei C. Urmarea imediată a fost aceea că viaţa victimei a fost pusă în primejdie, iar legătura de cauzalitate a rezultat „ex re", în sensul că tocmai aceste lovituri aplicate victimei de către inculpat au pus viaţa victimei în primejdie.

Faţă de art. 19 C. pen., instanţa a constatat că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte deoarece, chiar dacă nu a urmărit să ucidă victima, prin folosirea de obiecte vulnerante de fier, respectiv cele două cuţite, cu care a lovit în mod repetat pe partea vătămată, lovituri aplicate cu forţă sporită (ceea ce a determinat hemoragii masive, victimei flindu-i aplicat şi un garou, inculpatul trebuia să accepte (în conştiinţa sa.) că e posibil ca victima să moară ca urmare a acestor lovituri. Fapta s-a petrecut „în faţa restaurantului" care avea „pereţi de sticlă", transparenţi, şi care la acea oră era „plin de lume". Prin urmare fapta s-a comis „în public" prin raportare la dispoziţiile art. 152 lit. b) C. pen.

În concluzie, inculpatul a săvârşit în speţă tentativa la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa a constatat că fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2012, în timp ce se afla în faţa intrării unui restaurant situat în Oraşul Voluntari, Jud. Ilfov a înjunghiat un număr de 4 persoane în plină stradă şi pe fondul consumului de alcool, de faţă fiind un număr de aproximativ 50 de persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat incidenţa în speţă a alin. (2) a art. 321 C. pen., deoarece tulburarea gravă adusă ordinii şi liniştii publice a rezultat din faptul că în acel local, la data comiterii celor 3 fapte, se desfăşura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanţa a constatat că fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2012, în timp ce se afla în faţa intrării unui restaurant situat în Oraşul Voluntari, Jud. Ilfov (adică într-un loc public: fapta s-a petrecut „în faţa restaurantului" care avea „pereţi de sticlă", transparenţi, şi care la acea oră era „plin de lume" prin urmare fapta s-a comis „în public" prin raportare la dispoziţiile art. 152 lit. b) C. pen. a purtat asupra sa două cuţite de măcelărie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni (astfel cum au fost acestea arătate în fapt şi în drept mai sus), acestuia i s-au aplicat pedepse pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, iar apoi o pedeapsă rezultantă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, instanţa de fond a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 C. pen. trebuie să fie reduse la jumătate, dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit o tentativă de omor calificat. Tribunalul a constatat că este ţinut de aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., dată fiind poziţia procesuală a inculpatului precum şi voinţa sa în acest sens. Prin urmare, instanţa de fond a redus încă o dată, cu o treime, limitele de pedeapsă mai sus menţionate. Aceste două reduceri succesive au fost făcute, având în vedere că fiecare reducere are o cauză juridică distinctă, prin voinţa legiuitorului. Făcând această „dublă reducere", s-a constatat că „minimul special legal" al pedepsei aplicabile în speţă este de 5 ani de închisoare.

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere incidenţa unor circumstanţe atenuante, faţă de dispoziţiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciile create). însă instanţa de fond trebuia să aibă în vedere şi incidenţa unor circumstanţe agravante, faţă de dispoziţiile art. 75 C. pen.: lipsa de căinţă activă efectivă, în sensul că până la pronunţarea hotărârii inculpatul nu a despăgubit cu niciun leu pe niciuna dintre cele două părţi civile, repetabilitatea elementului material - cel puţin două acţiuni de lovire faţă de victima C., căreia i-a pus viaţa în primejdie, dar şi alte lovituri aplicate altor 3 persoane, dintre care victima iordache a fost de asemenea grav rănită, dar faţă de care dosarul s-a disjuns.

De asemenea tot ca circumstanţe agravante s-au reţinut şi antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, aşa cum a rezultat din copia fişei de cazier judiciar. în consecinţă, instanţa a aplicat art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., „compensând" circumstanţele agravante cu cele atenuante şi, apreciind că „greutatea" circumstanţelor agravante este mai mare (dat fiind şi numărul lor mai mare decât al circumstanţelor atenuante), a orientat cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special şi maximul special, astfel cum au fost reduse. în concluzie, instanţa a aplicat o pedeapsă principală în cuantum de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Având în vedere prevederile art. 175 alin. (1) teza finală C. pen., precum şi cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul art. 65 C. pen. instanţa a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în condiţiile art. 53 pct. 2 lit. a) şi a art. 66 C. pen.

De asemenea, instanţa, în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa de fond a constatat că este ţinut de aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., dată fiind poziţia procesuală a inculpatului precum şi voinţa sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul a redus, cu o treime, minimul şi maximul special prevăzute în art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere incidenţa unei circumstanţe atenuante, fată de dispoziţiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale), această faptă nefiind generatoare de prejudiciu. însă instanţa de fond a trebuit să aibă în vedere şi incidenţa unor circumstanţe agravante, fată de dispoziţiile art. 75 C. pen.: tulburarea gravă adusă ordinii şi liniştii publice (în acel local, la data faptelor, se desfăşura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi ) şi antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, aşa cum a rezultat din copia fişei de cazier judiciar. în consecinţă, instanţa a aplicat art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., „compensând" circumstanţele agravante cu cea atenuantă şi, apreciind că „greutatea" circumstanţelor agravante este mai mare (dat fiind şi numărul lor mai mare decât al singurei circumstanţe atenuante.), instanţa a orientat cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special şi maximul special mai sus amintite. în concluzie, instanţa a aplicat o pedeapsă principală în cuantum de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens.

În fine, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru cea de-a treia infracţiune comisă, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Tribunalul a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., dată fiind poziţia procesuală a inculpatului precum şi voinţa sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul a redus, cu o treime, minimul şi maximul special prevăzute în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere de asemenea incidenţa unei singure circumstanţe atenuante, faţă de dispoziţiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale), nici această faptă nefiind generatoare de prejudiciu. însă instanţa de fond a trebuit să aibă în vedere şi incidenţa unor circumstanţe agravante, faţă de dispoziţiile art. 75 C. pen. : folosirea de către inculpat în activitatea infracţională a două cuţite „de măcelărie" (adică cuţite cu lamă lungă.), pericolul concret al acestei din urmă infracţiuni fiind sporit de aceste două condiţii concrete de comitere a faptei, dar şi antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, aşa cum a rezultat din copia fişei de cazier judiciar. în consecinţă, instanţa a aplicat art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., „compensând" circumstanţele agravante cu cea atenuantă şi, apreciind că „greutatea" circumstanţelor agravante este mai mare (dat fiind şi numărul lor mai mare decât al singurei circumstanţe atenuante.), instanţa a orientat de asemenea cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special şi maximul special mai sus amintite. în concluzie, instanţa a aplica o pedeapsă principală în cuantum de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

De asemenea, instanţa, în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens.

Având în vedere că cele trei infracţiuni comise în speţă sunt în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a contopit cele trei pedepse principale aplicate prin sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni de închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 7 ani de închisoare. Instanţa a considerat că se impune aplicarea unui spor (de 6 luni de închisoare) deoarece, având în vedere că activitatea sa infracţională gravă este multiplă (repetate acte materiale de tentativă de omor, dar şi acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al altor două infracţiuni) neaplicarea unui spor de pedeapsă ar însemna, practic, că inculpatul ar beneficia de impunitate relativ la două dintre cele trei infracţiuni comise în speţa de faţă, ceea ce este contrar scopurilor şi funcţiilor pedepsei, astfel cum s-au desprins acestea din interpretarea dispoziţiilor art. 52 C. pen.

Desigur că, faţă de prevederile imperative ale legii, în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante (mai sus indicată), în condiţiile art. 53 pct. 2 lit. a) şi a art. 66 C. pen., iar în temeiul art. 71 C. pen. instanţa a interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Dat fiind că faptele inculpatului au fost comise în concurs real şi, de asemenea, limitele de pedeapsă la care s-a orientat judecătorul în procesul individualizării lor ce nu permit ca executarea pedepsei să se facă în libertate, s-a dispus, pentru o justă şi efectivă reeducare a sa, reinserţie socială şi îndeplinirea funcţiei coercitive, regimul privativ de libertate, în ceea ce priveşte iatura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut următoarele:

În noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, aflându-se în plină stradă - Oraş Voluntari, jud. Ilfov, în stare de ebrietate şi având asupra sa două cuţite de măcelărie, inculpatul a provocat scandal public de proporţii şi a înjunghiat 4 persoane, una dintre acestea (victima C.M.) aflându-se postoperator la reanimare - Spitalul de Urgenţă Floreasca, ulterior constatându-se că leziunile produse de inculpat i-au pus viata in primejdie.

Fapta de tentativă de omor întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., în redactarea ulterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011. Această „versiune" a C. civ. trebuie să fie avută în vedere în speţă, prin raportare la data săvârşirii faptelor imputate inculpatului.

Prin urmare, instanţa, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. s-a admis acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti („Floreasca") şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul B.I.B. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti („Floreasca") suma de 8.146,06 lei cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plăţii efective a daunelor materiale mai sus arătate.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere că sunt întrunite în speţă condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracţiunea de tentativă de omor săvârşită, prejudiciul suferit - daune materiale (dovedite cu înscrisurile de la filele 77 -85 la dosarul instanţei, Spitalul constituindu-se parte civilă înainte de citirea actului de sesizare), dar şi cu poziţia inculpatului sub acest aspect, exprimată în ultimul cuvânt în faţa Tribunalului, prejudiciul este cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei, prin raportare la art. 19 C. pen.

În faza de urmărire penală, partea vătămată C.M. a arătat că se constituie ca parte civilă, in faţa instanţei precizând că doreşte să îi fie acordate doar daune morale în cuantum de 50.000 de euro. Cu privire la acest aspect, instanţa a constatat că sunt întrunite şi în acest caz condiţiile răspunderii civile delictuale mai sus arătate. Astfel, în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de către partea vătămata C. prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate si inviolabilitate fizica), acesta este de natura morală. Existenţa acestui prejudiciu moral a fost dovedit cu înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală. Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu moral, instanţa a constatat că acesta nu se poate dovedi, astfel încât despăgubirile civile pe care instanţa Ie-a acordat părţii vătămate nu reprezintă o modalitate de repunere in situaţia anterioară săvârşirii faptei de tentativă de omor, ci o modalitate prin care se urmăreşte a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimţit impactul loviturilor suportate, ţinând cont că orice durere fizică este resimţită cu ajutorul creierului, astfel încât orice durere fizica presupune o suferinţă psihică. Faţă de aceste considerente, având în vedere că practica judiciară în materie este constantă în a aprecia că cuantumul daunelor morale ce se acordă trebuie apreciat în echitate, văzând şi art. 41, teza finală, din C.E.D.O., prezenta instanţă de fond a admis în parte acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă C.M. şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părţii civile C.M. suma de 9.000. de euro (sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de referinţă al B.N.R. din ziua plăţii efective) cu titlu de daune morale . S-a considerat că suma cerută de către partea civilă ca daune morale - 50.000. de euro -este totuşi exagerată ca şi cuantum, având în vedere faptul că nu există probe la dosar că în prezent partea civilă C.M. ar fi rămas cu vreo infirmitate permanentă fizică sau psihică. Prin urmare, admiterea în totalitate a daunelor morale cerute de către partea civilă C. ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză a acestuia, ceea ce este contrar art. 1, 14, 15, 16¹, şi 346 C. proc. pen., dar şi art. 41, teza finală, din C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul B.I.B. solicitând reducerea pedepsei aplicate şi executarea prin suspendare sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. proc. pen. întrucât s-a predat din proprie iniţiativă, a recunoscut faptele ce i se impută înţelegând să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în ultimul cuvânt expunându-şi regretul faţă de faptele comise.

Prin Decizia penală nr. 122/A din 19 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul penal nr. 187/93/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I.B., împotriva sentinţei penale nr. 9 din 07 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, a dedus prevenţia inculpatului de la 24 septembrie 2012 la zi, a menţinut starea de arest şi a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul B.I.B. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii de tentativei la infracţiunea de omor calificat şi a infracţiunilor de ultraj contra bunurilor moravuri şi purtarea fără drept a unui cuţit, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în concurs, constând în aceea că, în noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04,00, aflându-se în plină stradă - din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, în stare de ebrietate, având asupra sa două cuţite de măcelărie, a provocat scandal public de proporţii şi a înjunghiat patru persoane, una dintre ele aflându-se postoperator la reanimare în Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Astfel, s-a reţinut că, având asupra sa două cuţite, cu lamele de aproximativ 20 cm, aflat în faţa intrării restaurantului din oraşul Voluntari, plin cu elevi care sărbătoreau un eveniment (concursul de Miss al Liceului Economic Voluntari), închiriat în acest scop, inculpatul a început să gesticuleze cu ambele cuţite în mâini, strigând „ieşiţi afară toţi din Ştefăneşti că vă omor", împrejurare în care administratorul localului D.C., a încercat să-l tempereze, fără succes, fiind rănită, într-un gest reflex de apărare, în palmă, cu unul dintre cuţitele mânuite de inculpat.

Şi numiţii C.M., l.C. şi E.M. au fost loviţi şi răniţi urmare a violenţelor executate de inculpat în busculada creată pentru imobilizarea lui şi încercarea de a fi deposedat de armele albe, clienţii localului părăsind restaurantul, victimele C. şi l. ajungând în spital.

Cuţitele aflate asupra inculpatului nu au putut fi recuperate de organele de poliţie în ciuda tuturor eforturilor depuse.

În drept, faptele inculpatului B.I.B. au primit o încadrare corespunzătoare, respectiv de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., faţă de partea vătămată C.M. pe care l-a înjunghiat cu cuţitul de mai multe ori, în picior şi în spate, provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi care au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale (rănile provocate altor trei persoane fără a le pune viaţa în primejdie); ultraj contra bunurilor moravuri şi tulburarea liniştii publice, infracţiune prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în activitatea sa infracţională de ameninţare cu două cuţite şi intimidare a unor persoane aflate într-un local public unde se desfăşura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi şi fapta de purtarea a două cuţite de măcelărie, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Curtea de apel a apreciat că la individualizarea şi dozarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, prima instanţă a avut în vedere criteriile instituite de art. 72 C. pen. cărora Ie-a dat eficienţă maximă, reţinând mai întâi poziţia sa procesuală de recunoaştere fără rezerve a faptelor descrise în rechizitoriu fără administrarea altor probe decât în circumstanţiere, beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă consecutive acestei atitudini conform art. 320¹ C. proc. pen. dar şi în acelaşi timp şi concursul dintre circumstanţele atenuante - atitudinea sinceră pe toată durata urmăririi penale, în concurs cu agravanta deţinerii şi folosirii celor două cuţite de măcelărie ce sporesc pericolul social concret al faptelor, nu în ultimul rând, antecedentele penale ale inculpatului aşa cum au rezultat din fişa de cazier judiciar, apreciind că o pedeapsă rezultantă orientată în cuantum către jumătatea minimului şi maximului special de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni pentru a nu se crea un sentiment de impunitate faţă de întreaga sa activitate infracţională, va fi în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., educativ, represiv şi de prevenire a comiterii de fapte penale în viitor.

În acord cu judecătorul fondului, curtea de apel a considerat că pedeapsa aplicată şi regimul de detenţie, singurul aplicabil în speţă, în raport de gravitatea faptelor şi cuantumul ce nu permite o executare a ei în libertate, reflectă just sancţiunea îndreptată contra acţiunii violente a inculpatului ce a atentat la valoarea supremă ocrotită de lege -viaţa persoanei, aşa cum s-a reţinut, fiind înarmat cu două cuţite de măcelărie, lovind de mai multe ori persoanele din local, punând în primejdie viaţa părţii vătămate C.M.

Din această perspectivă, curtea de apel a apreciat că apelul declarat de inculpat vizând o reducere a pedepsei şi o altă modalitate de executare apare nefondat.

Examinând, din oficiu, soluţionarea laturii civile a cauzei faţă de care inculpatul nu a ridicat obiecţiuni, curtea de apel a constatat că în mod corect judecătorul fondului a acordat despăgubiri civile, în cuantumul dovedit, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti obligându-l la plata despăgubirilor materiale în sumă de 8.146,06 lei cu dobânda legală aferentă până la momentul plăţii efective dar şi la daune morale acordate părţii civile C.M. în sumă de 9.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua pjăţii, pentru suferinţele fizice şi morale resimţite în urma agresării sale.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul B.I.B., apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii sub aspectul stabilirii cuatumului pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art, 385⁹ pct, 17² C. proc. pen.,

Examinând recursul declarat de inculpatul B.I.B. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, critica formulată de acesta nefiind circumscrisă acestui caz de casare, inculpatul urmărind practic o reindividualizare a pedepsei aplicate, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit vechiului text al art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. în această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speţă, se constată că inculpatul B.I.B. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 19 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 385⁹ C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. 1 din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I.B. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 19 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la de la 24 septembrie 2012 la 13 noiembrie 2013 şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I.B. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 19 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 septembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3669/2013. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3507/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3509/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3524/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3530/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3531/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs