ICCJ. Decizia nr. 3542/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.), î

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3542/2013

Dosar nr. 991/104/2011

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

1. Prin sentinţa penală nr. 125 din data de 29 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 991/104/2011 s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) şi aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.C. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) şi aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) şi aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) şi aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.C., la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) şi aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.C., la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul E.C. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada de reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 17 septembrie 010 până la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului E.C.

2. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.l., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu săvârşită în dauna părţii vătămate T.D.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.l., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

S-a constatat ca faptele deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penala nr. 662 din 22 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 1952/311/2009, definitivă prin decizia penală nr. 1226 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare în pedepsele componente astfel:

- pedeapsa de 5 ani şi 3 luni aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 320¹C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în baza art. 321 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen.;

Au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecaţii cu pedepsele rezultate în urma descontopirii sentinţei penale nr. 662 din 22 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 1952/311/2009, definitivă prin decizia penală nr. 1226 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.l. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada de reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 17 septembrie 2010 până la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului S.l.

3. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 86⁵ C. pen. raportat la art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu săvârşită în dauna părţii vătămate T.D.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 86⁵ C. pen. raportat la art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

S-a constatat ca faptele deduse judecaţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecăţii cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.V. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada de reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 12 octombrie 2010 până la data de 30 ianuarie 2012.

4. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 336 din 16 aprilie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 874 din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecaţii cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 336 din 16 aprilie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 874 din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul R.A. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 03 martie 2009 la 14 aprilie 2009 şi arestarea începând cu data de 12 octombrie 2009 la zi (Ia data de 12 octombrie 2009 s-a pus în executare mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 336 din 16 aprilie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 874 din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova), iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului R.A.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 582 din 28 septembrie 2009 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

5. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.C.L.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.C.L.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului P.C.L.G. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

6. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 295/2004, rap. la art. 279 C. pen., respectiv aceea de efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ şi art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.M. amenda administrativă în cuantum de 1000 RON.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului V.M. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

7. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.G.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.G.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului B.G.G. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

8. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului S.M. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

9. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

S-a constatat ca faptele deduse judecaţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 442 din 18 mai 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 631 din 01 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecaţii cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 18 mai 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 631 din 01 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.N. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea inculpatului de la data de 08 iunie 2010 la zi (la data de 08 iunie 2010 s-a pus în executare mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 442 din 18 mai 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 631 din 01 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în prezenta cauză fiind arestat preventiv la data de 03 decembrie 2010), iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului S.N.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 760 din 02 iunie 2010 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

10. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.T.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 19727 din 06 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 651 din 27 iunie 2005 şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.

S-a adăugat la aceasta pedeapsa nou aplicată urmând ca inculpatul T.T.D. să execute pedeapsa de 4 ani şi închisoare.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.T.D., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

S-a adăugat la această pedeapsă nou aplicată urmând ca inculpatul T.T.D. să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 17 septembrie 2010 până la data de 28 decembrie 2011.

11. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.Ş.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.Ş.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.Ş.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 295/2004, rap. la art. 279 C. pen., respectiv aceea de efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului D.Ş.M. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

12. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecaţii cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.A. să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada de reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 17 octombrie 2010 până la data de 03 iunie 2011.

13. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c). C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a achitării inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 160⁵ alin. (6) şi art. 140 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea de îndată a controlului judiciar aplicat inculpatului M.M. prin încheierea pronunţată în cauză la data de 02 iunie 2011 şi încetarea stării de liberare provizorie.

14. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară privativă de drepturi.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 86²C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse Ia îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a. putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.M.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 125 din 18 ianuarie 2011, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

15. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 53 pct 2 lit. a) şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 23619/215/2011 (având ca obiect contopire pedepse) în pedepsele componente astfel:

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa definitivă nr. 852/2010 a Judecătoriei Slatina;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 736 din 29 octombrie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1156 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

Au fost repuse aceste pedepse în individualitatea lor.

În temeiul art. 39 C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecăţii cu pedepsele rezultate ca urmare a descontopirii pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 23619/215/2011 urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani pedeapsă complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la data de 25 aprilie 2011 (dată la care a fost arestat provizoriu în vederea extrădării de către autorităţile din Serbia) până la zi, iar în baza. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A.A.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2624 din 19 octombrie 2011 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

16. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata R.E.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata R.E.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata R.E.M., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata R.E.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii statului.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termenul de încercare pentru inculpată, stabilit în condiţiile art. 86²C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. condamnata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

17. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

18. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv aceea de şantaj, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 şi 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: înscrisul numit „notă" încheiat de C.E.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.E. şi E.C.; înscrisul aflat la privind pe partea civilă C.E.; înscrisul denumit „contract de împrumut" încheiat între C.E. şi S.M.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V.G. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V.G. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.E. şi E.C.; înscrisul denumit „cerere" încheiat de D.E.L.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.E.L. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.E.L. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.E.L. şi E.C.; înscrisul denumit "contract de împrumut" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „declaraţie" încheiat de C.D. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V. şi R.E.M.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între D.V. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între Z.F.R. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între V.C. şi E.C.; înscrisul denumit „contract de împrumut " autentificat din 8 decembrie 2008 încheiat între V.C. şi V.M. pe de o parte şi E.C. pe de altă parte; înscrisul denumit „procură specială" autentificat din 15 septembrie 2010 de B.N.P. I.S.; înscrisul denumit „contract de împrumut" autentificat din 8 decembrie 2008 de B.N.P. R.B.; înscrisul denumit „contract de împrumut" autentificat din 30 decembrie 2008 de B.N.P. R.B.; înscrisul denumit „procură" autentificat din 22 septembrie 2009 de B.N.P. R.B.; înscrisul denumit „contract de împrumut" încheiat între E.C., T.M.S. şi T.F.; înscrisul denumit „angajament" încheiat de T.F.; înscrisul denumit „contract de vînzare-cumpărare" încheiat între SC T.P.M. SRL şi E.C.; înscrisul denumit „contract de vînzare-cumpărare" autentificat din 19 iunie 2008 de B.N.P. M.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între T.M.S. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între T.M.S. şi E.C.; înscrisul încheiat între P.E. şi E.C.; înscrisul încheiat între P.E. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între P.F. şi P.E. pe de o parte şi S.N. pe de altă parte; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între S.D.A. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între S.D.A. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între S.D.A. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între M.M. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între B.I. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între B.I. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între B.I. şi E.C.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între B.I. şi E.C.; înscrisul denumit „antecontract de vînzare-cumpărare" autentificat din 8 februarie 2008 de B.N.P. B.R.; înscrisul denumit „chitanţă" încheiat între Ş.E. şi E.C.; înscrisul olograf încheiat între B.A. şi S.l.; înscrisul denumit „contract de împrumut" încheiat între B.A. şi R.E.M.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Z.F.R., domiciliată în municipiul Slatina, str. E.T., judeţul Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C. şi R.M.E. la plata către aceasta a sumei de 60.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., cu aplicarea art 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.C., domiciliată în mun. Slatina, str. E.T.. pe str. A., jud. Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C., R.A., M.V. şi S.N. la plata către aceasta a sumei de 15.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., cu aplicarea art 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.Ş., domiciliat în mun. Slatina, str. E.T. str. A., jud. Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a sumei de 15.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit şi în solidar pe inculpaţii E.C., R.M.E., R.A., M.V. şi S.N. la plata către partea civilă a sumei de 15.000 RON ce reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă V.G.C. domiciliat în comuna P., sat B., judeţul Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a contravalorii sumei de 41.500 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă V.C. domiciliată în comuna P., sat B., judeţul Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a contravalorii sumei de 5.500 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.E. domiciliată în comuna comuna P., sat A., jud. Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C. şi R.M.E. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON (aşa cum aceasta şi-a precizat cererea micşorând câtimea obiectului cererii), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.I., domiciliat în comuna C., sat C., jud. Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C. şi R.E.M. la plata către acesta a sumei de 51.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.F. domiciliată în mun. Slatina, str. E.T., jud. Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C. şi R.M.E., M.A., T.T.D., S.l., M.V., A.A., şi S.M. la plata către aceasta a sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M.S., domiciliat în comuna P., sat P., jud. Olt, str. E.T., jud. Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C., R.M.E., M.A., T.T.D., S.l., M.V., A.A., S.N., S.M. la plata către aceasta a sumei de sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit şi obligă pe inculpatul E.C. la plata către partea civilă a contravalorii sumei de 100.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.G., domiciliată în comuna B., sat B., jud. Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. şi R.E.M. la plata către aceasta a sumei de 2.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.L., domiciliat în comuna B., sat B., jud. Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a sumei de 2.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 348, rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 19 iunie 2008 de B.N.P. M.C. încheiat între T.L. şi T.G. pe de o parte şi E.C. pe de altă parte şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii cu consecinţa revenirii în patrimoniul părţilor civile T.L. şi T.G. a apartamentului situat în Slatina str. P., jud. Olt, identificat cu număr cadastral XX, aflat în patrimoniul inculpatului E.C. şi care face obiectul măsurii asigurătorii a sechestrului instituită în prezenta cauză.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B.R.C., domiciliat în mun. Slatina, str. L., jud. Olt; în Slatina, str. M., jud. Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a contravalorii sumei de 15.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M.E., domiciliat în Comuna O., sat O.S., jud. Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către acesta a sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E., domiciliată în - comuna B., sat B., jud. Olt; în comuna G., sat P., judeţul Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către aceasta a sumei de 10.000 RON, din care 5.000 RON reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit şi suma de 5.000 RON reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.E., domiciliată în municipiul Slatina, str. E.T., judeţul Olt şi a fost obligat inculpatul E.C. la plata către aceasta a sumei de 30.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.V., domiciliat în municipiul Slatina, str. A.I.C., judeţul Olt şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.C. şi R.E. la plata către acesta a contravalorii sumei de 60.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

S-a constatat că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 163 alin. (1) C. proc. pen., în vederea reparării prejudiciului, a fost respinsă cererea de confiscare şi a fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 16 septembrie 2010, prin ordonanţa din 17 septembrie 2010, prin ordonanţa din 26 octombrie 2010 şi prin ordonanţa din 04 februarie 2011 asupra următoarelor bunuri, până la recuperarea în totalitate a prejudiciului:

- autoturismul A., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare OT-xx-xxx, aparţinând inculpatului E.C.,

- autoturismul M., de culoare neagră, utilizat de inculpatul E.C.,

- depozitul de economii aparţinând inculpatului E.C., deschis la Banca C. - Sucursala S., constituit la 14 septembrie 2010 în sumă de 100.000 RON având menţionat la clauzele de împuternicire pe inculpata R.M.E.

- sumele de 82.109 RON şi 3365 euro, ridicate de la inculpatul E.C.

- suprafaţa de teren de 960 mp şi a imobilului construit pe teren, din Slatina, str. G.A., judeţul Olt, aparţinând inculpatei R.M.E.,

- apartamentul situat în municipiul Slatina, str. C., jud. Olt, aparţinând inculpatului E.C.,

- imobilul aparţinând inculpatei R.M.E. situat în intravilanul comunei B., judeţul Olt.

Având în vedere achitarea inculpatului D.Ş.M., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 17 septembrie 2010 asupra sumelor de 2800 euro şi 17.000 RON, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare la 16 septembrie 2010 de la acesta şi restituirea lor către inculpat precum şi restituirea înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei.

S-a dispus, de asemenea, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 16 septembrie 2010 asupra autoturismului marca B. de culoare neagră cu numărul de înmatriculare B-xx-xxx utilizat de inculpatul P.C.L.G. şi restituirea acestui autoturism inculpatului.

În temeiul art. 118 C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 04 februarie 2011 asupra „imobilelor situate în comuna B., judeţul Olt moştenite de inculpatul E.C.".

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi la plata sumei de 4.400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal astfel: 1000 RON din cursul urmăririi penale şi 3400 RON în cursul judecăţii, din care inc. S.M. - 350 RON (50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat B.P.); inc. A.A. - 500 RON (200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului – D.L.S.); inc. R.A. - 500 RON (200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului); inculpatul S.N. - 350 RON (50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat R.R.); inc. T.T.D. 350 RON (50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat V.G.); M.A. - 500 RON (200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat R.M.); inc M.V. 500 RON (200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat V.G.); inculpatul S.l. - 350 RON (50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului - avocat N.P.); Aceste sume vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. au rămas în sarcina statului următoarele cheltuieli: onorariul în cuantum de 200 RON al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii B.G.G. şi M.M. - avocat B.N.; onorariul în cuantum de 100 RON al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii D.Ş. şi M.E. - avocat N.P.

Aceste sume vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 182D/P din 11 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 50D/P/2010 din 20 decembrie 2010.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă faptul că în perioada 2004-2010, inculpatul E.C., zis „C.M.F.", împreună cu inculpaţii R.M.E. şi S.l., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi inculpaţii S.M. zis „S.V.", S.M.C. zis „M.U.", B.G.G. zis „G.I.", P.C.L.G., M.V. zis „P.", R.A., V.M., M.A., A.A., D.Ş.M. zis „L.", M.E. zis „H.", C.l.C., S.N. zis „C.H.", M.M. zis „F." şi T.T.D. zis „I.Ţ.".

În actul de sesizare, s-a reţinut totodată că scopul grupului era acordarea de împrumuturi cămătăreşti şi majorarea în mod nejustificat a dobânzilor stabilite iniţial, finalitatea acestui fapt constituind-o deposedarea persoanelor care au împrumutat bani, de bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea acestora sau a unor rude apropiate (părinţi, fraţi, etc), prejudiciul totalizând în cauză, peste 500 000 euro. În acest sens, membrii grupului ar fi acţionat coordonat, având legături strânse în comiterea infracţiunilor, activitatea infracţională având continuitate în timp, pe o perioadă mai mare de 4 ani.

Pentru a se reţine această situaţie de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate; declaraţii de martor; ordonanţă de delegare; procese-verbale de recunoaştere şi planşe foto; autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediul ambiental; declaraţiile martorilor cu identitate protejată A.D. şi D.I.; procese-verbale de percheziţii domiciliare; comunicare Secret Service, privind transferuri monetare realizate prin serviciul W.U.; declaraţiile inculpaţilor; procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, înscrisuri olografe intitulate „Chitanţe" întocmite de inculpatul E.C. şi persoanele vătămate; contracte de vânzare-cumpărare şi contracte de împrumut autentificate; rapoarte de expertiză balistică; registrele cu însemnări personale aparţinând inculpaţilor E.C. şi R.E.M., privind sumele de bani împrumutate la diverse persoane fizice şi modul de calcul al dobânzilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 11 februarie 2011, cu prim termen de judecată stabilit aleatoriu la data de 01 martie 2011, fixându-se termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la data de 12 februarie 2011.

La termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011 au fost puse în discuţia părţilor cererile de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale formulate de inculpaţii E.C., D.Ş.M., S.M., R.A., T.T.D. şi R.E.M., prin apărării aleşi.

Pentru considerentele expuse în încheierea de la acel termen de judecată, instanţa a stabilit că verificarea rechizitoriului ca act de sesizare al instanţei, poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoz. art. 264 alin. (3) C. proc. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale. Astfel, dacă rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de conţinut prevăzute de art. 262, 263 şi 264 C. proc. pen., instanţa nu poate dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii rechizitoriului potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen. cu motivarea că ar fi fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, deoarece examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale ce reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinare a regularităţii actului de sesizare şi rezultă din existenţa distinctă a art. 300 C. proc. pen. şi art. 332 C. proc. pen. care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Instanţa a apreciat că cererile formulate de către inculpaţi vizează aspecte privind regularitatea actului de sesizare motivate pe temeiuri care ţin de nulităţi privind urmărirea penală şi de fondul cauzei.

În ceea ce priveşte motivele invocate şi care s-ar putea subscrie dispoz. art. 332 C. proc. pen., instanţa a apreciat că nulităţile la care se referă inculpaţii (vizând sesizarea instanţei) nu sunt sancţionate conform art. 197 C. proc. pen. cu nulitatea absolută nefiind astfel necesară trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Pentru verificarea actului de sesizare a rechizitoriului legiuitorul a instituit procedura specifică reglementată de disp. art. 300 C. proc. pen. (în acest sens s-a pronunţat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia nr. 377 din 02 februarie 2010, decizia penală nr. 13 din 8 ianuarie 2007 etc).

Totuşi, în temeiul art. 300 C. proc. pen. instanţa a constatat că actul de sesizare a instanţei respectiv rechizitoriul întocmit de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova are neregularităţi care pot fi înlăturate prin acordarea unui termen în acest sens.

Astfel, conform art. 263 şi 262 C. proc. pen., în rechizitoriu se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă cu indicarea calităţilor în proces şi locul unde urmează a fi citat. În cauza de faţă se putea observa faptul că existau părţi vătămate cu privire la care procurorul nu a consemnat în dispozitiv numele şi prenumele, calitatea acestora în proces şi locul unde urmează a fi citate (T.L. şi T.G.), existând de asemenea o persoană consemnată în dispozitiv ca fiind parte vătămată despre care însă nu era nici o altă referire în conţinutul rechizitoriului (M.M.F.). S-a constatat de asemenea, şi faptul că în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.Ş. şi R.A. existau neconcordanţe între expunerea din considerentele rechizitoriului, încadrarea în drept a faptelor despre care se spune că le-au săvârşit şi obiectul sesizării instanţei.

Instanţa a apreciat că aceste neregularităţi pot fi însă înlăturare prin acordarea unui termen scurt în acest sens trimiţând cauza doar în vederea refacerii rechizitoriului referitor la aspectele de formă arătate mai sus.

În temeiul art. 300 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. cu raportare la art. 262 şi 263 C. proc. pen., s-a acordat termen în vederea înlăturării neregularităţii actului de sesizare, rechizitoriul întocmit în cauză, motiv pentru care a fost trimis procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova în acest scop.

Pentru termenul din data de 13 aprilie 2011, a fost înaintat rechizitoriul după ce s-a procedat la îndreptarea neregularităţilor din cuprinsul său.

Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penala cât şi în faza cercetării judecătoreşti instanţa a reţinut următoarele în fapt şi în drept:

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei faptul că în perioada 2004-2010, inculpatul E.C., zis „C.M.F.", împreună cu inculpaţii R.M.E. şi S.l., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi inculpaţii S.M. zis „S.V.", S.M.C. zis „M.U.", B.G.G., zis „G.I.", P.C.L.G., M.V. zis „P.", R.A., V.M., M.A., A.A., D.Ş.M. zis „L.", M.E. zis „H.", C.l.C., S.N. zis „C.H.", M.M. zis „F." şi T.T.D. zis „I.Ţ." în scopul acordării de împrumuturi cămătăreşti şi majorării în mod nejustificat a dobânzilor stabilite iniţial, finalitatea acestui fapt constituind-o deposedarea persoanelor care au împrumutat bani, de bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea acestora sau a unor rude apropiate (părinţi, fraţi, etc), prejudiciul totalizând în cauză, peste 500 000 euro.

Probatoriul cauzei, respectiv probele administrate nemijlocit în fata instanţei de judecată, coroborate cu probe administrate în faza de urmărire penală, s-a reţinut că duc la concluzia existenţei unei situaţii de fapt parţial diferită de cea susţinută în rechizitoriu.

Astfel, deşi s-a reţinut că există probe cu privire la faptul că inculpatul E.C. încă din anul 2004 acorda unor persoane împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti acest fapt, ca atare, nu era incriminat la momentul respectiv de legea penală.

Faptele penale deduse judecăţii (şantaj, tâlhărie, violare de domiciliu, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor) au început, conform probatoriului, în anul 2005, împotriva părţii vătămate P.E. Acest aspect, s-a reţinut că are relevantă juridică în scopul stabilirii situaţiei juridice a unora dintre inculpaţi.

În acest sens, s-a reţinut că membrii grupului acţionau coordonat, având legături strânse în comiterea infracţiunilor, activitatea infracţională având continuitate în timp, pe o perioadă mai mare de 4 ani.

În cadrul grupului, unii dintre inculpaţi aveau roluri prestabilite.

Inculpatul E.C., deţinând incontestabil rolul de lider al grupului, era cel care acorda împrumuturi la diverse persoane fizice cu dobânzi de la 15-100%, mergând până la 300% pe lună, în funcţie de împrejurări, dobânzi ce le recupera de cele mai multe ori prin ameninţare şi acte de violenţă sau prin deposedarea persoanelor împrumutate de bunurile mobile şi imobile pe care le deţineau.

Inculpata R.E.M., zisă „J.", concubina inculpatului, era cea care ţinea evidenţa datornicilor, completând în acest sens mai multe caiete, găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa lui E.C.

Ca şi mod de lucru al grupului infracţional, după ce se acordau sumele de bani cu împrumut, stabilindu-se o dobândă lunară, la data scadentă a dobânzii, mai precis cu o zi înainte, R.E. îi suna pe cei împrumutaţi, spunându-le că a doua zi urmează să îi dea dobânda stabilită.

În cazul în care aceştia nu răspundeau la telefon, R.M.E. îl contacta pe E.C. să îi caute, mai întâi prin intermediul telefonului mobil, iar dacă nu erau de găsit încercau să îi contacteze pe membrii familiilor acestora, în cele din urmă trimiteau peste aceştia la domiciliu sau la locul de muncă grupuri de persoane de etnie rromă care îi ajutau la recuperarea dobânzilor şi; care, prin ameninţări, obţineau banii pentru E.C.

În cazul în care persoanele împrumutate nu dispuneau de sumele de bani pe care le pretindea inculpatul E.C., acesta îi obliga, prin diverse mijloace coercitive, că încheie un act (o chitanţă redactată olograf) în care era consemnat, nereal, că la data respectivă, primiseră de la E.C. o sumă de bani, în care erau incluse, împrumutul şi dobânda şi pe care urmau să o restituie ulterior încheierii actului, dar suma era purtătoare de o dobândă mult mai mare decât cea stabilită iniţial.

În cele din urmă, dacă nici aceste sume nu erau încasate de către inculpatul E.C., lucru care se întâmpla frecvent, datorită dobânzilor uriaşe pe care le fixase în sarcina părţilor vătămate, prin aceleaşi metode de constrângere, determinau persoanele împrumutate să semneze acte, inclusiv notariale, în baza cărora să înstrăineze, prin vânzare-cumpărare inculpatului E.C. bunurile imobile pe care le deţineau la data respectivă.

Convenţiile de vânzare-cumpărare au fost puse în executare, inculpatul intrând în posesia apartamentelor victimelor şi de multe ori, nici acest lucru nu era suficient, fiind necesar ca părţile vătămate să se mute din oraş, sau să plece din ţară, pentru a scăpa de grupul infracţional.

S-a menţionat cazul părţii vătămate M.M., din comuna B., judeţul Olt, care în urma ameninţărilor repetate, primite din partea inculpatului E.C. zis „C.M.F." şi a altor inculpaţi, a avut o tentativă de suicid, fiind transportată de urgenţă la Spitalul din Municipiul Slatina, unde a fost salvată.

În cadrul grupului infracţional roluri stabilite clar l-au avut printre alte persoane care nu au fost identificate de organele de urmărire penală şi nu au fost trimise în judecată - fapt ce rezultă atât din declaraţiile părţilor vătămate cât şi ale martorilor audiaţi în cauză, şi inculpaţii S.l. zis „l.R.", R.A., M.A., A.A. zis „R.C.", S.M.C. zis „M.U.", S.N., zis „C.H.", şi M.V., zis „P.", aşa-zişii recuperatori, care interveneau în momentul în care părţile vătămate datornice nu mai erau capabile să plătească împrumuturile care între timp ajunseseră la sume de ordinul miliardelor de ROL.

Aceştia interveneau pentru a le obliga pe părţile vătămate prin ameninţări şi uneori loviri, să accepte restituirea dobânzilor majorate unilateral de către inculpatul E.C. zis „C.M.F.", să încheie chitanţe de mână, prin care recunoşteau faptul că au primit împrumut alte sume de bani, decât cele primite în realitate, să încheie în faţa notarului noi contracte de împrumut pe sume mai mari, sau chiar să fie de acord cu vânzarea către inculpatul E.C., la notariat, a bunurilor mobile/imobile, deşi în realitate, în urma vânzării, sau împrumutului, nu primeau nicio sumă de bani de la acesta.

De fapt, părţile vătămate niciodată nu participau la încheierea actelor de vânzare-cumpărare a propriilor apartamente sau terenuri, inculpatul E.C. fiind cel care se deplasa la notariat şi se ocupa de întocmirea actelor, părţile vătămate prezentându-se sub ameninţare, ulterior, la notariat, pentru a semna actele, la întocmirea cărora nici nu participaseră.

Această situaţie de fapt, a fost confirmată şi prin declaraţiile date în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată atât de către părţile civile cât şi de către martorii audiaţi în cauză, motiv pentru care va fi reţinută de către instanţă.

După cele câteva considerente expuse anterior cu privire la situaţia de fapt reţinută pentru grupul infracţional în actul de sesizare a instanţei, tribunalul a analizat situaţia de fapt, aşa cum este reţinută de către instanţă, raportat la probatoriul cauzei şi de fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată, aproximativ în ordine cronologică, în condiţiile în care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.C., cel care este şi iniţiatorul grupului infracţional, s-a reţinut că acesta a desfăşurat, începând cu anul 2005, următoarea activitate ce se înscrie în sfera ilicitului penal raportat la obiectul cauzei dedusă judecăţii.

1. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit faptul că partea vătămată P.E. a locuit timp de aproximativ 35 ani în comuna B., judeţul Olt, până în anul 2009 când, urmare a decesului soţului său, s-a stabilit în comuna G., sat P., judeţul Olt.

În anul 2004, soţul părţii vătămate avea grave probleme de sănătate urmând un tratament bazat pe citostatice la Spitalul Clinic de Urgenţă din Slatina.

Din cauza costurilor foarte ridicate ale tratamentului urmat de soţul său partea vătămată, pe fondul unor probleme financiare, a fost nevoită să împrumute diverse sume de bani.

Spre sfârşitul anului 2004 partea vătămată cunoştea că pe raza comunei B. locuieşte inculpatul E.C., cunoscut în mediul local ca şi cămătar, care împrumuta bani cu dobândă.

În acest context, partea vătămată a fost nevoită să împrumute de la inculpat, pe bază de chitanţe, de mai multe ori sume modice de bani cu o dobâdă lunară de 30%. Iniţial, partea vătămată a achitat, la timp, lunar dobânda impusă de inculpaţii E.C. şi R.M.E., însă ulterior a fost în imposibilitatea de a achita la timp dobânda la suma împrumutată. În aceste situaţii a încercat să obţină de la inculpaţi o păsuire, însă de fiecare dată era ameninţată să achite dobânda, motiv pentru care a fost nevoită să se împrumute de la alte persoane.

Pentru recuperarea la timp a dobânzilor, conform declaraţiei dată de partea vătămată în instanţă, inculpatul E.C., însoţit fiind de către inculpatul M.V., în mai multe rânduri, s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate ameninţând-o că o vor omorî.

Mai mult decât atât, în vara anului 2005, aflând de la angajaţii Oficiului Poştal B. că partea vătămată a primit pensia soţului său, inculpatul E.C., fără acordul lui P.E., a pătruns în locuinţa acesteia unde, i-a solicitat părţii vătămate să-i dea datoria.

Cunoscând de la angajaţii oficiului poştal că partea vătămată încasase 22.000.000 ROL şi primind de la aceasta suma de 21.000.000 ROL, a deposedat-o prin violenţă şi de suma de 1.000.000 ROL, pe care partea vătămată o ascunsese sub un preş, împrejurare în care între cei doi a avut loc o luptă în prezenţa soţului părţii vătămate, în prezent decedat şi care a asistat neputincios, fiind imobilizat la pat.

S-a menţionat faptul că, pe patul de suferinţă, soţul muribund al părţii vătămate a redactat o „reclamaţie" pe care a înmânat-o personal lucrătorului de la Postul de Poliţie B.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, efectuată în data de 16 septembrie 2010 la domiciliul inculpatului E.C. zis „C.M.F." a fost identificat un înscris olograf, prin care se consemnează că P.E. se obligă să-i achite lui E.C. la 11 iulie 2005 suma de 37.240.000 ROL, având şi următoarea menţiune „în cazul în care, din diferite motive, nu pot achita nici măcar ratele, sunt de acord să se intre în locuinţa mea cu forţa, fără a se constitui infracţiunea de viol de domiciliu, deoarece au intrat cu acordul meu, iar eu nevrând să le mai dau banii".

S-a menţionat şi faptul că, partea vătămată P.E. nu cunoaşte scrisul şi cititul.

Pe acelaşi înscris, verso, există menţiunea „Casa Judeţeană de Pensii Olt, data 27 ianuarie 2005".

După aproximativ două luni de zile de la acest eveniment, în timp ce se deplasa spre staţia de autobuz din comună, partea vătămată a fost oprită de inculpatul E.C., care a coborât din maşina personală purtând asupra sa o sabie, pe care după ce i-a arătat-o părţii vătămate a ameninţat-o că o va omorî dacă nu îi plăteşte dobânzile. Ulterior acestui moment, în timp ce se afla la Spitalul Clinic de Urgenţă din Slatina, alături de soţul său internat, partea vătămată a fost vizitată în salon de către inculpatul E.C. care i-a cerut în mod imperativ restituirea banilor. Cu ocazia audierii, partea vătămată a declarat că datorită stării de temere provocată de inculpaţi a fost nevoită să achite acestora sume de bani nedatorate aproximate de ea la valoarea de 40.000.000 ROL.

Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului în comuna B., judeţul Olt, a fost identificată şi o „Reclamaţie”, olografă, distrusă (ruptă), respectiv aceea formulată de soţul părţii vătămate împotriva inculpatului la data de 11 iulie 2005, purtând numărul de înregistrare la Postul de Poliţie B. şi care a fost reconstituită de organele judiciare în prezenţa apărătorului inculpatului.

2. În anul 2005, ca urmare a problemelor pe care partea vătămată S.D.A. le avea cu fiul său minor, care suferea de o boală ce necesita un tratament medical costisitor, aceasta a apelat la inculpatul E.C. pentru a lua de la acesta cu titlu de împrumut o sumă de bani. Iniţial suma împrumutată a fost de 200 RON, ocazie cu care inculpatul E.C. a întocmit o chitanţa prin care a menţionat că a împrumutat o sumă mai mare, şi anume 240 RON, impunând totodată victimei o dobândă lunară de 40 RON.

Datorită problemelor financiare ale părţii vătămate care, în acea perioadă se afla şi în proces de divorţ, aceasta a fost nevoită să solicite de la inculpatul E.C. şi alte sume de bani, ajungându-se la o sumă totală împrumutată de cea 4.000 RON, pentru care inculpatul i-a impus dobânzi lunare de 20-30%.

Întrucât partea vătămată S.D. începuse să aibă probleme cu plata dobânzilor lunare şi urmărind încă de la început obţinerea unuor câştiguri necuvenite de pe urma acesteia, inculpatul E.C. a început să ameninţe partea vătămată cu eventuale probleme pe care aceasta le-ar putea avea cu el, trecând apoi la ameninţări mai grave asupra integrităţii corporale şi a vieţii, ameninţări adresate părţii vătămate, dar, care vizau în special pe copilul acesteia, despre care, avea cunoştinţă că era suferind, urmărind prin aceasta inducerea unei stări puternice de teamă părţii vătămate, stare care să o determine să accepte semnarea unor alte documente care să ateste datorii mult mai mari faţa de inculpat, de ordinul sutelor de milioane, care în realitatea nu au fost împrumutate niciodată.

Totul a culminat cu obligarea părţii vătămate S.D. de către inculpatul E.C. la semnarea unui înscris olograf denumit contract de vânzare-cumpărare, prin care partea vătămată era de acord să vândă acestuia apartamentul în care locuia, şi pe care îl deţinea în copropietate cu soţul său, pentru o sumă de 80.000 RON, din care ar fi primit 19.700 RON.

În realitate, partea vătămată nu a primit această sumă ci doar a fost determinată prin ameninţare şi şantaj să accepte semnarea unui astfel de act.

În toată perioada de timp scursă de la primul împrumut din anul 2005, inculpatul E.C. a "vizitat" partea vătămată la domiciliu în numeroase rânduri, iar la una din aceste "vizite" ce aveau ca scop ameninţarea părţii vătămate, acesta a fost însoţit şi de inculpatul Stancu lancu, recunoscut de partea vătămată S.D. în urma prezentării planşelor foto, care i-a precizat că banii împrumutaţi sunt şi ai lui şi trebuie restituiţi cât mai urgent pentru a nu se ajunge la alte probleme.

3. Partea vătămată D.V.G., începând cu anul 2004, a împrumutat diferite sume de bani de la inculpatul E.C., cu această ocazie întocmindu-se înscrisuri olografe, dobânda solicitată fiind de 30% pe lună.

Pentru împrumuturile băneşti contractate în perioada 2004-2006, partea vătămată D.V.G. a achitat inculpatului E.C., în totalitate, sumele primite cu dobânda convenită.

În perioada 2006-2007, partea vătămată D.V.G. a continuat să împrumute diferite sume băneşti de la inculpatul E.C., în total aproximativ 3000-4000 RON, cu aceeaşi dobândă de 30% pe lună.

La un moment dat, din cauza problemelor financiare, partea vătămată D.V.G. a început să aibă dificultăţi în a-i achita inculpatului E.C., sumele de bani datorate, la datele scadente.

Datorită acestui fapt, partea vătămată D.V.G. a avut diferite probleme cu inculpatul E.C., în sensul că pentru a primi sume de bani cât mai mari, a recurs la diferite "inginerii".

În speţă, cu ocazia întâlnirilor avute la datele scadente, inculpatul E.C. o suna pe concubina sa, inculpata R.M.E. pentru a-i solicita acesteia o amânare a plăţii dobânzii datorată de partea vătămată D.V.G., însă aceasta refuza, în mod categoric.

În atare condiţii, inculpatul E.C. aducea la cunoştinţă părţii vătămate faptul că banii nu sunt toţi ai săi, ci sunt ai unor asociaţi ai lui, de etnie rromă, rude ale concubinei sale, inculpata R.M.E. şi aceştia sunt cunoscuţi ca fiind violenţi, iar în cazul în care nu va achita banii solicitaţi, va avea probleme cu aceştia. În continuare, inculpatul E.C. suna diferite persoane, pe care în prealabil le instruise în acest sens, iar la întrebarea sa, dacă pot să-i acorde un împrumut pentru câteva zile părţii vătămate D.V.G., acestea dădeau un răspuns afirmativ, şi erau de acord să plătească datoria acestuia contra unei dobânzi de 100% pentru câteva zile.

Partea vătămată D.V.G. cunoştea aceste metode ale inculpatului E.C., întrucât fusese atenţionată, ca în cazul în care va fi sunată pentru astfel de solicitări, să nu fie de acord cu ele, totul făcând parte dintr-un tablou infracţional, pus la care de membrii grupului infracţional organizat.

În perioada 2006-februarie 2010, în cuantumul datoriei de aproximativ 3.000 - 4.000 RON, partea vătămată D.V.G. i-a plătit inculpatului E.C. suma totală de aproximativ 60.000 RON. Partea vătămată D.V.G. a avut diferite discuţii cu soţia sa, pe tema sumelor de bani exagerate plătite inculpatului, iar cu aceste ocazii şi D.E.L. i-a adus acestuia la cunoştinţă despre ameninţările pe care „C.M.F." i le adresase, cu privire la agresiuni pe care le va executa asupra sa şi a membrilor familiei sale, dacă nu vor continua sau vor întârzia plata sumelor solicitate. Partea vătămată a fost pusă în situaţia a-i răspunde inculpatului S.l., un apropiat al lui E.C., care l-a acostat pe stradă şi i-a solicitat să-i dea lui „C.M.F." sumele de bani solicitaţi, întrucât o parte a acestora sunt ai săi.

Datorită caracterului agresiv şi violent pe care ştiau că îl are inculpatul E.C., a anturajului său format din persoane de etnie rromă sau membri ai lumii interlope, a diferitelor arme pe care „C.M.F." le purta permanent asupra sa sau în autoturism, a ameninţărilor şi violenţelor la care au fost supuse alte persoane care împrumutaseră bani, cei doi soţi D. au luat hotărârea să continue să plătească sumele de bani solicitate de inculpat, chiar dacă efectuau aceste plăţi cu întârziere din cauza problemelor financiare.

În ziua de 01 aprilie 2010, partea vătămată D.E.L. s-a întâlnit cu inculpatul E.C. pentru achitarea unei restanţe care data din 21 martie 2010. Cu acea ocazie, sub pretextul unor dobânzi neachitate, şi folosind ameninţări la adresa sa şi a familiei, inculpatul a obligat partea vătămată D.E.L. să întocmească o chitanţă olografă, în numele mamei sale B.M., prin care se atesta, în mod nereal, că aceasta ar fi împrumutat de la inculpatul E.C., suma de 2000 RON.

De altfel, cu ocazia împrumuturilor acordate, inculpatul E.C. îi solicitase şi părţii vătămate D.V.G., să întocmească chitanţe olografe pe numele altor membri ai familiei, sub pretextul că mai are şi alte împrumuturi, iar concubina sa, inculpata R.M.E. nu este de acord să i se mai dea acestuia alte împrumuturi.

Începând cu 01 aprilie 2010, partea vătămată D.V.G. nu i-a mai remis inculpatului E.C. nicio sumă de bani, lansând un zvon că a plecat din oraş, şi având grijă să nu se întâlnească cu acesta sau cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat.

După această dată, partea vătămată D.V.G. a observat faptul că, a început să fie căutată la domiciliu şi prin oraş de inculpatul S.l., despre care ştia că este un apropiat al inculpatului E.C., interesându-se cu privire la locul de muncă, unde se află, locurile frecventate sau numerele de telefon.

Conform declaraţiilor părţilor vătămate D.V.G. şi D.E.L., coroborate cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise în cauză de către Tribunalul Dolj, în perioada 19 iulie 2010-24 iulie 2010, inculpatul E.C. şi alţi membri ai grupului infracţional organizat coordonat de acesta, printre care şi inculpatul S.l., au desfăşurat activităţi intense în vederea găsirii părţii vătămate D.V.G., şi a obligării acesteia să continue plata dobânzilor solicitate. Astfel în acea perioadă, inculpaţii E.C. şi S.l. s-au deplasat în comuna C., judeţul Olt, la domiciliul părinţilor părţii vătămate D.E.L., unde au proferat ameninţări cu acte de violentă, în vederea continuării plăţilor de către partea vătămată D.V.G. În urma ameninţărilor adresate membrilor familiei, bunica părţii vătămate D.E.L. a leşinat, sub influenta temerilor insuflate de către inculpaţi. Tot cu acea ocazie, din surse necunoscute, cei doi inculpaţi au aflat că partea vătămată D.V.G. se află în mun. Slatina şi se ocupă cu activităţi de taximetrie.

În aceeaşi zi, partea vătămată D.V.G. a aflat de la colegii săi că inculpatul E.C. şi persoane din anturajul său, se interesează când este de serviciu şi unde staţionează de obicei. În cursul nopţii, fiind de serviciu, în jurul orelor 03.00, un client de etnie rromă a dat comandă de cursă într-o zonă suspectă a oraşului Slatina, ceea ce l-a determinat să apeleze dispeceratul Politiei Municipiului Slatina, dar şi să anunţe alţi colegi prin intermediul staţiei de emisie. Ajuns la destinaţie, în scurt timp şi-a făcut apariţia inculpatul S.l., după care şi inculpatul E.C. la volanul autoturismului marca B. Aspectele arătate în declaraţia părţii vătămate, sunt coroborate cu notele de redare ale convorbirilor telefonice între inculpaţii E.C. şi S.l., interceptate în ziua de 24 iulie 2010, între orele 02:20 şi 03:00.

Cei doi inculpaţi, E.C. şi S.l., au început să-i adreseze injurii şi ameninţări părţii vătămate D.V.G., pentru a continua să-i dea inculpatului E.C. sumele solicitate.

În scurt timp, Ia acea locaţie au ajuns un echipaj de poliţie, dar şi două autoturisme taxi ale unor colegi. Văzând acest lucru, cei doi inculpaţi au plecat cu autoturismul inculpatului E.C.

În cursul aceeaşi nopţi, dar şi a doua zi, partea vătămată D.V.G. a fost sunată de mai multe ori de către inculpatul E.C., cerând-i acesteia să găsească o soluţie pentru a-i da bani în continuare. Văzând faptul că inculpatul E.C. continuă să sune pentru sumele de bani solicitate, partea vătămată D.V.G. a depus o plângere la Poliţia Municipiului Slatina, dorind să fie lăsată în pace. Ulterior, plângerii depuse la poliţie, partea vătămată D.V.G. nu a mai fost contactată de către inculpatul E.C. sau de alţi membrii ai grupului infracţional organizat.

Aspectele arătate se coroborează cu cele declarate de partea vătămată D.E.L.

În completarea acestora, partea vătămată D.E.L. arată şi faptul că, în luna decembrie 2007 sau ianuarie 2008, în cursul unei singure săptămâni în care nu au putut să facă rost de bani pentru a achita dobânzile, a fost contactată telefonic de inculpatul E.C. care i-a transmis faptul că în această săptămână s-au acumulat datorii de 2500 RON. Cu ocazia unei întâlniri care a avut loc în apartamentul unde locuia inculpatul E.C., acesta a ameninţat-o pe partea vătămată că: „o va trimite în Italia" şi „îi va vinde copilul", în cazul în care nu vor continua să-i dea bani.

Cu ocazia aceleiaşi discuţii, inculpatul E.C. a sunat-o pe concubina sa, inculpata R.M.E. şi i-a transmis că soţii D. nu au sumele de bani datorate. Telefonul fiind dat pe modul „speaker", partea vătămată D.E.L. a auzit cum inculpata R.M.E. a ameninţat-o că dacă nu face rost de suma de 2500 RON până a doua zi, „o va da pe mâna ţiganilor". Fiindu-i frică de ameninţări, partea vătămată D.E.L. a sunat-o pe mama sa B.M. şi i-a spus despre ameninţările primite de la inculpatul E.C. B.M. s-a împrumutat la colegii de serviciu de suma de 2500 RON, iar partea vătămată D.E.L. i-a înmânat inculpatului E.C. această sumă.

Părţile vătămate D.V.G. şi D.E.L. au împrumutat efectiv de la inculpatul E.C. suma de 3.000 - 4.000 RON, iar prin ameninţări au fost obligaţi să-i achite acestuia aproximativ 60.000 RON.

4. În anul 2005, partea vătămată C.D., la acea dată infirmieră la Spitalul Municipal Slatina, acumulase datorii la întreţinere pentru imobilul în care locuia împreună cu concubinul său D.M.C. şi un copil minor. Datoria se ridica la suma de 2.000 RON, Ia care se adaugaseră penalităţi de încă 2.000 RON.

Din veniturile familiei, partea vătămată C.D. a reuşit să economisească 2.000 RON, iar pentru completarea sumei datorate a luat cu titlu de împrumut de la inculpatul E.C. suma de 2.000 RON.

Pentru această sumă inculpatul E.C. i-a stabilit o dobândă de 30% lunar.

Timp de aproximativ un an, partea vătămată C.D. a achitat către inculpatul E.C. dobânda cerută de acesta, iar la final i-a restituit şi suma împrumutată de 2.000 RON, considerând încheiată situaţia, deşi nu întocmise nici un act în acest sens.

Inculpatul E.C. a început seria ameninţărilor asupra părţii vătămate, solicitând alte sume de bani în plus, inspirându-i acesteia o puternică stare de teamă, care a determinat-o ca împreună cu concubinul ei şi copilul minor să părăsească ţara cu destinaţia Italia.

După cca. 6 (şase) luni de şedere în Italia, partea vătămată C.D. a fost nevoită să se întoarcă în ţară împreună cu fiul său, numitul D.M.C. revenind şi el în ţară după alte două săptămâni.

Aflând de revenirea în ţară a părţii vătămate şi urmărind prin orice mijloace să obţină de la aceasta sume de bani în mod necuvenit, inculpatul E.C. a vizitat-o partea vătămată C.D. la imobilul unde aceasta locuia şi, în casa lor, în prezenţa ei şi a copilului în vârstă de 4 ani, I-a îngenunchiat pe numitul D.M.C. punându-i cuţitul la gât, i-a dat două palme şi I-a ameninţat că "îl va omorî", atât pe el cât şi pe ceilalţi membrii ai familiei dacă nu încep să-i achite alte sume de bani.

Datorită acestui fapt şi a fricii imprimate de inculpatul E.C. ca urmare a acţiunilor întreprinse, numitul D.M.C. a contractat la diverse instituţii bancare trei credite de nevoi personale, în sumă de aproximativ 25.000 RON, bani pe care i-a dat în totalitate inculpatului E.C.

5. Partea vătămată Ş.I. a arătat că, în calitatea pe care o avea de medic, în cursul anului 2005, a intenţionat să construiască în comuna C., judeţul Olt, un cabinet medical particular şi o mică farmacie.

Pentru aceasta, a făcut demersurile necesare şi a achiziţionat un imobil în imediata apropiere a locuinţei sale care, pentru a fi amenajat ca şi cabinet medical, urma a fi renovat.

În perioada imediat următoare, partea vătămată Ş.I. a depus diligentele necesare la mai multe unităţi bancare din judeţul Olt, în vederea obţinerii unui credit bancar, însă, nu l-a putut întrucât era pensionar.

Dat fiind faptul că, pentru a-şi atinge scopul, îi era necesară suma de 200.000.000 ROL, s-a hotărât să solicite un împrumut cu dobândă de la o persoană fizică.

Prin intermediul unei cunoştinţe din mun. Slatina, l-a cunoscut pe inculpatul E.C. care s-a oferit să-l ajute, în sensul de a-i împrumuta suma de bani necesară (200.000.000 ROL) contra unei dobânzi de 10% lunar, plătibilă la o dată fixă.

Ş.I. a constatat ulterior obţinerii împrumutului că dacă întârzia plata dobânzii, chiar şi 24 de ore, aceasta creştea exponenţial.

Mai mult decât atât, când existau asemenea situaţii, inculpatul E.C. îi transmitea, în mod direct, sau prin intermediul "şefei" sale "J.", care contactata telefonic partea vătămată că banii împrumutaţi aparţin organizaţiei "M.S.", iar, în caz de neplată, o să fie lichidat fizic.

După aproximativ 12 (douăsprezece luni), partea vătămată i-a plătit inculpatului E.C., lunar, o dobândă de 20.0000.000 ROL.

În perioada respectivă, inculpatul E.C. l-a obligat pe Ş.I. să o primească în gazdă pe numita O.I. din comuna B., judeţul Olt, pe care acesta o evacuase din garsoniera proprie, situată în mun. Slatina, judeţul Olt, întocmind în fals, un act sub semnătură privată din care rezulta că aceasta îi vindea imobilul.

După ce partea vătămată plătise dobânzi de peste 360.000.000 ROL, timp de 18 luni, a ajuns în imposibilitatea de a mai plăti, motiv pentru care, inculpatul E.C. i-a solicitat să-i cedeze casa şi terenul, unde intenţiona să amenajeze cabinetul medical şi pentru care încheiase deja un antecontract de vânzare-cumpărare.

Fiind condiţionat şi de plata sumei de 200.000.000 ROL, pe care o împrumutase de la inculpatul E.C., partea vătămată Ş.I. a acceptat ca inculpatul să-i vândă imobilele, să-şi oprească suma de 200.000.000 RON, cât împrumutase şi să-i dea restul de bani.

Astfel, Ş.I. a solicitat ca preţul de vânzare al casei şi terenului să fie de 350.000.000 ROL, din care 200.000.000 ROL i-ar fi revenit lui E.C., acesta urmând să-i restituie restul de 150.000.000 ROL.

În loc să facă acest lucru, inculpatul E.C. a început să îi adreseze injurii părţii vătămate şi ameninţări cu moartea, atât la adresa lui cât şi a soţiei sale.

După vânzarea imobilelor, respectiv a casei şi a terenului, inculpatul E.C. a oprit toţi banii.

6. În anul 2005, partea vătămată Ş.E. era administratorul unei societăţi comerciale care deţinea un bar în municipiul Slatina, str. C.. în apropierea A. Slatina, cunoscut sub numele „Ş.".

Având nevoie de bani pentru a credita societatea şi cunoscând de la fratele ei Ş.I. (medic) că acesta împrumutase o sumă de bani de la inculpatul E.C. zis „C.M.F.", pentru a-şi deschide un cabinet medical, l-a rugat să-i organizeze o întâlnire cu acesta din urmă.

După o discuţie telefonică prealabilă, partea vătămată Ş.E. şi inculpatul E.C. s-au întâlnit în municipiul Slatina, iar „C.M.F." a venit la întâlnire însoţit de un bărbat în vârstă de aproximativ 33 ani, despre care spunea că este garda sa de corp, despre care partea vătămată a aflat că se numeşte A.A. zis „R.C.".

În urma discuţiilor dintre partea vătămată Ş.E. şi inculpatul E.C. zis „C.M.F.", s-a stabilit acordarea unui împrumut pentru suma de 200 milioane ROL în două tranşe, cu o dobândă de 10% lunar.

Cu acea ocazie, inculpatul E.C. î-a solicitat sus-numitei să-i predea toate documentele care îi confereau drepturi asupra unor imobile, actele de identitate şi carnetul de muncă, ceea ce s-a şi întâmplat.

După acordarea primei tranşe de 100.000.000 ROL, inculpatul E.C. i-a solicitat părţii vătămate Ş.E. întocmirea unei chitanţe, în care să consemneze faptul că a primit banii în prezenţa a 2 (doi) martori.

Pentru a obţine garanţii în plus „C.M.F." i-a solicitat acesteia să citească conţinutul înscrisului întocmit de ei, înregistrând-o cu reportofonul şi să-şi pună amprenta pe chitanţă în dreptul semnăturii ei folosind o tuşieră pe care o avea asupra lui.

De asemenea, „C.M.F." i-a impus datornicei lui o dobândă de 20.000.000 ROL pe lună, ceea ce reprezenta deja dublul dobânzii convenite iniţial, respectiv 20% pe lună la împrumutul de 100.000.000 ROL.

Până la acordarea celei de-a doua tranşe din împrumut, inculpatul E.C. i-a transmis părţii vătămate Ş.E. că împreună cu echipa sa va face unele verificări asupra bonităţii acesteia şi dacă va fi cazul îi va da mai mulţi bani împrumut.

După ce a primit împrumutul, partea vătămată a început să primească telefoane de la o femeie care s-a recomandat R.E. şi i-a spus că ea împreună cu inculpatul E.C. şi echipa lor s-au interesat despre persoana ei şi au aflat că este o „escroacă internaţională".

Din acel moment au început ameninţările cu moartea la adresa ei şi a familiei fiului acesteia, fiind condiţionată să plătească săptămânal în ziua de miercuri ora 14:00 suma de 12.500.000 ROL.

Pentru a fi convingătoare, inculpata R.M.E. i-a citit la telefon părţii vătămate Ş.E., adresa din municipiul Piteşti, judeţul Argeş, unde domicilia fiul acesteia împreună cu familia lui, spunându-i că „o să meargă noaptea şi îi va turna benzină pe sub uşa apartamentului, după care îi va da foc".

În aceeaşi perioadă, „C.M.F." a început să-i facă vizite părţii vătămate la barul pe care îl administra, fiind însoţit de persoane de etnie rromă.

Văzând că partea vătămată Ş.E. plătea dobânzi săptămânale, inculpatul E.C. i-a acordat acesteia a doua tranşă din împrumut, respectiv încă 100.000.000 ROL şi i-a spus că banii aparţin organizaţiei „M.S.".

Din această dată, inculpatul E.C. i-a impus părţii vătămate să întocmească o nouă chitanţă de mână în care să menţioneze suma împrumutată de 20.000.000 ROL.

În perioada 2005 - octombrie 2006, partea vătămată i-a plătit inculpatului E.C., drept dobânzi la sumele împrumutate, aproximativ 500.000.000 ROL, fiind constrânsă să facă acest lucru ca urmare a ameninţărilor făcute cu ocazia vizitelor zilnice pe care i le făcea.

Mai mult decât atât, „C.M.F." a obligat partea vătămată Ş.E. să angajeze la barul respectiv 3 (trei) fete, prietenele sale, pentru a observa încasările zilnice şi a-i comunica lui datele despre sumele respective.

Pe una dintre fetele angajate la bar, inculpatul E.C. a bătut-o fracturându-i un braţ, fiind recunoscută de partea vătămată ca fiind V.M., zisă „M.".

Cu timpul, inculpatul E.C. a început să le spună partenerilor săi rromi, care îl ajutau să recupereze dobânzile de la datornici, prin violenţă, că barul respectiv devenise proprietatea sa.

Datorită acestui fapt, în anul 2006, într-una din zile, în apropierea barului „Ş." au oprit 2 (două) căruţe (trase de cai), în care se aflau peste 10 (zece) persoane de etnie rromă, având asupra lor coase, securi, bâte, topoare şi târnăcoape.

Grupul de ţigani era condus de către o persoană care avea un defect la un ochi şi despre care partea vătămată Ş.E. spune că l-a confundat cu inculpatul S.N. zis „C.H.".

Acesta a intrat în bar şi l-a întâlnit pe inculpatul E.C. căruia i-a reproşat faptul că i-a păcălit şi nu Ie-a plătit cei 10% din suma pe care o recuperaseră de la un alt datornic al lui.

În acel moment, inculpatul E.C. s-a refugiat în autoturismul său, iar grupul de ţigani a intrat în bar, cu uneltele descrise mai sus, asupra lor, provocând distrugeri însemnate, fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictului.

După această întâmplare, din cauza ameninţărilor repetate, primite de la inculpaţii E.C., R.M.E. şi a colaboratorilor acestora, pentru că aceştia puseseră efectiv stăpânire pe afacerea ei, partea vătămată Ş.E. a aflat adresa exactă a inculpatei R.M.E. şi i-a trimis acesteia, prin mandat poştal, la datele de 03 octombrie 2006 şi 11 octombrie 2006 sumele 112.500.000 ROL şi 120.000.000 ROL.

Ulterior, inculpatul E.C. zis „C.M.F." i-a reproşat părţii vătămate Ş.E. faptul că i-a trimis banii prin mandat poştal, însă i-a adus o declaraţie a concubinei sale, inculpata R.M.E. zisă „J." în care, aceasta recunoaşte faptul că a primit de la partea vătămată Ş.E. suma de 232.500.000 ROL.

După luna octombrie 2006, inculpatul E.C. însoţit de „R.C." au mai solicitat dobânzi pentru sumele împrumutate, însă partea vătămată a refuzat să mai plătească şi a adresat o plângere la organele de poliţie ale municipiului Slatina, fără a se dispune măsuri în consecinţă.

7. Partea vătămată B.I., a arătat că a fost nevoită să împrumute de la inculpatul E.C., în perioada 2005- 2007, diverse sume de bani cu o dobândă lunară de 20-30%, pentru care inculpatul i-a solicitat să încheie diferite înscrisuri, intitulate "chitanţe", în care a fost nevoită să consimtă faptul că ar fi primit sumele de bani înscrise în aceste documente.

De asemenea, partea vătămată B.I. a declarat că de frica inculpatului, generată de anturajul pe care acesta îl avea şi de "notorietatea negativă de care se bucura", pe plan local, a fost nevoită să achite sume mult mai mari de bani decât cele primite.

În situaţia în care, nu ar fi plătit sumele pretinse de inculpatul E.C., era conştientă de faptul că acesta nu ar fi renunţat, iar ea şi fiul său, martorul B.A., ar fi avut de suferit.

În depoziţiile sale date atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, martorul B.C.A. a relatat faptul că a aflat de la mama sa că aceasta împrumutase de la inculpatul E.C. nişte bani şi că a fost supusă constant, în perioada 2005-2009, unor ameninţări din partea acestuia.

Martorul a fost chiar prezent când, în luna octombrie 2009, după ce mama sa, partea vătămată B.I., s-a întors din Spania, a fost "vizitată" la domiciliu de inculpatul E.C., care a venit însoţit de un cetăţean de etnie rromă, neidentificat.

Cu această ocazie, inculpatul E.C. a început să-i ameninţe, atât pe martor cât şi partea vătămată B.I., afirmând că în situaţia în care mama mea nu va restitui suma datorată "îmi va tăia mie o mână şi un picior, dacă este cazul şi că, singura noastră scăpare este numai de a fugi din ţară".

Totodată, inculpatul E.C. a bruscat şi ulterior, a deposedat partea vătămată de banii pe care aceasta îi câştigase în cele 9 (nouă) luni de muncă în Spania.

B.A. a declarat că îi este frică de inculpatul E.C., dat fiind anturajul acestuia, format cu .preponderenţă din cetăţeni de etnie rromă.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, efectuate în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Dolj, în data de 16 septembrie 2010, la locuinţa inculpatului E.C., din comuna B., au fost identificate un număr de 8 (opt) înscrisuri intitulate chitanţe, în care erau consemnate sumele de bani acordate de inculpat părţii vătămate.

8. În vara anului 2006, având probleme financiare, partea vătămată C.Ş. a apelat la inculpatul E.C., pentru a-i împrumuta o sumă de bani de 500 RON. Cei doi au convenit ca, pentru suma împrumutată, partea vătămată să plătească o dobândă de 30% pe lună.

Partea vătămată C.Ş. a plătit dobânda convenită timp de aproximativ 6 luni, până în momentul în care a suferit un accident şi nu a mai putut să plătească. A luat legătura cu inculpatul E.C. şi i-a adus acestuia la cunoştinţă că, pentru o perioadă, nu mai poate plăti dobânda.

Inculpatul E.C. i-a transmis faptul că nu este nicio problemă, şi că va plăti personal dobânda pentru sumele împrumutate de la el şi partenerii săi, însă dobânda aceea se va adăuga la capitalul împrumutat, fiind şi aceasta purtătoare de dobândă. Datorită faptului că nu avea nicio altă soluţie pentru plata dobânzii, partea vătămată C.Ş. a fost de acord cu propunerea inculpatului E.C. Partea vătămată C.Ş. a continuat să plătească diferite sume de bani inculpatului E.C., ajungând până în anul 2008 să plătească aproximativ 40.000 RON.

Aceste sume exagerate plătite sunt rezultatul unor dobânzi exagerate impuse de către inculpatul E.C. Astfel, în cazul unor întârzieri de câteva zile la plată, inculpatul E.C. mărea dobânzile în mod nejustificat, uneori dublând suma care trebuia plătită.

Partea vătămată C.Ş. a plătit sumele solicitate de inculpatul E.C. aproximativ 2 ani, practic tot ceea ce câştiga dându-i inculpatul E.C. În luna iunie 2008, neputând continua plăţile impuse de către inculpatul E.C., partea vătămată C.Ş. i-a solicitat acestuia să amâne plăţile timp de una-două luni, pentru a putea să-şi întreţină familia.

Cu această ocazie, inculpatul E.C. a ameninţat-o pe partea vătămată, că împreună cu „verii concubinei sale, care îi sunt parteneri", vor trece la agresiuni fizice împotriva sa şi a familiei, în cazul în care nu „va face tot posibilul să facă rost de bani". Ulterior acestei discuţii, inculpatul E.C., însoţit de un grup de 10-15 bărbaţi de etnie rromă, a început să-l caute prin oraş, la domiciliul său şi al socrilor săi pe partea vătămată C.Ş., ameninţând cu privire la siguranţa familiei şi proferând injurii. Având în vedere ameninţările primite şi faptul că era căutat prin oraş de către inculpatul E.C. şi persoane din anturajul său, partea vătămată C.Ş. a început să aibă probleme în exercitarea ocupaţiei de taximetrist.

Elocventă este întâlnirea pe care partea vătămată C.Ş. a avut-o cu inculpatul M.V., lângă dispeceratul firmei de taxi, când acesta din urmă a proferat ameninţări la adresa părţii vătămate cu privire la înapoierea sumelor de bani către inculpatul E.C., iar în continuare a încercat să deposedeze partea vătămată de un laptop care se afla pe bordul autoturismului, însă a renunţat la idee aflând ca bunul nu-i aparţine acestuia.

Cu o altă ocazie, partea vătămată C.Ş. s-a întâlnit în apropierea magazinului „O." cu inculpatul T.T.D., care i-a adresat ameninţări „cu ţiganii" în cazul în care „nu-i dă banii lui "C.M.F.".

În acea perioadă, timp de aproximativ patru luni, sistematic, de câteva ori pe săptămână, inculpatul E.C. împreună cu un grup numeros de persoane de etnie rromă, au căutat-o pe partea vătămată la domiciliul său, fiind alertaţi membrii familiei şi vecinii acesteia, care au fost martori la numeroasele apariţii şi ameninţări adresate acestora, inducându-le o acută stare. de teamă şi nesiguranţă.

La una dintre întâlnirile, pe care partea vătămată C.Ş. Ie-a avut cu membrii grupării, inculpatul E.C. a avut asupra sa un pistol pe care i l-a prezentat părţii vătămate C.C., iar ceilalţi membri ai grupului aveau asupra lor bastoane de cauciuc de genul celor aflate în dotarea lucrătorilor Ministerului Administraţiei şi Internelor. La data comiterii acestor fapte, au fost prezenţi martora M.I.E.

Aceste activităţi de intimidare au continuat până în luna decembrie 2008, când partea vătămată C.Ş. a luat hotărârea să, aibă o discuţie cu inculpatul E.C., pentru a stopa ameninţările care îl terorizau, pe sine şi familia sa. Drept urmare, l-a contactat telefonic pe inculpatul E.C., căruia i-a adus la cunoştinţă faptul ca i-a returnat sume exagerate faţă înţelegerea avută anterior. Inculpatul E.C. nu a fost de acord cu acest lucru, şi i-a transmis faptul că la acea dată mai are de returnat suma de 40.000 RON, iar singura soluţie este semnarea unui contract de împrumut, autentificat la notariat, prin care partea vătămată declara că a primit această sumă de bani. În aceste condiţii, din cauza faptului că toată familia era terorizată de ameninţările primite, partea vătămată C.Ş. a fost de acord să semneze un astfel de act, în speranţa că ameninţările vor înceta.

Contractul de împrumut a fost semnat la Biroul Notarial B.R. şi a fost autentificat prin încheierea din data de 08 decembrie 2008, ce prevedea faptul că, la acea dată partea vătămată C.Ş. ar fi primit cu titlu de împrumut suma de 39.500 RON şi pe care se obliga să o restituie în rate egale în perioada februarie 2009 - februarie 2011.

Ulterior semnării actului notarial, inculpatul E.C. nu a mai căutat sau contactat telefonic pe partea vătămată până în luna martie 2009, când acesta, împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat a început din nou să ameninţe membrii familiei.

Având în vedere acest fapt, partea vătămată C.Ş. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, iar, ulterior a fost audiat de către organele de poliţie cu privire la aspectele sesizate. După depunerea plângerii penale, partea vătămată C.Ş. sau membrii familiei sale, nu au mai fost contactaţi sau ameninţaţi de către inculpatul E.C. sau persoane din anturajul său.

Aspectele consemnate în cuprinsul declaraţiei părţii vătămate C.Ş., sunt coroborate cu cele declarate de partea vătămată C.C. Mai mult, partea vătămată C.C. arată faptul că, pentru a scăpa de ameninţările grupului infracţional coordonat de inculpatul E.C., i-au plătit acestuia sume mari de bani, unele dintre acestea provenind de la părinţii părţilor vătămate. Astfel, părinţii părţii vătămate C.Ş. au contractat un credit cu garanţii imobiliare, ipotecând apartamentul în care locuiau, din care suma de 15.000 RON au fost înmânaţi de partea vătămată C.Ş. inculpatului E.C.

De asemenea, părinţii părţii vătămate C.C. au contractat un credit în valoare de 10.000 RON, pe care partea vătămată C.Ş. i-a dat inculpatului E.C., în contul datoriei create prin dobânzile exagerate solicitate.

Martora M.I.E., atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, a arătat faptul că a fost de faţă la numeroase apariţii ale membrilor grupului infracţional organizat, în general persoane de etnie rromă şi la ameninţările pe care aceştia le aduceau membrilor familiei C.

Martorul a observat deseori cum o parte a grupului intrau pe holul blocului şi purtau discuţii cu partea vătămată C.C., iar ceilalţi membrii aşteptau în exteriorul blocului sau la fereastra apartamentului, unde urmăreau ce se întâmplă în interior sau se uitau dacă partea vătămată C.Ş. se află în domiciliu. De asemenea, martorul a observat că deseori grupul de persoane aştepta în exteriorul blocului, urmărind apariţia părţilor vătămate în zonă.

De asemenea, martorul A.Ş., atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, a arătat faptul că are cunoştinţă despre modalitatea de constrângere a părţilor vătămate, prin ameninţări şi violenţe inculpatul E.C. reuşind să obţină mari sume de bani de la acestea. Acesta declară faptul că împreună cu două cunoştinţe ale sale, R.l. şi partea vătămată C.Ş. au redactat o plângere penală împotriva inculpatului E.C., pe care însă nu au mai depus-o de teamă.

9. În anul 2006, partea vătămată C.E. a apelat la inculpatul E.C. solicitându-i acestuia o sumă de bani cu titlu de împrumut, întrucât avea probleme financiare şi banii îi erau imperios necesari în vederea întreţinerii celor doi copii.

S-a ajuns la acest împrumut şi din cauza faptului că partea vătămată C.E. nu a reuşit să contracteze un credit de la vreo instituţie bancară, figurând la acel moment cu rate restante ale altor credite deja obţinute.

Iniţial suma împrumutată de la inculpatul E.C. a fost de 1000 RON, cu o dobândă stabilită de acesta de 20% lunar, întocmindu-se şi un înscris în acest sens. Ulterior, datorită altor nevoi de ordin familial, partea vătămată C.E. a apelat la inculpatul E.C. pentru a-i cere acestuia cu titlu de împrumut şi alte sume de bani, ajungând conform menţiunilor acesteia ca în decurs de un an să împrumute de le acesta cca. 20.000 RON.

Pentru sumele împrumutate aceasta achita lunar 20% dobânzi.

După câteva luni de la primul împrumut, inculpatul E.C. a declanşat în mod premeditat acţiuni de ameninţare cu fapte de violenţă, şantaj, presiuni exercitate asupra părţii vătămate C.E. prin apeluri şi mesaje telefonice cu frecvenţă zilnică precum şi prin vizite repetate la domiciliul acesteia, unde aveau loc astfel de ameninţări şi presiuni pentru a o determina să achite dobânzile solicitate.

Observând că presiunile verbale dau roade şi că partea vătămată C.E. era speriată de eventualele probleme pe care acesta i le putea provoca atât ei cât mai ales copiilor acesteia, inculpatul E.C. a continuat şantajul şi ameninţările la adresa sa, obligând-o să accepte semnarea unor documente care să ateste faptul că victima ar fi împrumutat sume mult mai mari de bani, solicitând totodată plata unor dobânzi necuvenite.

Un astfel de eveniment, s-a produs în luna decembrie 2007, când din relatările părţii vătămate a rezultat că la domiciliul său din Slatina s-a prezentat inculpatul E.C., care i-a solicitat imperativ şi prin ameninţări restituirea integrală şi imediată a sumei de 20.000 RON.

Datorită refuzului acesteia de a restitui aceşti bani, întrucât nu deţinea această sumă la acel moment, inculpatul E.C. a simulat o convorbire telefonică cu un apropiat, spunându-i ulterior victimei că a găsit pe altcineva care să îi achite datoria, dar pentru acest fapt, partea vătămată C.E. trebuia să semneze un document prin care să recunoască încasarea de la inculpatul E.C. a sumei de 100.000 RON. Din cauza presiunilor şi ameninţărilor exercitate de inculpatul E.C. atât la domiciliul său cât şi la locul de muncă al părţii vătămate, aceasta a fost nevoită să accepte semnarea unui astfel de document, cu toate că în realitate nu mai primise nici o altă sumă de bani.

De asemenea, sumele de bani încasate cu titlu de dobânzi nu erau luate în calcul, datoria crescând cu toate că victima îi achita acestuia sume de bani lunar.

Termenul de plată a sumei de 100.000 RON stipulat în înscrisul întocmit în decembrie 2007 a fost impus de inculpatul E.C. în luna ianuarie 2008, la o dată anume, când de altfel acesta s-a şi prezentat la domiciliul părţii vătămate pentru a-i solicita imperativ restituirea întregii sume.

Dat fiind faptul că partea vătămată nu a putut achita datoria, acesta a continuat ameninţările cu moartea asupra victimei şi copiilor acesteia, creându-i părţii vătămate C.E. o stare permanentă de teamă.

Cu ocazia acestei vizite din luna ianuarie 2008, profitând de starea psihică a părţii vătămate i-a solicitat imperativ acesteia semnarea unui alt document din care să rezulte că aceasta ar fi împrumutat de la el suma de 200.000 RON. Mai mult, cu această ocazie inculpatul E.C. i-a şi prezentat părţii vătămate înscrisul deja redactat, care era semnat şi de doi martori, iar aceasta, din cauza presiunilor la care era supusă a fost nevoită să accepte semnarea lui, recunoscând prin acest gest încasarea sumei de 200.000 RON şi asumându-şi răspunderea restituirii acestei sume, aspecte care nu reflectau deloc realitatea.

Activităţile de ameninţare, şantaj şi presiune desfăşurate până în acel moment precum şi obligarea părţii vătămate de a semna anumite documente care să o prezinte ca fiind o persoană îndatorată lui, s-a reţinut că demonstrează faptul că încă de la început ideea inculpatului E.C. a fost, ca şi în cazul altor victime, aceea de a obţine de la aceasta sume de bani mult mai mari în mod necuvenit, iar mai mult decât atât, după epuizarea oricăror posibilităţi de recuperare a sumelor de bani, intenţia era de a deposeda partea vătămată de bunurile imobile deţinute, în contul datoriei impuse de acesta dar care nu reflecta realitatea.

Astfel, pentru a-şi duce la îndeplinire intenţia de a deposeda pe partea vătămată de apartamentul deţinut, după semnarea de către acesta a documentului ce atesta o datoria de 20.000 RON, inculpatul E.C. a crescut frecvenţa şi intensitatea ameninţărilor verbale directe şi prin telefon, efectuând presiuni zilnic asupra părţii vătămate C.E.

Cu ocazia vizitelor şi convorbirilor telefonice, partea vătămată C.E. era ameninţată cu moartea, atât ea cât şi copiii săi, îi era recomandat să nu depună plângeri la organele în drept datorită relaţiilor pe care inculpatul E.C. preciza că le are şi de care se poate folosi pentru a o împiedica să aibă vreo rezolvare favorabilă.

În paralel cu ameninţările, acesta îi solicita imperativ documentele care atestau proprietatea părţii vătămate C.E. asupra apartamentului în care locuia.

În luna martie 2008, inculpatul E.C. a vizitat-o pe partea vătămată C.E. la domiciliu şi i-a cerut imperativ să meargă la notar să semneze un document prin care să înstrăineze în favoarea acestuia apartamentul.

Partea vătămată C.E. a acceptat de frică acest lucru şi l-a însoţit la biroul notarului public B.R. din Slatina, unde i-a fost dat să semneze un act care era deja redactat, un act ce reprezenta un precontract de vânzare a apartamentului către inculpatul E.C. şi în care era stipulat că primise de la acesta în având suma de 20.000 RON.

După semnarea actului, partea vătămată C.E. a fost asigurată de către inculpatul E.C., care i-a menţionat că nu o va da nimeni afară din casă.

Cu toate acestea, în luna iunie 2008, inculpatul E.C. s-a prezentat însoţit de un alt bărbat la locuinţa părţii vătămate, întrând în forţă, şi cu această ocazie i-a spus că urma să vândă apartamentul respectiv bărbatului ce îl însoţea.

Cu aceea ocazie cei doi au discutat despre modificările ce urmau a fi aduse apartamentului şi i-au impus părţii vătămate ca în maxim o săptămână să elibereze locuinţa în cauză.

Presiunile şi ameninţările din partea inculpatului E.C. au continuat în perioada imediat următoare, provocându-i părţii vătămate o puternică stare de teamă şi o instabilitatea psihică, fapt ce a determinat-o ca în zilele următoare, la, solicitarea inculpatului E.C. să accepte şi întreţinerea de relaţii sexuale cu acesta.

De frică, partea vătămată C.E. a părăsit apartamentul, locuind la diferite adrese din Slatina şi şi-a schimbat de mai multe ori numărul de telefon, iar în final i-a dat inculpatului E.C. şi cheia apartamentului unde locuise.

Acesta a continuat presiunile şi ameninţările la locul de muncă al victimei solicitându-i acesteia să se prezinte la Judecătoria Slatina pentru a recunoaşte precontractul de vânzare cumpărare semnat la biroul notarului B.R. şi astfel pentru a putea ca inculpatul E.C. să devină şi legal deţinătorul acelui imobil.

Refuzând acest lucru, partea vătămată C.E. a fost forţată să semneze un alt document întocmit de inculpatul E.C. împreună cu un avocat, din care să rezulte că nu a semnat contractul de vânzare cumpărare al apartamentului ca urmare a faptului că este nemulţumită de suma de 20.000 RON încasată ca avans.

10. În cursul anului 2007, M.M. a împrumutat de la E.C. suma de 17.000 RON pentru rezolvarea unor probleme personale, întocmind şi semnând la îndemnul acestuia chitanţe pe sume mult mai mari şi fiind nevoită să accepte plata unei dobânzi lunare de 4000 RON.

Inculpatul E.C., urmărind obţinerea de la aceasta a unor câştiguri mari de bani şi în încercarea de a o determina să-i cedeze casa în care partea vătămată locuia împreună cu fiul său, a început încă din luna următoare acordării împrumutului aţiuni de ameninţare cu fapte de violenţă asupra victimei şi familiei acestora.

Întrucât M.M. îl cunoştea pe inculpatul E.C. ca fiind o persoană extrem de violentă, a fost nevoită să accepte semnarea şi a altor hârtii prin care recunoştea datorii către acesta mult mai mari, inculpatul obligând-o la plata unor dobânzi lunare mult mai mari faţă de înţelegerea avută iniţial,

În fiecare lună, în jurul datei când trebuia achitată dobânda E.C. trecea la ameninţarea victimei cu acte de violenţă asupra sa şi a familiei acesteia, iar ori de câte ori se întârzia cu câteva zile plata, acest aspect constituia un motiv de creştere a dobânzilor şi a sumelor datorate.

La una dintre datele scadente, M.M. a fost chemată de inculpatul E.C. la domiciliul său din B., jud. Olt, unde a fost obligată prin ameninţare să semneze un act conform căruia îi vindea acestuia casa în care locuia şi terenul aferent în suprafaţă de 1800 m.p. cu, suma, de 24.000 RON, obligându-se să elibereze imobilul în cauză pînă a doua zi.

Din cauza ameninţărilor la care era supusă de către inculpatul E.C., M.M. a ajuns să aibă o puternică stare de frică şi insecuritate, iar în momentulîn care, în anul 2008, acesta a chemat-o în Slatina la sediul Băncii C. pentru a-i restitui întrega datorie pe care el o considera de 30.000 RON, ameninţând-o că în caz contrar o va împuşca, vicitma a suferit o cădere psihică ce a determint-o să încerce să se sinucid, ajungând în stare de inconştienţă la Spitalul Municipal Slatina.

La spital a fost vizitată şi de inculpatul E.C., care în urma discuţiilor purtate cu numitul P.A., patronul firmei unde lucra partea vătămată, a fost de acord să primească de Ia acesta 30.000 RON şi să stingă litigiul cu partea vătămată.

Această situaţie de fapt a fost confirmată şi de martorul P.A., care a precizat că ştie faptul că numita M.M. a încercat să se sinucidă ca urmare a stării de temere insuflată de acşiunile de inculpatului E.C.

11. În luna septembrie 2007, pe fondul unor probleme financiare pe care le avea societatea SC P.G. SRL Scorniceşti al cărei administrator era, partea vătămată T.M.S. a fost nevoită să împrumute de la inculpatul E.C. suma de 30.000 euro cu dobândă lunară de 20% adică suma de 6.000 euro lunar.

În luna octombrie a aceluiaşi an, partea vătămată a mai împrumutat de la acelaşi inculpat suma de 27.000 euro lună cu aceeaşi dobândă, urmând să achite lunar, cumulat, pentru cele două împrumuturi suma totală de 11.400 euro numai dobândă. Conform înţelegerii intervenită între partea vătămata şi inculpat, T.M.S. i-a achitat lunar suma de 11.400 euro, timp de mai multe luni la data stabilită, ameninţat fiind că în caz contrar va suporta „consecinţele” (cu trimitere directă la corecţii fizice) el şi familia sa, iar el, inculpatul E.C., nu va păţi nimic întrucât beneficiază de protecţie din partea unor persoane cu influenţă din sistemul judiciar local.

Conform declaraţiilor date atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, partea vătămată a relatat că în luna ianuarie a anului 2008, înainte de data scadentă convenită pentru achitarea dobânzii la sumele împrumutate a fost chemat de inculpatul E.C. într-un apartament al inculpatului din municipiului de Slatina. Ajuns în apartament inculpatul E.C. i-a cerut să îi dea suma de 5.400 euro reprezentând dobânda pentru cel de al doilea împrumut întrucât banii urmează să îi dea unui prieten de al său, în speţă inculpatul P.C.L.G. Partea vătămată a mai arătat faptul că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P., a aflat că acesta s-a întâlnit cu E. pentru a prelua un contract de leasing referitor la un automobil.

Iniţial, partea vătămată T.M.S. a achitat la termen dobânda şi suma împrumutată, însă începând cu luna martie 2008 i-a adus la cunoştinţă inculpatului E.C. că este posibil să aibă întârzieri la achitarea sumelor de bani datorate, moment de la care acesta şi ceilalţi membri ai grupului infracţional au început să recurgă Ia ameninţări adresate părţii vătămate şi familiei sale.

Dat fiind acestea, T.M.S. şi membrii familiei sale au făcut tot posibilul ca în perioada imediat următoare să achite integral sumele de bani împrumutate de la inculpat. Astfel, părţile vătămate T.L. şi T.G., părinţii părţii vătămate T.M.S., au fost determinate să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 19 iunie 2008 prin care înstrăinau inculpatului E.C. apartamentul pe care îl deţineau în municipiul Slatina pentru suma de 60 000 RON, deşi conveniseră că apartamentul valora 67.000 euro şi că datoria va fi achitată, în felul acesta integral.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat au continuat, prin ameninţare şi şantaj, să obţină bani de la T.M.S., care i-a mai dat inculpatului în perioada următoare materiale de construcţie în valoare de aproximativ 300.000 RON, evaluate însă de inculpat la suma de 155.000 RON, pentru construirea, de către R.E.M. şi E.C., a două imobile în municipiul Slatina şi comuna B.

Pentru a determina partea vătămată să achite sume de bani nedatorate sau să semneze ddcucnente din care rezulta că datora bani, membrii grupului infracţional organizat au început să ameninţe direct şi pe părinţii părţii văfămate T.F., domiciliaţi în comuna P., judeţul Olt.

Astfel, inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat s-au deplasat de mai multe ori la domiciliul acestora şi i-a ameninţat că în situaţia în care fiica şi ginerele lor nu vor achita sumele de bani pretinse vor suporta şi ei consecinţele şi vor trebui să îi vândă casa.

În-acest sens, în scop de intimidare, membrii grupului infracţional organizat, pe lângă ameninţările directe adresate, îşi parcau ostentativ maşinile în faţa sau în imediata apropiere a imobilului părinţii părţii vătămate T.F., unde stăteau "de fiecare dată câteva ore, fapt ce i-a determinat pe aceştia să-şi păzească, pe rând imobilul de frică să nu se intre peste ei. În paralel cu ameninţările adresate acestora, membrii grupului infracţional condus şi coordonat de inculpatul E.C. şi-au continuat ameninţările la adresa soţilor T., prin „vizite,, efectuate la domiciliul acestora, la locul de muncă al părţii vătămate T.F., dar şi la brutăria pe care aceştia o deţineau în oraşul S.

Astfel, părţile vătămate T.M.S. şi T.F. au relatat un episod care i-a marcat profund, petrecut în data de 11 iunie 2008. La acea dată partea vătămată T.F., însărcinată fiind, se afla internată de mai multe timp, în spitalul Clinic Judeţean din Slatina, iar inculpatul E.C. pentru a-l determina să semneze actele de vânzare a apartamentului, amintit mai sus, I-a ameninţat că "la poarta spitalului se află nişte ţigani care vor urca la ea în salon şi îi vor face probleme,, în sensul că îi vor provoca pierderea sarcinii. Această ameninţare a fost adresată nu numai de inculpatul E.C., ci şi de concubina acestuia inculpata R.M.E. fiind comunicată telefonic de cei doi şi părţii vătămate T.F., care aşa cum arătam mai sus se afla internată în spital fiind, practice, expusă şi lipsită de protecţie.

Conform declaraţiilor părţii vătămate T.M.S., acest tip de ameninţări, alăturându-se celor de genul că ,,o să ne răpească fiica", „socrului meu o sa-i taie un deget ", ,,că vor da foc casei de la P.”, „că soţia mea o să fie violată", ,,că eu o să fiu omorâ întrucât de la soţia mea o să ia mai uşor bani”, ,,să avem grijă că avem o fetiţă de crescut", ,,că deţine înregistrări video compromiţătoare", ,,îţi iau copilul", „îţi omor copilul", ,,îţi dăm foc la casă", etc. au condus la instalarea unei puternice stări de temere părţilor vătămate, fapt^:ce le-a determinat să semneze orice fel de documente „numai să scăpăm odată".

În aceste condiţii, în care părţile vătămate nu îşi puteau exprima în mod liber şi lipsit de orice constrângeri psihice voinţa, au fost semnate: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 iunie 2008, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13 iunie 2009 în comuna O., antecontractul de vânzare-cumpărare, olograf, din data de 11 iunie 2008, angajamente, contracte de împrumut şi chitanţe.

După ce E.C. intrase în posesia apartamentului părţilor vătămate, într-una din zile însoţit de una dintre concubinele sale „V.”, s-au deplasat la sediul brutăriei din Scorniceşti, jud. Olt, unde au purtat discuţii cu părţile vătămate T.M.S., T.F., T.L. şi T.G., în legătură cu rambursarea unei datorii imaginare de 4.600 euro, reprezentând în opinia lui E.C. dobânda la o sumă împrumutată anterior de 24.330 de euro.

Cu toate că părţile vătămate au încercat să-l convingă pe inculpatul E.C. de faptul că, după cedarea apartamentului din municipiul Slatina aceştia nu-i mai datorau nicio sumă de bani, inculpatul a scos un cuţit, pe care îl avusese asupra sa şi a început să-i ameninţe din nou pe membrii familiei T., implicit şi cu alte acte de violenţă.

În acele condiţii, sub ameninţarea cuţitului, partea vătămată T.F. a fost constrânsă de către inculpatul E.C., să-i de-a suma de 4.800 euro, pe care o ţinea într-o altă încăpere, într-un sertar.

De asemenea, inculpatul E.C. a sunat-o pe R.E.M. şi a pus-o să consulte registrele cu datornici, iar aceasta i-a spus că familia T. îi mai datora încă 87.000 euro şi o sumă foarte mare de bani în RON.

La datele de 13 august 2010 şi 18 august 2010, pentru a o determina pe partea vătămată T.F. să semneze mai multe înscrisuri din care să rezulte că datora bani în mod nereal inculpatul E.C. a trimis în sediul băncii mai mulţi cetăţeni de etnie rromă, de sex feminin, să provoace părţii vătămate un scandal pentru ca aceasta să îţi piardă locul de muncă ceea ce în cele din urmă sa şi întâmplat.

În urma ameninţărilor repetate soţii T. au fost obligaţi să recunoască în faţa notarului că au primit împrumut suma de aproximativ 10 miliarde ROL, copiată din registrele descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpaţilor E.C. şi R.M.E.

12. Inculpatul E.C., în luna noiembrie 2007, a împrumutat-o pe partea vătămată V.G.C. cu suma de 1.000 euro, pentru care acesta trebuia să plătească o dobândă lunară de 30%, adică 300 de euro.

Inculpatul E.C. a pretins ca, întrucât V.G.C. pleca în Spania, socrii părţii vătămate să încheie cu el, un înscris olograf, prin care aceştia declarau faptul că împrumutaseră suma de 1300 euro, lucru care s-a şi întâmplat. Cu aceeaşi ocazie, au stabilit ca modalitatea de retumare a dobânzilor şi a sumei împrumutate, să se facă prin intermediul transferului M.G.".

În scurt timp, partea vătămată V.G.C. şi soţia sa V.M. au plecat în Spania, însă din cauza problemelor financiare cauzate de lipsa locurilor de muncă, l-a contactat telefonic pe inculpatul E.C., solicitându-i un nou împrumut de 1500 euro, din care acesta urma să oprească suma de 300 de euro, dobânda pentru suma împrumutată anterior.

Inculpatul E.C. i-a trimis suma solicitată, urmând ca partea vătămată V.G.C. să plătească o dobândă totală de 750 euro lunar.

În aceeaşi lună, partea vătămată V.G.C. a solicitat şi primit de la inculpatul E.C., un alt împrumut de 2000 euro, sumă pe care a primit-o prin intermediul serviciului M.G., ajungându-se în acest mod la o sumă totală împrumutată de 4500 euro pentru care trebuia să plătească lunar suma de 1950 euro drept dobândă.

Partea vătămată V.G.C., din cauza aceloraşi probleme financiare, nu a plătit prima rată (dobândă) de 1950 euro, fapt pentru care inculpatul E.C. a adăugat-o la suma împrumutată, comunicându-i telefonic că trebuie să plătească în continuare suma de 2000 euro lunar dobânda, sau să-i înapoieze cei 6500 euro şi dobânda de 2000 de euro.

În lunile ianuarie şi februarie 2008, partea vătămată V.G.C. i-a trimis dobânda solicitată de 2000 euro lunar, inculpatului E.C., prin serviciul T.

În lunile martie şi aprilie 2008, partea vătămată V.G.C. a fost pus în imposibilitatea de a-i plăti dobânda solicitată inculpatului E.C., fapt pentru care acesta i-a solicitat numărul de telefon al mamei sale pentru a o contacta în vederea preluării de către aceasta, printr-un înscris, a datoriei acumulate, lucru pe care partea vătămată V.G.C. I-a refuzat nedorind implicarea familiei sale.

În cursul lunii aprilie 2008, partea vătămată V.G.C. a fost anunţat telefonic de către mama sa, că se întâlnise cu inculpatul E.C., iar acesta a convins-o să preia datoria, încheind un act în acest sens.

Partea vătămată V.C., mama părţii vătămate V.G.C., a vândut un teren intravilan şi i-a plătit inculpatului E.C. până în luna iulie 2008, suma de 8.685 euro.

Tot în luna iulie 2008, partea vătămată V.G.C. s-a înapoiat din Spania, ocazie cu care a fost contactat de inculpatul E.C., şi i s-a adus Ia cunoştinţă că la acea dată are o datorie de 15.000 euro, cu toate că familia V. îi dăduse o sumă de aproximativ 13.000 euro.

Cu acea ocazie, dar şi ulterior, inculpatul E.C. a ameninţat-o pe partea vătămată V.G.C., cu exercitarea de acte de violenţă asupra sa şi familiei sale dacă nu îi înapoiază suma de 15.000 de euro.

Pentru a nu-l lăsa să-şi pună în practică ameninţările, partea vătămată V.G.C. i-a propus inculpatului E.C. o întâlnire în municipiul Slatina, stabilind ca loc de întâlnire Terasa „P.R.".

Inculpatul E.C. a fost de acord cu solicitarea părţii vătămate, sens în care la data de 29 iunie 2008, s-au întâlnit la terasa menţionată mai sus, unde era prezent şi inculpatul S.M. care se afla întâmplător în local împreună cu fiul său de aproximativ 3 ani. Aflând despre scopul întâlnirii dintre cei doi şi datorită faptului că îi cunoştea pe ambii, inculpatul S.M. a intervenit în favoarea părţii vătămate V.G.C. în momentul în care inculpatul E.C. a aflat ca nu-i fusese adusă suma de bani solicitată şi a început să devină agresiv verbal.

Totodată, pentru a impresiona partea vătămată V.G.C., dar şi pe inculpatul S.M., inculpatul E.C. I-a contactat telefonic pe un cunoscut membru al lumii interlope din Craiova, P.M. zis „C.I.", după care E.C. a efectuat o nouă convorbire telefonică, iar la scurt timp în acel local şi-au făcut apariţia doi lucrători de poliţie, aflaţi în timpul liber şi în ţinută civilă, în speţă, inculpaţii P.C.L.G. şi V.M., care s-au aşezat la o masă în apropiere.

Între partea vătămată V.G.C. şi inculpatul S.M. pe de o parte şi E.C. pe de altă parte s-a iscat un conflict violent, ocazie cu care inculpatul E.C. a pulverizat conţinutul unui spray iritant-lacrimogen asupra inculpatului S.M. şi a copilului acestuia, acesta fiind momentul în care partea vătămată V.G.C. a fugit, întrucât îi era frică de un conflict cu inculpatul E.C. Ulterior, partea vătămată V.G.C. a fost audiat în repetate rânduri la Poliţia Municipiului Slatina, cu privire la aspectele arătate mai sus, aceasta şi datorită faptului că inculpatul E.C. depusese o plângere penală împotriva sa şi a inculpatului S.M. pentru furtul, cu acea ocazie, a sumei de 40.000 RON. De asemenea şi inculpatul S.M. a formulat plângere penală împotriva inculpatului E., pentru violentele exercitate de acesta din urmă asupra sa şi a fiului său care a avut nevoie de internare ca urmare a acestei agresiuni.

Timp de aproximativ o lună, partea vătămată V.G.C. nu a mai fost contactat de inculpatul E.C., până când, cu ocazia unei vizite efectuate la socrii săi din comuna B., jud. Olt, şi-a făcut apariţia şi inculpatul E.C. care i-a propus ca modalitate de achitare a pretinsei datorii, renovarea a două apartamente şi a unei garsoniere amplasate în mun. Slatina.

Pentru a scăpa de datoria faţă de inculpatul E.C., şi implicit de ameninţările acestuia, partea vătămată V.G.C. a fost de acord cu această propunere. Timp de două luni, ajutat de şase colegi, partea vătămată V.G.C. a executat lucrări de renovare la cele trei imobile, lucrări pentru care partea vătămată V.G.C. ar fi trebuit să se achite de datoria solicitată şi, în plus, să primească o anumită sumă de bani pe care să o plătească celorlalţi muncitori, sumă rezultată din diferenţa de bani dintre cuantumul datoriei şi cel al contravalorii activităţilor executate.

Aproape de finalizarea lucrărilor, partea vătămată V.G.C. a fost invitat de către inculpatul E.C. la sediul firmei sale, situat într-un apartament din municipiul Slatina, strada P. pentru a-i înmâna o sumă de bani în vederea efectuării plăţii către muncitori, conform înţelegerii avute. Ajuns la locul de întâlnire, partea vătămată V.G.C. l-a găsit pe inculpatul E.C., însoţit fiind de inculpatul R.A. care avea în mână un cuţit, şi alţi trei bărbaţi, de etnie rromă.

Inculpatul E.C. a afirmat faptul că el, partea vătămată V.G.C., este cel care Ie datorează 15.000 de euro, iar cei patru bărbaţi sunt partenerii săi. Cei patru bărbaţi au înconjurat partea vătămată, iar inculpatul E.C. a afirmat că el renunţă la partea sa de 7500 euro, însă pentru restul datoriei va trebui să semneze un document din care să rezulte că îi datorează inculpatul R.A. suma de 7500 euro. În aceste condiţii, sub presiunea celor cinci bărbaţi care îl înconjurau, unul dintre aceştia fiind înarmat cu un cuţit, partea vătămată V.G.C. a acceptat să scrie un angajament de plată pentru suma de 7500 de euro către inculpatul R.A. fiind obligat să consemneze şi faptul că oferă drept garanţie materială un autoturism marca S.O., aparţinând soţiei sale V.M.

Cu acea ocazie i-au fost luate cheile autoturismului, aducându-i-se la cunoştinţă faptul că îi va fi înapoiat la momentul stingerii datoriei către inculpatul R.A.

După aproximativ două săptămâni, partea vătămată V.G.C. a fost contactată telefonic de inculpatul E.C., care i-a solicitat o întâlnire. Cu această ocazie inculpatul E.C. i-a propus ca pentru înapoierea autoturismului S.O., să semneze împreună cu soţia sa, V.M., un act notarial de împrumut, din care să rezulte că a primit suma de 40.000 RON, plătibili pe o perioadă de 5 ani, în rate lunare de 800 RON.

Pentru a-şi recupera autoturismul, partea vătămată V.G.C. a fost de acord, motiv pentru care s-a deplasat împreună cu soţia sa la Biroul Notarial B.R., indicat de către inculpatul E.C., unde erau aşteptaţi de acesta din urmă, care Ie-a solicitat actele de identitate şi Ie-a transmis să aştepte la un bar din apropiere redactarea actului notarial.

Revenind la biroul notarial, cei doi soţi au semnat în faţa notarului un contract de împrumut, prin care declarau faptul că au primit drept împrumut la data încheierii actului suma de 60.000 RON, cu termen de rambursare 3 ani, plătibili în rate lunare. Observând neconcordanţele între cele stabilite anterior cu inculpatul E.C. şi cele înscrise în actul notarial, partea vătămată V.G.C. a pus în discuţie acest lucru, însă inculpatul E.C. I-a obligat să semneze, în acest format, înscrisul respectiv afirmând că „este singura soluţie".

După semnarea actului notarial, inculpatul E.C. i-a condus pe soţii V. în faţa blocului unde locuia inculpatul R.A. pentru recuperarea autoturismului. Cu această ocazie, partea vătămată a constatat că autoturismul era deteriorat, iar pentru reparaţia ulterioară a plătit personal suma de 6000 RON.

După semnarea actului notarial, partea vătămată V.G.C. a început să-i plătească inculpatului E.C., lunar în fiecare zi de 28, suma de 1670 RON, fapt atestat şi prin chitanţe olografe depuse la dosarul cauzei.

Pentru a face rost de sumele de bani solicitate, partea vătămată V.G.C. s-a împrumutat de la diferite cunoştinţe şi a vândut diverse bunuri mobile, iar ulterior a plecat în Spania, la muncă. În luna iulie 2010, la întoarcerea din Spania, dat fiind faptul că nu achitase unele din ratele lunare, partea vătămată V.G.C. a continuat să fie ameninţat pentru plata ratelor restante. De frică, partea vătămată V.G.C. a început să plătească lunar câte două rate, adică suma de 3340 RON, acest fapt continuând până în luna septembrie 2010, când împotriva inculpatului E.C. s-a luat măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, iar ulterior a arestării preventive.

Partea vătămată V.G.C. a împrumutat efectiv de la inculpatul E.C. suma de 4500 euro, iar prin ameninţări a fost obligat să-i achite aproximativ 40.000 de euro.

În luna iulie 2008, având de achitat ratele în sistem leasing ale unui autoturism, partea vătămată B.R.C. a apelat la inculpatul E.C., pentru a-i împrumuta o sumă de bani de 1.000 RON, iar ulterior a mai împrumutat de la acesta sumele de 2.000 euro şi 2.500 euro. Cei doi au convenit ca, pentru suma împrumutată, partea vătămată B.R.C. să plătească o dobândă de 10% pe lună. După aproximativ 2-3 luni inculpatul E.C. a mărit dobânda la 30%, motivând aceasta prin faptul că partea vătămată nu ar mai putea restitui întreaga sumă datorată. Cunoscându-I ca o persoană violentă pe inculpat şi fiindu-i teamă pentru siguranţa sa şi a familiei, partea vătămată B.R.C. a acceptat aceste condiţii impuse în mod abuziv şi unilateral de inculpat, plătind până în luna august 2009 sumele solicitate.

13. Începând cu luna septembrie 2009, partea vătămată B.R.C. nu a mai avut posibilitatea să achite sumele impuse de inculpatul E.C. şi nu i-a măi achitat acestuia nicio sumă de bani.

În această situaţie, inculpatul E.C. zis „C.M.F.", a trecut la ameninţări la adresa părţii vătămate B.R.C., a membrilor familiei sale, dar şi a prietenilor acestuia. Inculpatul E.C., însoţit fiind de mai multe persoane de etnie rromă, a venit în repetate rânduri la apartamentul unde locuia partea vătămată B.R.C., pentru a o determina pe aceasta să continue achitarea dobânzii lunare.

Acest lucru a fost cunoscut de către partea vătămată de la vecini. Cu ocazia acestor "vizite", inculpatul E.C. şi celelalte persoane au zgâriat uşa de la intrare, desenând cruci pe aceasta.

Partea vătămată a găsit în uşa apartamentului mai multe bilete scrise olograf din partea inculpatului E.C., bilete anexate la dosarul cauzei, şi care reprezentau somaţii din partea acestuia pentru a-l căuta, întrucât, „în caz contrar, o să-l caute inculpatul E.C. pe acesta".

Urmare a acestor "vizite" făcute de inculpatul E.C. partea vătămată B.R.C. a fost nevoită să se mute într-o garsonieră, unde a fost găsită din nou de inculpaţi.

Ulterior, partea vătămată B.R.C. s-a mutat la domiciliul părinţilor săi, unde în scurt timp a început să fie căutat de către inculpatul E.C. care uneori era însoţit de către inculpatul S.l.

Constatând apariţia acestora, partea vătămată B.R.C. s-a ascuns în casă, iar cei doi inculpaţi au purtat o discuţie cu tatăl acestuia, martorul P.M., la adresa căruia au adresat injurii şi ameninţări de genul: „într-o noapte pe furtună, la cântatul cocoşilor vor intra peste ei", „vor lua de pe stradă soţia şi copilul părţii vătămate B.R.C.", „iar, ulterior, îi vor omorî dacă nu plătesc", „datoria n-o să se termine niciodată, este pe viaţă şi vor munci pentru el".

Din declaraţiile părţii vătămate rezultă faptul că a fost contactat deseori telefonic de inculpatul E.C., care insista ca acesta să meargă la un notar public pentru întocmirea unor documente de înstrăinare a unui teren aparţinând tatălui său, însă aceasta a refuzat.

Martorul P.M., tatăl părţii vătămate B.R.C., a arătat faptul că, în luna august 2009, a aflat despre problemele pe care fiul său le are cu un cămătar pe nume E.C., iar în luna mai fiul său s-a mutat la el, din cauza ameninţărilor pe care le primea din partea inculpatul E.C.

De asemenea, martorul a confirmat faptul că în data de 17 iulie 2007, la domiciliul său au venit doi bărbaţi, în persoana inculpaţilor E.C. şi S.I., cu un autoturism marca B., cu numărul de înmatriculare B-xx-xxx, şi l-au întrebat cu privire la locul unde se află partea vătămată B.R.C. Neprimind un răspuns mulţumitor de la acesta, inculpaţii E.C. şi S.l. au început să-i aducă injurii şi să-l ameninţe cu privire la siguranţa sa şi a familiei.

Un coleg de serviciu al părţii vătămate, martorul D.V., a declarat faptul că, în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010 a fost contactat de mai multe ori, telefonic sau direct, de către inculpatul E.C. sau apropiaţi ai acestuia, care l-au întrebat, unde se află prietenul său, ameninţându-I sau în alte daţi oferindu-i sume de bani pentru a le da această informaţie. De asemenea, martorul a declarat faptul că inculpatul E., însoţit de alte persoane, veneau deseori la poarta fabricii unde lucra împreună cu partea vătămată B.R.C., pentru a-l prinde pe acesta şi a-i aplica corecţii fizice.

14. În cursul anului 2008, partea vătămată B.A. a solicitat un împrumut de la inculpatul E.C. în sumă de 1300 RON, pentru care acesta din urmă i-a stabilit o dobândă lunară de 400 RON, plătibilă în aceeaşi zi a fiecărei luni.

Partea vătămată B.A. a achitat aceasta sumă lunar, până în luna aprilie 2010. Ca şi modalitate de achitare a dobânzii lunare către inculpatul E.C., partea vătămată era contactată telefonic cu o zi înainte de data stabilită pentru plata dobânzii de către inculpata R.M.E. „secretara" lui "C.M.F.". Aceasta îi reamintea părţii vătămate că a doua zi are de plătit inculpatului E.C. dobânda aferentă împrumutului, iar în ziua următoare " C.M.F." contacta şi el partea vătămată, stabilindu-i ora şi locul în care va trebui să plătească banii.

Până în luna aprilie 2010, partea vătămată B.A. a reuşit să achite dobânda impusă de inculpat, însă după acesta dată, datorită unor probleme familiale şi financiare nu a mai reuşit să achite la termene fixate această sumă.

Din acest moment, inculpatul E.C. a început să recurgă la acţiuni de ameninţare şi şantaj asupra părţii vătămate, iniţial prin invocarea faptului că banii cu care împrumutase partea vătămată nu erau de fapt ai lui, ci ai unor cumnaţi de-ai săi de etnie rromă din Craiova, care se vor supăra atunci când vor constata că nu îşi vor mai primi banii şi vor veni peste ea pentru a rezolva problema în felul lor. Aceste ameninţări aveau loc în biroul lui E.C. din municipiul Slatina.

Întrucât, partea vătămată i-a comunicat că nu mai are de unde să facă rost de bani pentru a achita dobânda şi că în perioada 2008-2010 a achitat cu mult peste suma de 1300 RON împrumutată efectiv, inculpatul E.C. i-a spus că nu are ce-i face că, trebuie în continuare să plătească, iar dacă nu mai are bani îi va indica el o altă persoană care îl va putea împrumuta, un anume „l.Ţ.", despre care partea vătămată ştia că este o persoană extrem de violentă, aflată în anturajul inculpatului E.C. Cu acelaşi prilej, " C.M.F." i-a spus că dobânda solicitată de inculpatul S.l. va fi de 100% şi va trebui să o accepte pentru a nu avea probleme.

Mai mult, în prezenţa părţii vătămate, în mai multe rânduri, inculpatul E.C. a contactat telefonic două persoane din anturajul său, cunoscute şi de partea vătămată B.A., mai precis, "l.Ţ." şi "P." (inculpaţii S.l. şi M.V.), cărora Ie-a comunicat că partea vătămată nu mai are bani şi a început să îl supere, transmiţându-le să se ocupe ei în felul lor de recuperarea banilor.

După aceste convorbiri, inculpatul E.C. trecea la ameninţări directe asupra părţii vătămate căreia, îi spunea că, dacă nu va achita datoriile impuse, o va da pe mâna ţiganilor, inducându-i acesteia o puternică stare de teamă, presiune şi instabilitatea psihică.

Inducându-i prin ameninţări şi şantaj teama, inculpatul E.C. şi-a putut duce la bun sfârşit planul iniţial, şi anume, acela de a face rost prin orice mijloace de alte sume mari de bani şi/sau bunuri imobile de la partea vătămată, oferindu-i varianta semnării unor alte documente de împrumut de bani, în care erau menţionate sume mult mai mari decât cea împrumutată iniţial, şi pe care partea vătămată Ie-a semnat de frică deşi, în realitate, nu primise sumele consemnate în respectivele documente.

În atare condiţii, s-a ajuns ca, în luna mai 2010, partea vătămată B.A. să semneze o chitanţă prin care recunoştea că a împrumutat de Ia inculpatul E.C. suma de 7000 RON, iar în luna iunie o altă chitanţă prin care recunoştea o datorie nereală de 15000 RON.

În luna imediat următoare, partea vătămată a fost nevoită să mai semneze un alt document în care se consemna că ar fi împrumutat şi pe cale de consecinţă datorează inculpatului E.C. suma de 30.000 RON.

În luna august 2010, în aceleaşi condiţii, partea vătămată B.A., de frică, a mai semnat un alt înscris intitulat "chitanţă", în care figura cu o datorie de 48.000 RON către inculpata R.M.E., inculpatul E.C. figurând ca şi martor.

În aceeaşi zi, cu semnarea celei din urmă "chitanţe", inculpatul E.C. a continuat să ameninţe partea vătămată şi profitând de teama insuflată acesteia, i-a solicitat şi garanţi suplimentare, mai precis, imobilul pe care aceasta îl deţinea în localitatea C., judeţul Olt.

Inculpatul E.C. a solicitat părţii vătămate să meargă să îi arate casa respectivă, obligându-o ulterior să accepte şi să semneze împreună cu soţia sa o procură notarială prin care să-l împuternicească pe inculpat să îi vândă casa din localitatea C., dacă nu îşi va achita datoria de 48.000 RON.

Datorită ameninţărilor la care era supus atât el cât şi ceilalţi membrii ai familiei sale de către inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, partea vătămată B.A. a mers împreună cu soţia sa la un birou notarial din municipiul Slatina, unde i-a fost dat să semneze o procură ce era deja întocmită, neprimind nici un exemplar al acesteia. Mai mult, cu ocazia semnării nu a fost prezentă şi inculpata R.E., persoană care era menţionată în respectiva procură şi care era cunoscută ca fiind concubina inculpatului E.C.

Întreaga activitate infracţională, constând în ameninţări adresate părţii vătămate şi membrilor familiei, pentru a o determina să semneze înscrisuri ce consemnau existenta unor împrumuturi necontractate sau datorate, toate acestea culminând cu semnarea procurii notariale amintite, ce-i permitea inculpatului E.C. să vândă imobilul deţinut de partea vătămată, a fost consecinţa presiunilor exercitate de membrii grupului infracţional organizat, pentru a-şi satisface nevoile financiare.

Pe de altă parte, încă de la acordarea primului împrumut părţii vătămate, inculpatul E.C. a avut încă de la început reprezentarea faptelor ce urma să le săvârşească urmărind obţinerea în final a unui câştig cât mai mare de pe urma părţii vătămate B.A., chiar şi prin săvârşirea unor fapte de natură penală.

Se observă faptul că unul dintre martorii folosiţi de către E.C. la întocmirea unei chitanţe este chiar R.A., persoană aflată în anturajul acestuia şi care era folosit, la rândul său la recuperarea dobânzilor, aşa cum rezultă din declaraţiile altor părţi vătămate şi martori audiaţi în cauză.

15. Partea-vătămată D.V. deţinea în anul 2008 SC V.O.N. SRL, societate ce avea ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul de produse IT. Pentru ca acesta societate să-şi desfăşoare activitatea avea nevoie de o infuzie de capital, astfel că partea vătămată a fost nevoită să împrumute bani cu dobânzi cămătăreşti. În aceste condiţii l-a contactat telefonic pe inculpatul E.C., despre care ştia că acordă astfel de împrumuturi. La întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul, partea vătămată a solicitat şi obţinut de la acesta suma de 200.000.000 ROL cu o dobândă lunară de 15% adică 30.000.000 ROL.

Partea vătămată a declarat că, pentru achitarea la timp a dobânzii împrumutui, era sunată de fiecare dată cu o zi înainte de data scadentă de inculpata R.M.E. care îi reamintea „obligaţiile”, pe care le avea. În luna aprilie 2008, partea vătămată a mai a solicitat şi obţinut inculpatul E.C. suma de 100.000.000 ROL cu o dobândă lunară de 20%. La sfârşitul verii anului 2008, partea vătămată a achitat integral împrumuturile pe care luase de la inculpatul E.C.

Pe fondul aceloraşi probleme financiare înregistrate de societate, la sfârşitul anului 2008, partea vătămată a mai împrumutat de la inculpatul E.C. suma de 13.000 euro, pentru care urma să achite lunar 2.600 euro reprezentând dobânda. Deşi pentru împrumuturile anterioare partea vătămată încheiase cu inculpatul numai chitanţe olografe, acesta i-a solicitat, de această dată, ca pe lângă chitanţa din care rezulta că primise de la inculpata R.M.E. suma de 15.600 euro (13.000 euro, împrumutul propriu-zis şi 2.600 dobânda) să emită drept garanţie o filă CEC către inculpată. Timp de 10 luni partea vătămată de achitat inculpaţilor suma de 26.000 numai dobândă.

La data de 20 octombrie 2008 partea vătămată a mai solicitat inculpatului E.C. suma de 5.000 euro, ce i-a fost acordată de inculpata R.M.E., dar cu o dobândă de 30% lunar. Pe lângă chitanţa olografă inculpaţii i-au solicitat părţii vătămate drept garanţie materială un autoturism marca A.

În contul datoriei partea vătămată a convenit cu inculpatul E.C. să efectueze mai multe lucrări de construcţie la casa pe care acesta şi-o construia în comuna B., judeţul Olt.

După ce partea vătămată a executat lucrările convenite, sub pretextul că acestea nu au fost executate în termen, inculpatul a refuzat să recunoscă stingerea datoriei, astfel că partea vătămată, de frică, a fost nevoită să achite suma de 20.500 euro, numai datorie, în perioada octombrie 2009-martie 2010. Începând din acesta lună partea vătămată simţindu-se nedreptăţit, a încercat încă odată, să rezolve pe cale amiabilă problema datoriei cu inculpaţii. Aceştia i-au spus că sunt de acord să reducă dobânda la 10% lunar cu condiţia însă să semneze un înscris din care rezulta că datora suma de 22.000 euro. Întrucât, în primă fază, prin semnarea acestui înscris dobânda lunară ce urma să o plătescă se reduce la 2.200 euro, faţă de 4.100 partea vătămată a semnat înscrisul în cauză. Începând cu luna mai 2010 partea vătămată nu a mai putut achita dobânda, inculpatul E.C. i-a mărit dobânda cu 50-70%, motivându-i că a plătit altcineva banii pentru el, începând totodată să recurgă la ameninţări. Deşi a mai încercat să rezolve problema acestui împrumut, lasându-i drept garanţie şi un autoturism marca S. nu a reuşit să ajungă la un consens cu inculpaţii. Tot în acest scop, partea vătămată a mai apelant şi Ia inculpatul C.l.C. zis „N.".

Deşi din actul de trimitere în judecată rezultă o altă situaţie de fapt, din declaraţiile părţii vătămate rezultă că toate convorbirile telefonice dintre C. şi E. şi toate întâlnirile dintre aceşti doi inculpaţi, făceau parte dintr-o strategie pusă la punct de partea vătămată D.V. şi incultatul C.l.C. pentru tergiversarea plăţii sumelor exorbitante ce îi erau cerute părţii vătămate.

Pentru recuperarea pretinsei datorii inculpatul E.C., însoţit fiind de inculpaţii M.V., şi S.l., în mod repetat au ameninţat şi şantajat partea vătămată că în cazul în care nu achita banii solicitaţi va avea de suferit, că "J." are cinci fraţi ţigani şi că o să vină cu ei peste partea vătămată sau peste părinţii săi şi o să-i agreseze fizic.

Din declaraţia părţii vătămate, în contradicţie cu actul de trimitere în judecată, rezultă faptul că niciodată D.V. nu I-a cunoscut pe inculpatul A.A. şi nici nu a auzit numele acestuia sau porecla „R.".

În vara anului 2010 partea vătămată a fost agresată fizic de către inculpatul E.C., care a fost însoţit la comiterea acestor fapte de inculpaţii M.V. zis "P." şi S.l. zis "l.R.".

Constatând că de la partea vătămată nu va putea recupera pretinsele datorii, în vara anului 2010, inculpatul E.C. I-a contactat telefonic pe martorul D.F., tatăl părţii vătămate căruia i-a solicitat să se întâlnească, acesta din urmă conformându-se.

La întâlnirea pe care cei doi au avut-o, după ce inculpatul, în scop de intimidare i-a spus cum acţionează el „şi partenerii săi”, despre care a afirmat că sunt din Craiova şi în număr de şase şi că în vedere recuperării banilor au intrat peste o persoană noaptea în casă, că a făcut investigaţii cu privire la familia fiului martorului, spunându-i că este la curent cu proprietăţile pe care le deţine în Slatina şi la ţară, i-a spus că fiul său îi datorează suma de 30.000 euro. Martorul, fără a nega datoria fiului său, i-a spus inculpatului că doreşte să aibă o discuţie cu fiul său şi numai după aceea va vedea cum va rezolva problema.

Ulterior acestei întâlniri, martorul a discutat cu fiul său, care i-a spus că nu mai datorează nici o sumă de bani inculpatului. În urma discuţiei cu partea vătămată martorul a continuat să fie contactat telefonic de către inculpatul E.C. care I-a ameninţat că în situaţia în care nu va achita suma de bani pretinsă fiul său va avea de suferit spunându-i că „o să-l fac legumă".

În cele din urmă, martorul semnat o chitanţă prin care se angaja să achite lunar suma pretinsă de inculpat. Partea vătămată apreciază că a achitat de teamă inculpatului E.C. suma de aproximativ 60.000 euro.

16. În toamna anului 2008, fiind angajat şofer pe taxi şi având nevoie de o sumă mai mare de bani pentru demararea unei afaceri, partea vătămată M.M.E. şi mama acestuia M.E. i-au solicitat un împrumut inculpatului E.C.

Acesta a fost de acord să le acorde un împrumut în sumă de 30.000 RON, solicitându-le să accepte plata lunară a unei dobânzi de 6000 RON şi să fie de acord cu parafarea unui act notarial în care să se consemneze împrumutul.

S-a ajuns astfel la întocmirea unui act notarial la B.N.P. B.R. din Slatina, autentificat la data de 30 decembrie 2008, prin care partea vătămată M.M.E. şi M.E. recunoşteau primirea cu titlu de împrumut a sumei de 36.000 RON de la inculpatul E.C., fiind totodată de acord cu termenul de restituire de 28 iunie 2009, în rate lunare egale.

În realitate suma primită a fost de doar 30.000 RON.

După semnarea acestui act, timp de trei luni, mai exact până în luna martie 2009, partea vătămată M.M.E. a achitat direct sau prin intermediul mamei sale M.E. suma de 18.000 RON, în rate egale de 6000 RON lunar, pe data de 28 a fiecărei luni, conform celor impuse de concubina inculpatului E.C., inculpata R.E.M.

Începând cu luna-aprilie 2009, deşi, partea vătămată l-a contactat pe inculpatul E.C. în vederea achitării datoriei, acesta nu a mai putut fi găsit nici direct, nici telefonic.

Reuşind să-l contacteze telefonic după câteva luni, " C.M.F." i-a comunicat părţii vătămate că nu sunt probleme dacă nu a achitat rata pe o lună, după care, în luna iunie 2009 a vizitat-o pe partea vătămată M.M. în comuna O. şi a întrebat ameninţător "de ce nu i-a dat banii şi când va plăti", comunicându-i totodată că din cauza neplăţii dobânzilor lunare, datoria a crescut la 100.000 RON.

La circa o săptămână, după acest eveniment, acesta a revenit în localitatea respectivă cu autoturismul B., însoţit de alte persoane recunoscute de partea vătămată cu apelativele de "C.H.", "R." şi "M.".

Aceştia l-au ameninţat că dacă nu îşi va plăti datoria de 100.000 RON va avea probleme pentru că banii împrumutaţi erau şi ai lor.

În perioada iulie-august 2009, partea vătămată M.M.E. a fost vizitată în numeroase rânduri de către inculpatul E.C., care de fiecare dată era însoţit de inculpaţii S.l. şi M.V., adresându-i acestuia şi celorlalţi membrii ai familiei ameninţări cu moartea. Cu aceste ocazii inculpaţii l-au ameninţat cu răpirea soţiei şi obligarea acesteia de a se prostitua şi chiar ameninţări directe cu moartea: „te vom tăia", "te vom băga în portbagajul maşinii" sau „vei ajunge hrană pentru peşti".

Aceste aspecte sunt confirmate de declaraţiile martorilor M.E. şi M.A., care, prezenţi fiind la domiciliu părţii vătămate cu ocazia vizitelor făcute de inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, pe care el îl coordona, au fost şi ei în mod direct ameninţaţi cu moartea de către inculpaţi.

De remarcat, este fraza care era repetată, în mod obsesiv, de inculpatul E.C. cu ocazia ameninţărilor aduse victimelor, şi anume „te vom vizita pe o vreme ploioasă, la cântatul cocoşilor".

Ameninţările au continuat asupra părţii vătămate M.M.E. şi prin intermediul mesajelor pe telefonul mobil.

Din modul de operare conturat în cazul părţii vătămate M.M.E. rezultă, fără echivoc, că inculpatul E.C. a urmărit încă de la început obţinerea în mod necuvenit, prin violenţă, şantaj şi ameninţări, a unor câştiguri băneşti mult mai-mari decât suma împrumutată, apelând în acest sens la ajutorul unora dintre ceilalţi inculpaţi în cauză.

Urmărind, ca de altfel şi în cazul celorlalte părţi vătămate, obţinerea în mod fraudulos a bunurilor mobile sau imobile pe care acestea le deţineau, sub pretextul neachitării dobânzilor calculate în mod nejustificat şi în cazul părţii vătămate M.M.E., membrii grupului infracţional organizat, condus şi coordonat de inculpatul E.C. au recurs la ameninţări şi şantaj.

Astfel, în ziua 22 septembrie 2009, inculpatul E.C. însoţit fiind de inculpaţii S.l., M.V., M.M., S.N., au urmărit şi oprit în trafic partea vătămată, în timp ce aceasta conducea autoturismul marca M. cu numărul de înmatriculare OT-xx-xxx, aparţinând numitei T.V.

Pentru oprirea în trafic a părţii vătămate, inculpaţii conducând două autoturisme, unul marca B., iar celălalt marca V. cu numere de Italia, i-au blocat calea de acces şi din aceste autoturisme au coborât inculpaţii E.C., M.M. zis "F." şi S.N. zis "C.H.".

Inculpatul E.C. a început să exercite violenţe verbale şi fizice asupra părţii vătămate, însă însoţitorul său, inculpatul M.M. s-a interpus între partea vătămată şi E., împiedicândul pe acesta din urmă să-l mai îmbrâncească pe M.E.

Partea vătămată a fost obligată să-i însoţească pe inculpaţi în Slatina, la biroul notarial B.R. pentru a-i semna o procură în favoarea inculpatului E.C., prin care acesta din urmă era împuternicit de partea vătămată să vândă apartamentul deţinut în Slatina. Înainte de plecarea spre Slatina, inculpatul E.C. i-a spus inculpatului S.N. să urce în autoturismul condus de partea vătămată ca să nu fugă însă din noi M.M. l-a temperat din noi pe inculpat, ajungând să se certe cu acesta.

Odată ajunşi în Slatina, presiunile şi ameninţările exercitate asupra părţii vătămate M.M.E. au continuat cu scopul de a o determina să semneze împuternicirea dată inculpatului E.C. pentru a-i vinde apartamentul.

Pentru a învinge orice rezistenţă a părţii vătămate aceasta a fost obligată de către inculpatul E.C. să urce în autoturismul său marca B. După ce partea vătămată a urcat în acest autoturism, în condiţiile arătate, a constatat că pe bancheta din spate a acestuia se afla inculpatul M.V. zis "P.", care avea în mână o sabie şi care a ameninţat partea vătămată că nu are de ales şi va trebui să accepte semnarea actului notarial, în caz contrar urmând să devină „hrană pentru peşti".

Sub impulsul stării de teamă indusă de tot ceea ce se întâmplase partea vătămată a fost nevoită să semneze la B.N.P. B.R. procura notarială autentificată prin încheierea din 22 septembrie 2009, prin care, aşa cum arătam mai sus, inculpatul E.C. era împuternicit „să vândă cui va crede de cuviinţă chiar şi sie însuşi la preţul de 100.000 RON apartamentul deţinut de partea vătămată.

Imediat după semnarea procurii, inculpatul E.C. a mers la apartamentul în cauză, profitând de faptul că o deposedase pe partea vătămată M.M.E. de chei, schimbând încuietorile şi împiedicând astfel victima de a mai avea acces la imobilul respectiv şi la bunurile rămase în interiorul acestuia.

Acţiunile concertate de ameninţare şi şantaj asupra părţii vătămate M.M.E. au continuat şi în anul 2010, când în luna august acesta a fost vizitat la reşedinţa din localitatea O. de inculpatul E.C. care era însoţit de inculpaţii S.l. şi M.V. Acesta din urmă, s-a dezbrăcat de tricou şi a început să agite o sabie ameninţând cu moartea partea vătămată M.M.E. şi părinţii acesteia, stabilindu-i un ultim termen de plată de 25 octombrie 2010, dată la care partea vătămată urma să fie omorâtă dacă nu achita inculpatului E.C. sumele solicitate de acesta.

Tensiunea şi starea de teamă indusă părţii vătămate şi familiei sale, cu acest prilej, l-au determinat pe martorul M.A., tatăl părţii vătămate M.M.E. să apeleze 112, solicitând sprijinul poliţiei şi sesizând pericolul în care se afla familia sa.

Ulterior, partea vătămată M.M.E. a fost chemată la organele de poliţie din Slatina unde a depus plângere, înregistrându-se dosarul penal nr. 4507/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina care, după arestarea preventivă a membrilor grupului infracţional organizat a fost înaintat către D.LI.COT - Serviciul Teritorial Craiova şi conexat prin ordonanţa din 22 noiembrie 2010 la dosarul de bază nr. 182D/P/2010.

Aspectele referitoare la "vizitele" membrilor grupului infracţional organizat la locuinţa părţii vătămate din localitatea O. şi ameninţările aduse acesteia sunt confirmate de declaraţiile martorilor T.V., T.N., M.E. şi M.A., aceştia din urmă fiind în mai multe rânduri vizaţi la rândul lor şi ameninţaţi, întrucât erau părinţii părţii vătămate M.M.E.

17. În cursul anului 2008, ca urmare a unor datorii acumulate de fiul său P.V.C., martora T.M. şi mama acesteia, partea vătămată T.D. au apelat la inculpatul E.C., din comuna B., jud. Olt, cunoscut cu apelativul „C.M.F.", solicitându-i acestuia să le împrumute cu bani.

Astfel, în anul 2008, în două sau trei rânduri, părţile vătămate T.D. şi T.M. au împrumutat de la acesta suma totală de 40.000 RON.

De fiecare dată când împrumutau de bani, inculpatul E.C., le stabilea în mod unilateral o dobândă lunară de 10%-20%, din împrumut plătibilă la o dată fixă a fiecărei luni, întocmind chitanţe de mână în care erau menţionate ca acordate cu titlu de împrumut sume mult mai mari decât cele primite în realitate de părţile vătămate.

În perioada 2008 - ianuarie 2010, partea vătămată T.D. şi fiica sa T.M. au achitat lunar câte 5000 RON inculpatului E.C., sumă ce reprezenta dobânzi ale banilor împrumutaţi anterior.

Aceste sume erau plătite fie direct inculpatului E.C., fie concubinei sale, inculpata R.M.E., cunoscută sub apelativul „J."- contabila lui " C.M.F.".

Cu fiecare ocazie în care partea vătămată T.D. sau fiica sa nu reuşeau să achite la data impusă dobânda lunară, întârziind una - două zile, din partea inculpatului E.C. şi a persoanelor din anturajul său începeau presiunile asupra familiei acesteia, constând în ameninţări verbale şi vizite efective la domiciliul din localitatea O., pentru a face rost de bani şi a achita.

Din cauza faptului că nu mai putea face faţă presiunilor şi nu reuşea să facă rost în fiecare lună de sumele de bani solicitate, în luna ianuarie 2010 partea vătămată T.M. a plecat din ţară.

Cu toate acestea, până în luna iunie 2010, partea vătămată T.D. a apelat şi la alţi vecini din localitatea de la care a cerut bani cu împrumut pentru a putea achita dobânzile către inculpatul E.C.

Deoarece nu a mai avut bani să achite dobânzile lunare, partea vătămată T.D. a devenit victima ameninţărilor cu violenţa, injuriilor şi agresiunilor fizice exercitate de gruparea coordonată de inculpatul E.C. care în mod frecvent îşi făceau apariţia la domiciliul acesteia.

Astfel, în luna august 2010, după ce în prealabil a fost ameninţată în repetate rânduri de către inculpatul E.C. prin intermediul telefonului mobil, s-au prezentat la locuinţa din localitatea O., judeţul Olt, inculpatul E.C. şi alţi doi bărbaţi de etnie rromă pe care victima îi cunoştea sub numele de „I." şi respectiv „P.".

Fără a avea încuviinţarea părţii vătămate T.D., cei trei au intrat în curtea imobilului şi în mod violent şi autoritar i-au solicitat acesteia să le restituie pe loc suma de 40.000 RON.

Ca urmare a refuzului părţii vătămate de a le da aceşti bani, inculpatul E.C. a ridicat asupra ei un baston de cauciuc simulând o lovitură, iar unul din bărbaţii ce-l însoţeau, şi anume „P.", a lovit victima în cap cu pumnii ameninţând-o că o va viola chiar acolo, motivând că banii împrumutaţi anterior de la inculpatul E.C. sunt de fapt şi banii lui şi că trebuie restituiţi imediat.

Inculpatul E.C. i-a solicitat victimei să vândă casa pe care o deţine pentru a face rost de bani şi a-i plăti dobânzile şi datoria.

În mai multe rânduri inculpatul E.C. a făcut vizite la domiciliul părţii vătămate T.D. şi la barul deţinut de fiica acesteia, martora T.M., aflat în vecinătatea imobilului, de fiecare dată însoţit de câte două sau trei persoane din anturajul său, ocazie cu care se adresau părţilor vătămate ameninţări cu fapte de violenţă şi chiar cu moartea asupra sa, a fiicei sale şi a nepotului.

18. La sfârşitul anului 2008, pe fondul unor probleme financiare înregistrate de societatea pe care o deţinea, împreună cu sora şi mama sa, partea vătămată Z.F.R., a împrumutat de la numitul E.C. suma de 300.000.000 ROL cu dobândă lunară de 30%. Ulterior, în vederea restituirii sumelor împrumutate E.C. împreună cu alte persoane au recurs la ameninţare şi şantaj determinând partea vătămată să restituie sume de bani nedatoraţi. Astfel, partea vătămată, deţinea în anul 2008 o societatea comercială ce administra barul "P." din municipiul Slatina. În toamna anului 2008, partea vătămată I-a cunoscut pe inculpatul E.C. despre care a aflat că acorda împrumuturi, fără garanţii materiale, cu o dobândă lunară de 30%.

În luna octombrie 2008, societatea administrată de partea vătămată avea grave probleme financiare, motiv pentru care, a fost nevoită să împrumute, iniţial, de la inculpatul E.C. suma de 120.000.000 ROL cu o dobândă lunară de 30%.

Ulterior, prin intermediul martorelor D.I. şi P.M., sora şi respectiv mama părţii vătămate, aceasta a mai împrumutat diverse sume de bani, ajungându-se în cele din urmă Ia suma totală de 300.000.000 ROL, pentru care achita lunar suma de 90.000.000 ROL lunar. Potrivit declaraţiei părţii vătămate toate sumele rezultate din încasările societăţii i le dădea lunar inculpatului E.C., această stare de fapt perpetuându-se timp de 12-13 luni.

În cele din urmă, începând cu luna decembrie 2009, partea vătămată a fost nevoită să închidă barul. După acest moment, partea vătămată, deşi, achitase inculpatului E.C. suma de aproximativ 900.000.000 ROL, a fost în imposibilitatea de a mai achita lunar dobânda solicitată de inculpat, astfel că acesta a început să o ameninţe, atât pe ea cât şi membrii familiei sale, în sensul că „dacă nu îi plăteşte dobânda, împreună cu partenerii lui vor avea grijă ca eu, mama, sora şi soţul meu, să fim urmăriţi şi pe unde ne prind ne omoară în bătaie, afirmând că o să ne bată în aşa fel nu o să lase semne pentru a nu-l putea reclama, că îi va lua cu forţa maşina, că o să vină cu ţiganii peste mine să mă cotonogească, că o vor prinde pe sora mea şi o vor cotonogi, că o vor tunde, o va introduce în portbagajul maşinii sale şi o vor arunca în Olt".

Mai mult decât atât, inculpatul E.C. i-a cerut părţii vătămate să o convigă pe sora sa să întreţină relaţii intime cu el pentru a-i şterge datoria, solicitare refuzată.

În paralel cu ameninţările adresate direct sau telefonic părţii vătămate, inculpatul E.C. a ameninţat şi pe martorele D.I. şi P.M. Potrivit declaraţiilor celor două date atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, inculpatul E.C. Ie-a ameninţat că el împreună cu „ţiganii" le vor prinde şi le vor omorî, că le va bate fără să lase semne, iar el nu va păţi nimic, întrucât are foarte multe cunoştinţe în poliţie şi în instanţă şi că nu suflă nimeni în faţa lui afirmând chiar că l-a bătut şi pe procurorul l.

Inculpatul E.C., însoţit de alte persoane, a venit de mai multe ori şi la domiciliul părţii vătămate şi martorilor, însă, de frică, acestea nu i-au deschis uşa. Un astfel de episod a avut loc în luna iulie 2010 când, văzând că nu îi este permis accesul în locuinţă a coborât în parcarea blocului unde a început să ţipe solicitând aeestora (partea vătămată, martori), să iasă să discute.

Faptele reţinute în sarcina inculpatului E.C., constând în aceea că, împreună cu inculpata R.E.M., inculpatul S.l. şi incuIpatuI M.V., au constituit un grup infracţional organizat, în scop de şantaj, specializat în acordarea de împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti. În perioada 2004-2010 a acordat părţilor vătămate T.M.S., T.S., T.G., C.E., Z.F.R., V.G.C., T.D., C.Ş., M.M.E., Ş.E., B.A., D.V.G., C.D., D.M.C., Ş.I., M.F., D.V., P.E., S.D., B.I., M.M. şi B.R., diverse sume de bani cu dobânzi cămătăreşti. Ulterior, însoţit fiind de ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, a recurs la acte de ameninţare, şantaj, violare de domiciliu (parte vătămată T.D.), înşelăciune (constând în majorarea unilaterală şi nejustificată a dobânzilor inţial convenite cu părţile vătămate), tâlhărie (parte vătămată T.F., P.E., V.G.) pentru recuperarea acestor împrumuturi, precum şi fapta de a deţine muniţie fără autorizaţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, violare de domiciliu, şantaj, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, tâlhărie şi efectuarea nelegală de operaţiuni cu arme şi muniţii, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 192 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A apreciat prima instanţă că, atât latura subiectivă a infracţiunilor pentru care a fost acuzat acest inculpat, precum şi latura obiectivă se regăsesc întrunite în faptele săvîrşite de inculpatul E.C., aşa cum ele au fost descrise mai sus, iar singura infracţiune care a ridicat discuţii în dezbaterile cauzei a fost aceea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la această infracţiune a reţinut următoarele:

Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă existenţa unei structuri organizate înfiinţată de inculpatul E.C. împreună cu R.E., ajutaţi fiind la început de inculpaţii S.l. şi M.V.

În accepţiunea dispoz. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În raport de dispoziţiile legale menţioante, există un grup infracţional organizat dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea plşanului infracţional.

În cauza dedusă judecăţii, persoanele ce au fost condamnate, au acţionat pentru o perioadă de timp apreciabilă, în mod coordonat, coordonarea făcând-o inculpatul E.C. în scopul obţinerii de către acesta a unor sume de bani necuvenite prin constrângerea psihică şi în unele cazuri chiar fizică a unor sume exorbitante de bani, sume nedatorate.

Deşi apărarea inculpaţilor din palierele de execuţie ale grupului infracţional a arătat faptul că nu s-a făcut în cauză dovada beneficiilor financiare realizate de către aceşti inculpaţi, motiv pentru care în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa grupului infracţional organizat, instanţa nu poate reţine această apărare întrucât deşi nu există probe concrete cu privire la cuantumul beneficiilor în acest sens, nu se poate reţine că faptele acelor inculpaţi, fapte grave, au fost făcute în mod gratuit.

Prima instanţă a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul E.C. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, nu a fost rezultatul unei înţelegeri îhtîmplătoare, spontane ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, membrii grupului având în mod repetat acelaşi rol şi aceeaşi contribuţie la executarea planului infracţional, fiind îndeplinite astfel cerinţele „grupului infracţional organizat", aşa cum acesta este definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În concret, în baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, s-a reţinut că inculpatul E.C. a avut rolul de lider, coordonator al grupării infracţionale, el fiind acela care se ocupa de acordarea împrumuturilor către părţile vătămate şi în colaborare cu R.M.E. elaborau un plan de extorcare de la părţile, vătămate a unor sume de bani nedatorate.

Constatând că faptele există şi că au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege în condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a dispus condamnarea.

La individualizarea sancţiunilor ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi toate celelalte date care particularizează atât faptele comise cât şi persoana infractorului.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora dar şi conduita a procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, prima instanţă a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de cu închisoarea orientate mult peste minimul special prevăzut de lege, se ating scopurile pedepsei astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte starea de recidivă în care se află inculpatul E.C., prima instanţă a reţinut că prin actul de sesizare s-a reţinut faptul că acesta s-ar afla în stare de recidivă post-executorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Din cercetările făcute de instanţă în acest sens, s-a reţinut că din fişa de cazier judiciar referitoare Ia acest inculpat, cazier destul de abundent în condamnări, rezultă faptul că prin sentinţa penală nr. 95 din 02 martie 2000 a Tribunalului Dolj, s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 4 ani, 8 luni şi 9 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani şi 13 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 1196/97 a Judecătoriei Craiova, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Din probatoriul cauzei s-a reţinut faptul că deşi E.C. obişnuia încă din anul 2004 să acorde împrumuturi cămătărăşti la acel moment această faptă nu era sancţionată de legea penală.

Probele atestă că faptele de natură penală deduse judecăţii, au început în anul 2006 (şantaj, ameninţare) violeneţele împotriva părţilor vătămate escaladând în anii următori, respectiv 2007-2008.

Pedeapsa ultimă aplicată inculpatului E., se considera executată la data de 02 martie 2005, astfel încât, s-a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă post-condamnatorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.l., prima instanţă a reţinut că de-a lungul timpului a fost unul dintre apropiaţii inculpatului E.C. cu privire la faptele de natură penală descrise anterior.

La dosarul cauzei, s-a reţinut că există înscrisuri din care rezultă că din perioada dedusă judecăţii au fost scurte perioade de timp în care acesta a fost în imposibilitate de a-l însoţi pe inculpatul E.C., acte ce contrazic parţial declaraţiile unor părţi vătămate date în faza de urmărire penală, precum şi declaraţiile unor martori.

În descrierea făcută mai sus a faptelor de natură penală săvârşite de E.C., instanţa a făcut referire şi la părţile vătămate cu privire la care acesta a fost însoţit de inculpatul S.l.

Astfel, în rândurile anterioare nu s-a reţinut situaţia de fapt aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu cu privire la acest inculpat ci, aşa cum a rezultat din probele administrate în faţa instanţei de judecată, inclusiv proba cu înscrisuri.

În acest sens, constatat că există înscrisuri emise de Ministerul Justiţiei - Departamentul Administraţiei Penitenciare, conducerea închisorii din Brescia din care rezultă că în perioada 29 noiembrie 2006-20 februarie 2007 acesta a fost încarcerat în acest penitenciar.

De asemenea, există copii ale registrului local de locuitori Alcorcon din Madrid respectiv certificatul individual de înregistrare din care rezultă că la data de 23 iunie 2008 acest inculpat s-a înregistrat ca locuind pe str. B., la apartamentul YY.

Se mai află certificatul medico-legal din 21 august 2009 din care rezultă că inculpatul S.l. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse în noaptea de 11 din 12 august 2009 prin lovire cu corpuri dure, corpuri tăietoare şi necesită circa 80 de zile de îngrijiri medicale.

A fost internat în data de 11 august 2009 până la 19 august 2009 aplicându-i-se un aparat gipsat.

Prima instanţă a apreciat că în aceste intervale de timp nu avea cum să se afle alături de E.C. în scopul şantajării părţilor vătămate.

Acestea sunt considerentele pentru care în situaţia de fapt expusă mai sus instanţa nu a reţinut în totalitate situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul S.l. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost tirmis în judecată atât din punct de vedere al laturii subiective a acestor infracţiuni cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, S.l. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C. chiar de la începutul subzistenţei acestui grup, participând la activităţile grupului în toate perioadele în care se afla în ţară şi în care nu era imobilizat de aparatul gipsat.

Pentru aceste considerente prima instanţă a apreciat că faptele acestui inculpat constând în aceea că a colaborat cu inculpaţii E.C. şi R.M.E. la constituirea unui grup infracţional organizat, specializat în acordarea de împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti, l-a sprijinit în mod constant pe inculpatul E.C. şi pe ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, în recuperarea unor sume de bani împrumutate sau nedatorate, prin recurgerea la fapte de ameninţare, şantaj şi violare de domiciliu (parte vătămată T.D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, violare de domiciliu şi şantaj, fapte prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cu excepţia infracţiunii de violare de domiciliu care a fost dovedită doar împotriva părţii vătămate T.D.), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de cu închisoarea orientate peste minimul special prevăzut de lege, se ating scopurile pedepsei astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 52 C. pen.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Slatina, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, s-a constatat ca faptele deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penala nr. 662 din 22 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 1952/311/2009, definitivă prin decizia penală nr. 1226 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova.

Referitor la inculpatul M.V., s-a arătat că situaţia de fapt în ceea ce-l priveşte pe acesta, a fost descrisă anterior.

S-a reţinut că inculpatul M.V. este una dintre persoanele care l-a însoţit aproape de fiecare dată pe inculpatul E.C. la „vizitele" pe care acesta le făcea părţilor vătămate.

Astfel, inculpatul M.V. a fost cu inculpatul E.C. la ameninţarea, şantajarea şi uneori chiar lovirea unor părţi vătămate, intrând în domiciliile acestora (T.D.) fără acordul proprietarilor la următoarele părţi vătămate T.M.S., T.F., P.E., M.M., D.V., C.Ş., C.C., B.A. şi B.E.C.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul M.V., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judrecată atât din punct devedere al laturii subiective a acestor infracţiuni cât şi din punct de vedere al laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, M.V. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C. chiar de la începutul subsitenţei acestui grup, participînd la acvtivităţile grupului chiar într-un mod violent.

Pentru aceste considerente prima instanţă a apreciat că faptele acestui inculpat constând în aceea că l-a sprijinit, în mod constant, pe inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, în recuperarea unor sume de bani împrumutate sau nedatorate, prin recurgerea la fapte de ameninţare, şantaj şi violare de domiciliul (parte vătămată T.D.) în cazul părţilor vătămate T.M.S., T.F., C.Ş., T.D., D.V., P.E., B.A., M.M.E., dar şi la adresa martorilor M.V. şi G.M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, violare de domiciliu şi şantaj, fapte prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cu excepţia infracţiunii de violare de domiciliu care a fost dovedită doar împotriva părţii vătămate T.D.), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Rm. Vâlcea.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de cu închisoarea orientate, peste minimul special prevăzut de lege, se ating scopurile pedepsei astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 52 C. pen.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, prima instanţă a înlăturat dispoziţiile art. 37 C. pen., constatând că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009.

Pentru aceste considerente, în baza art. 86⁵ C. pen. raportat la art. 85 C. pen. a anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.A., s-a reţinut că, pe lângă faptul că acesta permitea ca unele înscrisuri olografe denumite „chitanţe" să fie încheiate de inculpatul E.C. în mod nereal pe numele său, a fost implicat în incidentul descris anterior în care partea vătămată V.G.C. a fost deposedată prin violenţă de cheile autoturismului proprietatea soţiei sale.

De altfel, şi din declaraţia părţii vătămate C.C. şi a martorilor audiaţi cu privire la faptele săvârşite împotriva acestie părţi vătămate, rezultă că R.A. a fost una dintre persoanele care îl însoţeau pe E.C. la recuperări, ameninţând persoanele vătămate.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul R.A., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judrecată atât din punct de vedere al laturii subiective a acestor infracţiuni, cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, R.A. a aderat la grupul infracţional organizat, sprijinind acest grup pe parcursul subsistenţei sale.

Pentru aceste considerente, prima instanţă a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului R.A., constând în aceea că l-a sprijinit, în mod constant, pe inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat în recuperarea unor sume de bani împrumutate sau nedatorate, prin recurgerea la fapte de şantaj, ameninţare şi deposedarea prin violenţă de bunuri (autoturism) a părţii vătămate V.G.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup şi şantaj, fapte prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Constatând că faptele pentru care a fost trimis în judecată există şi că au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege în condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a dispus condamnarea.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita a procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Slatina.

Observând referatul biroului de executări penale din cadrul Judecătoriei Slatina şi fişa de cazier judiciar, prima instanţă a constatat ca faptele deduse judecaţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 336 din 16 aprilie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 874 din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova.

Referitor la inculpatul S.N., din depoziţiile părţilor vătămate T.M.S., T.F., M.M., C.C., precum şi a martorilor audiaţi în cauză cu privire la faptele săvârşite împotriva acestor părţi vătămate, s-a reţinut că deşi nu a ameninţat în mod direct părţile vătămate, l-a însoţit în nenumărate rânduri pe inculpatul E.C. la vizitele în care acesta adresa părţilor vătămate ameninţări grave, prin simpla sa prezenţă alături de alte persoane creându-le părţilor vătămate o puternică stare de temere.

În ceea ce le priveşte pe celelalte părţi vătămate, cu privire la care în rechizitoriu s-a reţinut faptul că acest inculpat ar fi participat alături de E.C. la „vizitele" făcute, prima instanţă nu a reţinut aceste aspecte de fapt întrucât aşa cum se poate observa fiecare parte vătămată şi fiecare martor a fost întrebat nemijlocit în timpul audierilor, în condiţii de contradictorialitate despre inculpaţii cele sunt cunoscuţi, însă mulţi din aceştia au declarat că nu îl cunosc pe S.N. sau l-au confundat cu o altă persoană care are acelaşi defect cu inculpatul şi aceeaşi poreclă, resctiv „C.H.".

Relevantă în acest sens, s-a reţinut că este spre exemplu mărturia dată în faţa instanţei de judecată de către partea vătămată Ş.E., care a fost foarte categorică referitor la acest aspect, precum şi declaraţiile celorlalte părţi vătămate care au spus unele că nu îl cunosc pe inculpat, iar celelalte că îl cunosc doar din vedere şi nu l-au văzut nicodată în compania lui E.C.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul S.N., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată atât din punct de vedere al laturii subiective a acestor infracţiuni, cât şi din punct de vedere al laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, S.N. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C., participând într-o măsură mai mică la activităţile grupului de-a lungul subzistenţei acestuia.

La individualizarea sancţiunilor ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât şi toate celelalte date care particularizează atât faptele comise cât şi persoana infractorului.

În concret, prima instanţă a avut vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Slatina.

În favoarea inculpatului au fost reţinute şi circumstanţele atenuanute prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., (în principal aportul redus la activitatea grupului infracţional organizat, faptul că este singurul întreţinător al unei familii cu patru copii minori) cărora le va da eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege, se ating scopurile pedepsei astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 52 C. pen.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Slatina, în ceea ce-I priveşte pe acest inculpat, prima instanţă a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 442 din 18 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 631 din 01 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

În ceea ce-I priveşte pe inculpatul T.T.D., prima instanţă, de asemenea, nu a reţinut în totalitate situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, întrucât, ca şi la inculpatul S.N., părţile vătămate în majoritatea lor au declarat că nu îl cunosc pe acesta sau îl cunosc doar din vedere.

Partea vătămată D.C. a declarat că atunci când era intens ameninţat de către inculpatul E.C., printre „vizitele" pe care acesta i Ie-a făcut lui sau familiei sale, a existat o împrejurare în care inculpatul i-a propus părţii vătămate să se întâlnească în scopul discutării restituirii pretinsei datorii la un local de pe raza Municipiului Slatina.

La aceeaşi masă cu ei s-a aşejat inculpatul T.T.D. care i-a fost prezentat părţii vătămate de către E.C. ca fiind „unul dintre cumnaţii J.", J. fiind inculpata R.E.

Prezenţa inculpatului T.T.D. i-a creat părţii vătămate o puternică stare de temere întrucât, „fraţii J." erau persoanele cu care E. ameninţa toate părţile vătămate spunându-le că în cazul nerestituirii pretinselor datorii, aceştia îi vor omorî, le vor răpi soţiile sau vor fi violenţi cu copii lor.

De asemenea, prezenţa inculpatului T.T.D. la "vizitele„ pline de ameninţări ale lui E.C. a fost relatată şi de părţile vătămate T.M., T.F., C.Ş. şi C.C., precum şi de martorii audiaţi cu privire la faptele grupului infracţional îndreptate împotriva acestor părţi vătămate.

Astfel cum au fost descrise faptele săvîrşite de inculpatul T.T.D., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată atât din punct devedere al laturii subiective a acestor infracţiuni, cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, T.T.D. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C. chiar de la începutul subsitenţei acestui grup, participând la acvtivităţile grupului chiar într-un mod violent.

În concret, prima instanţa a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Slatina.

În favoarea inculpatului au fost reţinute totuşi circumstanţele atenuanute prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., (în principal aportul redus la activitatea grupului infracţional organizat, faptul că este singurul întreţinător al unei familii cu patru copii minori, mama copiilor având o stare precară a sănătăţii) cărora Ie-a dat eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Slatina, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, prima instanţă a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa 3 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 19727 din 06 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 651 din 27 iunie 2005.

Pentru aceste considerente, în baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse la care au fost adăugate pedepsele nou aplicate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., prezenta acestuia alături de inculpatul E.C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional a fost descrisă în mod constant atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, de către părţile vătămate T.M. şi T.F., precum şi de martorii audiaţi cu privire la faptele săvârşite împotriva acestora (R.F., C.M., M.V.).

Celelalte părţi vătămate şi ceilalţi martori nu l-au văzut niciodată pe inculpatul M.A. în prezenţa inculpatului E.C.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul M.A., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judrecată, atât din punct de vedere al laturii subiective a acestor infracţiuni, cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, M.A. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional, organizat, inculpatul E.C., aderând la acest grup chiar de la începutul subsitenţei sale participând la activităţile grupului chiar într-un mod violent.

Pentru aceste considerente prima instanţă a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului M.A., constând în aceea că l-a sprijinit, în mod constant, pe inculpatul E.C. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat în recuperarea unor sume de bani împrumutate sau nedatorate, prin recurgerea la fapte de şantaj şi ameninţări la adresa părţilor vătămate T.M.S., T.F. şi a martorilor M.V. şi C.M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup şi şantaj, fapte prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Rm. Vâlcea, unde a fost condamnat alături de inculpatul M.V.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, prima instanţă a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009.

Pentru aceste considerente, în baza art. 86⁵ C. pen. raportat la art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, inculpatului prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 1316/288/2008, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

Referitor la inculpatul S.M.C., din probatoriu cauzei s-a reţinut că a participat la activităţile grupului infracţional aşa cum acestea au fost descrise anterior doar în perioada 2007-2008, respectiv a acţionat alături de E.C. şi alte persoane împotriva părţilor vătămate T.M.S. şi C.C. aşa cum aceste părţi au relatat în faţa instanţei de judecată.

Toate celelalte fapte descrise în conţinutul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut că sunt infirmate de declaraţiile luate nemijlocit de către instanţă atât părţilor vătămate cât şi martorilor audiaţi în cauză.

Astfel cum au fost descrise faptele săvârşite de inculpatul S.M.C., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judrecată atât din punct de vedere al laturii subiective a acestor infracţiuni cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, S.M.C. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C., aderând la acest grup şi participând Ia activităţile grupului într-o măsură redusă în perioadele în care se afla în ţară.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului. În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuanute prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., (în principal aportul redus la activitatea grupului infracţional organizat, faptul că este singurul întreţinător al unei familii cu doi copii minori, un frate şi mama care sunt încadraţi în grad de handicap având nevoie de însoţitor) cărora le va da eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.

Având în vedere aceste argumente în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului S.M.C. pentru fiecare faptă în parte urmând ea în baza art. 33 şi 34 C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea.

Potrivit disp. art. 71 alin. (1) C. pen. pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen., iar condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă or până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Astfel în baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate s-a apreciat că scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Având în vedere că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultată din concurs mai mică de trei ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, exceptând cazul când condamnarea intra în vreunul din cazurile prev. de art. 38 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen. S-a reţinut că nu este lipsit de importanţă nici faptul că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, ceea ce duce la presupunerea că prevenţia a putut avea şi un puternic rol educativ. În baza acestor prevederi legale s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fixând conform art. 86² C. pen. termen de încercare pe o durată de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată.

Urmare aplicării unei pedepse cu închisoare având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.M.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 125 din 13 ianuarie 2011.

În legătură cu faptele inculpatului A.A., conform tuturor declaraţiilor luate nemijlocit părţilor vătămate şi martorilor de către instanţa de judecată, s-a reţinut că acesta a participat în mai multe rânduri la faptele îndreptate de grupul infracţional doar împotriva părţilor vătămate T.M.S.,T.F. şi M.M.E. în condiţiile relatate pe larg anterior.

Astfel cum au fost descrise faptele săvîrşite de inculpatul A.A., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judrecată atât din punct de vedere al laturii subiective, a acestor infracţiuni, cât şi din punct de vedere ale laturei obiective.

Aşa cum s-a arătat mai sus, A.A. a colaborat cu iniţiatorul grupului infracţional organizat, inculpatul E.C., aderând la acest grup şi participând la activităţile grupului într-o măsură redusă în perioadele în care se afla în ţară.

În concret, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deduse în principal din importanţa valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), insistenţa inculpatului în săvârşirea în timp a faptelor deduse judecăţii, scopul urmărit de acesta în cazul fiecăreia dintre fapte consecinţele deosebit de grave ale acestora, dar şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului şi persistenţa acestuia într-un comportament infracţional care este dovedită de antecedenţa penală descrisă în cuprinsul fişei de cazier judiciar şi în referatul emis de Judecătoria Slatina.

În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuanute prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., (respectiv principal aportul redus la activitatea grupului infracţional organizat) cărora le va da eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.

Observând fişa de cazier judiciar şi referatul de la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Slatina, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 23619/215/2011.

Referitor la inculpata R.E.M., concubina inculpatului E.C., respectiv una dintre persoanele care alături de E.C., S.l. şi M.V. au constituit iniţial grupul infracţional, s-a reţinut că aceasta a participat la toate faptele săvârşite împotriva părţilor vătămate de către acest grup infracţional organizat.

Astfel, aşa cum rezultă din probatoriul cauzei, ea era persoana care avea ca atribuţii în cadrul grupului organizat atât ţinerea evidenţei calculelor, împrumuturilor cu dobânzi exorbitante acordate părţilor vătămate cât şi faptul că tot ea era persoana care la datele scadente suna părţile vătămate să le indice locul şi ora la care urmau să se întâlnească cu inculpatul E.C., adresându-le totodată părţilor vătămate ameninţări cu violenţe pentru cazul în care acestea nu ar fi plătit dobânda în ziua şi Ia ora stabilite de către ea.

Conform declaraţiilor părţilor vătămate, declaraţii date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, adeseori inculpata R.E.M. strategiei pusă la punct de inculpatul E.C., în situaţia în care părţile vătămate nu plăteau dobânzile calculate într-un mod aberant la datele scadente contacta telefonic aceste părţi şi le adresa ameninţări cu violenţe ce urmau să fie exercitate de „fraţii ei" asupra tuturor membrilor familiilor celor datornici.

Faptele astfel descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen.

Atât latura subiectivă a infracţiunilor pentru care a fost acuzat această inculpată, precum şi latura obiectivă se regăsesc întrunite în faptele săvârşite de inculpata R.E.M., aşa cum ele au fost descrise mai sus.

Constatând că faptele pentru care a fost trimisă în judecată există şi că au fost săvârşite de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege în condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a dispus condamnarea.

La individualizarea sancţiunilor ce au fost aplicate inculpatei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi toate celelalte date care particularizează atât faptele comise cât şi persoana infractoarei.

În favoarea inculpatei au fost reţinute circumstanţele atenuanute prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., (lipsa antecedentelor penale, faptul că pe parcursul procesului a născut un copil al cărui tată este inculpatul E.C. arestat în prezenta cauză) cărora le va da eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.

Având în vedere aceste argumente în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei R.E.M. pentru fiecare faptă în parte urmând ca în baza art. 33 şi 34 C. pen. aceasta să execute pedeapsa cea mai grea.

Potrivit disp. art 71 alin. (1) C. pen. pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen., iar condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă or până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Astfel în baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate s-a apreciat că scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Având în vedere ca inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă rezultată din concurs mai mică de trei ani închisoare, iar aceasta nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi nu în ultimul rând interesul superior al minorului acestei inculpate, copil care are sub un an, prima insanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen.

În baza acestor prevederi legale s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fixând conform art. 86²C. pen. termen de încercare pe o durată de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată.

S-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor sub forma intenţiei directe a fost probată cu: proces-verbal de sesizare din oficiu; plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate; declaraţii de martor; autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediul ambiental; procese-verbale de percheziţii domiciliare; comunicare Secret Service, privind transferuri monetare realizate prin serviciul W.U.; declaraţiile inculpaţilor; înscrisuri olografe intitulate „Chitanţe" întocmite de inculpatul E.C. şi persoanele vătămate; contracte de vânzare-cumpărare şi conracte de împrumut autentificate; rapoarte de expertiză balistică; registrele cu însemnări personale aparţinând inculpaţilor E.C. şi R.E.M., privind sumele de bani împrumutate la diverse persoane fizice şi modul de calcul al dobânzilor.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, este total contrazisă de declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză în faţa instanţei de judecată.

Chiar şi în faza de urmărire penală, în discordanţă cu cele reţinute în rechizitoriu, martorii şi părţile vătămate astfel cum au fost audiate, nu au descris în ce a constat concret activitatea infracţională a acestor inculpaţi.

Că aşa stau lucrurile este dovadă faptul că audiaţi fiind în instanţă, în condiţii de contradictorialitate, părţile vătămate şi martorii nu au putut face arfirmaţir concrete privind activitatea infracţională a acestora.

Mai mult decît atît în faţa instanţei aceştia participanţi în proces au spus ori că nu îi cunosc deloc pe inculpaţi pentru că nu au văzut până la acest proces, ori că îi cunosc din împrejurări ce nu au legătură cu prezenta cauză, neparticipând în nici un mod la faptele săvârşite de grupul infracţional, situaţie de fapt ce va fi dezvoltată în cele ce urmează.

Astfel, în legătură cu recunoaşterea făcută de către părţile vătămate după planşe foto, deşi la urmărirea penală atât acestea cât şi martorii au indicat pe unii dintre inculpaţi, nici la urmărirea penală (în declaraţiile olografe) şi cu atât mai puţin în faţa instanţei de judecată, nu au declarat că persoanele pe care le-au indicat ca şi cunoscându-le ar fi participat la activitatea infracţională a grupului.

Instanţa de judecată a insistat la audierea părţilor vătămate şi a martorilor asupra neconcordanţelor ivite între cele susţinute în faţa instanţei de judecată şi cele consemnate la urmărirea penală şi se poate observa cu uşurinţă faptul că toţi au declarat că la recunoaşterea după planşele foto, ei nu au afirmat că-i cunosc pe inculpaţii V.M., B.G.G., P.C.L.G., S.M., D.Ş.M., M.M., M.E. şi C.l.C. din împrejurări care au legătură cu prezenta cauză.

De altfel, recunoaşterea după planşe foto în condiţiile în care părţile vătămate susţin că unora dintre inculpaţi le cunosc doar poreclele, dar atunci cînd dau declaraţii în faza de urmărire penală îi indică cu nume poreclă şi CNP, nu poate fi considerată o probă ce nu poate fi răsturnată, cel puţin CNP-ul fiind o modalitate de identificare a persoanei pe care părţile vătămate nu aveau cum să o cunoască.

Prima instanţă a apreciat că toate acestea constituie carenţe ale urmăririi penale în sensul stabilirii şi probării situaţiei de fapt reale şi a vinovăţiei tuturor inculpaţilor.

S-a mai arătat că, deşi în faza de urmărire au fost audiaţi doi martori cu identitate protejată, în faţa instanţei de judecată nu a fost prezentat decât unul dintre aceşti martori, respectiv martorul audiat sub numele A.D. din declaraţia căruia se poate observa cu uşurinţă că nu-i cunoştea în realitate decât pe foarte puţini dintre inculpaţii aflaţi în sala de judecată, (toţi inculpaţii fiind prezenţi în sala de judecată), deşi instanţa a depus toate diligenţele în acest sens, dându-i timp martorului să identifice persoanele care îi erau prezentate şi chiar punând pe rând fiecare inculpat în faţa camerei de luat vederi. Nici în această situaţie, martorul cu identitate protejată nu a putut identifica persoanele, ba mai mult, chiar încurcându-i între ei, fiind vizibil faptul că în realitate în legătură cu opt dintre inculpaţi nu cunoştea decât numele, nume însă pe care nu îl putea atribui persoanelor când acestea erau prezentate pe rând.

În ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea martor cu identitate protejată, s-a arătat că acesta nici nu a mai fost prezentat în instanţă, deşi s-a acordat termen în acest sens, iar aprecieri de genul „inculpatul P.C. era cunoscut pe plan local ca un apropiat al lui E." nu au suport probator în cauză şi de altfel nu sunt printre constatările care se pot regăsi în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti.

În continuare, prima instanţă a avut în vedere, referitor şi la aceşti inculpaţi, doar situaţia de fapt ce rezultă din materialul probator al cauzei, în special din probele administrate nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate în faţa instanţei de judecată.

Astfel, referitor la inculpatul M.M., doar partea vătămată M.E. şi partea vătămată T.M., precum şi martorul R.F., spun că acesta făcea parte din grupul de persoane care la însoţit pe E. în anumite ocazii când acest din urmă inculapt devenea violent.

Din declaraţia părţii vătămate M.M.E. dată în faţa instanţei de judecată, s-a reţinut că în iunie sau iulie 2009, inculpatul M.M. a venit împreună cu S.N., E.C., A.A. şi încă o persoană neidentificată la domiciliul din O. al părţii vătămate. Atunci când inculpatul E.C. a început să fie agresiv cu partea vătămată, inculpatul M.M. s-a interpus între cei doi ajungând la finalul incidentului chiar să se certe cu E.C.

Din cuprinsul declaraţiei părţii vătămate se poate trage concluzia că în acea împrejurare M.M. a realizat scopul venirii sale la O. deabia când inculpatul E.C. a început să devină violent, inculpatul M.M. fiind astfel cel care i-a asigurat integritatea fizică părţii vătămate.

Referitor la faptele despre care se spune că au fost săvârşite împotriva părţii vătămate T.M.S., din cuprinsul declaraţiilor s-a reţinut că M.M. este persoana care ar fi condus unul dintre autoturismele cu care venea grupul infracţional organizat, ori din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că acest inculpat nu poseda permis de conducere.

Din depoziţiile tuturor celorlalte părţi vătămate, s-a reţinut de asemenea că acestea nu îl cunosc pe inculpatul M.M.

Astfel, partea vătămată C.D. a susţinut că M.M. este printre inculpaţii pe care nu i-a văzut nicodată.

Aceeaşi este situaţia şi cu părţile vătămate T.D., B.E., B.A., T.G., T.L., D.M.C., D.V., D.V.G., Ş.I., M.M., B.R., P.E., M.F., C.C., Z.F.R., C.Ş., V.G.C., V.C., Ş.E., precum şi martorii audiaţi cu privire la faptele săvârşite împotriva acestor părţi vătămate.

Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanţă a apreciat că referitor la acest inculpat în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap.la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluţia, de achitare a inculpatului ce s-a pronunţat în cauză, s-a apreciat că nu mai există temeiuri de fapt şi de drept pentru care ar subzista un control judiciar al inculpatului, motiv pentru care a dispus încetarea stării de libertate provizorie, conform dispozitivului.

Pentru aceste argumente, s-a constatat că în cauză nu mai subzistă nici o măsură preventivă şi nici o limitare a drepturilor inculpatului M.M. şi a tuturor inculpaţilor ce urmează a fi achitaţi conform dispozitivului prezentei.

Referitor la inculpatul D.Ş., s-a reţinut că probatoriul cauzei din faza de cercetare judecătorească este în contradicţie totală cu situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, înscrisuri ce emană de la instituţii sau societăţi italiene, s-a reţinut faptul că acesta s-a aflat în Italia în perioada despre care este acuzat că l-ar fi însoţit pe inculpatul E.C. în domiciliile victimelor sau la întâlnirile cu acesta. Din aceleaşi înscrisuri rezultă faptul că D.Ş. era în Italia administratorul şi asociatul unei societăţi comerciale destul de prospere, care efectua lucrări de construcţii, fiind şi unicul distribuitor în România al produselor materiale de construcţii al unui producător societate italiană. Din contractele şi facturile depuse la dosar rezultă faptul că societatea inculpatului D.Ş. avea în medie 12 muncitori angajaţi, primind lucrări a căror contravaloare se ridica de la 50.000 euro până la 262.000 euro, sume la care plătea impozit statului italian. Societatea a intrat în faliment după arestarea preventivă a inculpatului în prezenta cauză.

Deşi în rechizitoriu nu este specificat nimic în legătură cu următoarele aspecte, din declaraţiile părţii vătămate D.V., parte vătămată cu privire la care activitatea grupului infracţional organizat condus de E.C. a fost foarte intensă, rezultă faptul că în primăvara anului 2010 aceasta l-a cunoscut pe inculpatul D.Ş., căruia, după ce a dobândit încredere în el, i-a destăinuit situaţia grea în care se află raportat la ameninţările lui E.C. Inculpatul D.Ş., pentru a-l ajuta pe D.V. l-a luat în Italia. În acea perioada D. i-a spus lui D. faptul că nu-l cunoaşte pe E., însă este dispus să ajute partea vătămată. Acesta este şi motivul pentru care, după întoarcerea în ţară, în vara anului 2010, la insistenţele părţii vătămate a însoţit-o pe aceasta la două dintre întâlnirile cu E.C., care la rândul său era însoţit de către inculpaţii S.l. şi M.V. La una dintre cele două întâlniri D.V. a fost agresat fizic de către inculpatul E.C. şi ameninţat să nu mai vină cu „ţiganii", respectiv cu inculpaţii D.Ş. şi T.T.D. De asemenea, pentru a-l ajuta pe D.V. în temporizarea acţiunilor lui E., D.Ş. l-a împrumutat cu o sumă de bani.

Partea vătămată T.D. a declarat în faţa instanţei de judecată faptul că îl cunoaşte pe inculpatul D.Ş. de la fiica sa, T.M. cu care acesta s-a aflat în relaţii de prietenie însă inculpatul nu a venit niciodată la ea cu E.C., sau în legătură cu banii pretinşi de E.C.

Singurele părţi vătămate care vorbesc despre inculpatul D.Ş. pe care l-au întâlnit în prezenţa lui E.C. sunt soţii T., care, arătând că ştiu care este autoturismul acestui inculpat, întrucât sunt vecini de cartier, au susţinut în faza de urmărire penală faptul că D.Ş. a venit la o întâlnire într-o maşină marca P. cu nr. de înmatriculare OT. XZ sau XY în iulie 2009. Din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor rezultă faptul că acesta a fost plecat în Italia de la începutul lunii iunie 2009, iar la sfârşitul aceleiaşi luni, respectiv începutul lunii iulie, a fost implicat în Italia într-un grav accident rutier care a indisponibilizat total autoturismul. Pentru acest motiv, inculpatul D.Ş. s-a întors în România cu avionul, fiind luat în primele zile ale lunii august de la aeroport de către martorul O.L., folosind în ţară un autoturism marca A. de culoare neagră împrumutat de martorul G.D. Conform declaraţiilor martorului O.L. autoturismul a fost trimis din Italia în România pe platformă, fiind preluat de martor în luna octombrie 2009 şi păstrat de către acesta până în aprilie 2010 când, tot pe platformă, la dus la o unitate specializată pentru a fi reparat. La acest atelier a stat până în mai 2010 când D.Ş. a achitat contravaloarea reparaţiilor.

Această situaţie de fapt, s-a reţinut că este susţinută şi prin declaraţia numitului A.P., persoană aflată în relaţii comerciale în Italia cu inculpatul D.Ş., care arată faptul că D. s-a întors din România pe data de 15 iunie 2009 după care au urmat „zile de lucru intens pentru a vedea şi organiza aproximativ 8 şantiere din nordul Italiei. Lucrarea obţinută era de aproximativ 350.000 euro, o mare lucrare, apoi să vorbim cu clienţii că firma R. a fost cedată unui cetăţean român (o a doua societate preluată de inculpatul D.Ş.) şi că puteau fi liniştiţi în ceea ce priveşte activitatea, organizarea furnizării”. Inculpatul D. angaja muncitori din România pentru lucrările acestei noi societăţi. Conform aceleiaşi declaraţii, datorită bunei activităţi din 2009, în ianuarie 2010 inculpatul D. a achiziţionat o altă societate de acoperişuri industriale care avea o licenţă specială pentru mistuirea azbestului, C.S. SRL, care avea multe lucrări în desfăşurare pentru anul 2010.

Acelaşi colaborator a arătat şi faptul că în iulie 2009 avea o întâlnire stabilită la un notar în Capri cu D.Ş. în să acesta nu a mai ajuns, întrucât pe drum el şi soţia sa au avut un grav accident de circulaţie, inculpatul fiind ulterior internat în spital, fapt confirmat şi de înscrisurile medicale depuse de către inculpat la dosarul cauzei.

După depunerea înscrisurilor respective, în faţa instanţei de judecată părţile vătămate T. au susţinut că din eroare au specificat faptul că s-au întâlnit cu D. în iulie 2009 acesta conducând autoturismul ce face obiectul discuţiei anterioare, în realitate incidentul având loc în iunie 2008. Din probatoriul cauzei rezultă faptul că inculpatul D.Ş. a cumpărat acest autoturism în martie 2009, astfel încât nu avea cum să se afle la volanul său cu aproximativ un an înainte.

De altfel, susţinerile, acestor părţi vătămate în legătură cu inculpatul D.Ş., ca şi în legătură cu alţi inculpaţi, s-a reţinut că sunt contrazise de întreg probatoriul cauzei.

Toate celelalte 25 de părţi vătămate şi toţi ceilalţi martori au declarat că nu îl cunosc pe acest inculpat, sau că îl cunosc din vedere însă nu l-au văzut niciodată împreună cu inculpatul E.C. ori cu ceilalţi inculpaţi, cu excepţia Iui T.T.D. despre care a spus că îi este o cunoştinţă veche.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută, de art. 138 din Legea nr. 295/2004, rap. la art. 279 C. pen., respectiv aceea de efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din probatoriul cauzei s-a reţinut că apartamentul situat în Slatina pe strada E.T. unde locuia temporar inculpatul D.Ş. aparţine surorii sale, numita M.I.C. care se află în relaţie de concubinaj cu martorul S.G., care nu s-a putut prezenta în cauză în vederea audierii. Din declaraţia acestuia rezultă că în apartamentul persoanei cu care convieţuieşte, respectiv sora inculpatului „are muniţie de vânătoare în propria locuinţă şi echipament de vânătoare" care sunt folosite de el periodic, în timpul partidelor de vânătoare din lunile octombrie şi decembrie pe fondurile de vânătoare aferente oraşului Slatina, având în acest sens permis de vânătoare. Anexat acestei declaraţii se află şi copie a autorizaţiei port-armă eliberată de Chestura din Bergamo.

Astfel, prima instanţă a apreciat că inculpatul, care era musafir în locuinţa surorii şi a cumnatului său nu a încălcat nici un fel de obligaţii legale referitoare la regimul armelor şi muniţiilor.

În aceste condiţii, s-a reţinut că este puţin probabil ca inculpatul D.Ş., se pare antreprenor în ascensiune economică în Italia, în scurtele perioade în care se întorcea în ţară, perioade ce nu concordă cu cele din actul de sesizare a instanţei, să fi acceptat sume derizorii de la inculpatul E.C. pentru a-l însoţi pe acesta şi alte persoane să ameninţe şi să şantajeze părţile vătămate din cauză.

Aceasta fiind situaţia de fapt, s-a apreciat că cele reţinute în rechizitoriu, nu doar că nu sunt probate ci sunt contrazise de materialul probator din faza de cercetare judecătorească.

Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanţă a apreciat referitor la acest inculpat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluţia de achitare a inculpatului ce s-a pronunţat în cauză, pentru considerentele expuse anterior, s-a apreciat că nu mai există temeiuri de fapt şi de drept pentru care ar subzista un control judiciar al inculpatului, motiv pentru care va dispune încetarea stării de libertate provizorie, conform dispozitivului.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.G.G. şi M.E. în faţa instanţei de judecată toate părţile vătămate au declarat faptul că nu i-au văzut niciodată însoţindu-l pe inculpatul E.C. sau venind la ele în legătură cu împrumuturile luate de la acest inculpat.

Partea vătămată Z.F.R. a declarat în instanţă faptul că îl cunoaşte pe inculpatul B.G. ca fiind un client obişnuit al barului pe care ea îl administra la un moment dat şi nu din „vizitele„ pe care i le făcea E.C., pe M.E. nevăzându-l niciodată până la acest proces.

Partea vătămată M.M.F. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul B.G. doar în calitate de consătean.

Partea vătămată C.C. a declarat că inculpatul B. obişnuia să vină în vizită la nişte vecini de-ai săi, iar într-una dintre „vizitele" făcute de E. I-a văzut pe inculpat la scara blocului său, însă nu a afirmat nici un moment că acesta era cu persoanele aflate la uşă. Partea vătămată C.Ş. a declarat că nu îl cunoaşte.

Părţile vătămate B.R.C., M.M.E., D.V. şi C.Ş. au declarat în faţa instanţei de judecată, la întrebările exprese ale acesteia, faptul că pe inculpatul M.E. îl cunosc din vedere, datorită faptului că acest inculpat s-a ocupat într-o perioadă cu taximetria clandestină.

Până şi părţile vătămate T., părţi vătămate care datorită comportamentului şi declaraţiilor lor nu pot fi bănuite că ar încerca să favorizeze vreun inculpat, au declarat că, printre alţi inculpaţi, nici pe B.G.G. şi nici pe M.E. nu i-au văzut niciodată în prezenţa lui E.C. şi nici nu au fost ameninţaţi, neavând nici măcar o discuţie cu aceştia în legătură cu sumele solicitate de E.C.

Toate celelalte părţi vătămate au declarat că nu i-au văzut niciodată până la proces pe inculpaţii B.G.G. şi M.E. Nu este lipsit de importanţă faptul că pe unele planşe foto după care s-a făcut recunoaşterea inculpaţilor, fotografia lui B. nici nu se află.

Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanţă a apreciat că şi în cazul acestor inculpaţi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluţia de achitare a inculpaţilor ce s-a pronunţat în cauză, pentru considerentele expuse anterior, prima instanţă a apreciat că nu mai există temeiuri de fapt şi de drept pentru care ar subzista un control judiciar al inculpaţilor, motiv pentru care va dispune încetarea stării de libertate provizorie, conform dispozitivului.

Referitor la inculpatul S.M., prima instanţă a reţinut că a fost acuzat prin actul de sesizare al instanţei că l-ar fi însoţit pe inculpatul E.C. de-alungul timpului la mai multe „vizite" pe care le făcea părţilor vătămate T.D., C.Ş., C.C., D.V., T.F., T.M., pentru recuperarea sumelor de bani pretinse de E.

La majoritatea faptelor reţinute prin rechizitoriu se poate observa consemnat faptul că „din planşele foto partea vătămată îi mai recunoaşte şi pe numiţii (...), S.M., zis S.V.”.

În declaraţia dată de partea vătămată T.D. în faţa instanţei de judecată la întrebarea expresă a instanţei aceasta a susţinut că în legătură cu împrumuturile acordate de E.C. nu îl cunoaşte decât pe acest inculpat şi pe inculpaţii S.l. şi M.V.

Partea vătămată C.Ş. arată că nu a avut niciodată de-a face cu inculpatul S.M. în legătură cu împrumuturile contactate de la E., acesta făcând parte dintre inculpaţii pe care partea vătămată îi cunoaşte doar din vedere.

Partea vătămată D.V., a declarat că „pe inculpatul S.M. l-am văzut o singură dată în oraş şi în niciun caz în legătură cu probleme pe care le aveam cu E.".

Singurele părţi vătămate care susţin că inculpatul S.M. l-a însoţit pe E. la domiciliile lor, sunt părţile vătămate T.F. şi T.M. în anii 2008-2009.

Din declaraţia părţii vătămate V.G.C. rezultă faptul că la data de 29 iunie 2008 această parte vătămată avea întâlnire cu inculpatul E.C. la Terasa „P.R.".

La acea terasă V.C. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul S.M. care era însoţit de fiul său în vîrstă de 4 ani.

Pentru că partea vătămată şi inculpatul S. se cunoşteau de foarte mulţi ani, iar E.C. încă nu sosise pe terasă, partea vătămată i-a povestit lui S.M. situaţia grea în care se află şi că este foarte speriat de E.C.

În acel moment, E. a ieşit pe terasă şi i-a adresat injurii lui V., iar inculpatul S.M. a intervenit şi i-a spus lui E.C. să o lase în pace pe partea vătămată, întrucât din spusele acesteia ştie că i-a dat destui bani.

E.C. i-a spus să nu se bage în treburile lui şi I-a făcut ţigan pe S. care l-a scuipat pe E.

În acel moment E. a mers la o altă masă şi a luat un spray lacrimogen pe care l-a pulverizat în direcţia inculpatului S. şi a fiului acestuia.

Ca urmare a acestei agresiuni, atât inculpatul E.C., cât şi inculpatul S.M. s-au adresat cu plângeri organelor judiciare, iar copilul lui S.M. a avut nevoie de internare.

Din acest incident, rezultă faptul că S.M. nu era implicat în „treburile lui E.C.", iar din iunie 2008, între aceşti doi inculpaţi au existat chiar relaţii de duşmănie materializate în plângeri penale.

Această situaţie de fapt, s-a reţinut că nu este susţinută doar de declaraţia părţii vătămate V., ci şi de declaraţiile celor doi inculpaţi, precum şi ale inculpaţilor P. şi V. care la un moment dat au ajuns pe terasă.

Aşa cum s-a arătat mai sus, susţinerile din rechizitoriu sunt contrazise şi de declaraţiile celorlalte părţi vătămate.

Având în vedere soluţia de achitare a inculpatului ce s-a pronunţat în cauză, pentru considerentele expuse anterior, s-a apreciat că nu mai există temeiuri de fapt şi de drept pentru care ar subzista un control judiciar al inculpatului, motiv pentru care s-a dispus încetarea stării de libertate provizorie, conform dispozitivului.

Inculpatul C.l.C. a fost acuzat prin rechizitoriu pentru faptul că împreună cu E.C. ar fi pus la cale o strategie în sensul de a convinge pe părţile vătămate T.F., T.M.S. şi D.V. să achite către inculpatul E. sumele solicitate de acesta, săvârşind astfel infracţiunea de complicitate la şantaj.

În faţa instanţei de judecată în condiţii de contradictorialitate părţile vătămate T.F. şi T.S. au arătat că sunt prieteni cu inculpatul C. şi nu l-au văzut niciodată pe acesta în prezenţa inculpatului E.C. şi nu au purtat cu C. nicio discuţie cu privire la banii solicitaţi de E.C.

Atunci cînd partea vătămată D.V. a fost întrebată dacă are cunoştinţă de conţinutul interceptării convorbirilor telefonice purtate de C. cu E., a spus nu doar că are cunoştinţă şi că acestea erau în realitate urmare a unui plan pus la punct împreună cu prietenul său inculpatul C.l.N. pentru a temporiza reacţiile violente, telefoanele şi ameninţările pe care i le adresa inculpatul E.C. părţii vătămate.

Astfel, prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina acestui inculpat infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere situaţia de fapt reţinută de către instanţă în baza probatoriului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.M. în contradicţie cu cele reţinute în rechizuitoriu, prima instanţă a constatat că niciuna dintre părţile vătămate nu I-a văzut pe acesta în prezenţa Iui E. şi nici nu a primit ameninţări de la acest inculpat.

Până şi partea vătămată T.M. a susţinut că a declarat altfel în faţa organelor de urmărire penală, întrucât fotografia care i-a fost arătată nu semăna cu inculpatul pe care l-a văzut cu ocazia venirii în sala de judecată, iar inculpatul E.C. care sepărea cu cunoştinţele sale în rândul organelor judiciare, uneori striga la o persoană care îl însoţea, dar care nu este inculpatul V.M. „V. hai să mergem".

Mai mult decât atât, partea vătămată V.G.C. care era o cunoştinţă a inculpatului V.M. a declarat că acest inculpat l-a sfătuit în nenumărate rânduri (ca urmare a povestirii de către partea vătămată a situaţiei grele în care se afla) să se adreseze organelor judiciare pentru a face plângere întrucât este nedrept şi nelegal ce i se întîmplă, iar o plângere penală ar fi singura soluţie posibilă.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 139 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 C. pen., prima instanţă a reţinut că această faptă a fost săvârşită şi recunoscută de către inculpat. La sancţionarea inculpatului pentru fapta sa prima instanţă a avut în vedere circumstanţe reale cu privire la acţiunile inculpatului, precum şi circumstanţele referitoare la persoana acestuia.

De aceea s-a ţinut cont de împrejurarea dovedită cu martoriul M.D.D. în sensul că, în ziua anterioară cei doi au fost la vânătoare, după care inculpatul V.M. a intrat la programul de lucru. Conform declaraţiilor martorului, persoană care cumpărase muniţia, aceasta a rămas în bagajul inculpatului. V.M. a depus-o în fişetul său de la poliţie, urmând ca ulterior să plece din nou la vânătoare. Instanţa apreciază că un fişet încuiat din cadrul unei secţii de poliţie este un loc foarte singur unde nu are acces orice persoană, astfel încât scopul în sine al legii speciale privind regimul armelor şi muniţiilor nu este deturnat prin fapta inculpatului.

Faţă de aceste argumente şi întrucât fapta în contextul şi condiţiile concrete ale comiterii sale a adus o atingere minima valorii sociale aparate de lege neprezentand gradul de pericol social al unei infracţiuni, s-a reţinut că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este de natură a îndrepta conduita viitoare a inculpatului.

S-a reţinut că aceeaşi este şi situaţia inculpatului P.C.L.G. despre care niciuna dintre părţile vătămate cu excepţia părţilor vătămate T., nu au mai declarat în faţa instanţei de judecată că l-ar fi văzut însoţindu-l pe inculpatul E.C. la „vizitele" pe care acesta le făcea părţilor vătămate.

În rechizitoriu s-a susţinut că faptele reţinute în sarcina inculpatului P.C. constând în aceea că l-a sprijinit în mod constant pe inculpatul E.C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat în recuperarea unor sume de bani împrumutate sau nedatorate, prin recurgerea la fapte de şantaj şi ameninţări, la adresa părţilor vătămate T.M.S., T.F., V.G.C., Z.F.R. şi a părţilor părţii vătămate T.F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Din probatoriul cauzei s-a reţinut faptul că P.C. l-a cunoscut pe E.C. în anul 2008 când a avut probleme cu plata ratelor de leasing la maşina sa şi a soţiei sale, motiv pentru care contractul de leasing a fost cedat inculpatului E.C.

În urma confruntărilor făcute în faza de urmărire penală între inculpaţi, a rezultat faptul că singurii pe care îi cunoaştea P. sunt V.M. - coleg de serviciu, şi E.C. - cunoscut în condiţiile descrise mai sus.

Partea vătămată V.G.C. a arătat că în nenumăratele „vizite" pe care i Ie-a făcut inculpatul E.C., deşi era însoţit de alte persoane, acesta nu a fost niciodată însoţit de către P.C.

Niciodată P.C. pe care îl cunoştea nu a fost văzut de această parte vătămată în prezenţa inculpatului E.C. şi nu i-a adresat vreodată vreo ameninţare în legătură cu problemele pe care le avea partea vătămată cu E.C.

Partea vătămată Z.F.R. a declarat în faţa instanţei de judecată în mod expres: "arăt că pe inculpaţii V., P.T.T.D., C.l., S.N., M.M., D.Ş. (...) nu i-am văzut niciodată pînă la proces".

Partea vătămată i-a indicat şi pe inculpaţii pe care îi cunoştea în calitate de clienţi ai barului pe care îl administra în perioada respectivă, iar inculpatul P. nu se regăseşte între aceştia.

Partea vătămată Z.F.R. a mai arătat şi faptul că niciodată când mergea la poliţie pentru a depune plângeri împotriva lui E. nu i-a văzut pe inculpaţii P. şi V., iar de la mama şi sora sa, audiate în calitate de martori în cauză, ştie că nici acestea nu i-au văzut vreodată pe P. şi V. însoţindu-l pe E.

Mai mult decât atât, chiar şi partea vătămată T.M.S. arată că pe inculpatul P.C. care nu l-a ameninţat niciodată şi nu i-a adresat niciun fel de cuvânt jignitor în legătură cu împrumuturile de la E. l-a văzunt în compania acestui din urmă inculpat în două împrejurări din care a înţeles că se aflau împreună în legătură cu vânzarea-cumpărarea unei maşini.

Aşa cum s-a arătat mai sus referirile din rechizitoriu în sensul că „inculpatul P.C. (...) era cunoscut pe plan local ca un apropiat al inculpatului E.C." nu au sport probator şi în lipsa unor probe concrete în acest sens, nu pot fi reţinute de instanţa de judecată.

Toate celelalte 23 de părţi vătămate au arătat că nu-I cunosc pe inculpatul P.C., respectiv unele îl cunosc din vedere însă, nu l-au văzut niciodată în compania lui E.

În aceste condiţii se poate aprecia faptul că inculpatul E.C. vehicula numele inculpaţilor P.C. şi V.M., care în momentul acela făceau parte din Detaşamentul de Intervenţie Rapidă al Poliţiei, aşa cum vehicula şi alte nume importante din oraş, respectiv ale unor poliţişti din conducerea unor servicii, ale unor procurori şi ale unor avocaţi, în vederea atingerii scopului său de a domina psihic pe părţile vătămate care erau astfel convinse de faptul că dacă s-ar adresa organelor judiciare nu ar putea să atrgă asupra lui E. repercursiuni penale.

Pentru considerentele astfel expuse, prima instanţă a apreciat că inculpatul P.C. nu poate fi tras la răspundere penală în legătură cu nişte fapte pe care nu Ie-a săvârşit şi a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale a arătat că în cauză au fost admise multe acţiuni civile prin care unii dintre inculpaţi au fost obligaţi la despăgubiri al căror cuantum total este o sumă destul de mare şi a apreciat că majoritatea bunurile indisponibilizate, urmează să servească la acoperirea prejudiciului.

În ceea ce priveşte sechestrul asigurător instituit prin ordoananta procurorului din data de 04 februarie 2011, asupra „imobilelor situate în comuna B., jud. Olt, moştenite de inculpatul E.C.", prima instanţă a reţinut că, în contradicţie cu normele procesual penale, aceste bunuri nu sunt corect individualizate şi nici nu fac parte dintre bunurile prevăzute de art. 118 C. pen. aşa cum acesta a fost menţionat anterior, nefiind nici bunuri folosite la infracţiune, nici rezultate în urma săvârşirii în urma infracţiunilor, iar deţinerea lor nu este interzisă de lege.

În cee ce priveşte sechestrului asigurător instituit prin ordonanţele procurorului din data de 17 septembrie 2010 şi 16 septembrie 2010 a dispus ridicarea faţă de soluţiile de achitare pronunţate referitor la inculpaţii D.Ş.M. şi P.C.

Întrucât în cauză s-a dovedit că multe înscrisuri ce aveau efecte juridce au fost încheiate de părţile vătămate ca urmare a şantajului, violenţelor şi presiunii psihice exercitate de inculpatul E.C. şi membri ai grupului infracţional organizat, în temeiul art. 14 şi 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea acestor înscrisuri conform dispozitivului.

În scopul restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, având în vedere faptul că schimbarea acestei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunilor săvârşite de inculpatul E.C. în dauna părţilor vătămate T.L. şi T.G., instanţa în baza art. 14 şi 348, rap. la art. 170 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 19 iunie 2008 de B.N.P. M.C. şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

În ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de părţile vătămate Z.F.R., C.Ş., V.G.C., Ş.E., Ş.I., B.R.C., P.E., C.E., D.V., a constatat că sunt întemeiate, fiind admise cu respectarea principiului disponibilităţii.

Referitor la partea vătămată C.C. a reţinut că s-a constituit parte civilă cu suma de 300 milioane ROL, din care suma de 150 milioane ROL reprezintă bani pe care familia sa i-a dat inculpatului E.C. ca dobândă, urmare şantajului, peste înţelegerea pe care o avuseseră, iar 150 milioane ROL, reprezintă prejudiciul moral suferit ca urmare a faptelor violente săvârşite de către grupul infracţional organizat.

Din declaraţia dată de această parte civilă, a reţinut faptul că împotriva sa grupul infracţional a acţionat prin ameninţări cu privire la viaţa soţului şi a copiiilor săi, venind săptămânal la uşa locuinţei sale.

De asemenea, din probatoriul cauzei a reţinut că E. i-a ameninţat şi pe copiii săi, lucru pe care l-au făcut şi inculpaţii R.A., M.V. şi S.N.

Partea civilă a arătat faptul că a fost nevoită chiar să bată în cuie ferestrele locuinţei în urma uneia dintre „vizitele" făcute de aceste persoane.

Pentru aceste considerente instanţa nu a admis în totalitate acţiunea civilă, respingând-o sub aspectul despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit ca urmare a faptului că acest prejudiciu va fi acoperit prin admiterea în totalitate a acţiunii civile a soţului său, partea civilă C.Ş., acţiune civilă care a avut acelaşi obiect, a admis în totalitate însă despăgubirile solicitate pentru prejudiciul moral suferit.

Referitor la acţiunea civilă alăturată procesului penal de către partea vătămată V.C., a fost admisă în parte pentru următoarele considerente:

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea sumei de 8.645 euro, sumă pe care i-a plătit-o inculpatului E.C. pentru faptul că fiul său, partea civilă V.G.C., a împrumutat bani de la acest inculpat.

Din declaraţia părţii civile a reţinut faptul că E.C. i-a solicitat 3.145 de euro sumă datorată de fiul său, V.C. convenind cu E.C. să ia împrumutul asupra sa.

Având în vedere faptul că aceasta era suma despre care partea civilă a fost de acord să o plătească, instanţa nu a acordat aceaşil sumă ca despăgubiri, având în vedere şi faptul că ea face parte din suma totală la care a fost obligat inculpatul către partea civilă V.G.C.

S-a reţinut că aceeaşi este situaţia şi cu privire la părţile vătămate constitutite părţi civile T.F. şi T.M.S.

Astfel, T.F. s-a constituit parte cuvilă în cauză cu suma de 250.000 euro, din care suma "de 100.000 euro ar reprezenta bani restitutiţi de ea şi de soţul ei în plus peste împrumuturile şi dobânzile convenite iniţial cu inculpatul E.C. şi 150.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În ceea ce priveşte suma de 100.000 euro, s-a constatat că aceasta a fost dovedită cu probatoriul cauzei, motiv pentru care a fost obligat conform principiului disponibilităţii pe E.C. la plata contravalorii acestei sume doar către una din părţile civile, respectiv către T.M.S., ca urmare a faptului că ambele părţi civile au cerut această sumă având aceeaşi caracteristică de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

În ceea ce priveşte despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit, au fost admise în parte şi sub acest aspect acţiunile civile conform dispozitivului, raportat la relaţiile pe care părţile civile le-au avut fiecare în parte cu inculpaţii.

Referitor la părţile vătămate T.L. şi T.G., a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 50.000 euro reprezentând daune morale, respectiv suma de 204.000 euro reprezentând contravaloarea unui teren vândut de către fiul lor, partea vătămată T.M.S.

Părţile civile au susţinut că nu ştiu ce sumă a luat pe teren T.M.S., însă că ştiu faptul că banii obţinuţi i-ar fi folosit acesta pentru a-i da inculpatului E.C.

De asemenea, au solicitat desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între ei şi E. având ca obiect un apartament proprietatea lor.

Referitor la acest apartament, cererea a fost apreciată ca întemeiată, motiv pentru care conform celor arătate anterior s-a dispus desfiinţarea acestui contract cu consecinţa revenirii apartamentuui în patrimoniul soţilor T.L. şi T.G.

În ceea ce priveşte însă suma pe care ei o consideră ca fiind contravaloarea terenului menţionat mai sus, s-a constatat că acest teren a fost vândut de partea civilă T.M.S., fiul lor, iar conform celor arătate anterior acesta urmeza a fi despăgubit pentru toate sumele date inculpatului E.C., ca urmare a comportamentului infracţional al acestuia.

Pentru aceste considerente, a fost admisă doar în parte şi aceste două acţiuni civile, acordând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, conform dispozitivului.

Referitor la partea vătămată M.M.E. a reţinut că s-a constituit parte civilă în cauză doar împotriva inculpatului E.C., cu suma de 350.000 RON, din care suma de 100.000 RON reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a comportamentului violent al inculpatului E.C., ajutat fiind de grupul infracţional organizat şi suma de 250.000 RON reprezentând contravalaorea apartamentului pe care partea vătămată spune că l-a pierdut după ce i-a făcut o procură notarială inculpatului E.C., prin care îl împuternicea pe acesta să-i vândă apartamentul.

Din declaraţia acestei părţi civile s-a reţinut că apartamentul a fost vândut la licitaţie publică de Banca T., întrucât era ipotecat de partea civilă în favoarea unei alte persoane încă din anul 2007.

Din probatoriu s-a reţinut că această persoană nu şi-a achitat obligaţiile către bancă, motivat de faptul că inculpatul E. i-ar fi arătat înscrisul emanat de la partea civilă.

Având în vedere faptul că acest apartament sau contravaloarea sa nu au fost însuşite de către inculpatul E.C., iar partea vătănată nu s-a constituit parte civilă şi cu alte sume de bani pentru vreun alt prejdiciu material suferit, instanţa nu a acordat despăgubiri sub acest aspect

Ca urmare a violenţelor, ameninţărilor şi comportamentului abuziv la care a fost supusă partea civilă de către inculpatul E.C. şi membri grupului infracţional, cu respectarea principiului disponibilităţii referitor la faptul că acţiunea civilă a fost îndreptată de partea vătămată numai împotriva inculpatului E.C., a fost obligat pe acest inculpat la o sumă cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, apreciată de către instanţă ca fiind în măsură să acopere acest prejudiciu.

S-a luat act de faptul că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. — Biroul Teritorial Olt, inculpaţii A.A., E.C., S.l., R.A., S.N., M.V., T.T.l., M.A., R.E.M. şi S.M.C., şi părţile civile T.F., T.M.S., D.V. şi T.G.

Prin motivele de apel formulate în scris de parchet au fost invocate critici de netemeinicie şi nelegalitate.

În ceea ce priveşte criticile de netemeinicie s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, întrucât în mod greşit s-a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor S.M., B.G.G., M.E., M.M., V.M., P.G., G.l.C. şi D.Ş.M. În susţinerea acestei critici s-a invocat faptul că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, reţinând pentru pronunţarea sentinţei doar aspectele ce converg către nevinovăţia inculpaţilor şi care au rezultat exclusiv din, probe, administrate în faţa instanţei de judecată, prin lipsirea de eficienţă în totalitate a dovezilor din cursul urmăririi penale, menţinute de altfel în parte şi în cursul cercetării judecătoreşti. În dezvoltarea motivele de apel au fost expuse mijloacele de probă care, în opinia parchetului, fac dovada comiterii de către inculpaţi, a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi în ceea ce priveşte pedepsele stabilite în sarcina tuturor inculpaţilor precum şi modalitatea de executare a pedepselor referitor la inculpaţii R.M.E. şi S.M.C.

În susţinerea criticii de nelegalitate s-a arătat, că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul acesteia în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.G.G., S.M., V.M. şi P.C.L.G. sub aspectul temeiului achitării.

Inculpatul E.C., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a arătat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 deoarece din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că ceilalţi inculpaţi direct sau indirect ar fi obţinut vreun beneficiu financiar sau alt beneficiu material şi nu s-a dovedit nici faptul că pretinsul grup ar fi avut o structură determinată sau roluri prestabilite, aspect care nu poate fi reţinut nici în raport de soluţia de achitare dispusă de prima instanţă faţă de mulţi dintre inculpaţi. În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., nu s-a făcut dovada că ar fi pătruns în domiciliile părţilor vătămate, înarmat sau împreună cu mai multe persoane, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultând că şi în situaţia în care s-ar fi deplasat la domiciliul vreunei client pe care-l împrumutase cu vreo sumă de bani, împreună cu vreo persoană, niciodată aceasta nu intra în domiciliul pretinselor părţi vătămate. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. a arătat că nu s-a făcut dovada că asupra părţilor vătămate s-ar fi exercitat acte de violenţă fizică, niciuna neputând prezenta un certificat medico-legal. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune s-a arătat că nici această nu există atâta timp cât există înscrisuri private sau autentice, cu semnătura părţilor vătămate care i-au solicitat în nenumărate rânduri să le acorde sume de bani cu titlu de împrumut. Referitor Ia infracţiunea prev. de art. 211 C. pen. a arătat că nu s-a făcut dovada că ar fi sustras vreun bun folosind violenţa, iar pentru infracţiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2000 rap. la art. 279 C. pen. au fost invocate argumentele prezentate în faţa instanţei de prim grad.

Inculpata R.E.M., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă că nu s-a deplasat niciodată la domiciliul vreunei părţi vătămate în perioada 2004-2010, l-a cunoscut pe inculpatul E.C. în anul 2006 şi a intrat într-o relaţie de concubinaj cu acesta, dar cu perioade mari de despărţire în fapt, contribuţia care s-a reţinut în sarcina sa fiind doar aceea că a ţinut evidenţa primară privind împrumuturile acordate, fără să aibă vreun beneficiu material sau financiar. A mai arătat că a fost administratorul unei firme fiind ajutată material de părinţii săi, iar din relaţia de concubinaj pe care a avut-o cu inculpatul E.C. au rezultat doi copii minori în vârstă de 5 ani, respectiv un an. În ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune şi şantaj a arătat că părţile vătămate şi martorii audiaţi nemijlocit de prima instanţă nu au confirmat săvârşirea acestor fapte.

Prin motivele de apel formulate în scris, inculpatul S.l. a solicitat într-o primă teză să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A arătat că nu există probe certe care să conducă la concluzia că a participat la săvârşirea infracţiunilor pentru care este cercetat, întrucât din plângerile penale formulate de părţile vătămate şi întregul material probatoriu administrat în cauză rezultă că cei care exercitau presiuni şi ameninţări erau E.C. şi R.M.E. E adevărat că a fost indicat pe planşa fotografică. de către unele dintre părţile vătămate, dar posibilitatea erorii într-un astfel de caz este foarte mare datorită stării psihice de tulburare a părţilor vătămate după exercitarea presiunilor de către persoanele indicate şi datorită numărului mare de persoane care participau la aceste presiuni. A mai arătat că la dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că în anumite perioade de timp a locuit sau a fost încarcerat în străinătate ori a fost internat în spital iar prima instanţă trebuia să ţină cont şi de faptul că nici în perioadele adiacente nu putea comite infracţiunile deoarece, în cea mai mare parte a timpului, nu s-a aflat pe teritoriul României, locuind în Spania.

Într-o teză subsidiară a solicitat redozarea pedepselor, în sensul diminuării acestora faţă de circumstanţele reale şi personale.

Inculpatul S.M.C., prin motivele de apel formulate în scris prin avocatul ales, a solicitat să se dispună achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. motivat de faptul că cele trei părţi vătămate menţionate în rechizitoriu au declarat în faţa primei instanţe că nu-l cunosc, nu a fost recunoscut nici de martorii cu identitate protejată, iar fratele său, S.S.V., trimis în judecată pentru aceleaşi fapte, în dauna aceloraşi părţi vătămate, a fost achitat.

Inculpatul R.A., prin motivele de apel formulate în scris, a solicitat într-o primă teză să se dispună achitarea, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa. Pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. motivat de faptul că, din materialul probator nu rezultă că ar fi săvârşit vreuna dintre acţiunile cuprinse în latura obiectivă a infracţiunii respectiv iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, iar în actul de sesizare nu se precizează care a fost rolul său în cadrul grupului. A mai arătat că nu s-a făcut dovada existenţei unui astfel de grup şi nici că ar fi avut vreun beneficiu ca urmare a faptului că l-ar fi însoţit pe inculpatul E.C. Singura parte vătămată care menţionează că a venit la uşa sa de două ori şi că i-ar fi adresat ameninţări este partea vătămată C.C., dar aceste aspecte nu sunt confirmate de nici un martor. În ceea ce o priveşte pe partea vătămată V.G.C., nu se menţionează că la pretinsul incident ar fi fost de faţă mai mult de trei persoane. Cu privire la infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. proc. pen. a solicitat să se dispună achitarea tot în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. motivat de faptul că nu a recunoscut comiterea acesteia fapte şi în afară de declaraţia părţii vătămate nu există un alt mijloc de probă care să dovedească activitatea sa infracţională inclusiv sub aspectul actelor materiale pe care le-ar fi comis. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 194 C. pen. a solicitat într-o primă teză achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. A arătat că nu a recunoscut comiterea faptei, iar declaraţiile părţilor vătămate nu sunt susţinute de alte mijloace de probă, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reieşind că nu-l cunosc cu excepţia martorei Z.F.R., care-l cunoaşte ca vecin, a lui D.M.C., care-l cunoaşte din vedere din Slatina şi a lui C.M., care-l cunoaşte pentru că soţia sa a fost angajată Ia barul său. În ceea ce priveşte latura civilă a solicitat să fie respinsă ca nedovedită.

Într-o teză subsidiară a solicitat redozarea pedepselor, în sensul coborârii acestora sub minimul special prevăzut de lege având în vedere că este tânăr, este un familist desăvârşit şi are un copil minor în întreţinere.

Inculpatul T.T.D., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 194 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. invocând motivele pe care Ie-a avut în vedere instanţa de prim grad atunci când a dispus achitarea inculpatului D.Ş.

Inculpatul M.A., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că l-ar fi însoţit pe inculpatul E.C. la domiciliul părţilor vătămate menţionate în rechizitoriu şi că, pentru recuperarea sumelor de bani le-ar fi ameninţat sau lovit, nu a fost recunoscut decât în faza urmăririi penale după planşele foto, mijloc de probă contestat ca urmare a faptului că numele inculpaţilor au fost aduse la cunoştinţă de către organele de anchetă, nu a fost recunoscut de martorii sub acoperire şi nu s-a dovedit că a primit direct sau indirect un beneficiu material, condiţie cerută pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul M.V., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina să, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că l-ar fi însoţit pe inculpatul E.C. la domiciliul părţilor vătămate menţionate în rechizitoriu şi că, pentru recuperarea sumelor de bani le-ar fi ameninţat sau lovit, existând o singură declaraţie în acest sens care nu poate fi avută în vedere datorită caracterului său singular, nu a fost recunoscut decât în faza urmăririi penale după planşele foto, mijloc de probă contestat ca urmare a faptului că numele inculpaţilor au fost aduse la cunoştinţă de către organele de anchetă, nu a fost recunoscut de martorii sub acoperire şi nu s-a dovedit că a primit direct sau indirect un beneficiu material, condiţie cerută pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul S.N., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A arătat că în cauză nu s-a dovedit că grupul are o structură ierarhizată, cu lider şi membri cu roluri precise, care să fi fost înfiinţată la o anumită dată şi să fi durat o anumită perioadă de timp în vederea comiterii infracţiunilor prev. de Legea nr. 39/2003 şi, pe cale de consecinţă, din probele cauzei nu rezultă existenţa unui grup infracţional organizat la care să fi aderat. A mai arătat că din probatoriul administrat în cauză nu se poate reţine că există martori care să fi declarat faptul că a participat şi a susţinut permanent o aşa zisă activitate a unui grup infracţional organizat, iar faptul că a fost văzut la un anumit moment dat în compania vreunei persoane asupra căreia planau suspiciuni, nu înseamnă că a aderat sau a susţinut o organizaţie înfiinţată în scopul comiterii de infracţiuni.

Inculpatul A.A., prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pentru celelalte infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a arătat că probele administrate în cauză nu sunt de natură să conducă la concluzia că inculpatul ar fi participat, în vreuna din modalităţile prevăzute de lege, la constituirea unui grup infracţional organizat sau că a aderat sau sprijinit un astfel de grup. Dimpotrivă, probele administrate în cauză converg către concluzia că între inculpatul A.A. şi doi dintre ceilalţi doi inculpaţi există o relaţie de prietenie, de lungă durată. În ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi desfăşurat acte materiale de natură să caracterizeze acţiunea incriminată de lege. Într-o teză subsidiară, având în vedere declaraţia pe care inculpatul a dat-o în faţa instanţei de prim grad şi datele ce caracterizează favorabil persoanei acestuia s-a solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante.

Prin motivele de apel formulate în scris partea civilă D.V. a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile invocând faptul că în mod greşit prima instanţă, nu a ţinut cont de precizarea acţiunii civile din 03 iunie 2011 şi nu a dispus obligarea inculpaţilor E.C. şi R.M.E. şi la restituirea celor două centrale termice pe lemne, însuşite de aceştia sau la plata sumei de 15.000 RON, reprezentând contravaloarea acestora.

Prin motivele de apel formulate în scris, partea civilă T.G. a solicitat obligarea inculpaţilor E.C. şi R.M.E. la plata de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial pe care l-a suferit în urma infracţiunilor comise de aceştia.

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2012 s-a procedat la audierea inculpaţilor E.C., R.M.E., M.V., S.l., S.N., S.M., S.M., B.G.G., M.A., M.E., V.M., P.C., C.l.C., T.T.D., A.A., R.A. şi M.M.

La termenul de judecată din 24 ianuarie 2013 s-a procedat la audierea inculpatului D.Ş.M. şi a martorilor M.V., M.I.E. şi T.V.

La termenul de judecată din 07 martie 2013 s-a procedat la audierea martorei cu identitate protejată A.D.

Prin decizia penală nr. 139 din 17 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt şi de părţile civile T.F. şi T.M.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.A., E.C., S.l., R.A., S.N., M.V., T.T.D., M.A., R.E.M. şi S.M.C.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părţile civile T.G. şi D.V.

S-a desfiinţat în parte sentinţa, pe latură penală şi civilă şi rejudecând:

1. S-a decontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului E.C., în pedepsele componente.

S-a înlăturat pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul E.C. menţiunea referitoare la înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele aplicate prin sentinţa apelată, urmând ca inculpatul E.C. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. deduce în continuare arestarea preventivă de la 29 iunie 2012 la zi.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului S.I., în pedepsele componente.

S-a înlăturat, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.l. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi pedepsele de 5 ani şi 3 luni închisoare, 1 an închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 662 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1226 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare inculpatul S.l. executând în final 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. deduce în continuare arestarea preventivă de la 29 iunie 2012 la zi.

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.V. în pedepsele componente.

S-a înlăturat, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptrilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. urmând ca inculpatul M.V. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

4.S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.A. în pedepsele componente.

S-a înlăturat, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de tâlhărie şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 336 din 16 aprilie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 874 din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova urmând ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare inculpatul R.A. executând în final pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. deduce în continuare arestarea preventivă de Ia 29 iunie 2012 la zi.

5. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul P.C.L. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul P.C.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus, din durata pedepsei durata reţinerii şj arestării preventive, de la 17 septembrie 2010 la 03 iunie 2011.

6. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004, republicată (fost art. 138 din Legea nr. 295/2004) rap. la art. 279 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de efectuare fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul V.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi Iit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 septembrie 2010 la 03 iunie 2011.

7. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul B.G.G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa-complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 anii închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul B.G.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 01 octombrie 2010 la 03 iunie 2011.

8. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 804 din 16 noiembrie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 662 din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză şi pedeapsa de 6 luni închisoare raplicată, prin sentinţa penală nr. 804 din 16 noiembrie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 662 din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 septembrie 2010 la 03 iunie 2011.

9. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.N. în pedepsele componente.

S-a înlăturat aplicarea art. 74, 76 C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a înlăturat şi menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul S.N. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 18 mai 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 631 din 01 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, inculpatul S.N. executând în final pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 29 iunie 2012 la zi.

10. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.T.D. în pedepsele componente şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1972 din 09 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, definitivă, pentru care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul T.D. Ia pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de şantaj, în formă continuată, prev, de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus urmând ca inculpatul T.T.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a menţinut aplicarea art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1972 din 09 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, definitivă, pedeapsă pe care inculpatul T.T.D. o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, în total inculpatul T.T.D. urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

11. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul D.Ş.M. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi ineulpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004, republicată (fost art. 138 din Legea nr. 295/2004) rap. la art. 279 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.Ş.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de efectuare fără drept a operaţiunilor cu arme şi muniţii.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul D.Ş.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 septembrie 2010 la 03 iunie 2011.

12. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente.

S-a înlăturat, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴C. pen. rap. la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul M.A. urmând să execute în total pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

13. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul M.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 02 decembrie 2010 la 02 noiembrie 2011.

14. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.M.C. în pedepsele componente.

S-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74, 76 C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 86¹C. pen., art. 86³ alin. (1) C. pen., art. 359 şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infraeţiuneade şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul S.M.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 mai 2011 la 29 iunie 2012.

15. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.A. în pedepsele componente.

S-a înlăturat menţiunea privind descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 a Judecătoriei Craiova definitivă prin nerecurare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 a Judecătoriei Craiova definitivă prin nerecurare cu pedeapsa de 4 ani închisoare închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. inculpatul urmând. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2327 din 04 octombrie 2011 a Judecătoriei Craiova definitivă prin nerecurare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, respectiv pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 29 iunie 2012 la zi.

16. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei R.E.M. în pedepsele componente.

S-a înlăturat, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi menţiunea referitoare la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 86¹C. pen., art. 86³ alin. (1) C. pen., art. 359 şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) Iit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata R.E.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) Iit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) Iit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de Ia 4 luni închisoare la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus urmând ca inculpata R.E.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2010 la 23 septembrie 2010.

17. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.l.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de şantaj în formă continuată şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2010 la 23 septembrie 2010.

18. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus inculpatul M.E. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la 02 decembrie 2010 la 10 decembrie 2010.

Au fost obligaţi inculpaţii B.G. şi S.M. să plătească părţii civile C.Ş., în solidar cu inculpaţii E.C., R.M.E., R.A., M.V. şi S.N. suma de 15.000 RON reprezentând prejudiciu moral.

Au fost obligaţi inculpaţii S.M., B.G.G., M.E., D.Ş., P.C. şi V.M. să plătească părţii civile T.F., în solidar cu inculpaţii E.C., R.M.E., M.A., T.T.D., S.l., M.V., A.A. şi S.M. suma de 50.000 RON reprezentând prejudiciu moral.

Au fost obligaţi inculpaţii S.M., B.G.G., M.E., D.Ş., P.C. şi V.M. să plătească părţii civile T.M.S., în solidar cu inculpaţii E.C., R.M.E., M.A., T.T.D., S.l., M.V., A.A., S.M. şi S.N. suma de 10.000 RON reprezentând prejudiciu moral.

Au fost obligaţi inculpaţii M.M., M.V., M.E., S.l., S.N. şi R.M.E. să plătească părţii civile M.M.E. în solidar cu inculpatul E.C. suma de 10.000 RON reprezentând prejudiciu moral.

Au fost obligaţi inculpaţii S.M., M.M., S.l., M.V., M.A. şi S.N. să plătească părţii civile P.E. în solidar cu inculpatul E.C. suma de 5.000 RON reprezentând prejudiciu moral.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit faţă de inculpatul D.Ş.M. prin ordonanţa procurorului din 17 septembrie 2010 asupra sumelor de 2.800 euro şi 17.000 RON.

S-a menţinut dispoziţia din sentinţa apelată privind restituirea către inculpatul D.Ş.M. a înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit faţă de inculpatul P.C.L. prin ordonanţa procurorului din 16 septembrie 2010 asupra autoturismului marca B de culoare neagră cu numărul de înmatriculare B-xx-xxx.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea constată că apelul declarat de parchet este întemeiat în vreme ce apelurile declarate de inculpaţi şi de părţile vătămate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând, comparativ situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu şi-cea reţinută de instanţa de prim grad, s-a constatat că prima instanţă a preluat în esenţă situaţia de fapt din actul de sesizare dar numai cu privire la activitatea infracţională a inculpatului E.C. şi parţial cu privire la activitatea desfăşurată de inculpaţii pentru care a dispus soluţii de condamnare, iar cu privire la ceilalţi inculpaţi, pentru care a dispus soluţii de achitare, a reţinut că nu au participat la comiterea faptelor. Pentru a formula această concluzie instanţa de prim grad a avut în vedere exclusiv declaraţiile date de unele dintre părţile vătămate şi de unii martori în cursul cercetării judecătoreşti, iar în privinţa inculpatului D.Ş.M. de o serie de înscrisuri depuse cu ocazia cercetării judecătoreşti şi a ignorat celelalte probe administrate în cauză respectiv declaraţiile date de aceleaşi părţi vătămate şi de martori în faza urmăririi penale, declaraţiile celorlalte părţi vătămate, declaraţiile martorilor, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de unii dintre inculpaţi, înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară.

În urma propriului examen, curtea de apel a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în privinţa inculpatului E.C. şi parţial în privinţa celorlalţi inculpaţi condamnaţi este corectă, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză din care rezultă că, în anul 2005 inculpatul E.C., împreună cu inculpaţii R.M.E. şi S.l. au constituit un grup infracţional organizat la care au aderat inculpaţii M.V., S.M., S.M., B.G.G., M.A., M.E., V.M., P.C., T.T.D., A.A., R.A. şi M.M.

Scopul grupului l-a constituit ameninţarea persoanelor care împrumutau sume de bani de la inculpatul E.C. pentru ca acestea să plătească sume mult mai mari decât cele efectiv împrumutate şi decât dobânda iniţial stabilită sau să cedeze bunuri mobile sau imobile în contul unor dobânzi arbitrar stabilite de către inculpatul E.C., în cuantum ce depăşea cu mult dobânda iniţială (de la dobânzi de 10% se ajungea şi la dobânzi de 100% sau 130%).

În cadrul acestui grup rolul de lider l-a avut inculpatul E.C., cel care acorda împrumuturile, stabilind iniţial o dobândă mică, pentru a atrage părţile vătămate care, în condiţiile în care nu reuşeau să obţină sume de bani cu titlu de împrumut de la unităţile bancare, erau convinse că, împrumutând bani de la inculpat, vor reuşi să-şi rezolve problemele financiare, probleme ce aveau cauze diverse starea de boală, situaţia materiala precară, încercarea de iniţia o afacere. În realitate, după momentul la care acceptau să împrumute o sumă de bani de la inculpat, acesta majora nejustificat dobânzile invocând diverse pretexte sau, în caz de neplată la termen, adăugând dobânda la suma iniţial împrumutată şi stabilind o nouă dobândă calculată la o sumă care în realitate nu fusese împrumutată de partea vătămată, de fiecare dată impunându-le părţilor vătămate să accepte să semneze înscrisuri în care erau menţionate ca fiind împrumutate datoriile calculate cu titlu de dobândă. De cele mai multe ori, când proceda în felul acesta inculpatul E.C. susţinea că sumele pe care le împrumutase părţilor vătămate aparţineau altor persoane, violente, care pentru a le determina să plătească vor exercita agresiuni împotriva lor, a membrilor familiilor lor şi a bunurilor personale sau că plătise el persoanelor respective dobânzile în locul părţilor vătămate, astfel că acestea îi datorează de drept dobânda. În urma acestui mecanism, deosebit de ingenios, părţile vătămate erau puse în imposibilitate de a achita datoria iniţial contractată, ajungând în cele din urmă, sub ameninţarea unor acte de violenţă extremă (uciderea sau maltratarea lor şi a membrilor familiei, incendierea locuinţelor etc.) să achite sume de bani mult mai mari decât cele stabilite iniţial şi să-i cedeze bunuri mobile de valoare sau bunuri imobile, proprietatea lor sau a celorlalţi membri ai familiei. În ceea ce priveşte modalitatea de constrângere psihică a părţilor vătămate se impune precizarea că, de cele mai multe ori, ameninţările directe erau adresate de inculpatul E.C. şi de inculpata R.M.E., cea care ţinea evidenţa datornicilor şi îi contacta telefonic cu o zi înainte de data stabilită pentru plata dobânzii. De fiecare dată cei doi inculpaţi, E.C. şi inculpata R.M.E., le ameninţau însă pe părţile vătămate că cei care le vor face rău sunt rudele inculpatei R.M.E. sau alte persoane de la care ar fi împrumutat la rândul lor bani, persoane în legătură cu care părţilor vătămate li se inducea sentimentul că sunt deosebit deviolente şi capabile să pună în executare ameninţările la care făceac referire aceştia. Ulterior, inculpatul E.C. se deplasa la locuinţele părţilor vătămate însoţit de două, trei sau chiar mai multe persoane, între care şi inculpaţii din prezenta cauză, cu excepţia inculpatului C.l.C., de cele mai multe ori înarmate cu tot felul de obiecte ce reprezintă arme albe, rolul acestora fiind acela de a adresa la rândul lor ameninţări părţilor vătămate sau de a se manifesta într-o manieră violentă (este cazul inculpatului M.V. care de exemplu a agresat-o pe partea vătămată T.D., iar la domiciliul părţii vătămate M.E. s-a dezbrăcat de tricou şi a început să agite o sabie, adresând totodată ameninţări cu moartea) dar şi de a conferi credibilitate ameninţărilor adresate de inculpaţii E.C. şi R.M.E. prin simpla lor prezentă şi de le supune unui regim de teroare, culminând cu înfrângerea oricărei rezistenţe psihice şi acceptarea faptului că singura soluţie pentru ca inculpatul E.C. să considere achitată datoria şi să nu mai fie nevoite să suporte presiunile la care erau supuse, era aceea de a plăti sumele solicitate sau de a ceda bunuri mobile sau imobile de valoare. Elocvent pentru rolul acestor din urmă inculpaţi, aşa zişii "recuperatori" dar şi pentru particularităţile fizice în funcţie de care erau selectaţi, este un fragment dintr-o convorbire telefonică pe care a purtat-o inculpatul E.C. cu inculpatul C.I.C., atunci când nu reuşea să mai obţină bani de la unul dintre datornici:

„C.I.C.: E bună. Dacă vrei ţi-l aduc şi pă M. (M.N., persoană din Bucureşti la care cei doi fac de multe ori referire în cadrul convorbirilor telefonice), aice?

E.C.: Da, păi până la urmă îi dăm (...), două (neinteligibil) şi care e problema, este?

C.I.C.: Da. Eu ţi-l aduc şi pă M.N. aicea în secunda doi!

E.C.: Putem noi găsi un M.N. d-arată fioros care vrea pă bani puţini!

C.I.C.: Da. Da.

C.I.C.: Am înţeles. (...)

E.C. Ori vine ăla originalu, ori găsim noi unu! Am eu (...), dă arată mai fioros. Auzi?

C.I.C.:Ă!

E.C. Eu (...), noaptea mi-e frică cu ăla pă drum. N-auzi?

C.I.C.: HĂ, hă, hă!

E.C: Să mor dacă nu! Are o sută cincizeci dă kile, dă doi metri, numai cicatrici (...) Şi zău că (...), cu toate sunt prieten cu el, tresar!"

Acelaşi rol, de a îngrozi părţile vătămate şi de a le inocula convingerea ca nu vor putea să scape de E.C. şi persoanele care le terorizau nici în situaţia în care se vor adresa organelor judiciare au avut-o inculpaţii care erau poliţişti, prezenţa acestora în compania inculpatului E.C., chiar în lipsa unor ameninţări directe adresate părţilor vătămate fiind de natură să contribuie la realizarea scopului urmărit de membrii grupului infracţional organizat.

În schimbul ajutorului acordat lui E.C., inculpata R.M.E. profita de sumele de bani şi foloasele primite de la părţile vătămate, ea fiind concubina acestuia, în vreme ce restul inculpaţilor primeau sume de bani în funcţie de contribuţia pe care o aveau şi de sumele obţinute de la părţile vătămate, apărarea formulată de apelanţii inculpaţi, în sensul că nu s-a dovedit că ceilalţi inculpaţi ar fi obţinut direct sau indirect vreun beneficiu financiar sau alt beneficiu material nefiind fondată. În acest sens, curtea reţine convorbirile telefonice, interceptate şi înregistrate în cauză, din care rezultă că, în urma activităţii desfăşurate în raport de părţile vătămate, inculpaţii ce aveau rol de recuperatori primeau o parte din banii obţinuţi de la acestea. Cu titlu de exemplu va fi indicată convorbirea telefonică pe care inculpatul E.C. a avut-o cu inculpatul S.l., pe data de 21 ianuarie 2010 după ce S.l. împreună cu M.V. şi altă persoană rămasă neidentificată se deplasaseră la domiciliul bunicii părţii vătămate D.V.C. în vederea obţinerii unor sume de bani:

"S.I.: (...) Cu ăia trei milioane, ăia trei jumătate, vin să ţi-i dau, cum facem cu ei?

E.C.: Păi ce să-mi da! Mie îmi opreşti un milion, restul îl împărţi.

S.I.: Deci îţi opre (...), îţi opresc un milion, da?

E.C.: Da.

S.I.: Bine, bine, Costel. Hai (...)!

E.C.: Restu opreşte tu un milion jumătate şi dă-i Iu P. un milion.

S.I.: Sau, sau bă! Bă!

S.I.: Da.

E.C.: Cu cine ai fost tu acolo?

S.I.: N-are importanţă, am înţeles. Deci partea ta e un milion, gata.

E.C. Păi stai mă puţi! Dacă acela (...)

S.I.: Am fost (...)

E.C: Dacă poţi să-ţi opreşti tu pă toţi, restu, opreşte-i

S.I.: Nu. Nu, nu, nu ca am fost cu P. şi a fost şi C.M.F. cu noi."

În acelaşi sens este şi convorbirea telefonică din 30 iulie 2010, când inculpatul E.C. discutând cu o altă persoană pe care o folosea la recuperări îi spune că, dacă obţine banii de la partea vătămată, îi dă jumătate din ei - "Dacă-i scoţi, jumătate îţi iei", dar şi convorbirea telefonică pe care au avut-o inculpaţii E.C., şi C.l.C., la care s-a făcut referire mai sus şi în cadrul căreia E.C. a afirmat că poate găsi o persoană pe care să o folosească în scopul înspăimântării părţii vătămate şi să o plătească cu bani mai puţin decât persoana din municipiul Bucureşti pe care se oferise să o aducă C.I.C. Acelaşi aspect faptul că cei folosiţi Ia recuperări de inculpatul E.C. erau plătiţi rezultă şi din declaraţiile părţii vătămate Ş.E. care face referire la un incident ce a avut loc la barul cunoscut sub numele "Ş.", situat în Slatina, str. C. între inculpatul E.C. şi un grup de persoane de etnie rromă care au venit înarmate cu arme albe, cu două căruţe fiind conduse de o persoană identificată în faza urmăririi penale de partea vătămată ca fiind inculpatul S.N. şi i-au reporşat lui E.C. faptul că i-a păcălit şi nu Ie-a plătit cei 10%, din suma pe care o recuperaseră de la un datornic.

Activitatea infracţională a grupului a încetat în toamna anului 2010, atunci când faţă de inculpatul E.C. şi cea mai mare parte dintre ceilalţi inculpaţi s-a dispus măsura reţinerii iar ulterior arestarea preventivă. Prejudiciul total cauzat părţilor vătămate este de peste 200.000 RON.

Pentru inculpatul E.C., dar şi pentru ceilalţi inculpaţi, condamnaţi în cauză, curtea îşi însuşeşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de aceştia faţă de fiecare dintre părţile vătămate respectiv P.E., S.D.A., D.V.G., D.E.L., C.D., Ş.I., Ş.E., B.I., C.Ş., C.E., M.M., T.M.S., T.F., T.L. şi T.G., V.G.C., B.R.C., B.A., D.V., M.M.E., T.D., Z.F.R., cu precizările ce vor fi făcute atunci când va fi examinată situaţia fiecărui inculpat în parte.

Astfel, referitor la inculpatul E.C., se reţine că activitatea infracţională la care s-a făcut referire mai sus, constând în esenţă în acordarea de împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti urmată de recurgerea la acte de ameninţare în unele cazuri în vederea obligării părţilor vătămate la plata unor sume de bani pe care nu le datorau, a fost comisă în raport de toate părţile vătămate din prezenta cauză. În acest sens curtea reţine declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează cu depoziţia martorei sub acoperire A.D. şi a celorlalţi martori audiaţi în cauză dar şi cu menţiunile procesului-verbal de percheziţie domiciliară, interceptările de convorbiri telefonice şi înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.

În privinţa aceluiaşi inculpat, prima instanţă a reţinut corect cu ocazia descrierii activităţii infracţionale, în raport de fiecare parte vătămată în parte, că inculpatul E.C., în scopul obţinerii sumelor de bani solicitate, a pătruns fără drept, împreună cu inculpaţii S.l. şi M.V. în domiciliul părţii vătămate T.D. şi singur în domiciliul părţii vătămate P.E. Apărarea inculpatului în sensul că nu există mijloace de probă care să dovedească faptul că pătruns fără drept în domiciliile persoanelor vătămate, nu poate fi primită, faptele comise de acesta fiind probate cu depoziţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorelor T.F. şi S.M. care au declarat în faza urmăririi penale că, la data incidentului reclamat de partea vătămată T.D., au văzut trei bărbaţi care au intrat în curtea locuinţei acesteia.

Corect a reţinut prima instanţă şi faptul că, inculpatul E.C., împreună cu inculpatul R.A. care a fost înarmat cu un cuţit şi alte trei persoane, rămase neidentificate, în vara/toamna anului 2008, au deposedat-o prin violenţă partea vătămată V.G.C. de autoturismul marca S., aparţinând soţiei sale, V.M. Situaţia de fapt astfel reţinută se coroborează cu declaraţia părţii vătămate şi înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, între care angajamentul de plată pentru suma de 7.500 euro, către inculpatul R.A. înscris în care s-a menţionat că partea vătămată oferă drept garanţie autoturismul de care în fapt a fost deposedată prin violenţă. În ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.E. corect prima instanţă a reţinut că inculpatul E.C. după ce a pătruns fără drept în locuinţa acesteia, a deposedat-o prin violenţă, în vara anului 2005 de suma de 100 RON, pe care partea vătămată o ascunsese sub un preş, situaţia de fapt fiind probată cu declaraţia părţii vătămate, care se coroborează cu înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală între care un angajament de plată ce urma să se facă de partea vătămată Ia 11 iulie 2005 şi o „Reclamaţie" olografă ruptă, formulată de soţul părţii vătămate (în prezent decedat) la 11 iulie 2005, găsite la domiciliul inculpatului E.C., cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare. Cu privire la partea vătămată T.F., la fel ca prima instanţă curtea reţine că inculpatul E.C. a deposedat-o prin violenţă (ameninţare cu un cuţit) de suma de 4.800 de euro, faptă care se probează cu depoziţia părţii vătămate T.F. coroborată cu depoziţiile părţilor vătămate T.M.S., T.G. şi T.L.

Fapta de deţinere de muniţie fără autorizaţie, se probează cu menţiunile procesului - verbal de percheziţie domiciliară.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, faptele inculpatului E.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimitere în judecată respectiv iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tâlhărie în formă continuată, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune cu deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2004, raportat la art. 279 alin. (1) C. pen., infracţiuni pentru care prima instanţă a dispus condamnarea, cu o singură excepţie care se referă la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în privinţa căreia, din eroare s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., atât în cazul inculpatului E.C., cât şi în privinţa celorlalţi inculpaţi condamnaţi, din examinarea actului de sesizare rezultând că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. au fost raportate la celelalte infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Apărarea formulată de inculpat cu privire Ia infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. în sensul că nu s-a făcut dovada că asupra părţilor vătămate s-ar fi exercitat acte de violenţă fizică, niciuna neputând prezenta un certificat medico-legal este nefondată, din examinarea textului de lege care incriminează infracţiunea de şantaj rezultând că, sub aspectul laturii obiective constrângerea specifică acesetei infracţiuni se poate realiza prin două modalităţi alternative - violenţă sau ameninţare. Or, în cauză s-a făcut dovada, aşa cum s-a arătat mai sus, că elementul material al acestei infracţiuni s-a realizat prin ameninţare, fiind lipsit de relevanţă faptul că părţile vătămate nu au prezentat certificate medico-legale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune apărarea inculpatului în sensul că s-au încheiat înscrisuri sub semnătură privată sau autentice nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală. Întocmirea acestor înscrisuri, fictive, menite să ascundă împrumuturile cu dobândă anatocistă, reprezintă expresia finală a stării de eroare, constrângere fizică şi morală în care s-au aflat părţile vătămate atât la încheierea, cât mai ales pe parcursul executării contractelor de împrumut.

Părţile vătămate au fost induse în eroare cu privire la condiţiile în care au contractat împrumuturile (în general dobânda pe care urmau să o plătească, scadenţa, persoana împrumutătorului), stare de eroare ce s-a perpetuat, ba chiar amplificat, pe parcursul executării contractelor. Mijloacele folosite au fost frauduloase (de ex. în timpul executării contractelor, pentru a justifica sporirea dobânzii, prin prezentarea unor persoane de la care ar fi împrumutat la rându-i bani, coinculpaţii din cauză, care confirmau spusele sale).

Critica referitoare la greşita menţinere a sechestrului asigurător este nefondată deoarece măsurile asigurătorii din cauză au fost dispuse în vederea asigurării reparării laturii civile a cauzei, iar nu pe temeiul prev. de art. 118²C. pen. privind confiscarea extinsă asupra bunurilor provenite din comiterea infracţiunilor, prima instanţă reţinând aplicarea art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în considerarea calităţii de proprietar al bunurilor imobile faţă de inculpata R.M.E. faţă de care s-a pronunţat o soluţie de condamnare şi de obligare la plata despăgubirilor rezultate din activitatea infracţională.

Referitor la ceilalţi inculpaţi în privinţa cărora prima instanţă a dispus condamnarea se reţin următoarele:

În ceea ce o priveşte pe inculpata R.M.E. prima instanţă examinând coroborat materialul probatoriu administrat în cauză a reţinut corect situaţia de fapt constând în aceea că, alături de inculpaţii S.l. şi E.C. a constituit grupul infracţional organizat şi a avut ca atribuţii, în cadrul grupului să ţină evidenţa persoanelor care luaseră sume de bani cu titlu de împrumut. Inculpata R.M.E. era în acelaşi timp persoana care le contacta telefonic şi le trimitea mesaje părţilor vătămate înainte de scadenţă solicitându-le să achite sumele pretins datorate şi ameninţându-le în caz de neplată cu acte de violenţă ce urmau a fi exercitate în principal de „fraţii ei", persoane despre care susţinea că le-ar aparţine sumele de bani date cu titlu de împrumut.

Situaţia de fapt se probează cu declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului E.C., care a recunoscut că inculpata R.M.E. era persoana care ţinea evidenţa şi cu conţinutul interceptărilor telefonice. Cu titlu exemplificativ se indică convorbirile ale cărora transcrieri se află la următoarele file:

- fila nr. 1a, R.M.E. „ - Domnul F., ce dracu domne, vă sun de vineri, păi ce facem, îmi închideţi telefonul?! Păi eu azi le-am dat chitanţa ăstora să vină pe adresă, ce dracu, vă bateţi joc?! V-am lăsat atâta timp şi după aia îmi închideţi telefonul în nas?! (...) R.M.E. - Păi ăştia or să v-aştepte acolo, că eu le-am dat chitanţa. Deci ei nu acceptă aşa ceva.(...) R.M.E.: Tot o să se ducă, şi-o să vezi dumneata ce iasă! Că vreţi balamuc, balamuc o să fie.";

-fila nr. 2a, „R.M.E.: Domne, dumneata chiar vrei să-ţi faci probleme, chiar nu ţii la părinţii dumitale? Că ăştia s-au interesat şi după unde eşti (...) Dumneata chiar vrei probleme? Eu te-am crezut un om calculat (...), un profesor. (...)";

- la fila nr. 3a, când inculpata a adresat între altele următoarea ameninţare „De nu o să-i cunoşti dumneata pe şaptesprezece şi o să vezi dumneata ce o să iasă, că, pe mine, şti, ceva, mi-e scârbă că eu cu oameni din ăştia, nu am lucrat";

- fila nr. 4a, inculpata transmite următorul mesaj la data de 04 august 2010: „Răspunde la tel că nu mă cert cu tine, dar dacă nu-mi răspunde mata îl trimit pe C.M.F. la ea şi să stea până îi dă mata banii.";

- fila nr. 5a, în cadrul unei convorbiri pe care o are cu inculpatul E.C., R.M.E. îi relatează acestuia că a primit de la o parte vătămată doar o parte din suma pretinsă şi îi comunică următoarele: „Dacă nu vine mâine seară, te duci. Acuma mi-adusă 5. Da cred că vine.";

- fila nr. 6a, convorbire telefonică pe care a avut-o inculpata cu E.C. pe data de 25 august 2010: „RME: Vezi, să nu uiţi, că ai lista în pantalonii ăştia: N., A., P. aia (...) E.C: Să văd dacă mă sună, dacă nu mă sună, mă ocup mâine seară de ea. R.M.E.: N. şi R., LA. 07:00, La P.";

- fila nr. 7a: „Bă, n-am eu treabă că scoţi tu bani din bancă. Deci tu, scurt: cât îmi trimiţi poimâine? Ca să le spun şi eu că mă-ntreabă";

Cât priveşte încadrarea juridică, se constată că faptele comise de inculpata R.M.E. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnată de prima instanţă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, faţă de rolul concret pe care l-a avut inculpata R.M.E. în cadrul grupului şi modalitatea în care se reţine că a comis faptele (nu se deplasa la domiciliile părţii vătămate pe care doar Ie contacta telefonic) curtea apreciază că prima instanţă a reţinut corect circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. valorificând în acest sens lipsa antecedentelor penale şi situaţia personală a inculpatei şi dispus condamnarea acesteia la pedepse coborâte sub minimul special. Faţă de împrejurarea că a fost una dintre persoanele ce a contribuit la constituirea grupului infracţional organizat, activitatea sa infracţională fiind raportată la toate părţile vătămate din cauză şi a manifestat o atitudine nesinceră încercând să inducă în eroare organele judiciare şi să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, cuantumul pedepselor pentru toate infracţiunile comise trebuia orientat către limita minimului special sens în care va fi reformată hotărârea apelată.

Şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, curtea apreciază, diferit faţă de instanţa de prim grad, că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante nu poate conduce la realizarea prevenţiei speciale (împiedicarea inculpatei de a comite infracţiuni de aceeaşi natură), dar şi a celei generale (împiedicarea altor destinatari ai legii penale să adopte un comportament infracţional similar celui manifestat de inculpată) faţă de datele ce caracterizează faptele comise de inculpată şi atitudinea procesuală a acesteia impunându-se concluzia că scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executare efectivă, în regim de detenţie.

Cu privire la inculpatul S.l., prima instanţă a reţinut corect că a fost, alături de inculpaţii E.C. şi R.M.E. unul dintre iniţiatorii grupului infracţional organizat, dovadă în acest sens fiind faptul că încă de la început a participat la comiterea actelor de ameninţare îndreptate împotriva părţilor vătămate, dar şi de legăturile strânse cu inculpatul E.C. care există de mult timp, aspect reliefat-şi de convorbirile telefonice dintre cei doi.

Se constată totodată că prima instanţă a reţinut corect activitatea infracţională a acestuia raportată la următoarele părţi vătămate: T.M.S., T.F., T.D. (în privinţa căreia corect a reţinut prima instanţă că inculpatul S.l., împreună cu M.V. şi E.C. au pătruns fără drept în domiciliu), M.E., B.A., D.V., D.V., B.R.C. şi S.D., faptele comise de inculpat fiind probate cu declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor audiaţi cu privire la fiecare parte vătămată în parte, declaraţii la care prima instanţă a făcut referire atunci când a reţinut situaţia de fapt.

Spre deosebire de prima instanţă, curtea reţine însă că activitatea inculpatului S.l. s-a raportat şi Ia părţile vătămate P.E. şi M.M.F.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.E., în declaraţiile pe care Ie-a dat în faza urmăririi penale l-a indicat pe inculpatul S.l. ca fiind una dintre persoanele care, alături de M.A., S.M., M.V., M.M., S. şi S.N., în repetate rânduri l-au însoţit pe inculpatul E.C. la domiciliul său şi au afirmat că banii împrumutaţi de la acesta sunt banii lor, iar în situaţia în care nu-i vor restitui o vor omorî. Cu toate că partea vătămată, cu ocazia audierii de către prima instanţă nu a mai menţinut declaraţia dată în faza urmăririi penale când i-a identificat pe inculpaţi, între care şi pe S.l., după fotografiile prezentate, curtea apreciază că depoziţia dată în faza urmăririi penale este cea care reflectă realitatea întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă legal administrate (declaraţii de părţi vătămate şi martori) din care rezultă că în perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională faţă de această parte vătămată (2005-2008) persoanele pe care Ie-a indicat făceau parte din anturajul inculpatului E.C. însoţindu-l pe acesta cu ocazia acţiunilor întreprinse în vederea recuperării sumelor de bani datorate sau pretins datorate. împrejurarea că declaraţia dată de partea vătămată P.E. în faza urmăririi penale corespunde adevărului este dovedită şi prin aceea că, în faţa instanţei, partea vătămată nu l-a mai indicat nici pe inculpatul S.N. pe care trebuia să-l cunoască cel puţin după nume întrucât este menţionat în înscrisul aflat la dosarul de urmărire penală ca fiind persoana de la care partea vătămată ar fi împrumutat 950 RON. În raport de aceste mijloace de probă ţinând cont şi de conţinutul convorbirilor telefonice pe care Ie-a purtat inculpatul E.C. cu diverse persoane, între care şi unele dintre părţile vătămate, după data la care a fost arestat preventiv şi din care reiese că, prin diferite mijloace, a încercat să le determine pe părţile vătămate să-şi schime depoziţiile, poziţia sa procesuală fiind în mod constant aceea că nici el şi nici ceilalţi inculpaţi nu au exercitat vreodată presiuni asupra părţilor vătămate (a se vedea în acest sens convorbirile ale căror transcrieri se află la dosarul de urmărire penală) curtea apreciază ca fiind probate şi actele de constrângere întreprinse de inculpatul S.l. împotriva părţii vătămate P.E.

Referitor la partea vătămată M.M.F. situaţia de fapt, cu privire la inculpatul S.l., se probează cu depoziţia dată de aceasta în faza urmăririi penale, când l-a identificat după fotografii pe inculpat ca fiind persoana care, după data acordării împrumutului (anul 2007), s-a prezentat la poarta locuinţei sale din comuna B. de trei sau patru ori spunându-i că banii primiţi de la inculpatul E.C. îi aparţin, iar în cazul în care nu plăteşte este în stare să facă orice întrucât „el are alte metode, mai violente de a-şi recupera banii". Cu ocazia audierii de către prima instanţă, partea vătămată a arătat că menţine declaraţia de la urmărire penală pe care a dat-o fără să fie influenţată de cineva, declaraţie care se coroborează aşa, cum s-a arătat în cazul părţii vătămate P.E. cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate şi martori, din care rezultă că în perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională faţă de această parte vătămată (2007-2008) inculpatul S.l. a participat la activităţile specifice grupului infracţional organizat al cărui membru era. Împrejurarea că, în şedinţă, publică, ca urmare a solicitării instanţei, l-a identificat numai pe inculpatul E.C., a fost greşit interpretat de prima instanţă, acest aspect putându-se datora inclusiv condiţiilor în care părţii vătămate i s-a cerut să procedeze la identificare - pe fondul unei puternice presiuni determinată de prezenţa tuturor inculpaţilor, care susţineau că sunt nevinovaţi.

Cât priveşte perioada de timp cât inculpatul S.l. s-ar fi aflat în străinătate sau imobilizat ca urmare a problemelor de sănătate, faptul că în perioada 29 noiembrie 2006-20 februarie 2007 (mai puţin de trei luni) s-a aflat într-o închisoare din Brescia, iar între 11 august 2009 şi 19 august 2009 (nouă zile) a fost internat în spital nu este de natură să conducă la concluzia că nu a comis faptele de care a fost acuzat de părţile vătămate având în vedere perioada de timp lungă pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională raportat la fiecare parte vătămată în parte, faptele putând fiind comise de inculpatul S.l. în perioadele de timp cât s-a aflat în ţară. În aceeaşi ordine de idei se reţine că înscrisul din care rezultă că inculpatul s-a înregistrat ca locuind într-un oraş din Spania nu poate face dovada faptului că s-a aflat în permanenţă în acel oraş, după data înregistrării (23 iunie 2008).

Cât priveşte încadrarea juridică se constată că faptele comise de inculpatul S.l. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnat, faţă de rolul important pe care acest inculpat l-a avut în cadrul grupului, fiind unul dintre iniţiatorii acestuia, numărul mare de părţi vătămate faţă de care s-a desfăşurat activitatea infracţională, perioada lungă de timp în care a acţionat alături de inculpatul E.C., atitudinea nesinceră adoptată în instanţă şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale (recidivist) curtea apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., într-un cuantum apt să reflecte în integralitate criteriile prev. de art. 72 C. pen. şi care să conducă la realizarea scopului educativ-preventiv, reglementat de art. 52 C. pen. Totodată având în vedere perseverenţa infracţională a acestui inculpat, dedusă din numărul infracţiunilor comise în stare de recidivă postexecutorie, la pedeapsa stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 662 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1226 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, se va adăuga un spor de 6 luni închisoare.

Referitor la solicitarea formulată de inculpat în sensul recunoaşterii pe cale incidentală a unei hotărâri pronunţată, pentru fapte concurente, curtea constată că este o cerere formulată pentru prima dată în apel care nu poate forma obiectul examinării direct în calea de atac atâta timp cât nu a fost examinată de prima instanţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.V., curtea constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă.

Astfel, în urma propriului examen al materialului probator administrat în faza urmăririi penale, în faţa primei instanţe şi în apel se reţine că inculpatul M.V. a fost încă de la început una dintre persoanele care au acţionat împreună cu inculpatul E.C. însoţindu-l pe acesta cu ocazia acţiunilor întreprinse în vederea înspăimântării părţilor vătămate, în scopul dobândirii unor foloase materiale injuste, activitatea sa fiind raportată T.M. şi T.F., P.E., M.M.E., D.V., C.Ş. şi C., B.A. şi B.E., T.D. În situaţia acestei din urmă părţi vătămate se constată totodată că în mod corect prima instanţă a reţinut şi faptul că inculpatul M.V., împreună cu E.C. şi S.l., fără a avea încuviinţarea părţii vătămate, au pătruns în curtea locuinţei, solicitându-i imperios plata sumei de 40.000 RON şi, întrucât nu au primit aceşti bani, inculpatul E.C. a simulat că o loveşte cu un baston de cauciuc, iar inculpatul M.V. a lovit-o în cap cu pumnii şi a ameninţat că o violează, motivându-şi agresiunile prin aceea că banii împrumutaţi de inculpatul E.C. sunt de fapt şi banii lui şi că are nevoie de ei.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă se probează cu declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorului cu identitate protejată A.D. şi a martorilor M.V., G.M., T.M., T.F., S.M., M.E., M.E., M.A., dar şi cu conţinutul convorbirilor telefonice legal înregistrate, relevante fiind convorbirile, pe care inculpaţii E.C. şi M.V. le-au purtat în luna iulie a anului 2010 când au pregătit una dintre deplasările la domiciliul părţii vătămate T.D. şi care vor fi reproduse în fragment, în continuare:

- fila nr. 1b dosar urmărire penală:

„E.C. (...) Şi trebuie să ne facem timp să mergem la O. la ăştia că a venit îla cu bani, ginerele Iu (...)

M.V. - Păi a venit, ştiu c-a venit, că n-am vorbit eu cu R. să te sune (...);"

- fila nr. 2b, dosar urmărire penală:

„M.V.: Bine, cumnate. Păi atunci rămâne (...)

E.C: Da, trebuie să (...) Trebuie să mergem la aia la O., la babă, că a venit ăla cu bani".

Cât priveşte apărarea formulată de inculpat în apel în sensul că, identificare sa după fotografii de către părţile vătămate este un mijloc de probă de care nu trebuie să se ţină seama deoarece numele inculpaţilor au fost aduse la cunoştinţa părţilor vătămate de organele de anchetă, curtea constată că este nefondată deoarece, din depoziţiile date de părţile vătămate, rezultă că acestea au aflat numele inculpaţilor dar şi codul numeric personal după ce i-au identificat iar nu anterior efectuării acestei operaţiuni.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică curtea constată că faptele comise de inculpatul M.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen.

Examinând în continuare situaţia acestui inculpat curtea constată că instanţa de prim grad a reţinut greşit că faptele comise de inculpat sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea întrucât, infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, este o infracţiune continuă, iar în cazul inculpatului M.V. s-a dovedit că activitatea infracţională a încetat abia în momentul destructurări grupului, ca urmare a intervenţiei organelor de anchetă, care au dispus reţinerea sa, infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. a fost comisă faţă de partea vătămată T.D., aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice, coroborat cu declaraţia părţii vătămate şi declaraţiile martorelor T.M., T.F., S.M. în vara anului 2010, aceasta fiind şi perioada comiterii ultimului act material în cazul infracţiunii de şantaj, comisă în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Or, în raport de data săvârşirii infracţiunilor ce formează obiectul prezentului dosar, care este aşa cum s-a arătat ulterioară rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea prima instanţă trebuia să constate că noile infracţiuni sunt comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul M.V., se constată că, pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. Pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prima instanţă nu a ţinut însă cont de perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, de rolul important pe care inculpatul M.V. l-a avut în cadrul grupului, el fiind cel care manifesta o fire violentă, de natură să înfrângă orice rezistenţă a părţilor vătămate (în cazul părţii vătămate M.E., l-a ameninţat cu o sabie, cu ocazia deplasării la notar, iar ulterior, în cadrul uneia dintre vizitele pe care i Ie-a făcut la domiciliu, împreună cu alţi inculpaţi, s-a dezbrăcat de tricou şi a început să agite o sabie, adresând totodată ameninţări cu moartea, a agresat-o pe partea vătămată T.D. şi a ameninţat că o violează), numărul mare de părţi vătămate împotriva cărora a acţionat. În raport de aceste elemente, având în vedere totodată şi aspectele reţinute de prima instanţă referitor la atitudinea nesinceră şi antecedentele penale, curtea apreciază că se impune majorarea pedepselor pentru cele două infracţiuni, pedepsele stabilite de prima instanţă nefiind apte să conducă la realizarea scopului preventiv-educativ, ci dimpotrivă să încurajeze atât inculpatul, cât şi pe ceilalţi destinatari ai legii penale în comiterea unor fapte similare.

Referitor la pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru considerentele arătate cu ocazia reţinerii stării de recidivă curtea constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 86⁵ C. pen. rap. la art. 85 C. pen., întrucât noile infracţiuni fiind comise după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, sunt incidente dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen., care reglementează instituţia revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dispoziţii care vor aplicate în cauză, pedeapsa aplicată prin sentinţa pronunţată de Judecătoriei Râmnicu Vâlcea urmând a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.A. curtea constată la fel ca prima instanţă că acesta a aderat la grupul infracţional organizat, sprijinindu-l constant pe inculpatul E.C. şi pe ceilalţi membrii ai grupului în recuperarea unor sume de bani nedatorate, prin acte de ameninţare dar şi prin deposedarea prin violenţă de bunuri (autoturismul părţii vătămate V.G.C.). Pentru faptele comise împotriva acestei părţi vătămate instanţa reţine declaraţia părţii vătămate care se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar (angajamentul de plată pentru suma de 7.500 euro către inculpatul R.A., dar şi faptul că partea vătămată oferă drept garanţie autoturismul de care în fapt a fost deposedată prin violenţă).

Curtea reţine totodată că actele de ameninţare, în vederea plăţii unor sume de bani, împrumute sau nedatorate au fost comise deacest inculpat şi faţade părţile vătămate C.Ş. şi C.C. care, cu ocazia cercetării judecătoreşti a declarat că inculpatul R.A. a fost unul dintre cei care l-au însoţit pe E.C. cu ocazia deplasărilor pe care acesta le făcea la domiciliul său fiind şi unul dintre cei care, alături de inculpatul E., i-a şi adresat ameninţări de genul „mă duce la ţigani să mă violeze", „se vor sătura ţiganii de mine până vine poliţia pentru că poliţia va trece să-şi bea cafeaua cu ei şi după aceea va veni după mine".

Activitatea infracţională a inculpatului R.A. se probează şi cu depoziţia martorei cu identitate protejată A.D., conform căreia acest inculpat era unul dintre recuperatorii inculpatului E.C., dar şi cu depoziţia martorului B.A.C., care, în faza urmăririi penale, a declarat că a fost asistat la un incident care a avut loc la magazinul numitei D.M. când inculpaţii E.C. şi R.A. i-au adresat acesteia ameninţări în sensul că „o să aibă foarte mari probleme" dacă nu mai plăteşte dobânzi, declaraţie pe care cu ocazia cercetării judecătoreşti a arătat că o menţine.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică curtea constată că faptele comise de inculpatul R.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. pen.

Apărarea formulată de inculpat în apel cu privire la inexistenţa agravantei prevăzută pentru infracţiunea de tâlhărie la alin. (2¹) lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună nu poate fi primită deoarece din materialul probator existent în cauză rezultă că, în momentul deposedării părţii vătămate V.G.C. prin violenţă de autoturism împreună cu inculpatul R.A. s-a aflat şi inculpatul E.C. dar şi alte persoane ce nu au putut fi identificate.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul R.A., curtea constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. pen. a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. Pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se impune însă majorarea pedepselor, faţă de amploarea activităţii infracţionale a grupului la care a aderat inculpatul, modalitatea concretă în care a acţionat, atitudinea nesinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal şi faptul că este o persoană cunoscută cu antecedente penale. Totodată, raportat la multitudinea infracţiunilor concurente, comise de inculpat se apreciază că, pentru realizarea scopului educativ-preventiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen., se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte criticile formulate pe latură civilă de acest inculpat, curtea constată că nu sunt întemeiate întrucât, pe de parte daunele acordate de prima instanţă sunt probate cu mijloacele de probă indicate de aceasta, însuşite de instanţa de control judiciar, iar pe de altă parte, înlăturarea obligaţie solidare nu s-ar putea realiza, decât cu încălcare normelor de drept civil, care reglementează cazurile de răspundere civilă solidară, între care şi situaţia din speţă.

Cu privire la inculpatul S.N., prima instanţă a reţinut corect activitatea infracţională a acestuia raportată la părţile vătămate T.M.S., T.F., M.M.E. şi C.C.

Diferit de prima instanţă curtea reţine însă că acest inculpat I-a însoţit pe inculpatul E.C. şi la vizitele pe care Ie-a făcut părţilor vătămate B.R.C. şi P.E.

În privinţa părţii vătămate B.R.C. fapta comisă de inculpatul S.N. se probează cu declaraţia pe care martorul D.V. a dat-o în faza urmăririi penale când a relatat că inculpatul S.N. făcea parte din anturajul inculpatului E.C. şi a indicat şi un incident când se afla într-un bar, în apropierea blocului unde locuieşte, iar inculpatul S.N., împreună cu şi cu inculpaţii M.M. şi M.E., au venit la el şi au început să-l injurieze şi să-l ameninţe cu bătaia, solicitându-i să-i comunice unde locuieşte partea vătămată B.R.

Referitor la partea vătămată P.E., faptul că în instanţă, a revenit asupra declaraţiei pe care a dat-o în faza urmăririi penale şi a arătat că nu-i recunoaşte decât pe inculpaţii E.C. şi M.V., nu este să înlăture depoziţia din faza urmăririi penale, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că asupra părţii vătămate s-ar fi făcut presiuni pentru a da declaraţii împotriva acestui inculpat, aceeaşi fiind şi situaţia părţii vătămate Ş.E. (cu precizarea că, din declaraţia pe care aceasta a dat-o în faza urmăririi penale nu se poate reţine că inculpatul S.N. ar fi contribuit alături de E.C. la şantajarea sa, partea vătămată declarând cu privire la acest inculpatnumai faptul că a asistat la un incident care avut loc între cei doi ca urmare a faptului că E.C. nu i-ar fi plătit lui S.N. sumele datorate în urma participării la recuperări). Pe de altă parte depoziţia pe care partea vătămată a dat-o în faza urmăririi penale se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză respectiv înscrisul sub semnătură privată, denumit „chitanţă", în care inculpatul S.N. a fost trecut ca fiind persoana de la care P.F. şi soţia sa, partea vătămată P.E. ar fi împrumutat ar fi împrumutat 9.500.000 ROL menţionându-se totodată că cei doi sunt de acord ca „S.N. şi partenerii săi să intre în locuinţă cu forţa, pentru a recupera banii", dar şi conţinutul convorbirilor telefonice care probează relaţiile existente între inculpatul E.C. şi S.N., în urma acţiunilor pe care acesta Ie-a întreprins în folosul său, E.C. dovedind preocupare în a-i trimite în penitenciar bunuri de care ar avea nevoie, inclusiv sume de bani (a se vedea în acest sens transcrierea convorbirii telefonice aflate la dosarul de urmărire penală).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul de prima instanţă curtea constată că în mod greşit au fost reţinute circumstanţe atenuante, cu consecinţa aplicării unor pedepse coborâte sub minimul special, participarea sa la activitatea grupului fiind una destul de amplă, iar nu una redusă, cum a reţinut prima instanţă şi nejustificând valorificarea cu titlu de circumstanţe atenuante a situaţiei personale a inculpatului - are patru copii minori şi este singurul întreţinător al familiei. Faţă de modalitatea în care a fost concepută activitatea grupului infracţional care a presupus participarea mai multor persoane în scopul ameninţării părţilor vătămate, numărul de părţi vătămate la a căror ameninţare a contribuit, atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale, vor fi majorate pedepsele la care a fost condamnat inculpatul într-un cuantum orientat către maximul special. Totodată, faţă de multitudinea infracţiunilor comise de inculpat, în urma contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 18 mai 2009 a Judecătoriei Slatina, la pedeapsa rezultantă va fi adăugat un spor de 6 luni închisoare.

Referitor Ia solicitarea formulată de inculpat în sensul contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedepse aplicate prin alte hotărâri judecătoreşti definitive, pentru fapte concurente, curtea constată că este o cerere formulată pentru prima dată în apel care nu poate forma obiectul examinării direct în calea de atac atâta timp cât nu a fost examinată de prima instanţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.T.D. zis „I.Ţ." la fel ca prima instanţă, curtea reţine că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a raportat la părţile vătămate D.M.C., T.M., T.F., C.Ş. şi C.C. şi se probează cu declaraţiile acestora, coroborate cu depoziţia dată în faţa primei instanţe de martorul cu identitate protejată A.D., declaraţiile martorelor M.V. şi G.M., dar şi cu conţinutul convorbirilor telefonice, relevantă fiind convorbirea a cărei transcriere se află la dosarul de urmărire penală din care rezultă relaţia care a existat între acesta şi inculpatul E.C., dar şi motivul pentru care, la un moment dat, cel mai probabil în toamna anului 2009, colaborarea dintre ei a încetat (inculpatul T.T.D. era mult prea violent şi îl acuza pe E.C. că nu acţionează cu mai multă duritate împotriva părţilor vătămate).

Spre deosebire de instanţa de prim grad, curtea reţine că activitatea infracţională a inculpatului T.T.D. s-a raportat şi la partea vătămată T.D. În acestsens este depoziţia martorei T.M. din faza urmăririi penale conform căreia, în cursul anului 2008 la domiciliul său a venit inculpatul T.T.D. însoţit de E.C., iar acesta din urmă i-a comunicat că T.T.D. e prietenul lui, iar banii împrumutaţi îi aparţin acestuia şi lui D.Ş.L. Din declaraţia aceleiaşi martore rezultă că, cu aceeaşi ocazie, T.T.D. a făcut scandal în barul al cărei administrator era. Legătura dintre inculpaţii E.C. şi T.T.D. rezultă şi din declaraţia dată în faza urmăririi penale de martorul P.C.S., conform căreia, în luna iulie a anului 2009, în calitate de avocat, s-a deplasat în comuna O., la domiciliul părţii vătămate T.D., iar inculpaţii E.C. şi T.T.D. au intrat în curtea locuinţei acesteia pentru a o convinge să renunţe la acuzaţiile formulate într-un dosar penal împotriva lui T.T.D.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul curtea apreciază că, raportat la modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională a grupului infracţional organizat la care a aderat inculpatul şi activitatea concretă desfăşurată de acesta, care a vizat acte de ameninţare împotriva a şase părţi vătămate în mod greşit prima instanţă a valorificat cu titlu de circumstanţe atenuante datele referitoare la situaţia familială a inculpatului (are patru copii minori în întreţinere, mama acestora având o stare de sănătate precară).

Având în vedere datele ce caracterizează faptele comise de inculpat, atitudinea nesinceră pe care a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal ca şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale şi a comis infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar în condiţiile în care beneficiase de clemenţa instanţei care dispusese suspendarea condiţionată în privinţa executării unei pedepse de 3 ani închisoare, curtea apreciază că scopul educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin pedepse orientate către maximul special.

Cu privire la inculpatul M.A., spre deosebire de prima instanţă, care a reţinut că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a raportat doar la părţile vătămate T.M. şi T.F., activitate probată cu depoziţiile părţilor vătămate care au declarat că, începând cu luna martie a anului 2008 şi până în anul 2010, inculpatul E.C. însoţit de fiecare dată de unii sau mai mulţi dintre inculpaţii S.M., S.M.C., B.G.G., M.V., R.A., S.l., M.A., A.A., D.Ş.M., M.E., P.C.L.G. şi V.M. s-a deplasat la domiciliul său sau al socrilor ori la brutăria din localitatea Scorniceşti adresând ameninţări în scopul obţinerii unor sume nedatorate, coroborate cu declaraţiile martorilor R.F., M.V. şi G.M., curtea reţine că aceasta se raportează şi la partea vătămată P.E. care, în declaraţia de la dosarul de urmărire penală l-a indicat pe inculpatul M.A. ca fiind unul dintre cei care, alături de S.M., M.V., M.M., S.l. şi S.N. l-au însoţit în repetate rânduri la domiciliul său pe inculpatul E.C. la domiciliul său şi au afirmat că banii împrumutaţi de la acest din urmă inculpat le aparţin, iar dacă nu-i restitui o vor omorî. Declaraţiea părţii vătămate P.E. se coroborează cu declaraţiile celorlalte două părţi vătămate şi a martorilor din care rezultă că una dintre persoanele la care apela inculpatul E.C. pentru a obţine, în urma ameninţărilor, sumele de bani solicitate era inculpatul M.A.

În ceea ce priveşte pedepsele la care a fost condamnat inculpatul curtea constată că au fost greşit individualizate şi nu sunt apte prin cuantum să conducă la realizarea scopului preventiv-educativ, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. Faţă de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, datele ce caracterizează faptele pe care Ie-a comis, inclusiv numărul părţilor vătămate împotriva cărora se reţine activitatea sa infracţională, atitudinea nesinceră pe care a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal ca şi împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale şi a comis infracţiunile ce formează obiectul prezentului după ce anterior a beneficiat de clemenţa instanţei, care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse de 3 an închisoare, curtea apreciază că numai pedepse cu închisoarea orientate către maximul special sunt,apte să, conducă la realizarea prevenţiei generale şi speciale şi la reintegrarea socială a inculpatului, sens în care va fi reformată hotărârea apelată.

Cum raportat la părţile vătămate T.M. şi F. infracţiunile deduse judecăţii sunt comise după rămânerea definitivă a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 08 aprilie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea în baza art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. va fi revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin această sentinţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M.C. prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare.

În urma propriului examen curtea constată că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a desfăşurat în perioada 2007-2008 şi este raportată la părţile vătămate T.M. şi C.C., fiind dovedită cu declaraţiile date în faza urmăririi penale şi menţinute în faza judecăţii de părţile vătămate, martora cu identitate protejată A.D. şi martorii M.V., G.M. şi M.l.E.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, curtea apreciază că în mod greşit prima instanţă a reţinut în cauză circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa condamnării inculpatului Ia pedepse coborâte sub minimul special, deoarece, în raport de gravitatea faptelor comise, dedusă în principal din modalitatea în care s-a acţionat, inculpatul sprijinind un grup infracţional organizat al cărui scop l-a constituit obţinerea de foloase materiale injuste prin comiterea unor acţiuni în urma cărora se ajungea la subjugarea psihică a părţilor vătămate, aportul acestuia mai redus la activitatea grupului infracţional organizat la care a aderat (raportat la numărul părţilor vătămate împotriva cărora a acţionat) ca şi situaţia personală dificilă justificând eventual aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus faţă de cele aplicate inculpaţilor cu o activitate infracţională mai amplă. Pentru aceste considerente curtea apreciază că scopul educativ-preventiv al pedepselor, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin pedepse cu închisoarea, orientate către maximul special.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, deşi inculpatul S.M.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, curtea apreciază în raport de modalitatea de comitere a faptelor dar şi de atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante nu poate conduce la realizarea scopului eduvativ-preventiv al pedepsei, prevenţia specială (împiedicarea inculpatului de a comite infracţiuni de aceeaşi natură), dar şi generală (împiedicarea altor destinatari ai legii penale să adopte un comportament infracţional similar celui manifestat de inculpat) neputând fi realizate decât prin executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenţie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.A., zis R. curtea constată, spre deosebire de instanţa de prim grad, că activitatea infracţională a acestuia Ie-a vizat pe părţile vătămate M.M.E., T.D., Ş.E. (căreia inculpatul E.C. i-a spus că inculpatul A.A. este „garda sa de corp"), D.V. şi B.R.E. şi este probată cu declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu depoziţia martorului D.V. şi conţinutul convorbirilor telefonice interceptate între care, relevante sunt convorbirile ale căror transcrieri se află la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că cel care dădea informaţii celorlalţi membri ai grupului infracţional organizat despre ce se întâmplă, cu partea vătămată T.D. era inculpatul A.A., aspect de natură să confere credibilitate declaraţiei pe care partea vătămată a dat-o în faza urmăririi penale şi în care a susţinut că şi acest inculpat l-a însoţit pe inculpatul E.C. la vizitele pe care i Ie-a făcut acesta la domiciliu, în scopul de a o ameninţa şi determina să-i plătească sumele de bani solicitate. Dovada implicării inculpatului A.A. în activitatea infracţională iniţiată de inculpatul E.C., dar şi un mijloc de probă care se coroborează şi conferă credibilitatea depoziţiilor date de părţile vătămate o constituie, şi convorbirea telefonică pe care inculpatul E.C. a purtat-o cu A.A. pe data de 24 august 2010, a cărei transcriere se află la dosar, în cadrul căreia inculpatul E.C. i-a cerut să-i spună clar cum îl cheamă şi A.A. a precizat că numele lui se scrie cu „CS", după care E.C. i-a spus că dă la cineva nişte bani şi îi pune martori pe el şi pe J. - inculpata R.M.E.

Cât priveşte încadrarea juridică, se constată că faptele comise de inculpatul A.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care, a fost condamnat inculpatul curtea apreciază că, raportat Ia modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională a grupului infracţional organizat la care a aderat inculpatul şi activitatea concretă desfăşurată de acesta, care a vizat acte de ameninţare împotriva a patru părţi vătămate în mod greşit prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante.

Având în vedere datele ce caracterizează faptele comise de inculpat, atitudinea nesinceră pe care a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal ca şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale şi a comis infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar în condiţiile în care fusese anterior condamnat definitiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare, curtea apreciază că scopul educativ-preventiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52. C. pen. nu poate fi atins decât prin pedepse orientate către maximul special.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii în privinţa cărora prima instanţă a dispus achitarea, curtea constată că mijloacele de probă administrate în cauză, în faza urmării penale, în faţa primei instanţe şi în apel, confirmă situaţia de fapt din rechizitoriu, după cum urmează:

În privinţa inculpatului M.M., zis „F.", se constată că a avut rolul de recuperator în cadrul grupului infracţional organizat, iar activitatea sa infracţională este raportată la următoarele părţi vătămate: M.E., T.M. şi T.F., D.V.G., B.R. şi P.E.

Referitor la M.E. se constată că în depoziţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale partea vătămată l-a indicat pe inculpatul M.M., ca fiind una dintre persoanele care, la data de 22 septembrie 2009, împreuna cu inculpaţii E.C., S.l., M.V., şi S.N. folosindu-se de autoturismele marca B. şi V. au oprit în trafic, în apropierea Postului de Poliţie din comuna O. autoturismul condus de partea vătămată şi în care se afla şi martorele T.V., T.N. şi T.A., iar inculpaţii E.C., M.M. şi S.N. au dat-o jos cu forţa din autoturism pe partea vătămată, i-au luat cheile de la apartament şi i-au cerut să meargă la un birou notarial din Slatina şi să semneze o procură prin care îl împuternicea pe inculpatul E.C. să-i vândă un apartament pe care partea vătămată îl deţinea în acest oraş. În continuare, inculpaţii, cu ajutorul aceloraşi două maşini au escortat maşina condusă de partea vătămată şi în care se aflau şi cele trei martore până în Slatina, la biroul notarial B.R., unul dintre autoturismele inculpaţilor mergând în faţă, iar celălalt în spatele autoturismului condus de partea vătămată. După ce au ajuns la birul notarial, partea vătămată a fost obligată de inculpatul E.C. să urce în autoturismul marca B., autoturism în care s-a urcat şi M.V., care avea asupra sa o sabie şi care a ameninţat-o pe partea vătămată că nu are de ales şi că va trebui să accepte să semneze actul notarial. În aceste condiţii partea vătămată a semnat procura autentificată din 22 septembrie 2009, prin care inculpatul E.C. era împuternicit să vândă apartamentul părţii vătămate „cui va crede de cuviinţă, chiar şi sie însuşi, la preţul de 100.000 RON". Imediat după semnarea procurii inculpatul E.C. care aşa cum s-a arătat o deposedase pe partea vătămată de cheile imobilului a intrat în posesia acestuia şi a schimbat încuietorilor împiedicând accesul părţii vătămate la apartament şi la bunurile rămase acolo.

Declaraţia dată de părtea vătămată în faza urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile pe care martorele T.V. şi T.N. le-au dat în faza urmăririi penale, menţinute cu ocazia audierii de către prima instanţă, când martora T.N. a declarat şi faptul că, „atunci când a făcut recunoaştere după poze, în faza urmăririi penale, nu a avut niciun dubiu deoarece întâlnirea fusese recentă". Martora T.V. a fost audiată şi de instanţa de apel şi a învederat şi cu această ocazie aceleaşi aspecte referitoare Ia participarea inculpatului M.M. la incidentul din 22 septembrie 2009.

În legătură, cu activitatea desfăşurată de inculpatul M.M. faţă de această parte vătămată se reţine totodată şi faptul că l-a însoţit pe inculpatul E.C. şi la vizitele făcute acesteia la domiciliu, ocazie cu care inculpatul M.M. a adresat Ia rândul său ameninţări cu moartea, solicitându-i părţii vătămate să-i plătească „dobânzile şi suma de 100.000 RON" - în acest sens este declaraţia dată în faza urmăririi penale de martora M.E. Împrejurarea că, cu ocazia audierii de către prima instanţă, martora a menţinut declaraţia dată în faza urmăririi penale, fără a mai putea identifica alţi inculpaţi în afară de E.C., M.V. şi S.l., nu este de natură să conducă la concluzia că depoziţia dată în faza urmăririi penale nu corespunde adevărului atâta timp cât se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar audierea din instanţă a avu loc la mai bine de un an faţă de audierea din faza urmăririi penale.

Afirmaţiile pe care Ie-a făcut partea vătămată cu ocazia cercetării judecătoreşti, şi care au fost avute în vedere de prima instanţă cu ocazia dispunerii soluţiei de achitare a acestui inculpat (cu precizarea că prima instanţă a reţinut greşit că acest incident ar fi avut loc la domiciliul părţii vătămate, o astfel de situaţie de fapt nefiind prezentată nici de partea vătămată şi nici de martorii audiaţi în cauză), în sensul că inculpatul M.M. ar fi intervenit în favoarea sa, motiv pentru care a ajuns să se certe cu inculpatul E.C. nu sunt susţine de celelalte probe administrate în cauză, la care s-a făcut referire mai sus şi sunt contrazise şi de interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul E.C. şi ceilalţi inculpaţi. În acest sens este de menţionat convorbirea pe care inculpatul E.C. a avut-o pe data de 30 iulie 2010 cu inculpatul M.M., zis „F.", convorbire în care fac referire la momentul la care partea vătămată a fost condusă la biroul notarial, din modalitatea în care se exprimă inculpatul M.M. rezultând fără dubiu că situaţia de fapt prezentată de partea vătămată în faţa primei instanţe nu reflectă realitatea:

„XX.: Tu eşti cumnate?

E.C.: Alo?

XX.: Alo? Eu sunt F.

E.C.: Da mă, zii?

XX.: L-am sunat pe M.E., ăla. E acasă. A venit.

E.C.: Păi n-a fost bă plecat niciunde, dă-l în morţii lui!

(...)

E.C.: Da mă da! I.R.. l-a văzut! I.R., că I.R. cu ăştia cu P. fac Caracalul zilnic.

(…)

XX.: Păi lasă măi cumnate atunci că-l aranjăm, îl aranjez eu!

(...)

XX.: (...) ce morţii lui, am fost cu el la notar, dă-te-n morţii lui acolo!

(...)

XX.: Cumnate dacă nu, tot eu scot banii de la el!

E.C.: Dacă-i scoţi, jumătate îţi iei.

XX.: Dacă nu-i scot, să-mi faci tu mie ceva!"

Discuţia dintre cei doi prezintă şi în continuare importanţă probatorie deoarece reprezintă o probă indirectă din care se poate reţine, cu titlu de prezumţie judiciară, în contextul ansamblului probatoriu reliefat mai sus că inculplatul M.M. l-a ajutat pe inculpatul E.C. să obţină de la acesta beneficii materiale nedatorate, întreţinând climatul de teroare în care erau obligate să trăiască toate persoanele care luau împrumuturi de la E.C. Astfel, cei, pornind de la discuţia legată de problemele pe care le aveau cu partea vătămată M.E. chiar şi după ce reuşiseră să o constrângă să semneze un act notarial în temeiul căruia inculpatul E.C. intrase în posesia apartamentului deţinut de aceasta în municipiul Slatina, discută despre situaţia inculpatului S.N., reţinut şi de prima instanţă ca fiind una dintre persoanele ce l-au însoţit pe inculpatul E.C. la vizitele făcute părţii vătămate M.E. în scop ameninţător şi care între timp fusese încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate şi despre faptul că trebuie să-i şi lui bani în penitenciar. Cu titlu de exemplu menţionăm următorul fragment din discuţia celor doi:

E.C.: Păi trimite-i şi lui acela la puşcărie (...) N.T.

(...)

E.C.: păi c să mai vin la nevastă-sa! la zii cum (...), îl cheamă (...) Stai puţin!

XX.: S.N.

(...)

E.C. Da, aşa-l cheamă S.N., mă.

Or, în situaţia în care nu ar fi fost cu toţii implicaţi în acţiunile întreprinse împotriva părţii vătămate M.E., această discuţie, care, aşa cum s-a arătat a pornit de la partea vătămată, nu s-ar justifica.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate T.M. şi T.F., în declaraţia dată în faza urmăririi penale, partea vătămată T.M. l-a recunoscut după fotografii pe inculpatul M.M., ca fiind una dintre persoanele care a venit de mai multe ori la domiciliul socrilor săi împreună cu E.C. şi alte persoane. Cu ocazia audierii de către instanţa de fond această parte vătămată a menţinut cele declarate în faza urmăririi penale şi a precizat că inculpatul M.M. este una dintre persoanele care i-au adresat ameninţări de genul: „o să venim într-o noapte ploioasă, la cântatul cocoşilor, o să intrăm în casă să-ţi luăm copilul şi o să te omoram; îţi vom lua soţia, o vom băga în bortbagaj, iar bortbagajul va sta în apă, o să-ţi tăiem o mână, o să-ţi dăm foc la casă etc. dacă nu ne dai banii". Declaraţiile părţii vătămate T.M., servesc la aflarea adevărului, în condiţiile art. 75 C. proc. pen., deoarece se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi care au fost analizate cu ocazia examinării faptelor comise în dauna părţii vătămate M.M., mijloace de probă din care rezultă că inculpatul M.M. a fost una dintre persoanele ce-l însoţea pe inculpatul E.C. cu ocazia deplasărilor efectuate în vederea ameninţării persoanelor cărora le dăduse sume de bani cu împrumut. Cât priveşte declaraţia dată în faţa instanţei de prim grad de martorul R.F., curtea constată că nu poate fi reţinută ca un mijloc de probă în dovedirea faptelor imputate acestui inculpat deoarece în declaraţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale, nu l-a indicat pe inculpatul M.M. nici după poreclă şi nici nu l-a recunoscut după fotografii ca făcând partea dintre persoanele care au venit în comuna P. la domiciliul socrilor părţii vătămate T.M.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.R. în declaraţiile pe care Ie-a dat în faza urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, a precizat inculpatul E.C. a venit la domiciliul său însoţit de mai multe persoane. Deşi nu a putut indica numele acestor persoane, faptul că inculpatul M.M. este una dintre persoanele folosite de inculpatul E.C. pentru a insufla o stare de temere permanentă, sub imperiul căreia partea vătămată să accepte să plătească sumele pretins datorate se probează cu depoziţia dată în faza urmăririi penale de martorul D.V. care a arătat că inculpatul M.M., făcea parte din anturajul inculpatului E.C. şi a indicat şi un incident când se afla într-un bar, în apropierea blocului unde locuieşte, iar inculpatul M.M., împreună cu S.N. şi cu M.E., au venit la el şi au început să-l injurieze şi să-l ameninţe cu bătaia, solicitându-i să-i comunice unde locuieşte partea vătămată B.R. Este adevărat că în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de judecată martorul a susţinut că până în ziua aceea nu l-ar fi văzut niciodată pe inculpatul M.M. (ca de altfel nici pe S.N. şi M.E). În condiţiile în care probele nu au valoare dinainte stabilită iar martorul nu a oferit o explicaţie plauzibilă motivului pentru care a revenit asupra declaraţiei dată în faza urmăririi penale, curtea apreciază că aceasta corespunde adevărului, concluzie reţinută şi în raport de faptul că, în declaraţia dată în instanţă, martorul a recunoscut că, înainte cu câteva zile de a se prezenta în instanţă a fost ameninţat de un grup format din patru persoane de etnie rromă. Or, raportat la natura şi modalitatea în care se reţine că au fost comise infracţiunile din prezenta cauză se poate reţine, cu titlu de prezumţie judiciară că acest incident l-a determinat pe martor să revină asupra declaraţiei pe care a dat-o în faza urmăririi penale. Nu în ultimul rând instanţa reţine ca fiind veridică depoziţia acestui martor şi ca urmare a faptului că se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate şi martori şi cu conţinutul interceptărilor din care rezultă, aşa cum s-a arătat că inculpatul M.M., era unul dintre „recuperatorii" folosiţi inculpatul E.C.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.E., în faza urmăririi penale a susţinut că între persoanele care au venit la domiciliul său a fost şi inculpatul M.M., declaraţie care se coroborează, aşa cum s-a arătat, cu declaraţiile celorlalte părţilor vătămate T.M. şi M.E., cu declaraţiile martorilor T.V., T.N., T.A. şi D.V., dar şi cu declaraţia dată în faza urmăririi penale de partea vătămată D.V.G., din toate aceste mijloace de probă rezultând că inculpatul M.M. era unul dintre „recuperatorii" folosiţi de inculpatul E.C., aspect de natură să confere credibilitate declaraţiei părţii vătămate P.E. şi valoare probatorie în conformitate cu prevederile art. 75 C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E., zis „H." se constată că între acesta şi inculpaţii M.M. şi S.N. a existat o strânsă legătură, părţile vătămate faţă de care au desfăşurat activitatea infracţională fiind aceleaşi, cu excepţia părţii vătămate P.E.

Pe de altă parte, deşi inculpatul M.E. a susţinut, inclusiv în faţa instanţei de prim grad, că nu-i cunoaşte decât din vedere pe unii dintre inculpaţii din prezenta cauza, declaraţie menţinută şi în apel, faptul că între el şi ceilalţi inculpaţi exista o relaţie apropiată rezultă şi din conţinutul interceptărilor telefonice, fiind transcrisă o convorbire purtată la data de 10 august 2010 de inculpatul S.l., cu un bărbat „C.M.F." în cadrul discuţiei, cei doi făcând referire şi la „H.".

În privinţa inculpatului M.E. curtea reţine că actele caracteristice activităţii de „recuperator", au fost exercitate asupra părţilor vătămate M.E., T.M. şi T.F., M.E. şi B.R.

Referitor la partea vătămată M.E., martora M.E. a declarat în faza urmăririi penale, că, în perioada octombrie 2009 - august 2010, E.C., împreună cu mai multe persoane, au venit în mai multe rânduri, de câteva ori în fiecare lună la ei acasă, în comuna O., atât inculpatul E.C. cât şi persoanele care-l însoţeau adresându-le ameninţări de genul „ne împuşcă, ne vor tăia şi ne vor pune în maşină şi ne vor arunca în Olt, îşi vor instala corturile în faţa curţii noastre". Între persoanele care l-au însoţit pe inculpatul E.C. în aceste împrejurări, martora i-a recunoscut după fotografii pe inculpaţii S.l., M.V., M.E., S.N. şi M.M. Apărările formulate de inculpat prin avocat ales, cu privire la depoziţia acestei martore, în sensul că nu ar corespunde realităţii deoarece scrisul din declaraţie este modificat, nu poate fi primită, în urma examinării depoziţiei în cauză constatându-se că doar numele nu şi prenumele acestui inculpat este doar îngroşat fără ca declaraţia să conţină ştersături sau modificări, iar în cazul procesului verbal de recunoaştere după poze nici acest aspect referitor la scris nu se poate reţine. Pe de altă parte, într-adevăr partea vătămată M.E. nu l-a indicat nici în faza urmăririi penale şi nici în instanţă pe inculpatul M.E. În declaraţia pe care a dat-o în faţa primei instanţe a indicat însă un aspect de natură să confere credibilitate depoziţiei martorei M.E., dar şi să justifice motivul pentru care partea vătămată nu l-a indicat şi pe acest inculpat. Astfel, la finalul declaraţiei M.E. a precizat că inculpatul M.E. se ocupa cu taximetria nelegală motiv pentru care de multe ori l-a dus pe el şi pe tatăl său, în comuna O. Or, în aceste condiţii se reţine că martora „M.E. îl cunoştea pe acest inculpat anterior faptelor relatate, ceea ce exclude posibilitatea ca, atunci când a efectuat recunoaşterea după poze, să-l fi confundat pe inculpatul M.E. cu o altă persoană.

Declaraţia dată de martora M.E. se coroborează cu depoziţia dată în faţa primei instanţe de martorul cu identitate protejată A.D. depoziţie în cadrul căreia martorul, care a fost în perioada comiterii faptelor o persoană apropiată inculpatului E.C., a arătat că „la recuperări" a mers şi persoana despre care instanţa i-a spus că „se numea M.E". Audiată în apel, martorul cu identitate protejată a declarat i-a recunoscut pe unii dintre inculpaţi „după fizionomie". Or, în condiţiile-în care, cu ocazia audierii din faza urmăririi penale, în urma examinării procesului-verbal rezultă că între fotografiile după care s-a efectuat recunoaşterea nu s-a aflat şi fotografia inculpatului M.E. instanţa constată că martorul cu identitate protejată a avut posibilitatea să-l recunoască pentru prima dată abia în faţa primei instanţe când aşa cum s-a arătat a declarat că a fost una dintre persoanele folosite la recuperări de E.C.

Referitor la părţile vătămate T.M. şi T.F. se reţine, ca şi în cazul inculpatului M.M. că fost indicat în faza urmăririi penale de partea vătămată T.M. ca fiind una dintre persoanele care l-a însoţit pe inculpatul E.C. atunci când îi adresa ameninţări şi că, la rândul său, inculpatul M.E. l-a ameninţat că „o să-i facă rău lui şi membrilor familiei, o să le răpească fiica, o să-i prindă şi o să-i sluţească" dacă nu-i dă banii inculpatului E.C. deoarece „sunt banii tuturor". Declaraţia părţii vătămate T.M. se coroborează cu depoziţia dată în aceeaşi fază procesuală de soţia sa, partea vătămată T.F., care, cu ocazia recunoaşterii după fotografii, l-a indicat pe inculpatul M.E. ca fiind una dintre persoanele care i-a fost arătată în decursul timpului, în municipiul Slatina de soţul său, partea vătămată T.M., acesta comunicându-i totodată că trebuie să se ferească de el întrucât este unul dintre recuperatorii inculpatului E.C.

În ceea ce-l priveşte pe martorul R.F., faţă de contradicţiile existente în chiar cuprinsul depoziţiei pe care a dat-o în faza urmării penale, cu privire la acest inculpat (afirmă la un moment dat că între persoanele care veneau în comuna P. cu autoturismele l-a recunoscut pe cel pe care îl cunoştea cu porecla „H.", după care, cu ocazia identificării după fotografii a arătat că cel pe care-l cunoaşte cu porecla „C." este inculpatul M.E.) pentru ca în faţa instanţei de judecată să nu mai facă referire la acest inculpat curtea, nu va ţine cont de depoziţia sa, cu ocazia examinării probelor care-l incriminează pe inculpatul M.E.

Referitor la partea vătămată B.R. se reţine, aceeaşi situaţie de fapt, ca şi în cazul inculpatului M.M., probată cu depoziţia aceluiaşi martor, D.V. şi tot ca în cazul inculpatului M.M. se reţine că inculpatul M.E. a fost indicat şi de către partea vătămată D.V. ca fiind unul dintre „recuperatorii" inculpatului E.C.

În acest context probatoriu curtea, apreciază că declaraţiile date în faza urmăririi penale cu privire la participaţia inculpatului M.E. corespund adevărului, faptul că în instanţă, părţile vătămate şi martorii au revenit asupra acestor declaraţii neputând conduce la concluzia că nu corespund realităţii cu atât mai mult cu cât, atât părţile vătămate, cât şi martorii au precizat că menţin declaraţiile pe care le-au dat anterior în cauză, situaţie faţă de care, împrejurarea că nu i-au identificat în instanţă pe toţi inculpaţii pe care i-au identificat în faza urmăririi penale nu poate fi interpretată decât în sensul că se datorează atât trecerii timpului cât şi condiţiilor în care prima instanţă a procedat la efectuarea identificării în prezenţa tuturor inculpaţilor, care se declarau nevinovaţi de comiterea faptelor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G.G. activitatea infracţională s-a desfăşurat în raport de părţile vătămate T.M. şi T.F., C.Ş. şi C.C. şi D.V.G. la domiciliile cărora s-a deplasat, însoţit de inculpatul E.C., dar şi de alte persoane între care şi unii dintre ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, în scop de ameninţare în vederea obţinerii unor beneficii materiale injuste.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămată T.M. şi T.F., partea vătămată T.M. a arătat în faza urmăririi penale, că inculpatul B.G.G. a fost unul dintre inculpaţii care a venit aproape zilnic la brutărie, până la sfârşitul lunii iunie 2009. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a mai arătat că inculpatul B.G. a venit şi la domiciliul socrilor săi, din comuna P. şi a fost una dintre persoanele care l-au însoţit pe inculpatul E.C. cu ocazia întâlnirii pe care a avut-o cu acesta în prezenţa avocatului P.S., E.C. şi B.G. atrăgându-le atenţia că trebuie să semneze actul de vânzare-cumpărare a brutăriei, pentru că au o fiică, şi i se poate întâmpla „ceva rău". Declaraţia părţii vătămate T.M. se coroborează de depoziţia soţiei sale, partea vătămată T.F., care a arătat că inculpatul B.G.G. a fost unul dintre inculpaţii care l-au însoţit pe E.C. la sediul brutăriei şi la întâlnirea pe care au avut-o cu acesta şi cu avocatul P.S. în comuna O., când inculpatul B.G.G. i-a ameninţat la un moment dat spunându-le „să avem grijă că avem o fetiţă de crescut, ca dacă nu semnăm o să-i taie un deget tatălui meu, iar pe soacra mea o să o introducă în portbagajul autoturismului şi nu o să mai auzim de ea".

Declaraţia martorului R.F., nu va fi avută în vedere de instanţă, cu ocazia reţinerii situaţiei de fapt, dat fiind contradicţiile existente între declaraţia dată în faza urmării penale şi cea din instanţă, în privinţa persoanelor pe care Ie-a indicat ca fiind cele care au venit la domiciliul socrilor părţii vătămate T.M., în comuna P., dar şi faţă de împrejurarea că, în declaraţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale l-a indicat pe acest inculpat cu un alt nume.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate C.Ş. şi C.C., în declaraţia dată în faţa instanţei de prim grad, partea vătămată C.C. a declarat că, în cursul anului 2008, aproape săptămânal, la uşa locuinţei sale venea inculpatul E.C. însoţit de alte persoane, iar o dată a venit însoţit şi de inculpatul B.G. Mai arată partea vătămată că la termenul de judecată anterior nu a relatat despre B.G. deoarece soţului ei îi era frică şi i-a cerut să nu declare că a fost şi acest inculpat „ca să nu mai aibă probleme".

Situaţia de fapt prezentată de partea vătămată C.C. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G. este susţinută de martora M.I.E. care a declarat în faza urmăririi penale, că inculpatul B.G., pe care îl cunoştea anterior incidentelor la care a fost martoră, aspect care rezultă inclusiv din declaraţia dată în apel, l-a însoţit în mai multe rânduri pe inculpatul E.C., la deplasările pe care Ie-a făcut la apartamentul celor două părţi vătămate. Din declaraţia aceleiaşi martore reiese că la aceste deplasări la care participau multe persoane, inculpatul B.G. făcea parte dintre cei care nu vorbeau direct cu „părţile vătămată starea de temere fiind insuflată acestora ca urmare a multitudinii persoanelor împreună cu care venea inculpatul E.C. şi care prezentau caracteristici fizice de natură să confere credibilitate ameninţărilor adresate de acesta. Cu ocazia audierii de către instanţa de prim grad, iniţial martora a declarat că pe inculpatul B.G., ca de altfel şi pe inculpaţii S.M. şi M.V., îi cunoştea pentru că veneau pe la un vecin de-al său, care aducea maşini din străinătate pentru a le vinde în ţară. Spre finalul declaraţiei însă, după ce a arătat că în ultimul timp, mai multe persoane i-au adresat ameninţări de genul „copiii n-o să aibă cui spune mamă", a revenit asupra celor declarate anterior şi a arătat că, la una dintre vizitele pe care E.C. Ie-a făcut părţilor vătămate, a fost însoţitele inculpaţii B.G.G., S.M. şi M.V. Aceeaşi poziţie a avut-o martora şi în faţa instanţei de apel, iar declaraţia sa, ca de altfel şi declaraţiile părţilor vătămate T. şi C.C. se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză respectiv cu declaraţiile părţii vătămate Z.F. din care rezultă că inculpatul B.G. era unul dintre apropiaţii inculpatului E.C., acesta spunându-i într-un rând, când inculpatul B.G. făcea scandal în bar, să-l lase în pace că este „tovarăşul său cel mai bun", declaraţia martorei D.I., din care rezultă acelaşi aspect şi anume faptul că cei doi erau în relaţii apropiate, dar şi cu declaraţiile martorului cu identitate protejată A.D., audiată inclusiv în apel din care rezultă că unul dintre persoanele folosite „la recuperări" de inculpatul E.C. era inculpatul B.G. În acelaşi sens curtea reţine şi depoziţia părţii vătămate D.V.G. care, în faza urmării penale a arătat că una dintre persoanele folosite de inculpatul E.C. pentru a constrânge părţile, vătămate să plătească sume nedatorate era şi inculpatul B.G.G.

Cu privire la inculpatul S.M., zis „S.V." se reţine că activitatea sa infracţională s-a raportat la părţile vătămate T.M. şi T.F., C.Ş., C.C. şi P.E.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate T.M. şi T.F., curtea reţine că cele două părţi vătămate au menţinut cu ocazia audierilor din faţa primei instanţe declaraţiile date în faza urmăririi penale, prin care îl indicau pe inculpatul S.M. ca fiind una dintre persoanele care alături de inculpatul E.C., a venit în mai multe rânduri, în special la brutărie, dar şi la domiciliu cu scopul de a le ameninţa pentru a plăti inculpatului E.C. sumele solicitate. Astfel, în declaraţia dată în faţa primei instanţe, partea vătămată T.F. a arătat că l-a văzut de patru ori pe inculpatul S.M. la brutărie, iar într-un rând inculpatul S.M. a venit însoţit de S.M., au coborât din maşină şi au rămas acolo, iar când partea vătămată a trecut prin dreptul lor au ameninţat-o. Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorului D.M. care, în perioada respectivă era a lucrat în calitate de conducător auto la fabrica de pâine administrată de soţii T. şi a declarat în faza urmăririi penale că, inculpatul S.M. este una dintre persoanele care a venit în acest loc şi Ie-a ameninţat pe părţile vătămate. Curtea reţine de asemenea că depoziţiile părţilor vătămate se coroborează şi cu declaraţia martorului cu identitate protejată A.D., audiată şi în apel care l-a indicat pe inculpatul S.M. ca fiind unul dintre recuperatorii folosiţi de inculpatul E.C. şi a făcut referire la un incident la care a asistat personal când inculpaţii S.M. şi M. l-au însoţit pe E.C. la brutăria din localitatea Scorniceşti.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate C.Ş., C.C., în declaraţia dată în faza urmăririi penale, partea vătămată C.C. a arătat că, din vara anului 2008 şi până în luna decembrie a aceluiaşi an, E.C. venea la uşa apartamentului său săptămânal, însoţit de 10-15 persoane, între care şi inculpaţii S.M. şi S.M., pe care i-a reţinut deoarece „veneau mai des şi îl flancau pe inculpatul E.C.".

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.E. în declaraţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale l-a indicat pe inculpatul S.M. ca fiind una dintre persoanele care s-au deplasat la domiciliul său, împreună cu inculpatul E.C. şi i-au adresat ameninţări pentru a plăti sumele de bani ce i se solicitau.

Declaraţiile părţilor vătămate C.C. şi P.E. se coroborează (ca de altfel şi declaraţiile părţilor vătămate T.M. şi F.) cu depoziţiile martorului cu identitate protejată A.D., cu declaraţia părţii vătămate D.V.G., care a arătat că inculpatul S.M. era una dintre persoanele folosite de E.C. la recuperări, dar şi cu declaraţiile martorei T.M. din care rezultă că inculpatul S.M. se ocupa la rândul său cu acordarea unor împrumuturi cămătăreşti şi colabora cu inculpatul E.C. pentru a obţine recuperarea sumelor de bani şi cu menţiunile procesului-verbal de percheziţie domiciliară din care rezultă că la domiciliul acestui inculpat s-au găsit înscrisuri sub semnătură privată referitoare la acordarea unor sume de bani cu titlu de împrumut, dar şi o agendă cu însemnări olografe referitoare la împrumuturile acordate.

Faptul că, în faţa primei instanţe, părţile vătămate C.C. şi P.E. nu l-au mai indicat pe inculpatul S.M. ca fiind una dintre persoanele ce l-au însoţit pe E.C. la domiciliul lor, nu este de natură să-l disculpe faţă de celelalte mijloace de probă din cauză şi faţă de natura şi modalitatea în care s-au comis infracţiunile ce formează obiectul acesteia şi care au presupus crearea unei stări de temere care cel mai probabil a fost întreţinută şi pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă de persoanele apropiate inculpaţilor, aflate în libertate, aşa cum rezultă de altfel din depoziţia părţii vătămate C.C., la care s-a făcut referire mai sus.

Considerentele în raport de care prima instanţă a dispus achitarea inculpatului S.M. respectiv incidentul care ar fi avut loc între el şi inculpatul E.C. pe data de 29 iunie 2008, nu sunt de natură să-l disculpe pe acesta faţă de materialul probator administrat în cauză, dar şi faţă de data la care se susţine că s-a desfăşurat activitatea infracţională şi care este anterioară momentului avut în vedere de prima instanţă moment care probabil a dus la o schimbare a relaţiilor dintre cei doi, cel puţin pentru o perioadă de timp. Astfel, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.E., acţiunile de intimidare, de ameninţare au avut loc în anii 2005-2008, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate T.M. şi F., aceste acţiuni au început în luna martie a anului 2008, iar în privinţa părţii vătămate C.Ş. în iunie 2008, activitatea inculpatului S.M. în raport de aceste ultime persoane având loc înainte de incidentul din 29 iunie 2009.

Referitor la inculpatul D.Ş.M. zis „L.", activitatea sa infracţională este raportată la părţile vătămate T.M., F. şi T.D.

Înainte de a examina materialul probatoriu care dovedeşte activitatea infracţională a acestui inculpat se impune precizarea faptului că inculpatul D.Ş.M., împreună cu T.T.D., zis „I.Ţ.", s-au ocupat la rândul său cu acordarea de împrumuturi, aspect dovedit şi cu înscrisurile găsite la inculpatul D.Ş. cu ocazia percheziţiei domiciliare - între altele s-a găsit un tabel cu persoanele împrumutate, iar o perioadă de timp, au lucrat împreună cu inculpatul E.C., participând la recuperările organizate de acesta. Acest aspect ca şi faptul că în anul 2010, colaborarea dintre cei trei inculpaţi nu mai exista rezultă şi din conţinutul interceptărilor telefonice, relevantă fiind convorbirea pe care inculpatul E.C. a avut-o cu inculpatul S.l. pe data de 29 august 2010 şi în care se referă la „I." şi „L." şi la perioada în care „umblau împreună". În aceste condiţii, faptul că în vara anului 2010, inculpatul D.Ş. împreună cu T.T.D., ar fi însoţit-o pe partea vătămată D.V. la două dintre întâlniri pe care Ie-a avut cu inculpatul E.C., nu este de natură a-l disculpa, perioada pentru care i se impută activitatea infracţională fiind anterioară acestor date, aşa cum se va arăta în continuare.

Astfel, cu privire la părţile vătămate T.M. şi F., deşi inculpatul D.Ş.M. a declarat constant că nu Ie-a cunoscut anterior faptelor care i se impută, partea vătămată T.M., atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de prim grad a susţinut că, între cei care l-au însoţit pe inculpatul E.C., în vizitele pe care Ie-a făcut acesta la domiciliul socrilor săi şi la brutărie a fost şi inculpatul D.Ş.M. Declaraţiile părţii vătămate T.M. se coroborează cu declaraţiile date de partea vătămată T.F., din declaraţia dată de aceasta în faţa primei instanţe reieşind inclusiv faptul că îl cunoştea pe inculpatul D.Ş.M. şi ştia că autoturismul cu nr. de înmatriculare OT-xx-xxx îi aparţine, înainte de comiterea faptelor, întrucât locuia în apropiere, fiind exclusă posibilitatea să-l fi confundat cu altă persoană. Declaraţiile celor două părţi vătămate se coroborează cu declaraţia martorei G.M. care, în faţa instanţei de prim grad a precizat că inculpatul D.M.Ş. a venit în comuna P. cu un autoturism marca B. şi s-a interesat de partea vătămată T.M., fiind însoţit de inculpatul M.A. şi de un alt bărbat pe care nu l-a putut identifica dar şi cu declaraţia martorei M.V., care, inclusiv în faţa instanţei de apel a declarat că, într-un rând inculpatul D.Ş. a trecut cu maşina prin apropierea casei sale, a întrebat-o de maşina lui T.M. şi a vorbit urât, fiindu-i teamă de el. Tot cu ocazia audierii din apel martora a declarat că şi în prezent resimte o stare de temere deoarece ameninţările inculpatului D.Ş. „au continuat şi în sala de judecată".

În ceea ce priveşte perioada în care inculpatul D.Ş. a desfăşurat activitatea infracţională ce i se impută curtea reţine că aceasta vizează, aşa cum au precizat părţile vătămate T. în suplimentul de declaraţie care li s-a luat de prima instanţă, în principal anul 2008 şi prima parte a anului 2009, declaraţii care se coroborează cu declaraţiile martorei M.V., care atât în faza urmăririi penale, cât şi ulterior, inclusiv în declaraţia din apel a precizat că inculpatul E.C. şi ceilalţi inculpaţi au început să vină în comuna P. începând cu luna august 2008 (sfârşitul anului 2008, conform declaraţiei dată în faza urmăririi penale) cu maşinile şi „rămâneau în trei-patru ore, maşinile fiind parcate fie în faţa domiciliului, fie pe latura de nord, unde se află un drum comunal care asigură vizibilitate asupra imobilului", primele ameninţări şi injurii având loc în aprilie 2009.

Referitor la partea vătămată T.D., se reţine că în declaraţia dată în faza urmăririi penale, aceasta a arătat că, între persoanele care au venit la domiciliul său pentru recuperarea sumelor de bani au fost şi inculpaţii D.Ş.M. şi T.T.D. Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţia dată de fiica sa, martora T.M., în aceeaşi fază procesuală declaraţie din care rezultă că inculpatul D.Ş.M. a fost una dintre persoanele de la care fiul său a împrumutat bani, iar după ce a fost sfătuită să împrumute o altă sumă de bani de la inculpatul E.C., pentru a acoperi sumele iniţial împrumutate, la un moment dat acesta i-a cerut ca, pentru plata dobânzilor să se împrumute din nou de la inculpaţii D.Ş. şi T.T., lucru pe care martora I-a făcut, în chitanţa încheiată însă de cei doi, şi care a fost găsită la inculpatul D.Ş.M., fiind trecută o sumă mult mai mare. Aceeaşi martoră a declarat în faza urmăririi penale că cei doi inculpaţi, T.T. era în permanenţă însoţit de D.Ş. şi spuneau că banii le aparţin (una dintre modalităţile folosite de membrii grupului infracţional organizat pentru a justifica solicitarea sumelor de bani).

Deşi în faţa primei instanţe partea vătămată şi martora au revenit asupra declaraţiilor din faza urmăririi penale, atâta timp cât aceste declaraţii se coroborează cu mijloacele de probă examinate în cazul părţilor vătămate T., curtea apreciază că acestea reflectă realitatea declaraţiile date în instanţă fiind subiective şi urmând a fi înlăturate pentru acest considerent.

Cu privire la această parte vătămată, în declaraţia dată în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că s-a deplasat într-un rând Ia domiciliul său, împreună cu partea vătămată D. şi a discutat cu aceasta în legătură cu o datorie de bani pe care o avea fiica ei, pentru ca ulterior, în faţa primei instanţe să susţină că la partea vătămată a fost cu T.T.D., iar în apel să susţină că nu a făcut niciodată vreun demers în vederea recuperării sumelor de bani împrumutaţe. Or declaraţiile contradictorii pe care inculpatul le-a dat pe parcursul procesului penal, sunt de natură, în contextul materialului probator reliefat să întărească convingeiea că a comis faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Tot în urma examinării declaraţilor date de inculpat se deduce şi existenţa unei legături apropiate, care a existat între el şi inculpatul E.C. Astfel, în declaraţia dată în faza urmăririi penale, a făcut referire la incidentul care a avut loc între partea vătămată D.V. şi inculpatul E. precizând însă că a „a fost vorba, doar de o altercaţie verbală". Or, în cauză s-a făcut dovada, inclusiv cu declaraţia pe care a dat-o în faţa primei instanţe inculpatul E.C. că atunci a agresat-o fizic pe partea vătămată, ascunderea acestui aspect de către inculpatul D.Ş., în codiţiile în care susţine că este prieten cu partea vătămată, neputând fi interpretată decât în sensul precizat mai sus.

Cât priveşte înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în raport de care prima instanţă a reţinut că inculpatul D.Ş. nu avea cum să comită infracţiunile de care este acuzat, curtea constată că aceste înscrisuri sunt facturi fiscale, contracte, certificate care datează din toamna anului 2009, 2010 şi 2011, nu fac dovada perioadelor de timp, cât inculpatul s-a aflat în străinătate, iar raportat la perioada de timp pentru care i se impută activitatea infracţională din prezenta cauză (actele de ameninţare împotriva părţilor vătămate T.M. şi F. au început în 2008, iar cu privire la partea vătămată T.D. după aprilie 2008) nu-l disculpă. Cât priveşte faptul că părţile vătămate T. şi martorii ar fi făcut referire la unul dintre incidente ca datând din iulie 2009, dată la care inculpatul D.Ş. s-ar fi aflat în Italia, nu trebuie omis faptul că declaraţiile au fost date la o perioadă lungă de la comiterea faptelor, erorile privind datele calendaristice fiind uşor de comis.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2004 curtea constată că se probează cu menţiunile procesului-verbal de percheziţie domiciliară din care rezultă că, la locuinţa inculpatului (apartamentul în care, conform declaraţiei pe care inculpatul a dat-o în faza urmăririi penale - locuieşte de aproximativ opt ani şi unde are şi domiciliul legal) s-au găsit mai multe cartuşe de vânătoare nelegal deţinute. Faţă de existenţa probelor de vinovăţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora „în cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie". Or, în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă, prima instanţă dispunând în mod greşit achitarea în raport de faptul că apartamentul în cauză nu aparţine inculpatului (atâta timp cât, aşa cum s-a arătat sunt probe certe că reprezenta locuinţa acestuia) şi ţinând cont de declaraţia extrajudiciară a unei persoane (numitul S.G.), care nu a fost audiat în procesul penal şi, pe cale de consecinţă, declaraţia acestuia nu constituie un mijloc de probă legal administrat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.L.G., prima instanţă a dispus achitarea reţinând în esenţă că nu a comis faptele care i se impută, iar materialul probator dovedeşte doar faptul că inculpatul E.C. a vehiculat numele acestui inculpat, care făcea parte din Detaşamentul de Intervenţie Rapidă al Poliţiei aşa cum vehicula şi alte nume importante din oraş, respectiv ale unor poliţişti din conducerea unor servicii, ale unor procurori şi ale unor avocaţi, în vederea atingerii scopului său, de a domina psihic pe părţile vătămate, care erau astfel convinse de faptul că, dacă s-ar adresa organelor judiciare, nu ar putea să atragă asupra inculpatului E. repercursiuni penale.

Reţinând o astfel de situaţie de fapt prima instanţă a examinat în mod superficial probele administrate în cauză.

În urma propriului examen, instanţa de apel reţine că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a raportat la părţile vătămate T.M.S., T.F. şi V.G.C.

Referitor la părţile vătămate T.M.S. şi T.F. se reţine că acesta l-a însoţit în mai multe rânduri pe inculpatul E.C. la vizitele pe care Ie-a efectuat la domiciliul socrilor părţii vătămate T.M.S., din comuna P., jud. Olt, dar şi la brutăria din oraşul Scorniceşti. Situaţia de fapt astfel reţinută se probează cu declaraţiile părţilor vătămate, declaraţii ce se coroborează cu depoziţiile martorei M.V., mama părţii vătămate T.F., care, în faza urmăririi penale a declarat că inculpatul P.C., pe care l-a indicat şi în planşele fotografice ce i-au fost prezentate în această etapă procesuală, este una dintre persoanele care l-a însoţit pe E.C., la domiciliul său, în comuna P. persoane care au adresat injurii, au provocat scandal, au garat ostentativ maşinile în faţa porţii locuinţei sau în apropierea acesteia, staţionând chiar şi câteva ore, fapt ce Ie-a provocat o puternică stare de temere, determinându-i în cele din urmă să efectueze operaţiuni de pază a locuinţei atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte. Martora a menţinut această declaraţie în faţa tribunalului, dar şi cu ocazia audierii de către instanţa de apel. Aceeaşi situaţie de fapt a fost relatată şi de către martora G.M., în faza urmăririi penale şi cu ocazia audierii sale de către instanţa de prim grad.

Faptul că inculpatul P.C.L.G. l-a însoţit pe inculpatul E.C. la domiciliul socrilor părţii vătămate T.M.S. se probează şi cu declaraţia martorului M.M., tatăl părţii vătămate T.F., care, în faza urmăririi penale a arătat că, în luna iulie a anului 2010, inculpatul E.C., însoţit de doi bărbaţi, a venit la domiciliul săi şi au întrebat de partea vătămată T.M.S. În urma prezentării planşei foto, la un moment foarte apropiat de cel al incidentului, (21 iulie 2010), martorul l-a indicat pe inculpatul P.C.L.G. ca fiind una dintre cele două persoane care l-au însoţit pe inculpatul E.C., fără să o poată identifica pe cea de-a treia persoană dintre cei care figurau în planşa foto ce i-a fost prezentată respectiv dintre inculpaţii M.V., B.G.G., V.M. Acest din urmă aspect este de natură să confere credibilitate declaraţiei martorului care, în situaţia în care ar fi fost de rea-credinţă, ar fi avut posibilitatea să-l indice şi pe unul dintre ceilalţi inculpaţi, atâta timp cât, din depoziţiile celorlalţi membri ai familiei sale, rezultă că şi aceştia obişnuiau să-l însoţească în comuna P. pe inculpatul E.C. Relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi este dovedită şi cu declaraţiile date în faza urmăririi penale de partea vătămată Z.F.R. şi de martorele D.I. şi P.M., care l-au recunoscut pe P.C. ca fiind una dintre persoanele cu care inculpatul E.C. se întâlnea în barul pe care-l deţinea partea vătămată în municipiul Slatina, acesta prezentându-l într-un rând ca fiind „cumnatul său". Ulterior, în faţa primei instanţe, partea vătămată şi martora P.M. au revenit asupra acestor declaraţii. Cum mijloacele de probă nu au o valoare dinainte stabilită, instanţa va reţine că declaraţiile date în faza urmăririi penale corespund realităţii, întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu declaraţia pe care martora D.I. a dat-o în instanţă.

Referitor la partea vătămată V.G.C. se reţine că, pe data de 29 iunie 2008, după ce inculpatul E.C. s-a întâlnit cu aceasta la Terasa „P.R." din municipiul Slatina şi a constatat că în favoarea ei intervine inculpatul S.M., care se afla întâmplător la aceeaşi terasă, împreună cu fiul său minor, l-a contactat telefonic pe inculpatul P.C., în scopul intimidării celor doi. La scurt timp P.C., împreună cu inculpatul V.M., au ajuns la terasă şi i-au spus inculpatului S.M., conform declaraţiei pe care a dat-o acesta în faza urmăririi penale, că "nu e treaba lui şi nu trebuie să se bage în afacerile lui C.M.F". Încurajat de prezenţa celor doi inculpaţi, ambii lucrători de poliţie, inculpatul E.C. a pulverizat conţinutul unui spray iritant-lacrimogen asupra inculpatului S.M. şi a fiului său, moment în care partea vătămată a fugit de la faţa locului.

Faptul că inculpatul P.C. a fost contactat telefonic de inculpatul E.C. rezultă din listingul convorbirilor efectuate între posturile telefonice utilizate de cei doi inculpaţi conform căruia, în intervalul orar 29 iunie 2008, ora 15⁰¹– 30 iunie 2008, ora 16²⁴, între cele două posturi telefonice au fost efectuate un număr de 14 apeluri telefonice.

În prezenţa acestui mijloc de probă inculpatul P.C., a recunoscut că a fost contactat de inculpatul E.C. care i-a solicitat să se întâlnească cu el Ia Terasa „P.R.", dar a susţinut că nu i-a spus motivul pentru care-i solicită acest lucru. Declaraţiile pe care acest inculpat Ie-a dat pe parcursul procesului penal sunt însă diferite, în sensul că iniţial a negat orice legătură pe care ar fi avut-o cu inculpatul E.C. pentru ca în final să susţină inclusiv faptul că ar fi luat cu împrumut de la acesta o sumă de bani.

Astfel, în declaraţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale, inculpatul P.C. a susţinut că nu a avut nicio legătură cu inculpatul E.C. care a intrat în posesia autoturismului său, marca B. ca urmare a faptului că o cunoştinţă de-a sa, căruia îi împrumutase maşina, o lăsase unei persoane din municipiul Craiova, de la care luase bani cu camătă şi, întrucât el nu dorise să o răscumpere, fusese preluată de inculpatul E.C. O astfel de declaraţie nu ar justifica motivul pentru care inculpatul P.C., lucrător de poliţie, ar accepta sa discute la telefon cu o persoană cunoscută pe plan local, mai ales de agenţii de poliţie, că se ocupă cu acordarea unor împrumuturi cu camătă şi mai ales să răspundă solicitării acesteia de a se întâlni la o terasă.

Ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei de prim grad a arătat că inculpatul E.C. l-a ajutat că rezolve problema cu autoturismul pe care-l avea amanetat la Craiova, la M.P., zis „C.I.", preluând leasing-ul pe care el nu mai putea să-l achite iar în apel, şi-a completat declaraţia a arătat că, pe lângă faptul că-l ajutase cu preluarea leasingului, inculpatul E.C. îl şi împrumutase cu suma de 1.000 de euro, bani pe care i-a restituit acestuia, fără să plătească nicio dobândă.

În condiţiile declaraţiilor contradictorii date, faptul că a acceptat ca în timpul liber să se întâlnească cu inculpatul E.C., este de natură ca, în contextul materialului probator administrat în cauză, la care s-a făcut referire mai sus, cu ocazia examinării activităţii infracţionale desfăşurate în raport de părţile vătămate T.M.S. şi T.F. să conducă la concluzia reţinută cu titlu de prezumţie judiciară că inculpatul P.C. a cunoscut motivul pentru care i se solicită prezenţa la terasă.

Această concluzie se impune şi faţă de depoziţia dată în faza urmăririi penale de martorul B.C.A., care a menţionat că inculpatul P.C. făcea parte din anturajul inculpatului E.C., dar şi faţă de declaraţia dată în apel de martora cu identitate protejată care a arătat că inculpatul E.C. i-a spus că „are relaţii în poliţie, adică lucrători de poliţie pe care i-a împrumutat cu bani inclusiv pe P.C. şi care îl protejează". În acelaşi sens curtea reţine şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul P.C. din care rezultă că între acesta şi persoanele care se ocupau cu acordarea de împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti exista o strânsă legătură.

Relevante sunt convorbirile ale căror transcrieri, se află la filele nr. 3a şi 3b, dosar urmărire penală, din care vor fi reproduse fragmente, în continuare:

- 12 septembrie 2010, ora 05:32:30 inculpatul P.C. vorbeşte cu C.L.D. şi, în legătură cu incidentul respectiv îi comunică următoarele: P.C.G.: (...) Hai că le transmit io lor, da io-ţi spun ţie că nu mai aveau treabă cu tine!

- 12 septembrie 2010, ora 14:15:35 - inculpatul P.C. vorbeşte cu o persoană rămasă neidentificată, despre acelaşi incident:

Domn: BĂ, da am făcut urât pe acolo?

P.C.G.: Nu, taţi! Le-am explicat şi io la oameni: „bă, nene, dacă omu îl caută de luni de zile, şi aşa şi pe dincolo, ce aveţi?"

Domn:îhm (...)

P.C.G.: Stai liniştit că nu (...)

Domn: Una, m-au luat nervii, bă, că i-a dat Iu sărăcia aia de C.M.F. 60 de mii de euro, băga-mi-aş p(...) în mă-sa! 60-70 de mii i-a dat! Şi i-a vândut apartamentu, i-a dat apartamentu, i-a dat 30-40 de mii cash, apartamentu (...) şi ăluia are să-i dea 3-4000 de euro de 2 ani de zile, şi nu-i dă banii! Adică, acela e mai şmecher decât noi, să moară mama!

(...)

P.C.G.: Da, bă, a înţeles-o şi omu, eşti nebun? N-au mai zis nimic!"

Referitor la inculpatul V.M., ca şi în cazul inculpatului P.C.L.G. prima instanţă a reţinut că nu a comis faptele de care este acuzat, cu excepţia celei prevăzute de art. 138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 C. pen. având în vedere declaraţiile date în instanţă de părţile vătămate dintre care a menţionat declaraţiile date de partea vătămată T.M. şi de partea vătămată V.G.C.

Examinând la rândul său materialul probator administrat în cauză, instanţa de apel constată că acesta confirmă situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu activitatea sa infracţională raportându-se la părţile vătămate T.M., T.F., Z.F.R. şi V.G.C.

Astfel, cu privire la părţile vătămate T.M. şi T.F., în declaraţia pe care a dat-o în faza urmăririi penale, partea vătămată T.M. a arătat că inculpatul V.M. I-a însoţit pe inculpatul E.C. la una din întâlnirile de la O., solicitată de acesta din urmă. Declaraţia părţii vătămate T.M. se coroborează cu declaraţiile date în aceeaşi fază procesuală de martorele G.M. şi M.V., care l-au identificat după poze pe inculpatul V.M. ca fiind una dintre persoanele care l-au însoţit pe inculpatul E.C. la deplasările pe care acesta Ie-a făcut în comuna P., în căutarea părţii vătămate T.M. Este adevărat că, în fata primei instanţe, partea vătămată T.M. a revenit parţial asupra declaraţiilor pe care Ie-a dat în faza urmăririi penale şi a susţinut, aşa cum a arătat prima instanţă, în considerentele sentinţei apelate, că „inculpatul pe care l-a văzut cu ocazia venirii în sala de judecată" nu seamănă cu persoana din fotografia care i-a fost arătat în faza urmăririi penale, iar inculpatul E.C., uneori striga la o persoană care îl însoţea, dar care nu este inculpatul V.M. „V., hai să mergem". După cum se poate observa, chiar şi în această etapă procesuală partea vătămată a învederat că una dintre persoanele care îl însoţeau pe inculpatul E.C. se numea „V.". Cum nu reiese din materialul probator că o altă persoană care-l însoţea pe inculpatul E.C. se numea astfel, este greu de crezut că acest din urmă inculpat intenţiona să creeze o stare de puternică presiune psihică asupra părţilor vătămate, prin invocarea acestui nume, dacă părţile vătămate dacă nu-l cunoşteau după fizionomie şi, nefiind o persoană publică importantă, nu s-ar putea reţine că-l ştiau după nume. Pe de altă parte prima instanţă a ignorat faptul că martorele G.M. şi M.V. au menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale şi au declarat şi cu ocazia cercetării judecătoreşti că inculpatul V.M., face parte dintre persoanele care au venit împreună cu inculpatul E.C. în comuna P. În ceea ce o priveşte pe martora M.V., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel martora M.V. a susţinut parţial varianta prezentată de partea vătămată T.M. în faţa primei instanţe şi anume că nu l-ar fi observat pe inculpatul V.M. al cărui nume a fost însă vehiculat de inculpatul E.C. Întrucât martora nu a invocat motive pertinente pentru a justifica revenirea asupra declaraţiilor date anterior în cauză, curtea apreciază că declaraţia din apel este subiectivă, iar declaraţiile .anterioare corespund realităţii, concluzie care se impune cu cât mai mult cu cât în faţa primei instanţe martora a declarat că „îl recunoaşte pe inculpatul V.M.", „între inculpaţii prezenţi în sală", ca fiind unul dintre cei ce s-au deplasat la domiciliul său, împreună cu inculpatul E.C.

Tot cu privire Ia partea vătămată T.M. curtea reţine că fapta inculpatului V.M. se probează şi cu depoziţia martorului D.M. care, în faza urmăririi penale a arătat că acest inculpat a făcut parte dintre persoanele care au venit la brutărie după soţii T. şi le-au cerut bani, adresându-le înjurături şi ameninţări. Întrucât această declaraţie se coroborează cu cele date în faza urmăririi penale de părţile vătămate, dar şi cu declaraţiile date în faţa primei instanţe de martorele G.M. şi M.V., declaraţia, din instanţă a acestui martor este apreciată ca fiind subiectivă, un alt motiv pentru care va fi înlăturată cu ocazia reţinerii situaţiei de fapt constituindu-l şi durata de timp mare care a trecut până la momentul audierii în şedinţă publică, cu consecinţe asupra fizionomiei inculpatului.

Declaraţia dată în faza urmăririi penale de partea vătămată T.M. şi declaraţiile martorelor M.V. şi G.M., se coroborează cu declaraţiile date în faza urmăririi penale de partea vătămată Z.F.R. şi martorele P.M. şi D.I. din care rezultă acelaşi aspect şi anume faptul că inculpatul V.M. era una dintre persoanele care-l însoţeau pe inculpatul E.C. atunci acesta dorea să creeze presiune asupra părţilor vătămate pentru a le determina să facă plăţi nedatorate. Partea vătămată Z.F.R. şi martora P.M. relatează şi un incident care a avut loc în luna iunie a anului 2010 când inculpatul E.C., însoţit de un bărbat „robust, tuns scurt şi brunet", pe care ulterior l-au recunoscut ca fiind inculpatul V.M., a venit la domiciliul lor şi a făcut scandal, atât în faţa uşii apartamentului cât şi în parcarea din faţa blocului, partea vătămată şi martora observând fizionomia celui care era cu inculpatul E.C. de la fereastra apartamentului. Or, în condiţiile în care recunoaşterea după planşe foto s-a făcut, în octombrie 2010, la un moment foarte apropiat de cel la care a avut loc incidentul împrejurarea că, în faţa primei instanţe, atât partea vătămată cât şi martora au revenit asupra declaraţiilor din faza urmăririi penale nu poate conduce la concluzia că acestea nu corespund adevărului ci, dimpotrivă, observând toate probele administrate în cauză dar şi conduita adoptată de unele dintre părţile vătămate faţă de unii dintre inculpaţi se reţine rezonabil că, prin declaraţiile date în instanţă, s-a încercat disculparea acestuia.

Cu privire la partea vătămată V.M.C., instanţa reţine că inculpatul V.M. l-a însoţit pe inculpatul P.C. atunci când a avut loc incidentul de la terasa Terasa „P.R." din 29 iunie 2008 loc unde acesta din urmă s-a deplasat la solicitarea inculpatului E.C. în favoarea căruia a şi intervenit. Audiat inclusiv de instanţa de apel, inculpatul V.M. a declarat că nu a cunoscut motivul pentru care inculpatul P.C. i-a spus că urmează să se deplasează la localul în cauză, acesta comunicându-i doar că „trebuie să se întâlnească cu cineva acolo". În contextul materialului probator administrat în cauză, curtea înlătură apărarea inculpatului ca nefiind reală, faptul că inculpatul V.M. a cunoscut motivul deplasării şi a acceptat să se deplaseze la terasă pentru a-l ajuta pe inculpatul E.C. fiind indirect probat şi cu declaraţia inculpatului S.M. care, în faza urmăririi penale a arătat că, la o săptămână după acest incident s-a întâlnit cu inculpaţii P.C. şi V.M., iar aceştia l-au întrebat „dacă amintise ceva de ei în declaraţiile de la poliţie", iar în declaraţia olografă dată în 2008, imediat după incidentul în cauză a declarat că după ce a vorbit la telefon cu o persoană, căreia i-a transmis „ia-ţi doi băieţi şi vino încoace urgent că problema este gravă" au venit cei doi poliţişti, inculpaţii P. şi V., moment în care E. „a prins curaj" şi s-a manifestat agresiv.

În ceea ce priveşte faptul că în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de prim grad partea vătămată V.G.C. a arătat că inculpatul V.M. era o cunoştinţă de-a sa şi îl sfătuise în numeroase rânduri să se adreseze organelor de poliţie în legătură cu comportamentul inculpatului E.C., partea vătămată nu a justificat în niciun fel motivul pentru care nu a relatat acest aspect şi cu ocazia declaraţiei pe care a dat-o în faza urmăririi penale când a precizat doar faptul că i-a recunoscut pe cei doi bărbaţi care au venit la terasă în urma apelurilor telefonice ale inculpatului E.C. ca fiind doi poliţişti, P. şi V.

Nu în ultimul rând, cu titlu de prezumţie judiciară, reţine şi rezultatul percheziţiei domiciliare efectuată la inculpatul V.M. ca o probă indirectă, care conferă credibilitate declaraţiilor date de părţile vătămate şi de martori în faza urmăririi penale - la inculpatul V.M. cu ocazia efectuării percheziţiei s-au identificat, la intrarea în locuinţă, pe un cuier, mai multe arme albe - trei cuţite, un topor, o sabie de tip Ninja, de genul celor pe care le aveau asupra lor persoanele care obişnuiau să-l însoţească pe inculpatul E.C. la domiciliile părţilor vătămate.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 C. pen. prima instanţă a reţinut că această faptă a fost săvârşită şi recunoscută de inculpatul V.M. Întrucât muniţia a fost găsită într-un fişet din cadrul unei secţii de poliţie, loc considerat foarte sigur, unde nu are acces orice persoană, prima instanţă, având în vedere şi declaraţia martorului M.D.D., care a susţinut, că, muniţia rămăsese în bagajul inculpatului V. după ce fusese la vânătoare cu acesta înainte ca inculpatul să intre de serviciu şi urma ca ulterior să plece din nou la vânătoare, a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. Prima instanţă a omis faptul că declaraţia martorului nu se coroborează cu declaraţia dată de inculpatul în faza urmăririi penale, când nu a susţinut că ar fi fost la vânătoare, ci a invocat faptul că a intrat în posesia cartuşelor într-un poligon de trageri, unde, împreună cu mai multe persoane, care erau autorizate să deţină arme, şi astfel de muniţie, a efectuat trageri la talere. Contrar aprecierilor primei instanţe, curtea consideră că fapta inculpatului V.M. prezintă un grad ridicat de pericol social raportat în principal la persoana sa (poliţist, persoană chemată să verifice aplicarea legii, iar nu să o încalce flagrant), dar şi la locul de depozitare (un fişet încuiat dintr-un sediu al poliţiei, loc ferit în general de efectuarea unor percheziţii) coroborat cu faptul că s-a dovedit că avea legături apropiate cu persoane violente din municipiul Slatina, urmările comiterii faptei de deţinere de muniţie fără autorizaţie putând fi dintre cele mai grave.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.l.C., zis „N." prima instanţă a reţinut că nu a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ţinând cont exclusiv de declaraţiile date cu ocazia judecăţii în primă instanţă de părţile vătămate T.M. şi D.V. care au susţinut că inculpatul C.l.C. era prietenul lor iar discuţiile pe care Ie-a purtat cu inculpatul E.C., în legătură cu partea vătămată D.V., au fost urmarea unui plan pus la punct de partea vătămată şi inculpatul C.l.C., pentru a temporiza reacţiile violente, telefoanele şi ameninţările pe care inculpatul i le adresa părţii vătămate.

O astfel de situaţie de fapt este reţinută cu ignorarea ansamblului materialului probator administrat în cauză din care instanţa de apel, în urma propriului examen, constată că situaţia de fapt care reflectă realitatea este cea prezentată în actul de sesizare în sensul că inculpatul C.l.C. era un apropiat al unui alt cunoscut interlop din municipiul Slatina, respectiv inculpatul A.S., zis „B.M." şi, întrucât partea vătămată, cu ajutorul inculpatului C.l.C. împrumutase bani şi de la acesta, în momentul în care nu a mai plătit sumele solicitate inculpatul C.l. C. a stabilit o strategie împreună cu inculpatul E.C., în urma căreia el ar fi primit banii pe care-i solicita A.S., iar inculpatul E.C. ar fi obţinut în continuare, sume de bani şi alte foloase nedatorate de la părţile vătămate T.M. şi D.V.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de apel a avut în vedere în primul rând faptul că declaraţiile date de inculpat pe parcursul procesului penal sunt contrazise de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză. Astfel, deşi în toate declaraţiile pe care Ie-a dat în cauză, inclusiv în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, inculpatul a susţinut că a împrumutat-o pe partea vătămată D.V. cu 3.000 RON (bani personali) şi nu ştie dacă aceasta a luat bani cu împrumut de la alte persoane din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că în realitate partea vătămată împrumutase bani şi de la A.S. care îi solicita inculpatului C.l.C. să-i recupereze, lucru care s-a şi întâmplat, inculpatul C.l.C. predându-i la un moment dat lui A.S. suma de 3.500 euro. În acest sens relevante sunt transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.l.C. cu A.S. sau cu alte persoane neidentificate şi din care vor fi reproduse fragmente în continuare:

Fila nr. 1c - inculpatul C.l.C. vorbeşte pe data de 24 iulie 2010, ora 21⁴⁵, cu o persoană care răspunde la apelativul „G.S.", notată în continuare cu „X":

„X.: Prostu acesta ce mai face, V.?

C.I.C.: Mi-a dat trei mii jumate şi i-am dus Iu I.Ţ. ieri.

X.: Dă unde a făcut rost?

C.I.C.: Mi-a dat tat-su (...)

X.: A luat de undeva?"

- fila nr. 2c, convorbire purtată de inculpatul C.l.C. la data de 27 iulie 2010

„C.I.C.: Ce, nu, sunt liber azi (neinteligibil) m-am întâlnit cu C.M.F. şi cu (...) B.

Y: Ha, şi?

C.I.C.: Da, discutară de tine, da nu (...), i-a zis acesta că, te lasă, îl lasă pe B. să-şi ia banii primu, că el şi-a (...)"

- fila nr. 3c, convorbire purtată de inculpatul C.l.C. la data de 31 august 2010, ora 12^24:00: „C.I.C.: Bravo. Vezi că mă sună acesta, B.!

Domn: Da, am vreo 3500 în buzunar acum (...) de euro!"

- fila nr. 4c, convorbire purtată de inculpatul C.l.C. la data de 31 august 2010, ora 18^20:57: „C.I.C: Bă, ascultă-mă! Sună-I pe (n.Lneinteligibil)!

Domn: Da!

C.I.C:: Şi spune-i pe la ce oră ajungi! M-ai înţeles!

(...)

Domn: îi spuseşi de 3500?

C.I.C: Da, i-am zis!"

- fila nr. 5c, convorbire purtată de inculpatul C.l.C. la data de 31 august 2010, ora 18^22:39cu A.S., zis B.M.:

„C.I.C: Da!

Domn: Ai vorbit mă, cu el? Spune-i că mă duc până la (...)

C.I.C: (...) Uite, acum, vorbeam cu el! în timp ce sunai tu, acum vorbeam cu el!

Domn: Spune-i că mă duc la poartă, să iese la poartă!"

- fila nr. 6c, convorbire purtată de inculpatul C.l.C. la data de 31 august 2010, ora 19^19:19cu A.S., zis B.M.:

„C.I.C: Sunt la serviciu!

Domn: Iar eşti la (...) şi io ce fac N., cu ăia?

C.I.C: La 7.30-8.00, vine acesta şi-ţi aduce banii.

Domn: Auzi, sună-l pe V. acum, să mă sune, să nu mai mă duc neapărat la el!"

În acest context, se constată că în mod greşit prima instanţă a dispus soluţia de achitare în temeiul declaraţiilor inculpatului, care s-a dovedit a nu fi sincer şi a declaraţiilor părţilor vătămate T.M. şi D.V., care apar ca fiind părtinitoare.

Examinând în continuare conţinutul convorbirilor telefonice curtea reţine ca, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată T.M. inculpatul C.l.N. a desfăşurat activităţi de natură să o convingă pe partea vătămată că ameninţările inculpatului E.C. (în sensul că nu a achitat integral dobânzile la banii împrumutaţi, care sunt ai unor persoane deosebit de violente Bucureşti, iar acestea urmează să se deplaseze personal în Slatina pentru a le recupera), sunt reale, iar el va trebui să achite sumele solicitate de inculpatul E.C. În acest sens, sunt convorbirile telefonice ale căror transcrieri purtate între inculpaţii E.C. şi C.l.C., dar şi între E.C. şi partea vătămată T.M. şi între acesta şi inculpatul C.l.C. Astfel, din convorbirile telefonice pe care le-au purtat E.C. şi C.l.C. rezultă planul pus de aceştia la cale şi anume ameninţarea părţii vătămate T.M. cu persoane violente din municipiul Bucureşti, în speţă „M.N.", despre care inculpatul C.l.C. a afirmat în cadrul convorbirii telefonice că, îl poate aduce de la Bucureşti „în secunda doi". Ulterior acestei discuţii, C.l.C. îi transmite inculpatului E.C. că T. a aflat că „a ajuns la M.", iar el l-a avertizat că „nu e chiar simplu", că „cu aceştia nu se discută cum discuţi tu cu flaimucii ăştia dup-aicea", convorbire care a avut loc pe 21 iulie 2010. Faptul că inculpatul C.l.C. a făcut aceste afirmaţii pentru ca partea vătămată să se simtă ameninţată iar sub imperiul temerii să plătească în continuare dobânzi inculpatului E.C. rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a avut-o cu aceasta pe data de 22 iulie 2012, când, T.M. i-a spus că E. îi cere să se întâlnească cu o persoană din Bucureşti cu care a şi vorbit la telefon şi care i-a comunicat că e prieten cu M.N., iar inculpatul C.l.C. în loc să-l liniştească şi să îi spună că nu există o astfel de persoană îi spune că nu era vorba să vină în ziua respectivă ci „a doua zi, vineri".

Cu privire la partea vătămată D.V., din convorbirile telefonice ale căror transcrieri se află Ia dosarul de urmărire penală, rezultă că cei doi inculpaţi au pus la cale un plan pentru a recupera fiecare sumele datorate de aceasta lui E.C. şi A.S. plan care a presupus adresarea de ameninţări în acelaşi timp din partea ambilor, pentru a crea o puternică presiune psihică asupra părţii vătămate şi familiei acesteia şi a-i determina să găsească o soluţie pentru a plăti datoriile către cei doi. Susţinerile părţii vătămate în sensul că inculpatul C.l.C. a vrut să-l ajute pentru a obţine o amânare din partea lui E.C. (lucru pe care de altfel inculpatul C.l.C. nu l-a susţinut cu ocazia declaraţiilor date pe parcursul procesului penal), sunt combătute de convorbirile telefonice pe care le-au avut cei doi şi care se coroborează cu declaraţia dată în faza urmăririi penale de martorul D.F., tatăl părţii vătămate, care a arătat că la domiciliul său veneau pentru a face presiuni în vederea achitării unor sume de bani atât inculpatul E.C. cât şi C.l.C. Împrejurarea că susţinerile părţii vătămate sunt nereale rezultă şi din aceea că nu există nicio convorbire telefonică între inculpat şi partea vătămată, în perioada cât convorbirile telefonice ale inculpatului au fost interceptate, din care să poată fi dedusă existenţa unei astfel de înţelegeri. Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat, din conţinutul acestora rezultă că în perioada respectivă între inculpat şi partea vătămată exista o stare conflictuală de natură să justifice strategia pe care a conceput-o împreună cu inculpatul E.C.

Faptul că între cei doi (inculpatul C.l.C. şi partea vătămată D.V.), relaţiile nu erau deloc apropiate rezultă şi din convorbirile pe care Ie-a avut inculpatul cu partea vătămată T.M. căruia în mai multe rânduri i s-a confesat în legătură cu problemele pe care le are cu D.V. (în acest sens este de exemplu convorbirea din data de 17 iulie 2010, ora 11⁵¹, când C.l.C. îi spune între altele părţii vătămate T.M., referindu-se la partea vătămată D.V. că l-a chemat şi el aseară pe „zdrenţuroiu acela" să-i facă „chitanţă dă mână pă bani").

Pe de altă parte, relaţiile apropiate existente între C.l.C. şi persoane cu preocupări similare inculpaţilor din prezenta cauză, dar şi faptul că îi cunoştea şi pe alţi inculpaţi în afara celor la care a făcut referire în declaraţiile date în prezenta cauză, rezultă, şi din convorbirea telefonică a cărei transcriere se află la dosar, convorbire pe care a avut-o pe data de 06 septembrie 2010, cu o persoană rămasă neidentificată şi în care apar elemente comune care conduc Ia concluzia că este posibil ca discuţia să se refere chiar la incidentul care a avut loc între inculpatul E.C. şi partea vătămată D.V., ocazie cu care aceasta din urmă a fost agresată de inculpat se face referire la terasa din faţa magazinului O., unde a avut loc şi incidentul cu pricina, la exercitarea de agresiuni asupra unei persoane, care îi plătise lui A.S. 3.000 de euro, la prezenţa altor persoane indicate după poreclă: I., L.. Întrucât prezintă relevanţă şi în ceea ce priveşte caracterizarea inculpatului C.l.C. drept o persoană, care deşi jandarm nu numai că acceptă violenţa, dar o şi încurajează, convorbirea în cauză va fi reprodusă în continuare, aproape în integralitate:

„Domn: Vezi că husenu face treabă.

C.I.C.: Da, ştiu?

Domn: Bine! Nu mă mai băga în ăştia, io l-am bătut, io am terminat cu el, tu mi-ai dat, vorba ai: domne lasă-te Ia mâna ta, m-am lăsat, io nu am treabă cu fraieru, dă-l în morţii lui, înţelegi?

C.I.C.: Păi ştii de ce? Pentru că la fraier, Ia un moment dat, îţi dai seama, se va strânge laţul şi ştii ce urmează, nu?

Domn: Cum! îmi dau seama!

C.I.C.: Păi!

Domn: Mi-a făcut plata pe nişte câini care a avut! Deci pe mine m-a luat capu, omu vorbea şi cu mine în coltul gurii! Şi i-am zis: futu-ţi morţii mă-tii, pe ce te bazezi, pe rodarii ăştia 2, stai aşa! L-am omorât! Să moară familia mea dacă nu l-am spart! la, puneţi, mă, împreună mâna pe mine! Stai ridicati-vă vreunu cu pretenţii! Decât acela mi-a zis, a Iu B.Z., I.: gata, mă, că l-ai omorât, dă-l în morţii lui! Ce p(...) mea vorbeşti mă, cu acesta aşa? Şi L. la fel, după-ce am plecat io, l-ai luat crizele alea nebune (...)

C.I.C. Da!

(...)

Domn: Ştii? Eram în faţă aici, la O., la terasa aia, afară! Mamă ce mi l-am luat (...)

C.I.C. Bravo!

Domn: Pumni în căpăţână de mă durea pumnii (...) şi am terminat ştii?

C.I.C. Nu, mă, stai liniştiţi! l-a dat ăluia 3000 jumătate, Iu B.

Domn: Mi s-a pus în vedere şi io de L. am nevoie la modul frumos! Io cu L. sunt omu (...) şi m-am băgat moş la el, să-ţi spun sincer pentru interesul cară să mi-l fac io!"

Referitor la partea vătămată C.E., cu toate că aceasta, atât în faza urmăririi penale, cât şi cu ocazia audierii de către prima instanţă, l-a indicat pe inculpatul C.l.C. ca fiind persoana care, în iunie 2008, s-a prezentat împreună cu inculpatul E.C. la apartamentul său şi, susţinând că o să fie cel care-i va cumpăra apartamentul a făcut planuri în legătură cu renovarea acestuia şi i-a solicitat, ca şi inculpatul E.C., să-l elibereze până în luna septembrie, instanţa nu poate reţine participaţia inculpatului C.l.C. la comiterea infracţiunii de şantaj faţă de această parte vătămată în raport de dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. şi de faptul că declaraţiile părţii vătămate nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, interceptările telefonice din care rezultă conlucrarea celor doi inculpaţi vizând o perioadă ulterioară (anul 2010, în vreme ce fapta pretins a fi comisă împotriva acestei părţi vătămate datează, aşa cum s-a arătat din iunie 2008).

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, faptelor comise de inculpaţii M.M., M.E., S.M., P.C.L., V.M., D.Ş.L., B.G.G. astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., elementele constitutive ale acestei din urmă infracţiuni fiind întrunite şi în ceea ce priveşte faptele comise de inculpatul C.l.C., texte de lege în temeiul cărora se va dispune condamnarea.

Faptele comise de inculpaţii V.M. şi D.Ş.M., constând în aceea că deţinerea de muniţie fără autorizaţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004 (fost art. 138 din acelaşi act normativ) rap. la art. 279 C. pen., text de lege în temeiul căruia se va dispune condamnarea.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care va fi condamnat fiecare inculpat în parte pentru infracţiunile săvârşite, instanţa va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen. privind modalitatea de aplicare în cazul comiterii unei infracţiuni în formă continuată, limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 39/2009, în Legea nr. 295/2004 şi în partea specială a C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, reliefat de modalitatea în care au fost săvârşite, care a presupus implicarea unui număr foarte mare de persoane în scopul adresării de ameninţări deosebit de grave părţilor vătămate şi creării unui climat de teroare pe fondul cărora acestea să satisfacă solicitările inculpaţilor privind acordarea unor foloase materiale în interesul membrilor grupului infracţional, numărul părţilor vătămate împotriva cărora a acţionat fiecare inculpat în parte, atitudinea nesinceră pe care au avut-o pe parcursul procesului penal, în pofida probelor certe de vinovăţie care existau împotriva lor, dar şi celelalte date ce caracterizează persoana inculpaţilor respectiv: inculpatul M.E., conform fişa de cazier judiciar şi fişa de evidenţă operativă reiese este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru infracţiuni de violenţă în anul 1992 la 2 ani pentru vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., iar în anul 2000 la 600.000 ROL pentru lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi i s-a aplicat în anul 2009 amendă administrativă pentru o faptă la regimul circulaţiei, nu este căsătorit, nu are un loc de muncă stabil, iar dintr-o relaţie de concubinaj are doi copii minori; inculpatul M.M., este de asemenea cunoscut cu antecedente penale, dispunându-se în timpul minorităţii împotriva sa măsura internării în centru de reeducare pentru ca ulterior, în anul 1999 să fie condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat, a absolvit doar patru clase, nu este căsătorit, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, iar dintr-o relaţie de concubinaj are trei copii; pentru inculpatul D.Ş.M., este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în anul 1999 la 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pentru infracţiunea de furt calificat, a absolvit doar 5 clase, este divorţat şi are doi copii minori; inculpatul S.M., are antecedente penale, a absolvit opt clase, nu are ocupaţie sau loc de muncă, este căsătorit şi are trei copii; inculpatul B.G.G., este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în anul 2008 la amendă penală pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, a absolvit şcoala profesională şi este căsătorit; inculpaţii P.C., V.M. şi C.l.C., a comis infracţiunile în pofida faptului că sunt poliţişti respectiv jandarm şi ar fi trebuit să acţioneze în vederea reprimării unor astfel de fapte.

Pentru considerentele de mai sus fiecare dintre inculpaţi vor fi condamnaţi la pedepse cu închisoarea, orientate către maximul special.

Totodată, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, curtea apreciază că, prin faptele pe care le-au comis, inculpaţii au dovedit că nu au maturitatea şi capacitatea necesară pentru a lua decizii care să afecteze o colectivitate de persoane şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni motiv pentru care, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., le va interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Constatând că infracţiunile pentru care urmează a fi condamnaţi inculpaţii M.M., M.E., P.C.L., V.M., D.Ş.L. şi B.G.G., sunt comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. vor fi contopite pedepsele la care vor fi condamnaţi, urmând ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M., se constată că, prin sentinţa penală nr. 804 din 16 noiembrie 2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 662 din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, în privinţa căreia s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, iar faţă de perioada când se reţine că a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii (o infracţiune continuă - infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi o infracţiune continuată - infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul cărora, data săvârşirii se raportează la momentul epuizării), respectiv începând cu toamna anului 2004 până în iunie 2008 se constată că infracţiunile din prezenta cauză au fost comise înainte de rămânerea definitivă a infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală menţionată mai sus, urmând a se face în cauză aplicarea art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, curtea apreciază că faţă de atitudinea nesinceră pe care cei opt inculpaţi au manifestat-o pe parcursul procesului penal şi gravitatea infracţiunilor pe care le-au comis, scopul educativ-preventiv al pedepsei astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. nu va putea fi atins decât prin executare în regim de detenţie, o altă modalitate de executare nefiind aptă să contribuie nici la realizarea funcţiei de exemplaritate caracteristică oricărei pedepse şi care are drept finalitate realizarea prevenţiei generale (împiedicarea altor destinatari ai legii penale să comită infracţiuni de aceeaşi natură cu cele săvârşite de inculpaţi).

Pentru considerentele avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei complementare, pe durata executării pedepselor, în temeiul art. 71 C. pen. se va interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, curtea apreciază că, atâta timp cât infracţiunile comise nu sunt infracţiuni de natură electorală nu se impune interzicerea exercitării acestui drept, aceleaşi fiind şi considerentele pentru care nu se va interzice nici exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., infracţiunile nefiind comise de inculpaţi cu ocazia exercitării unei funcţii sau profesii.

Referitor la critica de nelegalitate invocată în apelul declarat de parchet în sensul că motivarea soluţiei primei instanţe contrazice dispozitivul în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.G.G., S.M., V.M. şi P.C.L.G. se constată că este lămurită şi suplinită prin motivele arătate în examinarea criticilor de netemeinicie.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile civile D.V. şi T.G., curtea constată că sunt nefondate întrucât, referitor la partea civilă D.V., nu s-a făcut dovada cu înscrisuri că a achiziţionat cele două centrale termice şi că Ie-a amplasat în imobilul inculpatului E.C., iar referitor la partea civilă T.G., suma stabilită de prima instanţă cu titlu de daune morale este suficientă pentru a acoperi prejudiciul suferit de această parte civilă, majorarea acesteia conducând la o îmbogăţire fără just temei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că a fost corect soluţionată de prima instanţă, motiv pentru care inculpaţii condamnaţi direct în apel, vor fi obligaţi în solidar alături de ceilalţi inculpaţi, la repararea prejudiciilor cauzate părţilor civile faţă de care s-a reţinut, pentru fiecare în parte, comiterea infracţiunilor de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de soluţia de condamnare şi obligare a inculpaţilor D.Ş. şi P.C. la repararea prejudiciilor cauzate a fost menţinut sechestrul asigurător instituit faţă de inculpatul D.Ş.M. prin ordonanţa procurorului din 17 septembrie 2010 asupra sumelor de 2.800 euro şi 17.000 RON şi sechestrul asigurător instituit faţă de inculpatul P.C.L. prin ordonanţa procurorului din 16 septembrie 2010 asupra autoturismului marca B. de culoare neagră cu numărul de înmatriculare B-xx-xxx.

A fost menţinută dispoziţia din sentinţa apelată privind restituirea către inculpatul D.Ş.M. a înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei.

III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii E.C., S.l., M.V., P.C.L.G., V.M., B.G.G., S.M., T.T.D., D.Ş.M., M.A., M.M., S.M.C., R.E.M., C.l.C. şi M.E., primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 5 septembrie 2013.

Recurenţii inculpaţi au depus motive scrise de recurs după cu urmează:

- la data de 22 august 2013 inculpata R.E.M. a depus la dosar printr-un memoriu prin care, fără a indica vreun caz de casare, a solicitat în esenţă achitarea sa pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse a cărei executare să fi suspendată sub supraveghere;

- la data de 2 septembrie 2013 inculpatul P.C. a depus la dosar motive de recurs prin care s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. (abrogat prin Legea nr. 2/2013), solicitându-se în esenţă achitarea sa cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi înlăturarea măsurii confiscării autoturismului. Ulterior, mai înainte de termenul de judecată din 17 octombrie 2013, inculpatul a depus o completare la motivele iniţiale de recurs;

- la termenul de judecată din 5 septembrie 2013 inculpatul S.l. a depus la dosar motive de recurs prin care, fără a invoca vreun caz de casare, a solicitat redozarea pedepsei, susţinând însă că nu există vreun temei legal pentru soluţia de condamnare;

- la data de 4 octombrie 2013 inculpaţii S.M. şi C.I.C. au depus la dosar motive scrise de recurs prin care, fără a indica vreun caz de casare, au solicitat casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond;

- la data de 11 octombrie 2013 apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii V.M. şi B.G.G. a depus motive de recurs prin care a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Ulterior, la data de 14 noiembrie 2013 apărătorul ales al inculpatului V. a depus motive de recurs în acelaşi sens:

- la data de 14 octombrie 2013 inculpatul D.Ş. a depus la dosar motive de recurs, prin care fără a se invoca vreun caz de casare, s-a solicitat achitarea pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- la data de 6 noiembrie 2013 apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V. a depus motive de recurs prin care a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 şi 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dar şi redozarea pedepsei;

- la data de 6 noiembrie 2013 inculpatul S.M.C. a depus motive de recurs prin care a invocat în principal cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., solicitându-se achitarea, iar în subsidiar cel prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se în subsidiar menţinerea cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei, stabilite de instanţa de fond;

- la data de 11 noiembrie 2013 inculpatul M.E. a depus motive de recurs prin care s-au invocat în principal cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. (abrogat prin Legea nr. 2/2013) şi art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. cu referire la greşita condamnare a inculpatului, iar în subsidiar cel prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. cu referire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei;

- la termenul de judecată din 14 noiembrie 2013 inculpatul E.C. a depus la dosar motive de recurs, prin care fără a se indica vreun caz de casare, s-a susţinut în esenţă nevinovăţia inculpatului.

În privinţa inculpaţilor T.T.D., M.M. şi M.A., aceştia nu au depus la dosar motive de recurs, ci şi-au susţinut doar oral calea de atac declarată, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate şi a dispoziţiilor legale în vigoare, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. motivele de recurs se formulează în scris prin pererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Sancţiunea nerespectării termenului de depunere a motivelor scrise de recurs este prevăzută în art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. şi constă în luarea în considerare doar a acelor cazuri de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. pot fi luate în considerare din oficiu.

Curtea constată că în speţă decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 17 aprilie 2013, aşadar după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 care a restrâns cazurile de casare ce pot fi invocate în recurs, inclusiv cele care pot fi luate în considerare din oficiu.

Astfel, unele dintre cazurile de casare au fost abrogate (a se vedea cel prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.), iar altele nu mai pot fi luate în considerare din oficiu (a se vedea cele prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17²C. proc. pen.). În plus, în ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., aspectele care pot fi cenzurate prin prisma acestuia au în vedere exclusiv legalitatea pedepsei aplicate, iar nu şi temeinicia acesteia.

În speţă, aşa cum se poate constata din cele expuse anterior, singurul inculpat care a depus motivele de recurs în termen a fost R.E.M., ceea ce înseamnă că în toate celelalte cazuri Curtea poate analiza recursurile inculpaţilor doar în măsura în care motivele invocate tardiv s-ar încadra între cele care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Or, din examinarea motivelor de recurs formulate de inculpaţii E.C., S.l., M.V., P.C.L.G., V.M., B.G.G., S.M., T.T.D., D.Ş.M., M.A., M.M., S.M.C., C.l.C. şi M.E., rezultă că aceştia fie au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. (care însă nu pot fi luate în considerare din oficiu), fie au solicitat achitarea lor pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, fără a indica vreun caz de casare (punând în discuţie fie starea de fapt, fie întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii).

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că aspectele invocate de aceşti recurenţi inculpaţi nu pot fi analizate de către instanţa de recurs, fie pentru că nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de legea în vigoare (a se vedea criticile care pun în discuţie starea de fapt sau netemeinicia pedepsei), fie pentru că, deşi se încadrează într-un caz de casare, nu au fost invocate în termenul maxim prevăzut de lege (cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată), nefăcând parte dintre cele care pot fi luate în considerare din oficiu.

În privinţa inculpatei R.E.M., deşi aceasta şi-a motivat în termen recursul, aspectele invocate de ea tind pe de o parte la stabilirea unei alte situaţii de fapt (a se vedea solicitarea de achitare), iar pe de altă parte pun în discuţie netemeinicia hotărârii instanţei de apel (a se vedea individualizarea pedepsei), aspecte care nu mai pot forma obiectul cenzurii instanţei derecurs prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. în vigoare la data declarării căii de atac.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.

Va deduce prevenţia la zi pentru inculpaţii E. şi S.

Va constata că inculpatul M. este arestat în altă cauză.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.C., S.l., M.V., P.C.L.G., V.M., B.G.G., S.M., T.T.D., D.Ş.M., M.A., M.M., S.M.C., R.E.M., C.l.C. şi M.E. împotriva deciziei penale nr. 139 din 17 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi E.C. şi S.l., durata reţinerii şi a arestării preventive, de la de la 17 septembrie 2010 la 14 noiembrie 2013.

Constată că recurentul inculpat M.E. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi E.C., S.l., M.V., B.G.G., S.M., T.T.D., M.A., M.M., R.E.M., C.l.C. şi M.E. la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi P.C.L.G., D.Ş.M. şi S.M.C. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013

← ICCJ. Decizia nr. 3523/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3551/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3542/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.), î