ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3563/2013

Dosar nr. 5763/3/2013

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 313 din 10 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.D.A., prin apărător ales, din infracţiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 73 lit b) C. pen.

În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., rap la art. 320¹pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A. cu ultimul domiciliu cunoscut în România, municipiul Bucureşti, sector 1 arestat în baza M.A.P. nr. 6/ J din 07 decembrie 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală), la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen pe o perioada de doi ani după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) C. pen., rap la art. 320¹pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3), art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), C.pen pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.136,16 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

S-a luat act că partea vătămată N.R.B., nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 la zi.

Potrivit disp.art. 350 C.pr.pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.D.A..

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 3211/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i) din C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reţinută că, l a data de 14 aprilie 2011, în jurul orei 16⁰⁰, Dispeceratul D.G.P.M.B. a sesizat Poliţia Sectorului 6 - secţia 20 Poliţie cu privire la faptul că, pe digul din apropierea Lacului a avut loc un conflict, între un grup de suporteri ai echipei de fotbal Rapid Bucureşti, de o parte, şi ocupanţii unui autoturism marca Dacia Logan, de culoare deschisă, de cealaltă parte, urmare a conflictului mai multe persoane fiind transportate la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în vederea acordării de îngrijire medicală.

Fiind audiată, partea vătămată N.R.B. a arătat că în data de 14 aprilie 2011, în jurul 15⁰⁰, împreună cu mai mulţi suporteri ai echipei de fotbal Rapid Bucureşti se deplasa pe malul Lacului, înspre localitatea Chiajna, pentru a asista la un meci fotbal. La un moment dat, rulând pe carosabil, pe partea opusă cartierului Crângaşi, din direcţia localităţii Chiajna, a apărut un autoturism, de culoare albă, condus de către inculpatul M.D.A.

Partea vătămată a precizat că inculpatul M.D.A. era însoţit de o persoană de sex femeiesc (martora N.G.), care stătea pe locul din dreapta faţă, şi de un bărbat, aflat pe bancheta din spate (martorul M.C.).

Întrucât deplasarea autoturismului era îngreunată de prezenţa pe carosabil a unora dintre suporteri, inculpatul a claxonat de mai multe ori după care a fost nevoit să oprească. Inculpatul M.D.A. a coborât din autoturism, între acesta şi o parte dintre suporteri izbucnind un conflict spontan în cadrul căruia aceştia şi-au adresat reciproc injurii.

Susţinerile părţii vătămate referitoare la momentul iniţial al conflictului dintre inculpatul M.D.A. şi suporteri sunt confirmate de declaraţiile părţii vătămate S.R.C. şi cele ale martorilor G.M., S.M., C.M.D., V.M., M.M.C.L., G.Ş.C., R.D., P.A.K. şi L.C.D.

Fiind audiat asupra acestui aspect, inculpatul M.D.A. a susţinut că a fost scos cu forţa din maşină de către suporteri şi agresat de către aceştia, fiind lovit în mod repetat, cu pumnii şi picioarele, pe parcursul unui interval de câteva minute.

Susţinerile inculpatului referitoare la modul în care a fost agresat de către suporteri, la intensitatea deosebită a loviturilor primite, timp de câteva minute, de la mai multe persoane, nu pot fi reţinute fiind contrazise de actele medicale şi medico-legale aflate la dosar, care au relevat faptul că inculpatul, în momentul în care s-a prezentat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în cursul aceleiaşi zile, la ora 15.57, a prezentat o singură leziune, cu caracter superficial.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. Al/7476/2011, inculpatul M.D.A. prezintă o singură leziune traumatică sub forma unei excoriaţii aripă nazală stângă ce s-a putut produce pentru lovire cu corp dur sau zgâriere la data de 14 aprilie 2011 şi care necesită 3-4 zile de îngrijire medicală, fără a pune în primejdie viaţa victimei.

S-a mai reţinut că trebuie avut în vedere şi faptul că, deşi martorii N.G. şi M.C. au susţinut afirmaţia inculpatului, conform căreia acesta a fost scos cu forţa din maşină, fiind apoi lovit de către suporteri, cei doi martori au rămas în interiorul autoturismului pe parcursul desfăşurării presupusei agresiuni, astfel încât nu au perceput în mod direct desfăşurarea acesteia. De altfel, în declaraţia din data de 04 februarie 2013, martora N.G. a arătat în mod expres că nu a văzut ce s-a întâmplat cu inculpatul după ce acesta a fost scos cu forţa din maşină.

Cu privire la agresiunea suferită, inc. M.D.A. a formulat plângere prealabilă la data de 14 aprilie 2011 sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a autorilor acestei infracţiuni.

Inculpatul M.D.A. a pretins că, după incidentul descris anterior, a revenit în maşină şi a mers direct la Spitalul de Urgenţă Floreasca pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale. Inculpatul a precizat că a mers la spital însoţit de cei doi martori care se aflau cu el în maşină, fără a mai reveni la locul unde a avut conflictul cu suporterii.

Tribunalul a considerat că, versiunea inculpatului M.D.A., potrivit căreia, după conflictul iniţial s-a deplasat direct la Spitalul Floreasca, deşi este susţinută de declaraţiile martorului M.C. şi de declaraţiile iniţiale ale concubinei inculpatului, martora N.G., este nesinceră şi nu poate fi reţinută, fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a reţinut din declaraţiile celor două părţi vătămate N.R.B. şi S.R.C. că după aproximativ 10-15 minute de la conflictul iniţial, în jurul orei 15⁰⁰, inculpat M.D.A., aflat la volanul aceluiaşi autoturism, a revenit în zona unde s-a produs altercaţia iniţială, fără concubina sa, fiind însoţit de fratele său, inculpatul M.B.I., şi de o altă persoană de sex bărbătesc rămasă neidentificată, aspecte ce au fost confirmate de declaraţiile martorilor G.M., S.M., C.M.D., V.M., M.M.C.L., G.Ş.C., R.D., P.A.K. şi L.C.D.

La data de 04 februarie 2013 concubina inculpatului, martora N.G., a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că, după conflict, inculpatul a condus-o la locuinţa acestuia din Bucureşti, sector 1, unde au ajuns în circa 5-10 minute. Martora a precizat că inculpatul a lăsat-o la locuinţă spunându-i că va reveni în scurt timp, după care a plecat cu acelaşi autoturism, împreună cu martorul M.C., fără a-i indica destinaţia următoare.

De menţionat că domiciliul lui M.D.A. şi al fraţilor săi, M.B.I., M.I. şi M.R. este situat în mun. Bucureşti, sector 1, la o distanţă de locul conflictului iniţial care poate fi parcursă cu autoturismul în aproximativ 10-15 minute (dus-întors).

Împrejurarea că distanţa dintre locul producerii incidentului şi domiciliul inculpatului poate fi parcursă, dus-întors, într-un interval de aproximativ 15 minute a fost confirmată de procesul-verbal din data de 05 februarie 2013. Astfel, potrivit experimentului judiciar efectuat în cauză, traseul se parcurge cu autoturismul, în condiţii obişnuite, într-un interval de aproximativ 7 minute.

Din cele expuse mai sus, a reieşit că inculpatul M.D.A., după altercaţia iniţială, a lăsat-o pe concubina sa la domiciliu, şi în scopul de a-i agresa pe suporterii cu care avusese anterior un conflict, i-a contactat pe fratele său, inc. M.B.I. şi pe o altă persoană neidentificată până în prezent, împreună revenind la locul faptei, înarmaţi cu o sabie şi două pistoale.

Împrejurarea că inculpatul M.D.A. a revenit la locul faptei însoţit de fratele său, inc. M.B.I. şi o altă persoană rămasă neidentificată, înarmaţi cu o sabie şi două pistoale, a fost confirmată şi de declaraţia părţii vătămate S.R.C.

Martorul V.M. a declarat: „.După 10-15 minute în spatele nostru s-a oprit acelaşi autoturism alb, din care au coborât trei bărbaţi; acelaşi şofer înarmat cu o sabie şi doi înarmaţi cu pistoale."

După ce au coborât din autoturism, cei trei bărbaţi au executat mai multe focuri cu pistoalele pe care le aveau asupra lor, în direcţia grupului de suporteri, apropiindu-se de partea vătămată S.R.C. Inculpatul M.B.I. a lovit-o pe aceasta cu tocul pistolului în zona feţei, în urma loviturii primite victima cazând la pământ, fiind în continuare lovită cu picioarele în abdomen şi torace de către cei trei agresori.

În momentul în care a văzut că partea vătămată S.R.C. este căzută la pământ, fiind agresată de cei trei, victima N.R.B. s-a apropiat de aceasta, încercând să îi acorde ajutor. În aceste împrejurări partea vătămată N.R.B. a fost lovită cu sabia în cap de către inculpatul M.D.A.

Inculpatul M.D.A. nu a recunoscut comiterea faptei, negând chiar prezenţa sa la locul agresiunii, susţinând că, după conflictul iniţial, s-a deplasat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, fără a reveni pe malul Lacului Morii.

Tribunalul a considerat că aceste susţineri ale inculpatului sunt nesincere şi le-a înlăturat.

Împrejurarea că inc. M.D.A. l-a lovit cu sabia în cap pe N.R.B. a fost confirmată şi de declaraţia martorului V.M.

Agresarea victimei de către inc. M.D.A., în modalitatea prezentată anterior, a rezultat şi din declaraţia martorului F.C.A.

Afirmaţiile părţii vătămate cu privire la împrejurările în care a fost lovită de către inculpatul M.D.A. cu sabia în cap au fost confirmate de declaraţia părţii vătămate S.R.C.

Săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prin lovirea victimei cu sabia în zona capului, este confirmată şi de certificatul medico-legal din 02 mai 2011, care a concluzionat că partea vătămată N.R.B. prezintă leziuni traumatice constând în „T.C.C. Dilacerare cerebrală frontală stângă prin plagă cranio-duro-cerebrală cu fractură craniană intruzivă fronto-parietală stângă" care se puteau produce prin acţiunea unui corp tăietor-despicător (posibil iatagan sau similar). Pot data din 14 aprilie 2011 şi necesită 75-80 de zile îngrijiri medicale, în condiţiile unei evoluţii favorabile; leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Potrivit proceselor-verbale de recunoaştere de pe planşă fotografică, părţile vătămate N.R.B. şi S.R.C., precum şi martorii S.M. şi F.C.A. l-au recunoscut pe inc. M.D.A. ca fiind persoana care, în împrejurările descrise mai sus, a lovit-o cu sabia în cap pe victima N.R.B..

Având în vedere susţinerile neadevărate din cuprinsul declaraţiilor martorilor N.G. (din datele de 14 aprilie 2011, 24 noiembrie 2011 şi 21 iunie 2012) şi M.C. (din datele de 14 aprilie 2011 şi 15 mai 2012), s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Susţinerile părţii vătămate S.R.C., potrivit cărora, în împrejurările de timp şi loc descrise anterior, a fost agresat fiind lovit cu pumnii şi picioarele, precum şi cu tocul unui pistol, au fost confirmate de actele medicale şi medico-legale întocmite în cauză.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/7477/2011, partea vătămată S.RC. prezintă multiple leziuni traumatice, localizate în zona capului, a toracelui şi a abdomenului, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure la data de 14 aprilie 2011 şi care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijire medicală, punându-i viaţa în primejdie.

Potrivit procesului-verbal de recunoaştere de pe planşă fotografică, inculpatul M.B.I. a fost recunoscut de către partea vătămată S.R.C. ca fiind persoana care, în data de 14 aprilie 2011, în apropiere de Lac, l-a lovit cu un pistol în cap.

Fiind audiat referitor la implicarea sa în agresiunea descrisă anterior, inculpatul M.B.I. nu a recunoscut comiterea faptei. A susţinut că în data de 14 aprilie 2011, ziua comiterii faptei, nu se afla în municipiul Bucureşti, ci în drum spre Ploieşti în scopul efectuării unor formalităţi ocazionate de vânzarea unui autoturism.

Tribunalul a considerat că, susţinerile inculpatului M.B.I. potrivit cărora acesta nu s-a aflat în Bucureşti la momentul comiterii faptei nu sunt reale şi nu pot fi reţinute, prezenţa acestuia la locul faptei fiind confirmată atât de declaraţia părţii vătămate S.R.C., cât şi de listingul convorbirilor telefonice, plasat în data de 14 aprilie 2011, în intervalul 14²²-15³³, pe releele conform hărţii releelor telefonice din 14 mai 2011, întocmite în cauză.

De asemenea, la data de 14 aprilie 2011, ora 15²² (imediat după comiterea faptei), inculpatul M.B. a apelat S.N.U.A.U. 112.

Pentru a se stabili cu certitudine contribuţia inc.M.B.I. la săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor (victimă S.R.C.) şi ultraj contra bunelor moravuri, precum şi pentru identificarea celorlalţi participanţi, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni.

Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost descoperite două tuburi de cartuş. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 august 2011 elementele de muniţie provin de la cartuşe de calibrul 9 mm cu efect sonor ce fac parte din categoria muniţiei corespunzătoare armelor scurte, confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare şi au fost trase cu aceeaşi armă. Acestea au suferit modificări anterior tragerii, probabil prin ataşarea unei bile metalice în urma unui proces termic.

În vederea identificării persoanelor şi a lămuririi împrejurărilor în care au fost folosite elementele de muniţie menţionate anterior, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 136² din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

Din datele cauzei a rezultat că agresiunea a fost comisă în data de 14 aprilie 2011 în jurul orei 15¹⁵, la ora 15.19 fiind efectuate primele apeluri către S.N.U.A.U. 112 prin care se solicită prezenţa Ambulanţei pentru a se acorda îngrijiri medicale victimelor şi transportarea acestora la spital.

Conţinutul acestor convorbiri relevă starea de agitaţie şi panică a persoanelor aflate la faţa locului, edificatoare pentru scandalul public creat de către inculpat fiind următoarele convorbiri:

După comiterea agresiunii asupra părţilor vătămate, inculpatul M.D.A. împreună inculpatul M.B.I. şi cealaltă persoană care îi însoţea, s-au urcat în autoturism, şi au părăsit în grabă locul faptei.

Din declaraţiile martorului G.M. coroborate cu cele ale martorului S.M. a rezultat că la plecare, inculpatului M.D.A. l-a acroşat cu autoturismul pe martorul G.M., acesta suferind leziuni traumatice în regiunea facială şi a membrelor, care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijire medicală (certificat medico-legal din 2011).

Întrucât martorul G.M. a arătat că nu doreşte să depună plângere prealabilă pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform prevederilor art. 10 lit. f) din C. proc. pen.

La data de 14 aprilie 2011, în jurul orelor 16⁰⁰, la intersecţia şos. X cu Calea Y, autoturismul, condus de către inculpatul M.D.A., a fost implicat într-un accident rutier cu autoturismul, condus de martorul V.A.C.

Fiind audiat, martorul V.A.C. a precizat că după producerea accidentului, autoturismul nu a oprit şi a mers direct la Spitalul Floreasca, observând că din interiorul acestuia, în faţa unităţii spitaliceşti, au coborât trei bărbaţi.

Potrivit foii de observaţie întocmită la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, inculpatul M.D.A. s-a prezentat la această unitate şi a fost consultat în vederea acordării de îngrijire medicală, la ora 15.57.

Acest aspect, coroborat cu faptul că primul apel către S.N.U.A.U. 112 a fost efectuat la ora 15.19, precum şi cu momentul producerii accidentului rutier descris mai sus, contrazic o dată în plus susţinerile inculpatului M.D.A. conform cărora, după altercaţia iniţială s-a deplasat direct la spital, însoţit de concubina sa, martora N.G., şi martorul M.C.

Prin declaraţia din data de 04 februarie 2013, concubina inculpatului, martora N.G., a precizat că, după ce a fost lăsată la locuinţă, a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a comunicat că se află la Spitalul de Urgenţă Floreasca, aceasta deplasându-se la respectiva unitate spitalicească împreună cu tatăl său şi cu şoferul acestuia.

În seara de 14 aprilie 2011 s-a efectuat cercetarea autoturismului, care se afla parcat la domiciliul inculpatului, sector 1. Cu acest prilej s-a constatat că acesta prezintă mai multe urme de distrugere, inculpatul formulând plângere prealabilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 217 din C. pen.

Ulterior verificării şi constatării regularităţii actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 300 C. pen., inculpatul a învederat instanţei faptul că recunoaşte săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. fiind admisă de instanţă.

Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului de sesizare a instanţei corespunde realităţii şi că a fost recunoscută de inculpatul M.D.

În drept, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului M.D.A. care, la data de 14 aprilie 2011, în jurul orelor 15¹⁰, în contextul unui conflict anterior, în timp ce se afla pe digul care traversează Lacul, sector 6, a agresat-o pe partea vătămată N.R.B., lovindu-o cu o sabie în zona capului cu intenţia de a-i suprima viaţa, provocându-i astfel leziuni care necesită pentru vindecare 75-80 (şaptezeci şi cinci - optzeci) de zile îngrijiri medicale, în condiţiile unei evoluţii favorabile, care i-au pus viaţa în primejdie, creându-se în acest mod un scandal public şi fiind totodată tulburate ordinea şi liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i) din C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, întrucât acţiunea inculpatului M.D.A., datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. b) din C. pen., referitoare la concursul ideal de infracţiuni.

Tribunalul a mai reţinut că dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt operante, deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel, săvârşirea infracţiunii apare ca o continuare a actelor iniţiale de agresiune şi nicidecum provocate de atitudinea victimei faţă de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracţiunii; când, însă, acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanţa atenuantă a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuşi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a Codului penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsa stabilite în legea specială pentru infracţiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor (pe fondul unui conflict anterior, chiar dacă în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului (inculpatul este bine integrat în familie şi societate şi a încercat să îşi reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei imputate).

Faţă de aceste criterii, instanţa a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor calificat şi 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, apreciind că astfel vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar şi coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen. S-a considerat că în condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, inculpatul nu poate beneficia de circumstanţa atenuantă a provocării întrucât, la momentul conflictului dintre victimă şi inculpat, acesta din urmă nu se afla sub stăpânirea unei tulburări produse de victimă. Totodată, elementele ce caracterizează persoana apelantului nu justifică recunoaşterea în favoarea acestuia a circumstanţelor personale de atenuare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., cu efectul prev. de art. 76 C. pen.

In baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. după rămânerea definitivă a condamnării până la terminarea executării pedepsei. În raport de natura şi gravitatea faptei, Tribunalul a apreciat că inculpatul este demn de a-şi exprima opinia cu privire la alegerea reprezentanţilor societăţii în corpul legislativ, astfel încât nu a interzis şi exerciţiul dreptului de a participa la alegerile legislative.

Sub aspectul laturii civile, instanţa, în temeiul disp.art. 14 raportat la art. 346 C. pr. pen. şi art. 1357 C civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de 14.136,16 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, pentru acordarea de asistenţă şi îngrijiri medicale părţii vătămate N.R.B.

Instanţa de fond a luat act că partea vătămată N.R.B. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.D.A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, arătând că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este mult prea mare în raport cu fapta săvârşită.

Prin Decizia penală nr. 192/ A din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 313 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

A menţinut starea de arest a inculpatului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev.de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul M.D.A.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse, într-un cuantum redus.

În susţinerea acestor critici, inculpatul M.D.A. invocă dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispoziţiile art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev.de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.D.A. este nefondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 192, împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunţată la data de 25 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 385⁹ C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat M.D.A. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului disp.art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 192/ A din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3554/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Penal