ICCJ. Decizia nr. 3551/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3551/2013

Dosar nr. 2421/111/2011

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84 din data de 26 aprilie 2012, pronunţată de către Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K.l. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K.l. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I. la o pedeapsă de: 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenţie, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 12:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 12:00.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenţie, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 13:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 13:00.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul K.l. a apartamentului situat în Oradea, str. L.V., nr. 8, suprafaţă 64,50 mp, nr. topo XX înscris în CF nr. AA S. proprietatea acestuia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a indisponibilizării constând în instituirea inscripţiei ipotecare asupra apartamentului sus menţionat, măsură dispusă prin ordonanţa din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea în Dosar nr. 71/D/P/2009, înscrisă la Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Bihor conform încheierii din 16 noiembrie 2010 dată în Dosar nr. 75586/2010.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata B.A. a autoturismului marca A, nr. identificare xxx, capacitate cilindrică 1896, număr de înmatriculare BH-xx-xxx proprietatea acesteia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra autoturismului mai sus menţionat, măsură dispusă prin ordonanţa din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea şi procesul verbal de sechestru din 25 noiembrie 2010 emise în Dosarul nr. 71/D/P/2009, autoturism aflat în prezent în custodia I.P.J. Bihor.

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă constând în un număr de 37 fotografii, o casetă video marca P. şi un DVD marca C. cu nr. de ordine „004" pe care au fost stocate imaginile de pe caseta video P., bunuri aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bihor conform conform procesului verbal de predare-primire din data de 16 februarie 2011 aflat la dosar.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul K.I. la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, respectiv inculpata B.A. la 4.500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu avocat R.C., în sumă de 500 RON conform delegaţiei de asistenţă juridică gratuită din 01 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Bihor.

Onorariile apărătorului din oficiu avocat P.C., în sumă de câte 150 RON conform delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie din 31 mai 2011, din 02 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la instanţă la data de 17 februarie 2011 au fost trimişi în judecată inculpatul K.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituţiei, spălare de bani şi uz de fals, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art 37 lit. b) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 291 C. pen. respectiv B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituţiei, spălare de bani, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În fapt s-a reţinut că inculpaţii K.I. şi B.A.M. au recrutat-o pe martora nr. 1, au cazat pe o durată de 6 ani în perioada 1999 - 2005 pe aceasta şi pe copilul minor al acesteia, profitând de situaţia de vulnerabilitate a acestora, amăgind-o cu rea credinţă pe „martora nr. 1", iniţial cu faptul că ei de fapt doresc doar să o ajute şi să scape de violenţele cauzatoare de suferinţe fizice la care era supusă martora de către fiul concubinului mamei acesteia, după care ameninţând-o că îl vor chema pe fostul agresor ca să o bată, cunoscând că martorei îi era foarte frică de acesta, au obligat-o la practicarea prostituţiei folosind constrângerea prin ameninţări, violenţe repetate şi loviri aplicate de inculpaţi atât „martorei nr. 1" cât şi copilului minor al acesteia.

De asemenea s-a mai reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat că în vara anului 2004 l-a obligat prin ameninţări pe făptuitorul D.L. să o inducă în eroare pe „martora nr. 2", pe care după ce a recrutat-o în acest mod, inculpatul a trimis-o în Italia la „martora nr. 1", în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei. De asemenea inculpatul le-a recrutat prin fraudă şi înşelăciune pe „martora nr. 3" şi pe numita Ş.N.I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În sarcina ambilor inculpaţi s-a mai reţinut că în perioada 1999 - aprilie 2005, profitând de minoritatea „copilului minor al martorei nr. 1" (născut în anul 1995) l-au lipsit pe acesta de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria sa voinţă sau cu voinţa mamei sale, amăgiridu-l că mama sa le - datorează o sumă mare de bani, în scopul de a o obliga pe „martora nr. 1" la practicarea prostituţiei.

În sarcina inculpatului K.I., s-a reţinut că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007, cu prilejul depistării în trafic, conducând sub influenţa alcoolului a prezentat permisul de conducere, aparent eliberat de autorităţile maghiare, cunoscând că este fals.

În sarcina ambilor inculpaţi s-a reţinut că au dobândit primul un apartament situat în Oradea, pe care ulterior l-a înstrăinat, iar din banii rezultaţi a achiziţionat apartamentul situat în Oradea str. L.V. (fost Z.R.), unde cei doi inculpaţi şi-au stabilit domiciliul, iar al doilea un autoturism cunoscând amândoi că banii au fost obţinuţi din practicarea prostituţiei de către victime, în principal de către „martora nr. 1", disimulând caracterul ilicit al a banilor prin transformarea lor în alte bunuri (apartament şi autoturism).

Audiat fiind în faţa instanţei inculpatul K.I. nu a recunoscut din cele patru infracţiuni de care este acuzat decât săvârşirea celei de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu precizarea că a prezentat în data de 24 din 25 februarie 2007 cu prilejul depistării în trafic un permis de conducere eliberat de autorităţile maghiare despre care însă nu avea cunoştinţă că este fals, fiind pe deplin încredinţat că l-a obţinut în condiţii legale. Susţine că nu le cunoaşte pe martorele 2 şi 3 - şi nici pe S.N. În ceea ce o priveşte pe martora nr. 1 nu a sechestrat-o pe aceasta şi pe fiul ei (acesta din urmă a fost tratat asemenea fiului lui B.A., fiind de aceeaşi vârstă, frecventând, aceeaşi şcoală şi grădiniţă), nu a obligat-o pe martora nr. 1 să practice prostituţia, iar la baza declaraţiilor martorei stă doar dorinţa sa de răzbunare în condiţiile în care a trăit împreună cu inculpatul 3-4 ani, iar aceasta nu a acceptat ideea împăcării inculpatului cu B.A. Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, inculpatul susţine că apartamentul de pe str. A. i-a fost lăsat de mama sa în anul 1990 când a plecat în Ungaria, acesta apartament l-a vândut în anul 1991 după ce fusese trecut deja pe numele său, iar banii dobândiţi ca preţ i-au rămas inculpatului. Cât priveşte apartamentul situat pe P.C., inculpatul declară că l-a dobândit în 2001, 2002 cu aproximativ 8000 - 8600 dolari, iar la cumpărarea acestuia l-a ajutat în mod substanţial tatăl său care a plătit cea 3000 - 4000 dolari, iar restul i-a completat el. În urmă cu aproximativ 5 ani a vândut apartamentul situat pe str. P.C., iar preţul obţinut a fost suficient pentru cumpărarea unui apartament situat în Oradea, str. L.V. unde locuieşte şi în prezent.

Întrebat fiind în ce condiţii a cunoscut-o pe martora nr. 1, arată că aceasta obişnuia să o ajute pe bunica lui la diverse activităţi în piaţă. În aceste condiţii s-au apropiat mai mult de ea ajungând să locuiască la ei împreună cu fiul său. Din spusele martorei aceasta lucra la o fabrică de pantofi pe Şoseaua B. În condiţiile în care au acceptat prezenţa acestei martore nr. 1 şi a fiului ei în casa lor, aceasta a plătit parte din contribuţia la întreţinere. Pe perioada când martora era plecată la serviciu fiul acesteia era îngrijit de către inculpata B.A., cu precizarea că martora nr. 1 a locuit la ei cu aproximaţie până în 2004 -2005. La un moment dat martora a plecat din apartament, abia ulterior a aflat că a plecat în Italia, însă în mod cert după plecarea ei nu a mai aflat nimic despre ea. După plecarea martorei nr. 1 copilul ei minor a mai rămas la inculpaţi cea 3 luni de zile, ei fiind cei care au anunţat protecţia copilului.

Audiată fiind în faţa instanţei inculpata B.A.M. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor de care este acuzată, susţine că martora nr. 1 obişnuia să o ajute pe bunica inculpatului K.I. la cumpărături, iar pe ei la diferite treburi casnice şi în condiţiile în care au aflat că domiciliul mamei ei erau expuşi atât martora nr. 1 cât şi fiul ei la acte de violenţe şi abuzuri sexuale, au acceptat ca atât ea cât şi fiul ei minor să locuiască cu ei o perioadă de timp.

La sfârşitul anului 2004-2005 martora nr. 1 a dispărut, iar de la mama acesteia inculpata a aflat că ar fi plecat în Italia. La cea 3 săptămâni după dispariţia martorei au venit cei de la protecţia copilului care au întrebat-o dacă copilul martorei nr. 1 se află în locuinţa acestora împotriva voinţei sale, le-a comunicat că poate să-l predea oricând altei persoane care să se ocupe de creşterea lui, dar nu a fost cazul deoarece la mama martorei nr. 1 era mizerie de nedescris, aceasta şi sora martorei nr. 1 fiind consumatoare de alcool. Au mai trecut cea 3-4 luni timp în care a comunicat celor de la protecţia copilului că acceptă să se ocupe în continuare de copil, iar mama minorului nu l-a contactat decât o singură dată, l-a sunat de ziua lui, iar atunci când a întrebat unde se află, a închis. Înainte de a se accepta situaţia ca inculpata să-l crească în continuare pe fiul martorei, doamnele de la protecţia copilului s-au şi interesat la şcoală, de situaţia a minorului. La sfârşitul celor 3-4 luni de zile menţionate în condiţiile în care în vara anului 2005 s-a hotărât să plece în Italia la muncă s-a deplasat personal la protecţia copilului unde a declarat că nu mai poate să asigure întreţinerea.sa, a dat o declaraţie în acest sens, l-a predat pe minor şi de atunci nu mai ştie nimic de el.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani inculpata declară cu privire la autoturismul marca A. pe care îl deţine că în perioada 2001-2002 tatăl său a vândut o casă şi preţul obţinut l-a împărţit între inculpată şi surorile sale, ea a primit cea 13-14.000 euro cu care a cumpărat acest autoturism. Întrebată fiind asupra veridicităţii afirmaţiilor martorei nr. 1, inculpata susţine că aceasta minte în condiţiile în care a trăit ani buni cu concubinul său, acesta a fost şi motivul pentru care s-a şi despărţit de concubinul său o perioadă de 1 an - 1 an jumătate după care s-au împăcat.

Întrebată fiind de natura relaţiei pe care a avut-o cu martora nr. 1, inculpata declară că i-a fost de un real ajutor atunci când ea rămânea o lună în Ungaria şi martora rămânea în România să aibă grijă de ambii copii. Din sentimente de omenie a acceptat să crească în continuare copilul martorei nr. 1. În perioada în care martora nr. 1 era angajată la acea firmă de încălţăminte contribuia cu bani la întreţinerea casei şi mâncare, estimează aceste venituri la cea 2-3 milioane ROL pe lună.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că, la dată de 26 februarie 2007, lucrători din cadrul BCCO Oradea s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul K.I. în perioada 1999-2005, a racolat mai multe tinere pe care prin violenţă şi ameninţare le-a supus exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituţiei atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Italiei.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au fost identificate trei astfel de tinere care au solicitat protecţie prin atribuirea unei alte identităţi, astfel potrivit art. 86¹ C. proc. pen., le-au fost atribuite identităţile de: „Martora nr. 1", „Martora nr. 2" şi „Martora nr. 3". Deoarece în cauză s-a impus audierea mamei naturale a „Martorei nr. 1", acesteia i-a fost atribuită identitatea protejată de „Mama Martorei nr. 1" şi de asemenea în cauză s-a impus examinarea medico-legală a copilului minor al „Martorei nr. 1", pentru a fi evidenţiate pe corpul acestuia leziunile produse prin violenţe de către cei doi inculpaţi, acestuia i-a fost atribuită identitatea de: „Copilul minor al martorei nr. 1".

I. În cursul anului 1999 „Martora nr. 1" locuia împreună cu fiul său minor şi mama într-un imobil situat în Oradea. Fiul concubinului mamei sale, în urma eliberării din penitenciar venea în mod repetat la locuinţa respectivă prilej cu care, aflat în stare de ebrietate o agresa atât pe martora nr. 1 cât şi pe mama acesteia. Fiul concubinei mamei martorei nr. 1 era prieten cu inculpatul K.I. în contextul în care se cunoscuseră în penitenciar, iar martora nr. 1 a aflat că primul enunţat a vândut-o inculpatului K.I. pentru suma de 1.000.000 ROL. În aceste împrejurări martora nr. 1 a fost predată inculpatului K.I. şi concubinei acestuia în persoana inculpatei B.A.M., care au cazat-o la locuinţa lor din Oradea şi au obligat-o, să practice prostituţia în zona Grădinii Zoologice din Oradea, ameninţând-o că dacă refuză o vor da din nou pe mâna fiului violent al concubinului mamei, cunoscând că tinerei îi era foarte frică de acesta.

După câteva zile, profitând de faptul că „martora nr. 1" era îngrijorată că fiul său minor, în vârstă de 4 ani, a rămas cu „mama martorei nr. 1", unde era expus violenţelor, cei doi inculpaţi au convins-o pe aceasta şi s-au deplasat împreună la domiciliul mamei martorei, de unde l-au luat pe „copil minor al martorei nr. 1" şi l-au adus să locuiască împreună cu mama „martora nr. 1". la locuinţa inculpaţilor. În realitate cei doi inculpaţi urmăreau ca prin cazarea minorului să o constrângă pe „martora nr. 1" să practice prostituţia în folosul lor, în condiţiile în care nici unul din inculpaţi nu aveau nici o altă sursă de venit.

Este de menţionat că împreună cu inculpaţii locuiau şi cei doi copii minori ai inculpaţilor, fiecare minor provenind din alte relaţii ale inculpaţilor, copii fiind de vârste apropiate cu „copilul minor al martorei nr. 1".

Ulterior „martora nr. 1" la data respectivă în vârstă de 20 de ani, a început să practice prostituţia în Oradea ameninţată fiind de inculpaţii K.I. şi B.A., iniţial ameninţările aşa cum s-a arătat constau în chemarea fiului concubinului mamei, iar ulterior „martora nr. 1" a fost constrânsă să practice prostituţia până în anul 2005 prin violenţe, loviri şi ameninţări aplicate atât martorei cât şi copilului ei minor de către ambii inculpaţi.

Astfel, ambii inculpaţi au trimis-o pe „martora nr. 1" în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice, impunându-i acesteia să nu vină acasă până când nu câştigă din practicarea prostituţiei iniţial o sumă minimă de 500.000 ROL. La scurt timp inculpaţii au aflat că alte tinere care practicau prostituţia în aceeaşi zonă câştigă sume mai mari şi i-au impus „martorei nr. 1" să nu vină acasă fără 1.500.000 ROL şi ulterior fără 3.000.000 ROL/noapte, toate sumele de bani „martora nr. 1" trebuia să le predea inculpaţilor.

Datorită faptului că „martora nr. 1" a constatat că cei doi inculpaţi îi aplică rele tratamente copilului ei minor, atât în prezenţa cât şi în absenţa sa, că amândoi îl pedepseau înfometându-l, strigând la el şi reproşându-i că mama lui nu a câştigat sume de bani suficiente pentru a-i cumpăra de mâncare, „martora nr. 1" le-a spus inculpaţilor că îşi ia copilul şi pleacă de la locuinţa lor, împrejurări în care inculpatul K.I. a bătut-o foarte tare pe „martora nr. 1", folosind un cablu, a ameninţat-o că îi taie gâtul atât ei cât şi fiului său minor, a ars-o pe corp cu ţigara aprinsă, i-a înfipt în umărul stâng o şurubelniţă.

În întreaga perioadă 1999 - februarie 2005, amândoi inculpaţii şi-au format un obicei din a o bate invocând diferite motive, de multe ori în prezenţa minorului, pentru a-i înfrânge voinţa şi a o obliga la practicarea prostituţiei. A existat o împrejurare când inculpatul a intenţionat să înfigă un cuţit în „copilul minor al martorei nr. 1", martora declară că şi-a întins mâna dreaptă ca să-l protejeze, iar inculpatul a tăiat-o cu cuţitul pe antebraţul drept, în alte împrejurări a tăiat-o cu cuţitul în palma dreaptă.

Toate aceste violenţe au fost de natură să inducă victimei o puternică teamă şi a fost astfel constrânsă moral şi fizic să continue să fie o sursă de venit pentru inculpaţi prin practicarea prostituţiei, iniţial pe raza mun. Oradea. În această perioadă, într-o noapte a fost dusă de către un pretins client cu maşina într-o pădure din apropierea staţiunii Băile Felix, unde a fost violată de 7 persoane, i-a spus inculpatului K.I. că îi este teamă, să mai practice prostituţia şi i-a cerut acestuia să o protejeze însoţind-o pe timp de noapte, însă inculpatul nu a fost de acord, i-a spus să se protejeze singură, nu a lăsat-o să reclame violul la organele de poliţie pentru a nu i se descoperi activităţile infracţionale şi a bătut-o pe „martora nr. 1".

În condiţiile mai sus expuse, martora a practicat prostituţia în România în perioada 1999-2004.

În cursul anului 2000, inculpatul K.I. i-a spus „Martorei nr. 1" că intenţionează să o transporte în Spania, în vederea practicării prostituţiei, spunându-i că deja a învăţat „meserie" şi va câştiga mai mulţi bani, a însoţit-o la serviciul paşapoarte, a achitat toate taxele necesare în vederea obţinerii unui paşaport turistic pentru martoră, însă ulterior i-a spus că s-a certat cu prietenii săi din Spania.

Ulterior inculpatul K.I. a decis să o trimită în Italia, context în care în cursul lunii ianuarie 2004, cu un microbuz, inculpatul a trimis-o pe „martora nr. 1" singură până în Budapesta, unde aceasta a fost aşteptată de către sora inculpatului - cetăţean maghiar, care la rândul ei a condus-o la un autocar cu destinaţia Brescia - Italia, unde a fost aşteptată de făptuitorul K.Z.L. Acesta din urmă la data respectivă coordona o reţea de prostituţie pe teritoriul Italiei, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 din 21 decembrie 2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea în executarea unei pedepse de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane.

Cunoscând firea violentă a celor doi inculpaţi, iniţial „Martora nr. 1" s-a opus plecării în străinătate, fiindu-i teamă să îl lase pe minor singur cu aceştia. Inculpatul K.I. i-a spus că dacă nu acceptă să plece „îi va tăia copilului ei nasul şi urechile şi o va obliga să le mănânce în faţa lui".

Tot în aceste împrejurări inculpata B.A. l-a lovit pe minor peste cap şi l-a împins cu fruntea de muchia mobilei, spărgându-i capul, violenţe care au fost de natură să îi impună victimei conduita dorită şi urmărită de inculpaţi.

În aceste împrejurări „Martora nr. 1" a fost determinată să plece în Italia, unde a fost cazată de K.Z.L., căruia inculpatul K.I. i-a solicitat sprijinul pentru aceasta. Aici „martora nr. 1" le-a cunoscut pe T.A. şi alte tinere supuse exploatării de către K.Z.L., fapte pentru care acesta din urmă a fost condamnat. Inculpatul K.I. a instruit-o pe „martora nr. 1" telefonic, să nu îi dea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei lui K.Z.L. ci să îi adune şi să îi păstreze ea personal până când va veni inculpatul sau cineva trimis de acesta să preia sumele, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, fiind constrânsă de conduita inculpaţilor şi de faptul că la aceştia se afla copilul său minor.

A practicat în acest mod prostituţia în cursul lunii ianuarie - februarie 2004, a câştigat în această perioadă sume între 200 şi 300 de euro/noapte, pe care i-a trimis în totalitate lui K.Z.L. pe care acesta din urmă îi trimitea inculpatului K.I. Datorită faptului că la un moment dat în zona respectivă unde practica prostituţia au avut loc incidente stradale cu clanurile de albanezi, împrejurări în care o tânără româncă disputată de traficanţi a dispărut, K.I. aflând despre acest lucru de la K.Z.L., a hotărât s-o trimită pe sora sa K.E. - cetăţean maghiar, care a plecat în Italia cu un autocar, şi a transportat-o atât pe „martora nr. 1" cât şi pe celelalte fete până la Budapesta, de unde s-au întors în ţară. Martora nr. 1 s-a deplasat la locuinţa lui K.I., unde era ţinut copilul ei minor.

În continuare în perioada şederii în România, ambii inculpaţi datorită faptului că nu realizau alte venituri, au trimis-o din nou în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligând-o să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, cu indicaţia clară de a nu se întoarce la locuinţa lor fără o sumă de cel. puţin 3.000.000 ROL pe noapte, „martora nr. 1" fiind constrânsă din nou atât prin bătăi repetate pe care i le aplica K.I., cât şi prin violenţele la care ambii inculpaţi îl supuneau pe copilul ei minor.

Atunci când minorul era agresat şi bătut, era tratat la domiciliul de către inculpaţi, pentru ca să nu figureze în evidenţele cabinetelor medicale şi pentru ca „poliţia să nu pună întrebări".

În vara anului 2004 folosind aceleaşi metode de constrângere, inculpaţii au obligat-o din nou pe „martora nr. 1" să plece în Italia, inculpatul K.I. a trimis-o până în Budapesta cu un microbuz, unde a fost aşteptată de sora inculpatului, aceasta a trimis-o cu un autocar până în Brescia, unde a fost aşteptată de un prieten de-al inculpatului K.I., pe nume S., rămas neidentificat, care a cazat-o singură într-o cameră închiriată în P.V, zona R. Martora a aflat de la acel „S." că şi el avea o tânără care practica prostituţia în folosul lui şi la cererea inculpatului K.I. a însoţit-o pe „Martora nr. 1" la redacţia unei reviste, a împrumutat-o cu suma de 500 de euro, iar la redacţia revistei a ajutat-o să completeze în limba italiană anunţ publicitar că oferă companie şi a indicat un număr de telefon al unei cartele primită de la acel „S.".

După apariţia anunţului „Martora nr. 1" declară că a fost sunată de mai mulţi clienţi, anterior „S." îi scrisese pe o coală de hârtie ce să le spună acestora în limba italiană, precum şi preţul de 150 de euro pentru un contact sexual.

În această perioadă „Martora nr. 1" era sunată constant de inculpatul K.I., care se interesa de sumele de bani câştigate şi îi impunea să nu cumva să se răzgândească sau să nu „lucreze", îi dădea pe copilul minor la telefon, pe care „martora nr. 1" declară că îi auzea plângând foarte puternic şi rugând-o: „să facă odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta îl bate şi se poartă foarte urât cu el".

Inculpatul K.I. i-a interzis „martorei nr. 1" să îi restituie lui „S." datoria de 500 de euro pe care o plătise acesta pentru publicarea anunţului şi contravaloarea cartelei telefonice, motiv pentru care acel „S." s-a supărat, i-a luat cartela telefonică spunându-i că i-o va da altei fete, după care a trimis-o în zona P.L.G., unde a fost aşteptată de o persoană care a spus că este verişoara lui I.S. şi unde mai multe tinere românce practicau prostituţia. În această zonă „martora nr. 1" a continuat să practice prostituţia, a fost instruită telefonic de inculpatul K.I. să ceară sprijinul persoanei condamnate I.S., care dirija o reţea de prostituţie în zona respectivă, (I.S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2005 din 17 octombrie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare, trimis de asemenea în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2005 din 21 iunie 2007 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, în ambele dosare inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul K.I. a instruit-o telefonic pe „martora nr. 1" să se ducă să se întâlnească într-un anume loc cu o tânără rămasă neidentificată, despre care i-a spus că ar fi verişoara lui I.S. căreia să îi spună în mod mincinos că ea este „fata" unui anume „P.", pentru a fi lăsată să se cazeze alături de celelalte tinere şi pentru a fi lăsată să ocupe pe timp de noapte un loc în strada controlată de I.S., în vederea practicării prostituţiei, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, paşaportul ei a fost luat de către tânăra respectivă şi astfel „martora nr. l" a întreţinut în zona respectivă raporturi sexuale cu diferiţi clienţi contra unei sume de bani. „Martora nr. 1" cunoştea faptul că tinerele românce care practicau prostituţia nu era bine să deţină paşaportul personal asupra lor, în situaţia unor razii ale poliţiei italiene, era indicat să-şi atribuie identităţi false şi să spună că sunt cetăţene din Republica Moldova. După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul K.I. a plecat în Italia însoţit de un cetăţean maghiar, i-a cerut „martorei nr. 1" telefonic să vină la un loc de întâlnire în Verona şi să îi aducă inculpatului sumele de bani câştigate în această perioadă, „Martora nr. 1" arată că i-a dat sumele câştigate de ea, iar inculpatul fiind nemulţumit de cuantumul sumei, a lovit-o cu pumnii în cap şi peste faţă, i-a cerut să se deplaseze la verişoara lui I.S. să îi ceară paşaportul personal pentru că inculpatul vrea să o ducă în altă parte.

„Martora nr. 1" i-a explicat inculpatului că a fost tâlhărită de mai multe ori de proxeneţii albanezi, că au existat nopţi în care a fost tâlhărită de două ori, consecutiv, la a doua tâlhărie albanezii constatând că nu are bani asupra sa, deoarece tocmai îi fuseseră luaţi anterior, au bătut-o, au dezbrăcat-o în pielea goală şi au aruncat-o din maşină, aspecte care însă nu l-au impresionat, pe inculpatul K.I.

Trimisă de inculpat, „martora nr. 1" s-a deplasat la imobilul unde fusese cazată în L.G., a insistat ca „verişoara" lui I.S. să îi dea paşaportul, spunându-i că trebuie să se întoarcă urgent în România, deoarece copilul său minor este bolnav. La insistenţele ei „verişoara" lui I.S. s-a deplasat cu „martora nr. 1" într-o localitate din apropiere, unde după ce a vorbit la telefon cu cineva, într-un complex comercial s-au întâlnit cu un bărbat care i-a adus paşaportul „martorei nr. 1". „Martora nr. 1" arată ca a aflat de la „verişoara" lui I.S., că acest bărbat păstrează paşapoartele tuturor tinerelor, aparţinând diferitelor clanuri de traficanţi de persoane din România.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, „martora nr. 1" îl recunoaşte pe acest bărbat ca fiind S.C. din Constanta.

După ce a intrat în posesia paşaportul turistic „martora nr. 1". s-a întâlnit cu inculpatul K.I., care după ce a închiriat pentru o noapte o cameră la un hotel în localitatea Rivoltella, seara a dus-o pe „martora nr. 1" în stradă pentru a câştiga bani din practicarea prostituţiei, a lăsat-o pe aceasta singură, dându-i o sumă de 50 euro, despre care i-a spus că dacă o bat traficanţii albanezi sau vor să o fure să plătească cu aceşti bani un taximetru şi să se întoarcă la hotel. „Martora nr. 1" a câştigat în noaptea respectivă o sumă de 480 euro, pe care a doua zi dimineaţa i-a dat-o lui K.I., împreună cu cei 50 de euro primiţi de la el.

Constatând că zona în care a dus-o pe „martora nr. 1" în vederea practicării prostituţiei este mai sigură şi că nu a fost tâlhărită sau bătută de albanezi inculpatul K.I. a cazat-o la un alt hotel din localitatea respectivă şi a lăsat-o acolo o durată de 3 luni, când „martora nr. 1" a fost obligată să iasă singură în stradă şi să practice prostituţia, câştigând în fiecare noapte sume de aproximativ 400 - 500 de euro. Inculpatul K.I. s-a întors în ţară, ameninţând-o pe „martora nr. 1" că dacă nu câştigă bani suficienţi îi va trimite prin poştă urechile şi nasul copilului minor, care era cazat în continuare la domiciliul inculpaţilor şi supravegheat de aceştia, fără a fi îndeplinită nici o formalitate legală la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.

În întreaga perioadă 1999-2005 cei doi inculpaţi l-au amăgit pe minor, căruia i-au susţinut în mod constant că mama sa le datorează sume de bani şi că aceasta este plecată la muncă pentru a le plăti datoria.

La sfârşitul lunii august 2004 cu prilejul unei convorbiri telefonice inculpatul K.I. i-a cerut „martorei nr. 1", ca aceasta să o aştepte la autocar, într-o anumită zi şi pe „martora nr. 2", trimisă tot de inculpatul K.I. Tot cu acelaşi prilej inculpatul i-a spus martorei nr. 1 să ia paşaportul martorei nr. 2 spre păstrare, să o coafeze, să o machieze, să o ducă cu ea în stradă, să îi ia acesteia banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, pe care să îi adune pentru inculpat, ameninţând-o din nou că în caz contrar îi va sodomiza copilul.

Fiind constrânsă în acest mod, „martora nr. 1" s-a conformat cerinţelor inculpatului, a aşteptat-o pe „martora nr. 2", i-a luat acesteia paşaportul, a instruit-o ca în caz de depistare să declare că este cetăţean al Republicii Moldova, i-a cerut acesteia să îi dea în fiecare dimineaţă banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, a adunat banii, i-a păstrat şi ascuns într-un locaş al tavanului fals din camera în care locuiau, sumele adunate le trimitea inculpatului K.I., ritmic prin intermediul tatălui vitreg al inculpatului, pe nume K.I. - cetăţean maghiar.

Inculpatului K.I. păstra în ţară evidenţa sumelor câştigate de către cele 2 tinere din practicarea prostituţiei, deoarece a obligat-o pe „martora nr. 1" să îi transmită zilnic prin mesaj SMS, cuantumul sumelor, folosind anumite expresii codificate, impuse de inculpat, în sensul că, cuvântul „roşu" însemna 500 euro, „verde" însemna 100 euro şi „alb" însemna 1.000 euro, „martora nr. 1" conformându-se zilnic, ştiind că altfel cei doi inculpaţi îi vor aplica violenţe minorului.

Referitor la „martora nr. 2", din probaţiunea administrată în cauză instanţa reţine că aceasta în cursul anului 2000 cu ajutorul făptuitorului D.L. a lucrat ca şi dansatoare în Austria, a câştigat sume de bani pe care le-a folosit în interes personal. În cursul anului 2004, inculpatul K.I. l-a căutat la domiciliul său pe făptuitorul D.L., căruia i-a cerut să îi facă cunoştinţă cu tinerele pe care le dusese anterior în Austria. Făptuitorul D.L. a căutat-o pe martora nr. 2, i-a invocat acesteia o datorie mai veche, reprezentând transportul până în Austria, iar la răspunsul „martorei nr. 2" că nu are bani, făptuitorul D.L., i-a sugerat acesteia că are posibilitatea să câştige bani din practicarea prostituţiei în Italia, în folosul inculpatului K.I., fără a rosti însă numele acestuia, exprimându-se doar generic: „ în folosul unui bărbat", martora înţelegând că acest „bărbat" va achita datoria ei.

„Martora nr. 2" avea la acea dată un copil minor şi fiindu-i teamă pe de altă parte că dacă nu pleacă este posibil ca făptuitorul D.L. să o contacteze pe mama sa, să îi ceară acesteia datoria invocată, a consimţit să plece în Italia pentru practicarea prostituţiei. La data de 27 august 2004 a plecat din Budapesta cu un autocar până în Brescia, singură, ştiind de la D.L. că acolo va fi aşteptată de o tânără, pe care ulterior „martora nr. 2" a cunoscut-o în persoana „martorei nr. 1".

Conform instrucţiunilor inculpatului K.I. „martora nr. 1" i-a cerut, „martorei nr. 2" paşaportul, a cazat-o în aceeaşi cameră cu ea, i-a dat anumite haine pe care să le îmbrace, i-a aranjat părul, a machiat-o şi s-au deplasat seara împreună la stradă, unde au practicat prostituţia. A instruit-o pe „martora nr. 2" ca în situaţia în care vor fi interogate de poliţie să declare că este cetăţean moldovean, cu numele D.H., ceea ce ulterior s-a şi întâmplat.

Este de menţionat că o identitate falsă asemănătoare a fost folosită pe teritoriul Italiei şi de inculpata B.A.M.

„Martora nr. 2" a practicat astfel prostituţia împreună cu „martora nr. 1" până în data de 07 noiembrie 2004, timp în care sumele de bani câştigate i le dădea în fiecare dimineaţă „martorei nr. 1", pe care a văzut-o că îi ascundea alături de banii câştigaţi de ea într-un locaş al tavanului fals din camera de hotel, unde se aflau depuse şi paşapoartele.

La începutul lunii octombrie 2004, inculpatul K.I. a plecat în Italia şi a preluat banii câştigaţi de ambele martore prin practicarea prostituţiei, inculpatul a efectuat această deplasare cu un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proaspăt achiziţionat pe numele inculpatei B.A. şi cu acest autoturism a transportat-o pe „martora nr. 1" în ţară.

Declaraţiile acesteia se coroborează cu adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, din care rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004 şi de asemenea se coroborează şi cu evidenţele IJPF din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în ţară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoţită de inculpatul K.I.

„Martora nr. 1" a revenit astfel la locuinţa inculpaţilor, unde se afla cazat şi copilul minor al acesteia, iar după patru zile, respectiv la 14 octombrie 2004 a fost trimisă de inculpaţi singură înapoi în Italia şi obligată să câştige în continuare bani în folosul acestora din practicarea prostituţiei ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, continuând să „lucreze" împreună cu „martora nr. 2". După o durată de 2 săptămâni au fost prinse de poliţia italiană, şi-au declinat amândouă identităţi false, ca fiind cetăţene ale Republicii Moldova şi li s-a pus în vedere că în termen de 7 zile să părăsească teritoriul Italiei.

Aceste aspecte „martora nr. 1" i le-a comunicat telefonic inculpatului K.I., care s-a înfuriat, a certat-o foarte tare prin telefon, a ameninţat-o din nou cu violenţe la adresa minorului, iar în final, după ce „martora nr. 1" a insistat, spunându-i că dacă nu părăseşte Italia o va depista din nou poliţia, inculpatul i-a spus acesteia să mai „lucreze" totuşi, câteva zile ca să mai câştige bani pentru că îl va trimite pe tatăl său vitreg - cetăţean maghiar, ca să le ia banii şi să le aducă acasă, ceea ce s-a şi întâmplat, ambele martore figurează intrate în ţară cu un autocar la data de 07 noiembrie 2004.

În întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpaţi au beneficiat de sume de aproximativ 120.000 de euro, obţinuţi de către martora nr. 1 din practicarea prostituţiei, iar „martora nr. 2" apreciază această sumă la aproximativ 3.000 de euro, bani din care inculpatul K.I. a achiziţionat un apartament, iar inculpata B.A.M. un autoturism marca A.

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziţionat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C. cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care l-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpatul a achiziţionat apartamentul situat în Oradea str. L.V., unde ambii inculpaţi şi-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V. cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă şi din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. şi din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

La data de 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost transportată din nou în Italia de către inculpatul K.I. - zis „Î.", cu autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, dusă în zona Brescia, cazată la un hotel, inculpatul K.I. s-a cazat la un alt hotel o durată de 2-3 zile, pe timp de noapte „martora nr. 1" a fost trimisă la stradă în vederea practicării prostituţiei, iar după expirarea celor 2-3 nopţi, inculpatul K.I. a luat toţi banii câştigaţi în acest mod de „martora nr. 1", s-a întors în România şi a lăsat-o din nou pe „martora nr. 1" singură, cu instrucţiuni clare să „lucreze" la stradă în fiecare noapte până când adună o sumă minimă de 500 de euro/noapte, pentru ca să adune aceşti bani în folosul inculpatului.

În întreaga perioadă cât a practicat prostituţia în Italia, „martora nr. 1" era vizitată frecvent la locul unde practica prostituţia, în stradă, de către un cetăţean italian, care era un client stabil încă din vara anului 2004, acesta a auzit de mai multe ori când era sunată de inculpatul K.I., auzea că acesta strigă la ea, „martora nr. 1" nu îi dădea acestuia explicaţii, însă în cursul lunii februarie 2005, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută de „martora nr. 1" cu inculpatul, în prezenţa respectivului client, când „martora nr. 1" a început să plângă, aceasta a răspuns întrebărilor clientului, i-a povestit acestuia că inculpatul îi ţine copilul sechestrat, că o obligă să practice prostituţia în folosul său, că o ameninţă cu violenţe aplicate minorului şi că o obligă să îi dea toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, la care cetăţeanul italian a îndrumat-o să sesizeze poliţia italiană, a cazat-o la locuinţa sa, a însoţit-o la autorităţi, inclusiv la un Centru pentru Străini, unde „martora nr. 1" a fost consiliată psihologic, a instruit-o şi încurajat-o să o sune pe mama sa, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, şi-a contactat mama şi i-a cerut sprijin pentru recuperarea minorului de la locuinţa inculpaţilor, i-a trimis mamei sale prin fax o cerere adresată Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bihor, precum şi o procură, prin care îi încredinţează mamei sale pe copilul ei minor şi o împuterniceşte ca în numele ei să depună toate diligentele pentru recuperarea, creşterea şi educarea minorului.

Reprezentanţii Direcţiei de Protecţie a Copilului Bihor împreună cu organele de poliţie, luând act de solicitarea „martorei nr. 1" şi a mamei acesteia, au constatat că inculpaţii nu deţineau nici o formă legală care să ateste că le-a fost. încredinţat spre creştere şi educare copilul minor şi la data de 26 aprilie 2005 minorul a fost încredinţat bunicii materne.

„Martora nr. 1" a sesizat Chestura din Brescia, iar autorităţile judiciare italiene i-au cercetat pe inculpaţii K.I. şi B.A.M. pentru proxenetism, l-au arestat pe inculpatul K.I. la 28 octombrie 2006, a fost eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, însă inculpatul nu s-a mai prezentat la poliţie în perioada în care a fost sub supraveghere. Obiectul sesizării penale formulată de „martora nr. 1", l-a constituit fapta inculpaţilor, care în perioada ianuarie 2004-februarie 2005 au obligat-o să practice prostituţia în Italia, însă din ansamblul materialului probator din prezenta cauză, rezultă indubitabil că „martora nr. 1" a fost victima traficului de persoane săvârşit de către cei doi inculpaţi în perioada 1999 -februarie 2005 şi ulterior căutată prin diferite manopere de către cei doi inculpaţi până în februarie 2007, pentru a o determina să continue practicarea prostituţiei în folosul lor, însă „martora nr. 1" de teama violenţelor s-a ascuns de aceştia.

În cadrul manoperelor de căutare, este relevant faptul că inculpata B.A.M. a apelat la poliţia italiană, a declarat în mod mincinos că este soră cu „martora nr. 1", că aceasta ar fi dispărut pe teritoriul Italiei şi datorită faptului că „martora nr. 1" se afla sub protecţia autorităţilor, a fost întrebată dacă are o soră pe numele B.A.M. În luna martie 2005, sora naturală a „martorei nr. 1" a fost tâlhărită de telefonul mobil în care avea salvat şi numărul de telefon pe care îl utiliza pe teritoriul Italiei „martora nr. 1" şi aceasta din urmă a constatat că inculpatul K.I. a sunat-o-la acel număr, insistând să continue practicarea prostituţiei în folosul său, ameninţând-o cu agresiuni la adresa minorului. Această discuţie telefonică a avut loc în prezenţa „martorei nr. 3" pe care inculpatul tocmai o transporta spre Italia în scopul obligării la practicarea prostituţiei (aspecte ce urmează a fi relatate pe larg la punct. III). „Martora nr. 3" a relatat că: „tot atunci Î. a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înţeles că ameninţa o persoană de sex feminin că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulţi bani".

II. Organele de cercetare penală au verificat afirmaţiile martorei nr. 1 sub aspectul utilizării de către inculpatul K.I. a unui permis de conducere maghiar, falsificat în cursul anilor 2002-2003 de către făptuitoare T.P.A. - cetăţean român, stabilit în Budapesta, despre care martora nr. 1 declară că a cunoscut-o personal şi a văzut cum aceasta i-a falsificat precizându-i inculpatului că poate să îl utilizeze oriunde, mai puţin pe teritoriul Ungariei.

În cauză au fost efectuate investigaţii pentru a se stabili dacă inculpatul a folosit sau nu un permisul de conducere fals. Astfel a rezultat că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 inculpatul K.I. a fost implicat într-un eveniment rutier conducând pe drumurile publice autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, (faptele au format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea). Din procesul-verbal de constatare întocmit rezultă că inculpatul a prezentat permisul de conducere categoria „A şi B", emis de autorităţile din Ungaria. Pentru fapta de conducere a unui autoturism cu îmbibaţie alcoolică peste limita legală inculpatul a fost sancţionat cu amendă administrativă prin ordonanţa nr. 1533/P/2007 din 16 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, permisul de conducere i-a fost reţinut şi i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile.

În dosarul respectiv nu a fost efectuată nici o investigaţie cu privire la autenticitatea permisului de conducere, care în realitate era fals, falsificat în condiţiile descrise de „martora nr. 1", de către făptuitoarea T.R.A., din verificările ulterioare efectuate în Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a rezultat că inculpatul K.I. la data respectivă nu figura ca posesor de permis de conducere nici în baza naţională de date şi nici în evidenţele maghiare.

În Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul K.I. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis pe drumurile publice, fiind depistat în trafic la data de 15 ianuarie 2008 pe raza comunei R. conducând acelaşi autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx. Fiindu-i cerut să prezinte permisul de conducere, acesta a declarat că este posesor al permisului de conducere care îi fusese reţinut anterior în Dosarul 1533/P/2007, permis care aşa cum s-a arătat s-a dovedit a fi fals, a fost din nou sancţionat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârşirea faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În evidenţele Serviciului Rutier a fost păstrată o xerocopie a permisului de conducere care s-a dovedit a fi fals, nu a fost posibilă examinarea tehnico-ştiinţifică a acestui permis deoarece autorităţile rutiere după expirarea celor 90 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce, constatând că inculpatul nu a solicitat restituirea documentului fals, conform procedurilor l-au înaintat Direcţiei Poliţiei Rutiere din IGPR care l-au trimis autorităţilor emitente, rezultând indubitabil că permisul de conducere, este fals, ulterior inculpatul a dobândit permisul de conducere autentic eliberat de autorităţile maghiare. De altfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul K.I. a declarat că permisul este singurul permis de conducere pe care l-a dobândit vreodată.

III. în cursul anului 2003 inculpatul K.I. prin intermediul făptuitorului K.Z.L. le-a cunoscut pe „martora nr. 3" şi pe martora Ş.N.I., care la data respectivă îşi câştigau mijloacele de existenţă practicând prostituţia în zona comunei D.

În cursul lunii martie 2005, „martora nr. 3" s-a întors din Italia unde a fost victima traficului de persoane săvârşit de K.Z.L., aceasta a fost audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, prin care au fost trimişi în judecată K.Z.L. şi D.L., ambii în prezent condamnaţi definitiv de Tribunalul Bihor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Este de asemenea de menţionat faptul că „martora nr. 3" (audiată în Dosarul 78/D/P/2005 sub identitatea - martora nr. 1), fiind audiată de judecător şi-a menţinut în totalitate declaraţiile în fata instanţei.

La sfârşitul lunii martie 2005, inculpatul K.I. a indus-o în eroare pe „martora nr. 3" invocând în mod fictiv că aceasta are o datorie faţă de el în sumă de 300 de euro pentru că el ar fi fost cel care a plătit transportul „martorei nr. 3" până în Italia, cu prilejul transportării acesteia de către K.Z.L. şi i-a cerut „martorei nr. 3" să îi plătească imediat această sumă spunându-i că dacă nu are bani va trebui să meargă cu el să „lucreze" ca şi prostituată în Italia în folosul inculpatului K.I. pentru a-şi achita în acest mod datoria. Întucât la domiciliu martorei inculpatul nu a venit singur ci însoţit de mai multe peroane concubinul martorei a sfătuit-o să accepte dată fiind superioritatea numerică a persoanelor care au descins la ei acasă. Forţată de aceste împrejurări martora a acceptat context în care împreună cu inculpatul K.I. au plecat spre Italia, au oprit la Budapesta unde s-au cazat la o cunoştinţă de-a inculpatului, persoană pe care „martora nr. 3" o recunoaşte în persoana făptuitoarei T.R.A., persoană despre, care „martora nr. 3" a înţeles din discuţiile purtate cu inculpatul că are probleme cu autorităţile judiciare maghiare şi că este cercetată pentru falsificarea unor documente.

„Martora nr. 3" văzând atitudinea inculpatului i s-a făcut frică de acesta, şi-a sunat concubinul în ţară care s-a deplasat la Budapesta, i-a plătit acestuia cei 300 de euro pretinşi, iar „martora nr. 3" s-a întors în ţară.

În ceea ce o priveşte pe martora Ş.N.I., în cursul anului 2003 inculpatul K.I. i-a promis că poate să îi găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră, unde i-a spus că poate să câştige 500 de euro lunar, iar Ş.N.I. şi-a dat consimţământul. Deoarece nu avea banii necesari pentru plata taxelor aferente obţinerii paşaportului turistic, inculpatul i-a achitat el aceste sume, convenind ca martora să îi restituie după ce va începe, să lucreze în Italia.

Fiind astfel indusă în eroare Ş.N.I. a fost trimisă de inculpatul K.I. împreună cu o persoană cu porecla „P.", în Italia a fost predată unui tânăr rămas neidentificat care a dus-o într-un apartament din zona P.G. unde a cazat-o alături de alte aproximativ 9 tinere şi lăsată acolo. De la aceste tinere Ş.N.I. a aflat că urmează să practice prostituţia pe timp de noapte, fapte cu care martora nu a fost de acord, a refuzat spunând că ea urmează să lucreze ca şi menajeră, însă martora arată că două dintre aceste tinere rămase neidentificate au bătut-o şi au dus-o cu ele la stradă, spunându-i ce tarif trebuie să perceapă de la clienţi, însă Ş.N.I. arată că a refuzat categoric. Atunci când pe perioada nopţii oprea un client cu maşină în faţa sa, ea se întorcea cu spatele sau se ascundea şi în consecinţă nu a câştigat nici o sumă de bani, motiv pentru care a fost dată afară din imobilul respectiv şi s-a întors în ţară.

Starea de fapt mai sus expusă rezultă din următorul probatoriu:

Declaraţia martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anului 1999 eu locuiam împreună cu mama mea şi cu copilul meu, la locuinţa mamei mele din Oradea, (...) la data respectivă mama mea locuia în concubinaj cu numitul (...), care avea un fiu pe nume (...), acesta din urmă fusese arestat, iar după ieşirea din detenţie, în mod repetat venea la locuinţa noastră în stare de ebrietate, unde mă agresa violent atât pe mine, cât şi pe mama mea şi ştiu despre acesta că era prieten cu numitul K.I., pe care am înţeles că l-a cunoscut în penitenciar şi ulterior mi-a spus că m-a vândut acestuia din urmă pentru suma de 1.000.000 ROL şi m-a predat acestuia şi concubinei sale pe nume B.A., care m-au dus la locuinţa situată în Oradea str. E.N.P. (fostă T.), locuinţă care aparţinea bunicului lui K.I., unde K.I. mi-a spus că din acest moment eu sunt proprietatea sa şi că va trebui să întreţin raporturi sexuale cu diverşi clienţi în zona Grădinii Zoologice din Oradea, din apropierea staţiei M. Decebal, iniţial ameninţându-mă că dacă nu accept acest lucru o să mă dea din nou pe mâna lui despre care ştia că mi-a aplicat bătăi repetate şi în acest context eu am acceptat de teama lui (...).

După câteva zile K.I. mi-a impus să ne deplasăm împreună la locuinţa mamei mele de unde să luăm pe copilul meu minor, la data respectivă în vârstă de 4 ani, ameninţându-mă că în caz contrar îi va spune lui (...) să mă bată, eu am acceptat şi împreună l-am adus pe copil la locuinţa situată la adresa susmenţionată, unde locuia K.I. cu B.A., inducându-mă în eroare că în acest mod eu voi fi aproape de copilul meu şi voi putea să am grijă de el.

După acest fapt în fiecare seară mă trimiteau amândoi, atât K.I., cât şi B.A. în acelaşi loc din Oradea ca să practic prostituţia, cerându-mi să nu vin acasă fără o sumă de 500.000 ROL în prima săptămână, ulterior aflând că alte tinere care practicau prostituţia în zona respectivă câştigă sume mai mari, mi-au cerut să nu vin acasă fără o sumă de 1.500.000 ROL/noapte, în final impunându-mi să câştig 3.000.000 ROL pe noapte.

În această perioadă K.I. datorită faptului că eu nu am mai vrut să merg să întreţin raporturi sexuale contra unor sume de bani, pe care mi-i lua în totalitate şi am constatat că se poartă urât cu copil meu, atât el, cât şi concubina sa, îl pedepseau înfometându-l, strigau la el reproşându-i că eu nu am câştigat sume de bani suficiente şi în consecinţă nu îi vor da de mâncare, eu le-am spus că vreau să plec de la ei la care K.I. m-a bătut foarte tare ameninţându-mă că-mi taie gâtul mie şi copilului meu şi mi-a arătat o sabie lungă de aproximativ 1 metru şi ceva, pe care o ţinea sub pat. În această perioadă cât şi ulterior în repetate rânduri m-a ars pe corp cu ţigara aprinsă, urme care sunt vizibile şi în prezent, mi-a înfipt o şurubelniţă în umărul stâng, m-a bătut în mod repetat cu cabluri sau cu bâtă de basebool, a intenţionat la un moment dat să înfigă un cuţit în copilul meu, pe care eu apărându-l am fost rănită la antebraţul drept, urmă care este vizibilă şi în prezent şi de asemenea într-o altă împrejurare m-a tăiat cu cuţitul pe palma dreaptă, aspecte care în întreaga perioadă au fost de natură să-mi inducă o puternică teamă de acesta şi de anturajul său.

În aceste împrejurări, în perioada 1999-ianuarie 2004, timp în care am fost obligată prin aceste violenţe şi ameninţări la adresa mea şi a copilului meu să locuiesc împreună cu ei, am fost constrânsă să întreţin raporturi sexuale în zona Grădinii Zoologice din Oradea contra unor sume de bani, banii fiindu-mi luaţi în totalitate de către K.I. şi B.A.

În această perioadă, într-o noapte a existat o situaţie când am fost dusă cu maşina de un individ care s-a pretins a fi client şi acesta m-a dus într-o pădure din apropierea Băilor Felix, unde am fost violată de 7 persoane.

În cursul anului 2000 K.I. mi-a spus că intenţionează să mă trimită în Spania deoarece acolo pot să câştig bani mai mulţi din practicarea prostituţiei şi în aceste împrejurări m-a însoţit la Serviciul Paşapoarte, a achitat taxele aferente şi am dobândit paşaport turistic, însă nu m-a mai transportat în Spania deoarece am înţeles că s-a certat cu persoanele care urmau să mă transporte sau să mă însoţească în Spania.

În cursul lunii ianuarie 2004 K.I. mi-a spus că trebuie să plec în Italia deoarece o cunoştinţă de-a sa pe nume J., pe care l-am recunoscut pe planşa foto în persoana numitului K.Z.L. şi pe care l-am cunoscut ulterior în Italia, ar fi dus înainte mai multe fete şi că are acolo asigurată chirie şi pentru mine şi că eu va trebui să practic prostituţia în Italia în folosul lui K.I. Mi-a spus că dacă nu accept să plec îi va tăia copilului meu nasul şi urechile şi mi mă va obliga să le mănânc în faţa sa, aspecte care cred că nu mai trebuie să intru în amănunte, dar au fost de natură să-mi inducă o puternică teamă de K.I. şi de violenţele exercitate de acesta.

În prezenţa mea B.A. l-a lovit pe copilul meu peste cap, din lovitură l-a împins cu fruntea de marginea mobilei, iar copilului meu i-a fost spart capul, aspecte care a fost de natură să mă îngrozească şi mi-au spus că dacă nu fac tot ce spun ei vor continua violenţele la adresa copilului meu şi a mea.

De câte ori copilul meu era bolnav şi a necesitat internări în spital datorită altor motive decât lovirile şi violenţele aplicate de ei, mi-au interzis să mă duc să-l vizitez, iar atunci când era agresat şi bătut, era tratat la domiciliu de către aceştia, ca să nu figureze în evidenţele spitalelor cu violenţe aplicate, pentru ca poliţia să nu pună întrebări.

În aceste împrejurări am acceptat să mă deplasez în Italia, ieşirea din ţară a avut loc prin vama Borş, cu un microbuz la care m-a condus K.I., care mi-a dat 500 de euro pentru a-i prezenta la frontieră şi cu acest mijloc de transport m-am deplasat, până la Budapesta, unde am fost aşteptată de către sora lui K.I., pe nume K.E., care m-a condus la un autocar al firmei E. cu care am ajuns în Brescia - Italia, unde am constatat că am fost aşteptată de către K.Z.L. - zis J., car era însoţit de un individ căruia i se adresa cu numele „Ş.".

Fiindu-mi prezentată planşa foto, recunosc persoana cu numele „Ş" la fotografia nr. 2 şi mi s-a adus la cunoştinţă că numele acestuia este A.M.S.

Cu maşina condusă de A.M.S. ne-am deplasat toţi trei în localitatea Montechiari str. G.G., unde K.Z.L. m-a cazat într-o cameră închiriată de acesta, unde am constatat că se aflau cazate alte 3 tinere românce pe care le-am cunoscut şi am constatat că se numesc T.A. - zisă L. (victimă în Dosarul 78/D/P/2005, sesizată instanţa la 21 decembrie 2005), Martora protejată sub identitatea Martora nr. 2 în Dosarul nr. 78/D/P/2005 şi o altă tânără de naţionalitate rromă, pe nume S. - zisă Z. şi acestea practicau prostituţia, banii obţinuţi din această activitate îi dădeau lui K.Z.L.

După ce m-a cazat K.Z.L. mi-a luat paşaportul, nu ştiu şi nu am văzut unde l-a depus şi mă trimitea în stradă alături de celelalte tinere pe timp de noapte să întreţin raporturi sexuale cu clienţii, în primele zile acesta mi-a luat banii obţinuţi, care erau de aproximativ 200—250 euro/noapte, ulterior. K.I. m-a sunat şi mi-a spus să nu-i mai dau banii lui K.Z.L. ci să-i adun şi să îi dau lui personal când va veni el în Italia, sau când va trimite pe cineva după bani, ori să îi trimit prin W.U., deoarece acesta din urmă îşi însuşeşte sume de bani şi nu respectă convenţia verbală încheiată cu K.I.

În acest mod am practicat prostituţia în Ponte san Marko, o localitate situată în apropierea localităţii Montechiari, unde eram cazată, o durată de aproximativ 2-3 săptămâni, timp în care am adunat o sumă pe care nu mi-o mai amintesc, au fost nopţi în care câştigam minimum 200 euro şi maximum 300 euro/noapte, i-am dat lui K.Z.L. sumele de bani câştigate şi ştiu că acesta le-a trimis lui K.I., nu am văzut, dacă acesta din urmă figura la destinatarul banilor sau dacă figura B.A., prin sistemul W.U.

După aproximativ 2-3 săptămâni, datorită faptului că tânăra de naţionalitate rromă S. - zisă Z., a dispărut, nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu ea, ştiu doar că K.Z.L. ne-a spus că au venit albanezii în zona în care noi practicam prostituţia, iar K.I. a aflat despre acest lucru, deoarece prin intermediul lui K.Z.L. noi toate cele 4 tinere practicam prostituţia în folosul lui K.I., acesta din urmă a trimis-o pe sora sa K.E., care a venit cu un autocar şi ne-a transportat pe mine, pe Martora protejată sub identitatea Martora nr. 2 în Dosarul nr. 78/D/P/2005 şi pe T.A. până la Budapesta, de unde ne-am întors în ţară, eu deplasându-mă la locuinţa lui K.I. unde era ţinut copilul meu minor.

În continuare în perioada şederii în România, atât K.I. cât şi B.A. mă trimiteau în fiecare seară din nou în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligându-mă să întreţin raporturi sexuale cu clienţii, trebuia să le dau acestora sumele câştigate, obligându-mă de asemenea ca şi în împrejurarea anterioară să rămân în zona respectivă până când câştig sume de cel puţin 3.000.000 ROL. Eu am făcut acest lucru fiind constrânsă de aceştia atât prin bătăi repetate care mi le aplicau în principal K.l. cât şi prin violenţele la care aceştia îl supuneau pe copilul meu.

În vara anului 2004 K.N. m-a trimis din nou în Italia cu un microbuz până în Budapesta unde tot la fel m-a aşteptat sora lui, l-am cunoscut şi pe tatăl vitreg a lui K.I., în persoana numitului K.I., acesta din urmă fiind cetăţean maghiar şi de aici am fost trimisă în zona R., un loc intitulat P.V., care era un port şi zonă turistică, iar la Brescia m-a aşteptat un prieten de a lui K.I. pe nume S., însoţit de o altă persoană care avea o glugă pe cap şi ochelari de soare şi nu am putut să-i văd trăsăturile şi aceştia au închiriat o cameră în P.V., eu eram cazată singură în cameră, nu am văzut alte fete, S. mi-a spus că şi „fata" lui este cazată în aceeaşi zonă, iar S. m-a însoţit la redacţia unui ziar unde m-a ajutat ca în limba italiană să fac un anunţ în sensul că ofer companie şi am indicat un nr. de telefon mobil pe care îl aveam asupra mea, iar S. mi-a dat cartela.

Am aşteptat o săptămână până să apară anunţul, timp în care nu am avut nici un client, iar după acest timp au început să sune clienţii, care nu erau foarte mulţi deoarece S. mi-a scris pe o coală de hârtie în limba italiană ce să le spun clienţilor şi mi-a cerut să stabilesc preţul şi să-i comunic acestora la 150 euro/o durată de 10 minute raporturi sexuale, ceea ce eu am şi făcut telefonic, motiv pentru care aveam doar 2-3 clienţi pe zi.

Acest S. mi-a împrumutat o sumă de 500 euro, la cererea lui K.I., urmând ca eu să-i restitui, sumă pe care am utilizat-o pentru anunţul la ziar, cazare, mâncare, ţigări, iar ulterior după ce am început să câştig în modul susmenţionat K.I. mi-a spus telefonic să refuz restituirea acestei sume către S., motiv pentru care S. s-a supărat pe mine, mi-a luat cartela telefonică spunându-mi că o să o dea altei fete. În această perioadă în care am avut clienţi în locaţia susmenţionată, eu personal am trimis prin W.U. din R. - Italia, o sumă de 1.600 euro pe numele lui B.A., bani câştigaţi din practicarea prostituţiei în mod constrâns.

În întreaga perioadă au existat situaţii când K.I. mă suna ca să nu cumva să mă răzgândesc şi să-mi întrerup „activitatea", mi-l dădea pe copilul meu la telefon pe care-l auzeam plângând şi acesta din urmă î-mi cerea cu lacrimi în ochi să fac odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta se poartă foarte urât cu el.

Datorită faptului că S. s-a supărat pe mine, acesta m-a trimis în loc. Peschiera — zona L.G. unde am fost aşteptată de o tânără în vârstă de aproximativ 19-20 de ani, care a spus că este verişoara lui I.S. şi m-a cazat într-o clădire cu 2 etaje, unde se mai aflau cazate aproximativ 13 tinere românce, care toate practicau prostituţia. Înainte ca S. să-mi scoată cartela sa din telefon, eu l-am sunat pe K.I., l-am întrebat pe acesta ce să fac deoarece nu mai aveam bani decât aproximativ 30 euro, la care acesta am aflat ulterior că a sunat o cunoştinţă de-a sa poreclit P., care nu ştiu dacă se afla în Italia sau în România, cert este că S. la cererea lui K.I. m-a trimis în locaţia susmenţionată, unde verişoarei lui I.S. i s-a spus că eu practic prostituţia în folosul acelui P. pe care eu însă nu l-am văzut niciodată în Italia.

În acest loc am practicat prostituţia o durată de aproximativ 2-3 săptămâni, menţionez că la cazare paşaportul meu a fost luat de verişoara lui I.S., iar dintre fetele pe care le-am văzut acolo le-am recunoscut după fotografie şi am aflat că se numesc C.D.D., zisă C., şi Ş.C.

Câştigam pe noapte aproximativ 300 de euro din care îi plăteam verişoarei lui I.S. suma de 100 euro pentru că îmi asigura un loc în stradă, banii rezultaţi, în sumă de aproximativ 1.100 euro i-am dat în totalitate lui K.I., care a venit personal în Italia - la Verona însoţit de un cetăţean maghiar S.Ş. Ştiu că verişoara lui I.S. al cărui nume nu îl cunosc, era poreclită uneori „B." alteori Ş.", alteori „C." sau cu alte porecle, eu mi-am dat seama că ea îşi ascunde numele şi prenumele real, deci că această tânără administra banii tuturor tinerelor cazate în acel imobil cu 2 etaje şi ea la rândul său dădea banii bărbaţilor cărora le „aparţineau" tinerele.

După expirarea celor 2-3 săptămâni cât am stat acolo, a venit K.I., aşa cum am arătat anterior însoţit de cetăţeanul maghiar şi mi-a cerut să iau un taxi şi să vin în zona stadionului din Verona, să ne întâlnim şi să-i duc banii, ceea ce eu am şi făcut, dându-i aşa cum am arătat suma de 1100 euro. Acesta s-a arătat nemulţumit de suma mică de bani pe care am câştigat-o, motiv pentru care m-a bătut în maşină în prezenţa cetăţeanului maghiar, lovindu-mă cu pumnii în cap şi peste faţă şi mi-a cerut ca imediat să mă duc la casa unde eram cazată şi să-mi iau lucrurile şi paşaportul şi să ne întâlnim peste 2 ore la o benzinărie din apropiere.

Eu i-am explicat de ce am doar 1100 de euro, spunându-i că de mai multe ori am fost tâlhărită de proxeneţii albanezi, care mi-au luat toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, chiar a existat o noapte când după ce fusesem tâlhărită de albanezi, m-am aşezat din nou la locul meu în stradă, au venit cu o maşină alţi albanezi care intenţionând să mă tâlhărească au constatat că nu am bani asupra mea deoarece tocmai îmi fuseseră luaţi anterior, motiv pentru care m-au bătut, m-am dezbrăcat în pielea goală şi m-au aruncat din maşină, însă aceste aspecte nu l-au impresionat pe K.I.

Modul de operare al albanezilor care tâlhăreau prostituate era că aceştia se opreau în faţa ta, la volan se vedea un singur individ, nu-ţi dădeai seama dacă este albanez sau italian, se prefăcea a fi client, iar după ce urcai în maşină, din spate apărea un alt albanez, cu un cuţit sau un pistol în mână şi î-ţi lua toate bunurile, inclusiv banii.

M-am deplasat la casa cu 2 etaje din L.G. mi-am luat lucrurile şi i-am cerut verişoarei lui I.S. să-mi dea paşaportul, ocazie cu, care am constatat că paşaportul meu nu se afla asupra ei, am înţeles că nu ţine nici un paşaport al fetelor în acel imobil, ca să nu putem fi identificate la o eventuală descindere a poliţiei, noi fiind instruite ca într-o astfel de situaţie să spunem că suntem cetăţene din R. Moldova şi să ne declarăm identităţi false. La cererea mea verişoara lui I.S. a venit cu mine într-o localitate din apropiere, unde într-un complex supermarket denumit „A.", după ce a vorbit la telefon cu cineva, am constatat că s-a întâlnit cu un bărbat care i-a înmânat acesteia paşaportul meu, eu am înţeles că la acest individ sunt păstrate paşapoartele tuturor fetelor cazate împreună cu mine, fiindu-mi prezentată planşa foto, îl recunosc la poziţia nr. 6 pe individul care i-a predat verişoarei lui I.S. paşaportul meu şi am aflat că acesta se numeşte S.C.

Doresc să menţionez că eu nu i-am spus verişoarei lui I.S. că plec la cererea lui K.I., ci am minţit-o spunându-i că trebuie să mă întorc urgent în România deoarece copilul meu este bolnav.

M-am întâlnit cu K.I. la locul şi ora indicată de el şi acesta împreună cu cetăţeanul maghiar şi cu mine ne-am cazat la Hotelul E. din Rivoltella, unde a închiriat camera doar pentru o singură noapte, iar seara m-a dus cu maşina sa în stradă şi m-a obligat să stau acolo şi să întreţin raporturi sexuale cu clienţi, m-a lăsat singură, mi-a dat 50 de euro, spunându-mi că dacă vor să mă agreseze albanezii sau să mă fure, cu aceşti bani să plătesc un taximetru ca să mă întorc la hotel.

Am stat în stradă şi am câştigat din practicarea prostituţiei în acea noapte o sumă de 480 euro, nu am avut probleme cu albanezii, ţin minte cu certitudine că a doua zi, adică spre dimineaţă i-am dat lui K.I. suma de 530 euro, deci inclusiv cei 50 de euro pe care mi i-a dat el anterior.

A doua zi K.I. m-a cazat la Hotelul C., singură, el cu cetăţeanul maghiar s-au cazat la un alt hotel, spunându-mi că este riscant să fim cazaţi împreună şi în acest timp din nou am fost obligată să practic prostituţia, câştigând pe noapte sume de aproximativ 400-500 euro, timp de aproximativ 2 săptămâni singură, după care urmând instrucţiunile lui K.I. m-am mutat la un alt hotel, acesta spunându-mi că e bătător la ochi dacă stau mai mult la acelaşi hotel.

La sfârşitul lunii august 2004 am constatat că K.I. m-a sunat şi mi-a spus că mai trimite o tânără pe care m-a rugat să o aştept şi astfel am cunoscut-o pe „martora nr. 2", care a fost trimisă de acesta şi despre care mi-a spus să îi iau paşaportul, să o ajut să se coafeze, să o machiez şi să o duc cu mine în stradă, iar banii pe care îi obţine aceasta din practicarea prostituţiei să-i păstrez asupra mea, pentru ca ulterior să îi dau lui K.I. împreună cu bani câştigaţi de mine, ameninţându-mă că în caz contrar î-mi va trimite prin poştă nasul şi urechile copilului meu pe care le va tăia ca să le mănânc.

Am stat cazată iniţial la Hotelul M. din Mazzano, ulterior aici a venit şi „martora nr. 2" şi trebuia conform indicaţiilor lui K.I. să-i trimit acestuia pe telefonul mobil mesaj cu sumele câştigate de noi, respectiv de mine şi de „martora nr. 2" în mod codificat, în loc de sume trebuia să-i scriu o culoare, în acest moment nu mai ţin minte codurile dar de exemplu, pentru o sumă de 500 euro câştigată trebuia să-i scriu „roşu", pentru 100 euro trebuia să scriu „verde", iar dacă adunat 1.000 euro trebuia să îi trimit mesaj scris „alb".

În această perioadă iniţial eu singură şi după aceea împreună cu „martora nr. 2" am câştigat şi am adunat o sumă totală de 17-18 mii euro, sumă pe care urmând instrucţiunile şi ameninţările lui K.I., eu i-am păstrat, ascunzându-i alături de paşapoartele noastre într-un locaş al tavanului fals din camera unde eram cazate la hotel.

Întreaga sumă i-am dat-o tatălui vitreg a lui K.I., pe nume K.I., cetăţean maghiar, pe care acesta l-a trimis să ridice banii de ale are ulterior K.I. i-a preluat deoarece tatăl vitreg fiind cetăţean maghiar nu era controlat la vama austria-ungaria.

După trei luni, la începutul lunii octombrie m-am întors în România împreună cu K.I. şi cu un tânăr pe nume „S." din Oradea, deoarece K.I. nu putea să conducă autoturismul pe teritoriul Ungariei fiind posesor al unui permis de conducere maghiar falsificat de către o tânără pe nume R., pe care o recunosc pe planşa foto la poziţia nr. 5 şi mi s-a adus la cunoştinţă că se numeşte T.R.A. Cunosc faptul că aceasta i-a falsificat lui K.I. un permis de conducere maghiar, deoarece am fost de faţă la falsificarea acestuia care a avut loc în Budapesta, într-un apartament ocupat de R., eu fiind trimisă de K.I. ca să i-l aduc.

K.I. şi S. au venit după mine cu autoturismul primului marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, înmatriculat pe numele lui B.A. deoarece îmi expirase termenul de 3 luni de şedere, am locuit în Oradea cu K.I., concubina acestuia şi copilul meu, iar după o săptămână am fost trimisă înapoi în Italia unde am continuat să întreţin raporturi sexuale o durată de aproximativ 2 săptămâni, când am câştigat o sumă de aproximativ 6-7 mii euro, împreună cu „martora nr. 2", după care am fost prinse de poliţia italiană şi ni s-a pus în vedere să părăsim ţara în termen de 7 zile. Cu acest prilej, eu conform indicaţiilor lui K.I. am declarat că sunt cetăţean al R. Moldova şi că mă numesc D.I. şi că nu am nici un act de identitate.

I-am comunicat lui K.I. aceste aspecte şi acesta mi-a spus să mai „lucrăm" câteva zile, deoarece va trimite după bani pe tatăl său vitreg K.I., care venise şi anterior, ceea ce noi am şi făcut, la sosirea acestuia din urmă i-am dat suma de 6-7 mii euro şi acesta cu un autocar ne-a adus până în Budapesta pe mine şi pe „martora nr. 2"şi de acolo am venit în ţară cu o maşină de ocazie, m-am dus la locuinţa lui K.I., unde am constatat că copilul meu era supus la rele tratamente, ulterior în cursul anului 2007 fiind supus unor examene medicale s-a constatat că, copilul meu datorită stresului prelungit la care a fost supus are probleme de inimă, fiind în evidenţele medicale.

Fiind constrânsă de K.I. m-am reîntors după aproximativ o săptămână în Italia unde am continuat să practic prostituţia în folosul acestuia, o durată de aproximativ o săptămână jumătate - două, deoarece îmi expira paşaportul, m-am reîntors în ţară şi i-am adus lui K.I. banii câştigaţi, o sumă de aproximativ 2-3 mii euro.

În data de 26 ianuarie 2005 împreună cu K.I. care avea asupra sa permisul de conducere fals şi cu un bărbat de aproximativ 38 de ani, care conducea autoturismul marca A. susmenţionat, deoarece T.R. i-a transmis lui K.I. să nu utilizeze permisul de conducere fals pe teritoriul Ungariei, ne-am deplasat în Italia - Brescia unde am continuat practicarea prostituţiei fiind cazată la hotel, K.I. a stat la un alt hotel 2-3 zile după care s-a întors în România şi m-a lăsat singură spunându-mi să adun banii şi să-i trimit.

Doresc să menţionez că în vara anului 2004 eu aveam un client stabil — cetăţean italian, cu, care ulterior m-am împrietenit şi acesta a constatat că sunt sunată de K.I. despre care nu ştia cine este şi că acesta strigă, ţipă şi vorbeşte foarte urât cu mine la telefon şi datorită relaţiilor sufleteşti apropiate dintre noi, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută în prezenţa sa cu K.I., care mă ameninţa la telefon, clientul m-a întrebat cu blândeţe cine este acea persoană, la care eu am cedat psihic, am început să plâng şi i-am povestit că acesta-mi ţine copilul sechestrat, că mă obligă să practic prostituţia în folosul său, că mă ameninţă că îmi ucide copilul sau că dă foc casei mamei mele, aspecte care l-au impresionat pe cetăţeanul italian, care m-a îndrumat să apelez la poliţia italiană, eu am închis telefonul mobil simţind că nu mai sunt singură, m-am mutat la locuinţa clientului, am sunat-o pe mama mea, căreia i-am cerut sprijin pentru recuperarea copilului meu de la K.I. şi B.A. şi i-am spus mamei cu acest prilej totul.

Mama mea prin intermediul Direcţiei de Protecţia a Copilului din Oradea, prin intermediul doamnei S.P. angajată a acestei Direcţii - mi-au recuperat copilul, care în prezent este în siguranţă la mama mea.

Cu sprijinul cetăţeanului italian am apelat la un centru pentru străini din Italia, unde am fost consiliată juridic şi am dat declaraţii amănunţite la poliţie, i-am trimis mamei o procură pentru a mă reprezenta în faţa Direcţiei de Protecţia a Copilului şi copie de pe paşaport.

Am rupt legătura definitivă cu K.I. aşa cum am arătat mai sus în cursul lunii februarie 2005, nu m-am mai întors în România decât în cursul săptămânii trecute, respectiv 19 sau 20 februarie 2007, timp în care am locuit împreună cu cetăţeanul italian, cu care în prezent intenţionez să mă căsătoresc şi urmează să mă reîntorc în Italia la locuinţa acestuia, împreună cu copilul meu, acesta fiind impresionat de situaţia mea personală şi care m-a ajutat foarte mult.

În perioada februarie 2005 - februarie 2007 am aflat de la poliţia Italiană că B.A. a apelat la autorităţile italiene susţinând în mod mincinos că este sora mea şi că eu sunt dispărută, evident în dorinţa de a afla unde mă aflu, pentru a continua să mă oblige să practic prostituţia. Am aflat acest lucru de la poliţia italiană, care cunoşteau unde locuiesc eu împreună cu prietenul meu italian, iar poliţia m-a întrebat dacă am o soră pe numele B.A. deoarece aceasta mă caută, eu spunându-le că aceasta nu este sora mea şi astfel nu a reuşit să mă găsească.

În paralel deoarece eu ţineam legătura telefonic cu mama mea am aflat de la aceasta că a fost căutată de K.I. căruia i-a spus că am murit, o întreba dacă nu ştie ultima mea locuinţă din Italia, însă mama mea nu i-a dat nici-un detaliu despre mine, evident şi acesta voia să mă găsească ca să mă oblige în continuare la practicarea prostituţiei.

Aproximativ în luna martie 2005 sora mea a fost bătută de persoane necunoscute care i-au luat toate bunurile, inclusiv telefonul în care sora mea avea salvat şi nr. meu de telefon pe care îl utilizam pe teritoriul Italiei şi astfel K.I. a aflat acest nr. de telefon, evident că el trimisese pe cineva ca să o bată şi să o tâlhărească pe sora mea, după care m-a sunat pe acel număr, a ridicat prietenul meu italian telefonul deoarece eu nu răspundeam niciodată şi s-a certat cu acesta, ameninţându-l, cerându-i să vorbească cu mine, discuţiile telefonice erau purtate uneori şi de B.A., care vorbeşte puţin limba italiană.

Doresc să menţionez că în întreaga perioadă 1999-2005 nici K.I. şi nici B.A. nu au avut nici un loc de muncă, iar din banii luaţi de la mine ca urmare a obligării şi constrângerii mele la practicarea prostituţiei, sumă pe care o apreciez în total la aproximativ 150—160 mii euro, în această perioadă aceştia au achiziţionat 2 apartamente în Oradea şi o maşină, şi-a făcut mobilă la comandă, un apartament situat pe str. P.C., l-a îmbunătăţit, inclusiv cu termopane, parchet laminat, faianţă, calorifere noi etc, unde locuieşte şi în prezent, deoarece el anterior aşa cum am arătat nu a avut locuinţă proprietate personală, iar al doilea apartament l-a achiziţionat la sfârşitul anului 2004 pe str. L.V., în blocul în care la parter este Farmacia V., pe numele surorii sale vitrege K.T. - cetăţean maghiar, a achiziţionat de asemenea autoturismul marca A. pe numele concubinei sale, anterior acestui autoturism a schimbat alte 2 maşini, respectiv un G. cu 3 uşi şi un M. cu nr. de înmatriculare BH - nu ţin minte decât xxx.

Toate acestea în condiţiile în care în cursul anului 1999 când m-a determinat să practic prostituţia în folosul său nu aveau nici un autoturism, nici locuinţă şi nici loc de muncă în întreaga perioadă.

Ştiu că în perioada în care mă obliga să practic prostituţia în zona Grădinii Zoologice din Oradea erau şi alte tinere care practicau prostituţia în folosul lui K.I., una se numeşte A.G., o alta S. din Târgu Mureş şi alte tinere al căror prenume nu l-am cunoscut niciodată”.

Declaraţia dată în instanţă de martora nr. 1

„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

În anul 1999 locuiam împreună cu mama şi fiul meu la locuinţa: mamei mele. Aceasta locuia în concubinaj cu o persoană care avea un fiu H.A. H.A. fusese o perioadă încarcerat, iar în puşcărie l-a cunoscut pe inculpatul K.l. Atât concubinul mamei cât şi fiul concubinului H.A. (după ce a cesta a fost liberat) venind la locuinţa mamei mele ne agresau violent atât pe mine, cât şi pe mama mea. Într-o discuţie la care am fost prezentă eu, inculpaţii B.A. şi K.l., respectiv H.A. acesta din urmă mi-a comunicat că m-a vândut inculpatului K.l. în schimbul sumei de 1 milion ROL. În aceste împrejurări a fost forţată şi oricum îmi era teamă să nu accept să plec din locuinţa mea, m-am mutat în consecinţă în mod forţat la locuinţa din Oradea str. T., locuinţă ce aparţinea bunicii lui K.l. Atunci când m-am mutat am fost singură în sensul că nu era şi copilul meu, iar K.l. mi-a spus că din acel moment sunt a lui şi face ce vrea cu mine. Mi-a explicat că de acum încolo urmează să mă trimită la prostituţie. Acest fapt nu mi-a fost adus la cunoştinţă în prima zi, ci doar a doua zi când inculpatul mi-a cerut să mă deplasez la locuinţa mamei mele de unde să-l luăm pe minor să-l aduc la locuinţa inculpaţilor, moment în care a fost sechestrat de către acesta. Nu am acceptat de bună voie solicitările inculpaţilor ci de teamă în condiţiile în care m-aii ameninţat că mă dau înapoi pe mâna lui H.A. care ştie ce să-mi facă. De altfel când mi-am luat copilul nu mi s-a permis să merg singură ci am fost însoţită de cei doi inculpaţi. Cei doi inculpaţi mi-au explicat că voi practica prostituţia în preajma grădinii zoologice, în prima săptămână mi-au cerut să nu vin acasă fără 500 mii pe noapte în a doua săptămână mai mult ajungând ulterior la pretenţii de 3 milioane pe noapte fără să lipsească nici un bănuţ. Nu reuşeam întotdeauna să obţin câştigurile care mi se cereau iar în aceste condiţii eram bătuţi atât eu cât şi copilul meu şi eram înfometaţi, adică nu mi se dădea de mâncare. Deşi la un moment dat am încercat să mă opun să fiu tratată astfel în continuare eram ameninţată cu moartea în special la dresa copilului meu pe care spunea că o să-l taie şi o să mi-l dea de mâncare. Am reuşit chiar să fug la un moment dat dar oriunde fugeam aceştia mă găseau şi mă aduceau înapoi.

Sunt întrebată asupra modului de producere a leziunilor arăt că eu am fost arsă pe corp cu ţigara, mi-a fost cauzată o leziune cu o şurubelniţă şi am fost lovită inclusiv cu o bâtă de baseball. La un moment dat s-a folosit asupra copilului un cuţit, eu am intervenit în apărarea lui, am fost lovită eu cu cuţitul în palmă. Am practicat prostituţia în România în perioada 1999 ianuarie 2004 în condiţiile mai sus expuse.

Toţi banii câştigaţi îmi erau luaţi de inculpaţi mi se lăsau câteodată bani de ţigări, prezervative şi şerveţele.

În anul 2004 s-a pus problema să fiu trimisă să lucrez în Spania, nu s-a reuşit acest lucru deoarece inculpatul s-a certat cu persoanele care urmau să mă duca şi să mă însoţească în Spania, de aceea inculpaţii în continuare au decis să mă trimită în Italia. În concluzie am fost trimisă în Italia cu un autobuz şi am fost preluată pe teritoriul statului străin de numitul J. şi uri individ căruia i-se spunea Ş. Atunci când am fost trimisă în Italia la prostituţia inculpaţii mi-au adus la cunoştinţă că atâta vreme cât deţin copilul meu asupra lor, dacă nu voi accepta să mă prostituez îi vor face rău acestuia. Nu contest faptul că minorul meu a fost înscris la o grădiniţă săptămânală şi apoi la şcoală dar nu mi s-a permis niciodată să-l însoţesc la grădiniţă şi nici să mă prezint la şcoală aqest lucru făcându-l întotdeauna B.A. Am fost cazată în Italia în localitate Montechiari unde am constata că erau cazate şi alte 3 tinere românce. Aceste fete se prostituau la rândul lor tot pentru K.l. Practic J. era un intermediar în sensul că acesta ne lua paşapoartele iniţial iar apoi toţi banii câştigaţi, bani care evident trebuiau să-i dea mai departe lui K. Sunt întrebată dacă am certitudinea dacă acest J. trimitea banii mai departe în România, arăt că da, în condiţiile în care erau trimise prin sistemul W.U., dar nu ştiu pe numele cui. La un moment dat mi s-a cerat telefonic de către K.l. să nu-i mai predau banii la J. ci să-i adun şi să-i dau fie lui K.l., dacă va veni în Italia fie unei persoane pe care o va trimite el. Mi s-a cerut de asemenea să recuperez şi paşapoartele. Aceste noi împrejurări au fost determinate pe de o parte de dispariţia unor fete iar pe de altă parte, de bănuielile pe care le avea K.l. cum că J. fura din bani, ca atare pot afirma în că în aproximativ 3 săptămâni după ce am ajuns în Italia a venit şi sora lui K.l. Eu împreună cu alte două fete am fost transportate de sora inculpatului K.l. la Budapesta cu trenul. Când am ajuns la, Budapesta la locuinţa surorii inculpatului K.l. a venit şi acesta din urmă şi m-a bătut. Mai departe împreună cu altă fată am fost urcate într-o maşină şi trimise în România. După ce am ajuns în România am fost ţinută în casă câteva zile pentru ca să nu denunţ la poliţie fapta de a-mi fi provocate răni grave, fiind toată vânătă. Până în vara anului 2004 în România am continuat să practic prostituţia fiind constrânsă de cei doi inculpaţi, tot în zona grădinii zoologice, cerându-mi-se să câştig tot 3 milioane ROL pe noapte. În vara lui 2004 am fost din nou trimisă de inculpaţi în Italia în R. În Italia am fost aşteptată de două persoane una pe care nu aş putea-o recunoaşte deoarece purta pe cap o şapcă şi numitul S. Am constatat că deja se închiriase un apartament din ordinul inculpaţilor şi s-a pus în discuţie să dau un anunţ la ziar în care să ofer companie. Am dat acest anunţ iar peste o săptămână au început să sune clienţii.

Eu cred că inculpaţii s-au înţeles în sensul ca S. să-şi recupereze cheltuielile pe care le-a avut şi anume cele pentru închirierea locuinţei, pentru anunţ, mâncare, urmând să-şi recupereze ulterior aceşti bani de la mine, după ce voi începe să muncesc. Potrivit anunţului trebuia să cer 15 euro pentru 10 minute de raporturi sexuale, uneori ceream şi mai puţin pentru a putea face toţi banii care mi se cereau. Nu m-am conformat solicitării lui S. de a-i restitui din banii câştigaţi deoarece K. mi-a spus să nu-i dau nici un ban, condiţie în care acest S. s-a supărat pe mine. Ca urmare suma strânsă de aproximativ 1600 euro am trimis-o prin sistemul W.U. în România pe numele inculpatei B.A. În condiţiile în care, m-am certat cu acest S. am fost pusă pe tren şi trimisă la Textiera unde am fost aşteptată de o fată care am înţeles că este verişoara lui I.S. Am fost cazată într-o casă cu 2 etaje unde locuiau alte 12-13 fete. În continuare m-am prostituat, 100 euro trebuia să plătesc pentru locul de cazare, iar restul a trebuit să-i ţin la mine. Paşaportul mi-a fost reţinut încă de la sosire de verişoara lui I.S. Deşi trebuia să obţin un câştig relativ mare pe perioada în care m-am prostituat în realitate am fost tâlhărită de mai multe ori de albanezi. La expirarea acestor săptămâni a venit în Italia K.I. căruia i-am predat cei aproximativ 1600 euro obţinuţi din prostituţie. Văzând cât de puţini bani am câştigat K. mi-a spus că am 2 ore să-mi fac bagajele, să-mi recuperez paşaportul şi ne întâlnim în benzinărie. Am reuşit să-mi recuperez paşaportul de la verişoara lui I.S. motivându-i că trebuie să mă întorc în România deoarece copilul meu este bolnav. Paşaportul nu se afla asupra ei ci s-a întâlnit într-un complex comercial cu un bărbat care i-a remis paşaportul meu. În continuare m-am întâlnit cu K.I. la locul indicat după care m-a cazat hotelul H. mi-a explicat că va trebui să merg să mă spăl şi să mă pregătesc pentru a mă prostitua. Pentru a preveni orice incident la care puteam fi supusă să am probleme cu albanezii inculpatul K.I. mi-a lăsat 50 euro ca să mă pot întoarce cu taxiul. Nu am avut nici un incident, iar în seara respectivă am câştigat circa 480 euro: Când am fost lăsată în stradă şi mi s-au dat cei 50 euro am fost avertizată şi asupra faptului ca nu cumva să apelez la poliţie deoarece „T." adică inculpata B.A. e acasă cu copilul meu şi ştie ce să-i facă dacă primeşte un telefon. Am predat în noaptea respectivă suma obţinută de 480 euro, iar dimineaţa inculpatul K.I. mi-a spus că trebuie să mă cazeze la alt hotel. Am fost mutată la un alt hotel mi s-a spus că urmează din nou să practic prostituţia, urmând să-i remit în primele 3-4 zile cât a mai rămas K.I. în Italia, în fiecare noapte toate sumele de bani obţinute întâlnindu-ne în acest sens în faţa unui market. Aşa cum am arătat după 3-4 zile K.I. s-a întors acasă, eu am rămas la acel hotel, iar la sfârşitul lunii august am fost sunată de K.I. care mi-a spus că va veni o tânără care va lucra tot pentru el, să iau paşaportul fetei şi de asemenea banii care îi va câştiga din prostituţie. Nu exista zi în care să nu fiu ameninţată să accept toate ordinele care mi se dau evident toate ameninţările privind persoana copilului meu. M-am mutat la un alt hotel ori înainte de venirea martorei nr. 2 ori după aceea, este vorba de hotelul M. din Mâzano. Mi s-a cerut de K. să trimit în fiecare zi mesaj cu privire la sumele câştigate atât de mine cât şi de martora nr. 2, folosind codificat culori în loc de sume şi anume roşu pentru 500 euro, verde pentru 100 euro şi alb pentru 1000 euro. Nu l-am ascultat pe K. şi i-am spus martorei nr. 2 că nu vreau să fac puşcărie din cauză ei pentru că i-aş lua banii şi că poate face absolut tot ce doreşte ea, de aceea deşi i-am luat paşaportul i-am arătat unde îl ascund respectiv în tavanul fals din camera de la hotel, tot acolo am pus şi banii câştigaţi de noi două. În total am obţinut din prostituţie împreună cu martora cea 17-18.000 euro pe care i-am predat-o în integralitate tatălui lui K.I. care a venit să ridice banii. Această persoană se numeşte K.I. cetăţean maghiar.

Întrucât inculpatul K.l. nu deţinea permis de conducere şi nici nu a.făcut şcoala mi s-a cerut să ridic eu un permis de conducere falsificat de către o tânără pe nume R. Falsificarea acestui permis având loc în Budapesta. E u am fost trimisă să îl duc, m-am conformat şi am plătit pentru acel permis 10.000 forinţi. După preluarea permisului din Budapesta m-am întors în România, continuând să locuiesc în casa inculpaţilor. Mi s-a cerut în continuare să practic prostituţia după care am fost trimisă din nou în Italia. Practic doresc să explic faptul că mie îmi expirase dreptul de şedere în Italia de 3 luni, de aceea a trebuit să mă întorc, în România dar după o săptămâna m-am întors din nou în Italia. Martora nr. 2 a rămas în Italia cât eu am fost plecată. După ce am revenit în Italia am practicat prostituţia împreună cu martora nr. 2. Am fost prinse ambele de poliţie la un moment dat şi am declarat că suntem din Republica Moldova. Am fost eliberate de poliţie şi ni s-a pus în vedere că în timp de 6 zile trebuie să părăsim ţara. Am luat legătura cu K.l., l-am informat ce am păţit i-am. spus din câte ştiu că revenim, în ţară deoarece expira cele 3 luni de şedere ale martorei nr. 2. Nu mai reţin în ce împrejurări m-am reîntors în România cred că cu autobuzul.

Sunt întrebată în ce situaţie mi-am găsit copilul când m-am întors în România şi am constat că fusese supus unui stres extraordinar în condiţiile în care zilnic mă ameninţau la telefon să fac sumele de bani solicitate de ei, mi-l dădeau pe copil la telefon care îmi striga „mami fă banii aceia că ăştia mă omoară". Am rămas puţin timp în România şi m-am întors în Italia deoarece inculpata B.A. citind acea hârtie a constatat că şi dacă aş fi prinsă de autorităţi pe teritoriul Italiei ar trebui să plătesc amendă. Până înainte să fiu arestată am continuat să practic prostituţia cea o săptămână. Am fost reţinută doar 24 de ore, iar apoi eliberată cu precizarea că nu le-am predat paşaportul. După ce am fost eliberată l-am sunat pe K.l. mi-a spus să mă reîntorc în ţară cu atât mai mult cu cât îmi expirase paşaportul. Am rămas în România până când mi-am făcut un nou paşaport deoarece cel vechi expirase. Sunt întrebată dacă am cunoştinţă ca, K.l. să folosească acel permis fals, cred că l-a utilizat în octombrie 2004 când m-a adusa din Italia înapoi în România expirându-mi cele 3 luni de şedere.

În ianuarie 2005 am fost dusă înapoi în Ungaria de către inculpatul K.l. cu autoturismul marca A. aparţinând lui, care era însoţit de încă o persoană din câte reţin pe nume D. În Italia a rămas inculpatul cea 3-4 zile, am practicat prostituţia predându-i în fiecare zi sumele obţinute din prostituţie lui K.l. Acesta s-a reîntors în România eu am rămas, dar mă suna zilnic spunându-mi să fac banii aşa cum îmi cerea, ameninţându-mă în caz contrar că-i va face rău copilului meu. După 5 zile am hotărât să pun punct aceste situaţii şi pur şi simplu i-am închis telefonul lui K.l.

Refuz să răspund la întrebările cu privire la modalitatea în care am reuşit în final să iau decizia de a nu mai tolera această situaţie.

Refuz de asemenea să dau detalii la modul în care s-a reuşit recuperarea copilului meu.

Arăt că eu cunosc că nici unul dintre inculpaţi nu a avut un loc de muncă dimpotrivă au trăit din banii obţinuţi de mine din practicarea prostituţiei. Atunci când am ajuns în casa lor nu aveau nici măcar bani de ţigări. Cu banii obţinuţi de către mine şi-au cumpărat 2 case, 4 maşini iar restul i-au cheltuit în distracţii şi restaurante. Cunosc că şi alte fete s-au prostituat pentru cei doi inculpaţi în România fapt pe care l-am aflat atunci când practicam prostituţia în zona grădinii zoologice. Copilul meu este în prezent un copil traumatizat şi trebuie să-l duc în permanenţă la medici.

Doresc să se mai consemneze şi faptul că deţin acte medicale cu privire la starea de sănătate a copilului meu. Doresc să se mai consemneze că aceste acte am înţeles să le depun la parchet.

Arăt că înainte de a pleca în Italia fiul meu a fost supus unei agresiuni din partea inculpatei B.A. care l-a lovit peste ceafă iar copilul a dat cu capul în muchia mobilei, context în care şi-a spart capul, dar nu am fost lăsată să-l duc la medic.

Nu odată inculpatul K.I. mi-a atras atenţia că dacă nu mă conformez ordinelor lui îmi trimite nasul şi urechile copilului prin poştă să le mănânc.

Nu este adevărat că aş fi desfăşurat o altă activitate în România şi anume că aş fi lucrat la o fabrică de pantofi.

Nu este adevărat că eu aş fi avut vreo relaţie cu inculpatul K.I. şi că prin declaraţiile mele aş intenţiona să mă răzbun.

"O cunosc pe bunica inculpatului K.I., se ocupa cu acte de comerţ dar eu nu am ajutat-o niciodată.

Atunci când am reuşit să fug de la locuinţa inculpaţilor am fugit împreună cu copilul, dar am fost readusă cu forţa înapoi de B.A. împreună cu alţi bărbaţi. Am reuşit să fug într-o localitate lângă Beiuş.

Copilul meu a frecventat aceeaşi grădiniţă şi şcoală împreună cu fiul inculpatei.

La grădiniţă şi la şcoală a fost considerat un copil cu rezultate bune. Nu­mi aduc aminte dacă acesta a frecventat zilnic aceste instituţii. Ştiu că a fost internat când a avut hepatită iar când s-a întors din spital a fost cazat într-o cameră goală cu o pătură pe jos, nu mi s-a permis să stau lângă el ca să nu mă îmbolnăvesc.

Cunosc că majoritatea membrilor familiei inculpatului sunt în Ungaria, iar inculpata B.A. obişnuia să-i viziteze o săptămână, două ceea ce s-a întâmplat în 5 ani de douăori. Doresc să relatez că grădiniţa săptămânală de pe M.E. a presupus faptul că ambii copii erau duşi luni dimineaţa, şi aduşi vineri seara. În perioada în care inculpata a fost plecată în Ungaria i-am dus eu luni dimineaţa la grădiniţă i-am luat vineri, iar sâmbătă şi duminică lucram, ca şi prostituată avându-i în preajmă în sensul că în zona în care mă prostituam vedeau că există o locaţie în care intru şi ies cu diverşi bărbaţi, respectiv era o casă cu două camere, într-o cameră lucram eu, iar în a cealaltă stăteau copii. Această casă se situează pe C.V. nr. 81 şi aparţine unei numite M. Nu au fost situaţii să lipsească inculpata B. şi să-i duc pe copii eu la şcoală.

Cât timp a fost copilul meu la şcoală am fost o singură dată la copilul meu la serbare, în rest pleca doar inculpata, nu mi se dădea voie mie. Au fost şi zile când copii plecau singuri şi veneau de la şcoală deoarece şcoala era aproape de casă.

Niciodată nu am fost să-i ajut la treburi casnice pe membrii familiei lui K.I. din Budapesta.

Doresc să mai arăt că în 2003 am rămas însărcinată, am ascuns acest lucru, am ajuns în 4 luni jumătate, după care inculpaţii m-au dus la un doctor privat pentru a-mi face chiuretaj unde au plătit 300 dolari. După ce am revenit acasă am avut 40 zile hemoragie. Acest doctor se numeşte Ş. şi are cabinet lângă magazinul C. Nu pot să produc dovezi în acest sens deoarece nu mi s-a dat chitanţă, s-a lucrat la negru. Despre acest aspect cunosc celelalte prostituate care m-au văzut că am fost trimisă la prostituţie şi când aveam hemoragie.

Şi după ce am contactat sifilis, după 4 zile de injecţii am fost trimisă din nou la produs.

Am fost amendată în Oradea de mai multe ori şi pentru neplata amenzii am făcut închisoare contravenţională. Acest lucru s-a întâmplat în 2002 sau 2003."

Prin ordonanţa din 01 martie 2007 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări medico-legale pentru a se stabili dacă „Martora nr. 1" are pe corp leziuni posttraumatice, mecanismul de producere, vechimea acestora.

Din raportul de expertiză medico-legală din 01 martie 2007, rezultă că „martora nr. 1" prezintă pe corp mai multe cicatrice, urmare a unor leziuni posttraumatice, produse după cum urmează:

1. leziunile de pe faţă constând în două cicatrice, una verticală, alta oblică cu lungimea între 3 cm şi 4 cm., situate pe obrazul drept, au fost produse prin acţiunea tangentă a unui corp înţepător.

2. leziunile de pe coapse (coapsa dreaptă, pe faţa externă, cicatrice cu diametrul de 0,8 cm. şi la coapta stângă cicatrice rotundă cu diametrul de 0,7 cm.), au fost produse prin arsură termică, posibil cu ţigară.

3. leziunile de la antebraţul drept constând în cicatrice de 2,5 cm. dispusă pe plan orizontal şi de la palma dreaptă corespunzător metacarpian II şi III, dreptul articulaţiei metacarpofalagiene, deget medius şi index, cicatrice liniară, lungă de 3, 5 cm., a fost produsă prin acţiunea unui corp tăietor - înţepător:

4. leziunea de la umărul stâng constând în cicatrice alb-sidefie, lungă de 1,5 cm. a fost produsă prin acţiunea unui corp înţepător.

- leziunile de la antebraţul şi mâna dreaptă (punctul 3.) au caracter de autoapărare, adică victima a ridicat mâna, respectiv palma în faţa cuţitului.

Specialiştii au concluzionat că leziunile ar fi necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale la data când au fost produse, iar vechimea acestor cicatrici posttraumatice este din perioada anilor 1999- 2004.

A fost dispusă în cauză efectuarea unei alte expertize medico-legale pentru a fi examinat corpul minorului, iar din raportul de expertiză medico-legală din 05 martie 2007, se concluzionează că minorul protejat cu identitatea „copilul minor al martorei nr. 1", prezintă cicatrici occipital, paramedian drd. zonă depigmentată 0,5/0,5 cm., precum şi frontal stg., zonă depigmentată de 1 cm. /0,5 cm. că leziunile pot data din intervalul 1999-2004, că leziunile s-au produs prin lovire de/cu un corp dur şi că ar fi necesitat 5 -7 zile îngrijiri medicale de la data când au fost produse.

Declaraţia mamei martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anului 1999 locuiam la domiciliul actual împreună cu fiicele mele (...) şi martora nr. 1 împreună cu fiul minor al acesteia din urmă pe nume (...). Tot în perioada respectivă am fost vizitate în mai multe rânduri de către numitul (...), fiul fostului meu concubin (...).

La un moment dat fiica mea martora nr. 1 a dispărut de acasă şi nu am ştiut nimic despre ea timp de 2-3 săptămâni, când a venit acasă însoţită de către un bărbat despre care am aflat că se numeşte K.I. şi soţia acestuia B.A., aceştia împreună cu fiica mea martora nr. 1 mi-au spus că fiica mea s-a căsătorit şi au venit după fiul minor al acesteia.

Deşi mi-am dat seama că ceva nu este în regulă nu am avut curajul să o întreb nimic pe fiica mea martora nr. 1 deoarece numitul K.I. este un bărbat solid având o cicatrice lungă pe obraz, iar atitudinea aceştia mi-a inspirat teamă.

Numitul K.I. mi-a spus că i-a găsit un soţ fiicei mele martora nr. 1 şi că acesta are apartament în cartierul N. din Oradea şi că fiicei mele îi va fi bine.

La aproximativ 2 luni de zile de la plecarea fiicei mele martora nr. 1 am primit prin poştă un proces-verbal de contravenţie pe numele ei şi cu această ocazie am aflat că fiica mea martora nr. 1 se prostituează. Deşi timp de 2 luni nu am ştiut nimic despre fiica mea, într-o seară, la câteva zile de la primirea amenzii, am fost vizitată de către fiica mea martora nr. 1 care s-a interesat dacă a primit o „hârtie". I-am spus că a primit o amendă şi i-am reproşat faptul că se prostituează, fiica mea martora nr. 1 spunându-mi că este obligată de către K.I. şi soţia acestuia B.A. să se prostitueze în folosul lor. Am întrebat-o pe fiica mea martora nr. 1 de ce nu reclamă la poliţie cele povestite mie, dar fiica mea martora nr. 1 mi-a spus că a fost ameninţată de către K.I., în sensul că dacă va spune cuiva ce se întâmplă cu ea, acesta va veni la mine acasă, va da foc casei şi pe mine mă omoară.

În perioada următoare fiica mea martora nr. 1 a primit mai multe amenzi, dar de cele mai multe ori acestea erau ridicate de la mine de către B.A., soţia lui K.I.

După aproximativ 2 ani de zile a venit acasă fiica mea martora nr. 1 împreună cu fiul ei minor spunându-mi ca a fugit de la K.I. deoarece o bătea, dar mi-a spus că pleacă din oraş fiindu-i frică să nu fie găsită de K.I.

În zilele următoare am fost vizitată de mai multe ori de către K.I. care m-a întrebat unde este fiica mea martora nr. 1, dar eu m-am prefăcut că nu ştiu nimic şi i-am spus acestuia că fiica mea martora nr. 1 a stat la el şi el trebuie să ştie unde se află.

K.I. mi-a spus că el o iubeşte pe fiica mea martora nr. 1 care, acum este soţia lui, dar când l-am întrebat cine este B.A. acesta, mi-a spus că este sora lui, deşi când i-am cunoscut s-au prezentat soţ şi soţie.

După aproximativ o săptămână fiica mea martora nr. 1 şi nepotul-meu minor s-au întors acasă, iar a doua zi a fost căutată de K.I., a ieşit în stradă cu acesta şi au discutat, iar în ziua următoare când am venit de la muncă fiica mea martora nr. 1 şi nepotul meu minor nu se mai aflau la domiciliu.

După alte 2- 3 zile am fost vizitată de fiica mea martora nr. 1 care mi-a spus că s-a întors la K.I. deoarece nu are cum să scape de acesta şi ştie că dacă încearcă să fugă K. o va găsi şi o va bate atât pe ea, cât şi pe fiul ei.

De la această perioadă până în cursul anului 2005 nu am ştiut cu exactitate unde se află fiica mea martora nr. 1 şi nepotul meu minor, ştiam doar că fiica mea martora nr. 1 ar fi plecată din ţară.

În cursul anului 2005 am fost sunată pe telefon de către fiica mea martora nr. 1 care mi-a spus că se află în Italia, a scăpat de sub controlul lui K.I. şi m-a rugat să mă duc la Direcţia pentru Protecţia Copilului Bihor pentru a mă sprijini în a-l recupera pe nepotul meu minor de la K.I. şi B.A.

M-am adresat Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bihor, respectiv numitei S.P., i-am explicat ce probleme am, iar aceasta mi-a spus că voi fi ajutată, dar am nevoie de o procură notarială de la fiica mea martora nr 1.

Fiica mea martora nr. 1 mi-a trimis procura notarială prin fax la locul meu de muncă, cu această procură m-am prezentat la d-na. S.P. de la Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bihor, care m-a ajutat să iau acasă pe nepotul meu minor de la K.I. şi B.A.

Menţionez faptul că deşi aveam procură de la fiica mea martora nr. 1, iar Direcţia pentru Protecţia Copilului Bihor, prin d-na. S.P. mi-a acordat tot sprijinul, abia după o lună de zile am reuşit să-l recapăt pe nepotul meu minor deoarece K.l. şi B.A. au tergiversat acest lucru, minţindu-i pe cei de la Protecţia Copilului că nu am posibilităţi să-mi întreţin nepotul.

Am reuşit să iau copilul la mine l-am înscris la şcoală şi l-am întreţinut până în cursul anului 2007 când fiica mea martora nr. 1 a revenit în ţară.

În perioada imediat următoare după ce mi-a fost încredinţat nepotul meu minor, numitul K.l. a venit la mine acasă însoţit de fiul său, pretextând că vine în vizită la nepotul meu minor dar cu intenţia clară de a afla de la nepotul meu unde se află fiica mea martora nr. 1.

După 3-4 luni de zile văzând că nu află nimic şi la insistenţele mele, K.l. nu ne-a mai vizitat.

În cursul anului 2007 fiica mea martora nr. 1 s-a întors în ţară şi a cerut ajutor organelor de poliţie şi Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bihor pentru a obţine documente de identitate atât pentru ea cât şi pentru nepotul meu minor pentru a putea pleca cu acesta în Italia să-şi refacă viaţa.

De asemenea fiica mea martora nr. 1 a solicitat şi a primit protecţie din partea Poliţiei timp de o săptămână cât a stat în ţară.

Cu ocazia venirii în ţară a fiicei mele martora nr. 1 în anul 2007, aceasta mi-a povestit că pe timpul celor 6 ani (1999-2005) cât a fost sub controlul numiţilor K.l. şi B.A., aceştia au obligat-o să se prostitueze în folosul lor atât în România cât şi în Italia, agresând-o de nenumărate ori atât pe ea cât şi pe nepotul meu minor şi totodată şantajând-o profitând de faptul că nepotul meu minor se afla la domiciliul lor.

A doua zi seara, după ce fiica mea martora nr. 1 şi nepotul meu minor au plecat în Italia, la domiciliul meu a venit K.l. însoţit de 3 bărbaţi din Ungaria. Acesta a intrat în casă l-a căutat pe nepotul meu minor, văzând că nu-l găseşte m-a întrebat pe un ton ridicat unde este acesta, eu i-am spus că a venit d-na. S.P. şi l-a dus la Direcţia pentru Protecţia Copilului Bihor.

De atunci nu am mai fost căutată de K.l. „

Declaraţia dată în instanţă de mama martorei nr. 1

„Menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale în care am relatat adevărul, declaraţie aflată la dosarul de urmărire penală.

Sunt întrebată aspectele pe care mi le aduc aminte în legătură cu fiica mea, arăt că din cele reţinute de mine în perioada anilor 1999-2000, nu pot preciza exact fiica mea nu a plecat de bunăvoie de acasă, fiind furată de către numitul H.l.A. şi cunosc că acest H.I.A. a dus-o apoi la inculpatul K.l., acest lucru aflându-l eu ulterior după cea 1 lună şi ceva de zile când K.l. şi B.A. au venit să-l ia şi pe fiul fiicei mele care până atunci rămăsese cu mine la locuinţă. Arăt că inculpaţii K. şi B. erau însoţii de încă un bărbat, iar cu prilejul acelei vizite evident i-am întrebat unde este fiica mea mi-au răspuns că este măritată cu acel bărbat care îi însoţea pe inculpaţi. Doresc să se mai consemneze că şi fiica mea a venit cu acest grup de trei persoane, ea nu a putut să-mi ofere nici o explicaţie, nu vorbea nimic, ci tremura toată. Persoanele care au făcut acea vizită însoţiţi de fiica mea au luat copilul şi au plecat. După cea 3-4 luni de zile la adresa mea a parvenit un proces-verbal de contravenţie întocmit pe numele fiicei mele şi lecturându-l mi-am dat seama că fusese amendată pentru practicarea prostituţiei. Fiica mea a venit ulterior să ridice acea hârtie, prilej cu care i-am reproşat faptul că a ales în viaţă să se ocupe de prostituţie, aceasta mi-a răspuns simplu că este obligată, fără să-mi ofere explicaţii concrete şi să-mi dea numele persoanei care o obligă să se prostitueze, cert este că în mai multe rânduri fiica mea a venit să ridice astfel de hârtii. În alte situaţii în care fiica mea a venit acasă să ridice procesele-verbale de sancţionare am întrebat-o de ce acceptă starea de fapt dacă nu este de acord să se prostitueze şi de ce nu reclamă acea persoană la poliţie. Fiica mea mi-a răspuns că îi este frică deoarece dacă ar face acest lucra ar rişca să fie bătută, i-am spus că în acest condiţii vor merge eu la poliţie să reclam ceea ce se întâmplă, dar fiica mea mi-a atras atenţia că dacă se află că am depus o astfel de reclamaţie, acea persoană o omoară şi mi-a mai spus printre altele că această persoană are cunoştinţe la poliţie. Cu această ocazie fiica mea mi-a spus numele persoanei la care am făcut referire mai sus şi anume inculpatul K.I. În continuare a venit să ridice amenzile aplicate fiicei mele inculpata B.A., iar dacă nu m-a găsit acasă mă căuta inclusiv la locul de muncă.

Sunt întrebată dacă fiica mea a mai venit la domiciliul meu, arăt că da însoţită de fiul ei deoarece i-am comunicat că nu sunt de acord să-i predau acea hârtie până nu-l văd pe minor ca să mă asigur că este bine. În acest condiţii fiica mea s-a conformat, a venit împreună cu minorul pentru ridica acele amenzi.

De asemenea îmi aduc aminte că la un moment dat fiica mea a reuşit să fugă însoţită de fiul ei şi ştiu că s-ar fi dus la M., dar şi acolo a fost găsită de către K.I., care a adus-o înapoi. După ce a fost găsită la M. şi dusă înapoi de inculpatul K.I. am aflat despre ea abia în cursul anului 2005 când m-a sunat, mi-a spus că a fost dusă de inculpat în Italia să se prostitueze, iar când a luat legătura cu mine mi-a spus să nu cumva să spun cuiva unde se află. De fapt ea m-a contactat telefonic cerându-mi ajutorul pentru a-şi putea recupera fiul. Mi-a comunicat cu acest prilej că fiul ei se află la K.I. Mi-a mai spus de asemenea că în timp ce se afla în Italia şi se prostitua a reuşit să scape de sub controlul inculpatului şi aşa a putut să-mi dea telefon. Aflând cele comunicate de fiica mea la telefon m-am deplasat la Direcţia pentru Protecţia Copilului unde am luat legătura cu S.P. cerându-i să mă ajute să recuperez copilul. Doamna P. mi-a cerut adresa inculpatului, i-am dat-o sens în care aceasta s-a deplasat la domiciliul celor doi inculpaţi însă K.I. nu a vrut să dea minorul invocând faptul că eu sunt beţivă, c.vă, că nu lucrez şi ca atare nu am cu ce să întreţin copilul. Am avut şi o întrevedere la protecţia copilului când a venit B.A. şi a spus că ea nu-mi dă mie copilul ci să vină mama să se prezinte ca să-l preia. Doamna P. m-a vizitat zilnic pentru a verifica afirmaţiile celor doi inculpaţi în legătură cu persoana mea, iar peste două săptămâni mi-a adus copilul. De aici înainte m-am îngrijit de copil, care mi-a fost adus îmbrăcat în haine degradate, parcă erau de la tomberonul de gunoi, a trebuit să-i cumpăr haine noi, iar din acel moment m-am ocupat de educare lui trimiţându-l la şcoală. Copilul a rămas la mine până în cursul anului 2007, când fiica mea a venit după copil. Când fiica mea a venit în 2007 după copil am întrebat-o ce s-a întâmplat cu ea în tot acest timp, a plâns şi mi-a spus că-i pare rău, că nu a putut să fugă mai repede de la inculpatul K.I. Am întrebat-o pe fiica mea dacă a fost agresată în acest timp şi mi-a spus că da, spunându-mi că, K.I. are mulţi prieteni printre care şi K.R.

Am întrebat-o pe fiica mea cu ce s-a ocupat şi mi-a răspuns că a lucrat la pizzerie începând cu anul 2007. Fiica mea mi-a confirmat că până în anul 2005 s-a ocupat cu prostituţia, confirmându-mi încă odată că s-a prostituat pentru K.I. Eu reţin că în 5 martie 2007 fiica mea a părăsit ţara împreună cu fiul ei, iar în 6 martie 2007 la domiciliul meu a apărut inculpatul K.I. însoţit de 2 persoane căutându-l în casă pe nepotul meu minor. Atunci când am fost vizitată de aceşti trei bărbaţi am fost întrebată unde este minorul, eu le-am răspuns că a fost luat de Protecţia Copilului pentru că nu a venit mama lui după el.

Sunt întrebată de ce nu am reclamat la poliţie faptul că fiica mea a fost furată în anul 1999 arăt că eu nu am cunoscut atunci aceste persoane şi am avut încredere în ei. Cu toate acestea susţin în continuare că fata mea nu a plecat de bunăvoie din casă. Eu eram la lucru atunci când fiica mea a fost dusă de acasă de acel H.A.

Nu este adevărat că în anul 1999-2000 aş fi locuit cu un concubin.

Eu apreciez că, copilul a stat la K.I. cea 4 ani. Nu am făcut nici un demers în aceşti 4 ani pentru a-mi recupera nepotul, nici la poliţie, nici la şcoală, nici la Protecţia Copilului pentru că fiica mea a zis că dacă voi face aşa ceva o să se mi se dea foc la casă.

În 2005 mi-am făcut curajul pentru a anunţa Protecţia Copilului deoarece ştiam că fata nu mai este la ei, deci este în siguranţă, iar dacă pe copil îl vor omorî acest lucru se va afla. Asta nu înseamnă că mi-a dispărut teama de a mi se da foc la casă şi arăt că nu am dormit nopţi întregi.

Sunt întrebată de către apărătorul ales dacă fiica mea a mai avut un copil pe care l-a abandonat dându-l spre plasament şi arăt că nu.

Atunci când a venit să ridice amenzile eu nu am văzut ca fata mea să fi avut urme de lovituri pe faţă sau pe corp.

După ce am preluat copilul nu am văzut ca acesta să prezinte leziuni.

Fiica mea nu a mai avut un alt copil".

Audiată fiind în faza de urmărire penală martora S.P.M. în calitate de şef serviciu în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului relatează că în data de 24 februarie 2005 la sediul instituţiei s-a prezentat mama martorei nr. 1 solicitând sprijinul în recuperarea copilului minor al martorei nr. 1, precizându-le că acest copil este sechestrat de către inculpaţi. Mama martorei nr. 1 a prezentat o cerere formulată de martora nr. 1 transmisă prin fax şi prin care aceasta solicita încredinţarea minorului mamei sale naturale, respectiv bunicii minorului, precizându-se în cerere că inculpatul K.I. îi aplică minorului rele tratamente. Urmare acestei sesizări, martora s-a deplasat la locuinţa din Oradea str. P.C. însoţită de un reprezentant al poliţiei. La adresa respectivă a găsit-o pe inculpata B.A., i-a solicitat o declaraţie cu împrejurările în care minorul a ajuns la ea, inculpata a dat o declaraţie olografă susţinând că este prietenă cu mama copilului şi că aceasta şi-a lăsat copilul în îngrijirea ei din anul 2000 până în 2005. În toată această perioadă copilul minor a fost bine îngrijit de către ea şi concubinul său, fiind dus la şcoală, martora verificând personale situaţia sa şcolară care s-a dovedit a fi una bună, aspect ce a rezultat şi din caracterizarea făcută de învăţătoare şi conducerea şcolii. Constatând că minorul locuia la familia celor doi inculpaţi fără forme legale, deoarece aceştia nu aveau nici un document care să ateste faptul că mama l-a încredinţat acestora spre creştere şi educare şi ţinând cont de solicitarea transmisă prin fax de mama minorului, martora a făcut toate demersurile necesare în vederea încredinţării minorului către bunica acestuia. După evaluarea situaţiei au fost invitate la sediul direcţiei atât bunica minorului cât şi inculpata B.A., căreia i s-a solicitat să-l aducă şi pe minor, acesta fiind încredinţat şi dat în grija bunicii spre creştere şi educare la data de 26 aprilie 2005. După ce copilul a fost dat în grija bunicii martora l-a vizitat pe acesta pentru a constata acomodarea cu familia, constatând că este bine îngrijit, fiind înscris la o altă şcoală în apropierea domiciliului bunicii, că are rezultate bune la învăţătură şi că păstra legătura cu mama lui naturală prin intermediul telefonului mobil al bunicii. În perioada acestor vizite a aflat de la bunică că martora nr. 1 a fost internată în Italia având probleme de sănătate, iar de pe telefonul bunicii, martora a purtat o discuţie cu mama minorului care i-a relatat că a reuşit să scape din filiera inculpaţilor K.I. şi B.A., că şi-a găsit o persoană care o ajută în Italia, că doreşte să-şi refacă viaţa şi intenţionează să-l ia pe copilul său minor şi să-l ducă în: Italia, pentru reîntregirea familiei.„

Declaraţia martorei S.P.M. dată în instanţă:

„Menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Doresc să se consemneze că întrucât au trecut mai mult de 4 ani de la luarea declaraţiei şi de atunci am fost confruntată cu multe cazuri deosebite nu sunt în măsură să redau astăzi în faţa instanţei detaliile pe care le-am redat în timpul audierii în cadrul urmăririi penale.

În mod cert cele consemnate în cursul urmăririi penale sunt conforme adevărului deoarece am fost sinceră cu prilejul audierii mele în cursul urmăririi penale.

Ori de câte ori există o sesizare la instituţia noastră unde lucram atunci, mă deplasam împreună cu un reprezentant al poliţiei la imobilul indicat în sesizare şi cu certitudine am făcut acest lucru şi în prezenta cauză, consemnând în declaraţia dată cum au decurs evenimentele cu acest prilej."

Declaraţia martorei nr. 2 dată în cursul urmăririi penale:

„Aproximativ în cursul anului 2000 în timp ce eu lucram ca şi muncitor bucătar la restaurantul (...) din Oradea, am cunoscut un bărbat care s-a prezentat cu numele de L. din Oradea, cu, care am devenit în relaţii de amiciţie, în sensul că uneori mă împrumuta cu sume de bani pe care întotdeauna i le-am restituit.

Ulterior acesta mi-a propus că poate să mă ajute să fiu angajată în calitate de dansatoare la clubul de noapte (...) din Austria, deoarece îl cunoaşte patronul acestui club şi că acesta din urmă va achita toate cheltuielile de deplasare, iar cazarea va fi gratuită, acolo mi s-a spus că urmează să dansez şi să fac consumaţie cu clienţii în condiţiile în care cu sunt vorbitoare de limba germană, aspecte cu, care eu am fost de acord deoarece mi-a spus că voi câştiga bine.

II recunosc pe planşă foto pe L. în persoana numitului D.D.

Am plecat în Austria însoţită de patronul austriac şi de mai multe tinere românce în cursul anului 2000 şi ulterior în cursul anului 2002, în această perioadă eu nu am fost supusă exploatării sexuale, am dansat şi am câştigat o sumă de aproximativ 2.500 euro pe care i-am folosit în interes personal.

În cursul anului 2004 am fost căutată la domiciliu de D.L., care cu toate că eu ştiam că toate cheltuielile ocazionate de deplasarea mea în Austria au fost achitate de patronul austriac, acesta mi-a reproşat că îi datorez o sumă de bani constând în cheltuielile de transport şi folosind violenţe verbale mi-a cerut imperativ ca într-un termen de 2-3 zile să-i plătesc această datorie în caz contrar mă obligă să plec în Italia pentru ca să practic prostituţia în folosul unui bărbat al cărui nume nu mi l-a spus.

Datorită faptului că la data respectivă copilul meu minor era în vârstă de (...) ani,, violenţele sale verbale au fost de natură să îmi inducă teama şi cunoscând faptul că eu nu aveam de unde să-i plătesc datoria, la insistenţele repetate ale lui D.L. am consimţit să plec în Italia, să practic prostituţia pentru ca să-i plătesc datoria pe care o invoca.

Astfel, în cursul lunii august 2004 a venit la domiciliul meu un bărbat, trimis de D.L., pe care l-am recunoscut pe planşa foto în persoana numitului D.S. cu un taximetru, acesta m-a transportat până în zona Gării Oradea, mi-a dat suma de 500 euro şi s-a îmbarcat împreună cu mine într-un microbuz însoţindu-mă până la Budapesta, de unde mi-a spus să plec în continuare cu un autocar până în Italia, în loc. Brescia, unde D.L. îmi spusese anterior că voi fi aşteptată de o tânără, care mă va recunoaşte după descrierea făcută de el şi că va veni la mine, ceea ce ulterior s-a şi întâmplat în autogara din Brescia.

Această tânără s-a prezentat cu numele de (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), m-a condus la hotelul unde se afla cazată şi unde m-am cazat şi eu cu ea în cameră, nu s-a purtat urât cu mine, dimpotrivă se purta prietenos, mi-a spus să-i dau paşaportul pe care în prezenţa mea l-a depus într-un locaş din tavanul fals al camerei de hotel, loc în care se afla şi paşaportul ei, mi-a dat haine cu care să mă îmbrac, pentru a ieşi amândouă, împreună seara pe stradă în vederea practicării prostituţiei, mi-a spus că toţi banii câştigaţi ea trebuie să îi adune şi ulterior am constatat că în prezenţa mea îi depunea în acelaşi locaş al tavanului fals, mi-a spus că în situaţia în care vom fi prinse de poliţie să declar că sunt cetăţean al R. Moldova şi să îmi dau un nume fals, ceea ce ulterior am şi făcut, eu spunând că mă numesc I.D. şi am declarat la poliţie amândouă că suntem surori.

Niciodată tânăra pe nume (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub. identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), nu mi-a spus cui urmează sau cui predă efectiv banii câştigaţi de noi, în această perioadă de aproximativ 3 luni, respectiv din 27 august 2004 şi până în 7 noiembrie 2004 eu am câştigat o sumă de aproximativ 80-90 euro pe noapte, din care achitam 50 euro camera de hotel/persoană, întreaga sumă eu i-am dat-o acesteia, ea în final înainte de întoarcerea în ţară mi-a dat din banii câştigaţi aprox. 1.500 euro, din care eu am făcut cumpărături, am plătit transportul spre ţară.

După întoarcerea în ţară D.L. niciodată nu a mai revendicat suma pe care iniţial îmi spunea că i-o datorez, nu pot să-mi explic de ce nu i-a mai cerut, nu ştiu dacă i-a plătit altcineva pentru mine, cert este că ulterior D.L. nu m-a mai căutat niciodată şi nici pe (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), nu am mai văzut-o niciodată de când am plecat din Italia.

Ţin minte că numele hotelului la care am fost cazate era Hotel M. situat într-o localitate mai mică, de lângă Brescia.

În această perioadă de aproximativ 3 luni nu a venit nici un bărbat român care să ne caute la hotel sau să vină după bani, ştiu doar că (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), a plecat de câteva ori în oraş fără mine, pe timp de zi, nu ştiu dacă a trimis vreo sumă de bani în România sau dacă i-a dat vreunei persoane.

Am venit în ţară înainte de expirarea celor 3 luni deoarece la începutul lunii noiembrie am fost prinsă de poliţia italiană, ocazie cu, care mi-am atribuit identitatea falsă susmenţionată, la fel a făcut şi (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), ambele am fost amprentate şi fotografiate şi ni s-a cerut ca în termen de 5 zile să părăsim Italia, noi ne-am întors în România împreună.

O recunosc pe planşă foto pe (...) (mi s-a adus la cunoştinţă că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), ca fiind (...)".

Declaraţia dată în instanţă de martora nr. 2

„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, aflată la dosar în care am spus adevărul.

Astfel cum am arătat în cursul urmăririi penale, am cunoscut în cursul anului 2000 o persoană pe nume L. şi pe care l-am identificat ulterior după fotografii cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale. La solicitarea acestuia am plecat în Austria unde nu am fost exploatată sexual ci am lucrat ca şi dansatoare câştigând bani din această ocupaţie. În cursul anului 2004 am fost căutată de numitul L. care mi-a spus că-i datorez bani şi mi-a cerut ca în contul acestor bani să accept să plec în Italia şi să mă prostituez. Nu am acceptat de bună voie să plec în Italia şi doresc să se consemneze că mi-au fost adresate ameninţări cu privire la integritatea familiei mele. Am plecat singură în Italia, iar în Italia m-a aşteptat o fată, respectiv în Brescia. Mi s-a spus încă de la început că în Italia mă va aştepta această tânără. Această tânără nu mi-a luat paşaportul dimpotrivă paşaportul a rămas în cameră la dispoziţia mea. Arăt că toţi banii pe care i-am câştigat din prostituţie rămâneau asupra acestei persoane şi nu ştiu unde îi ţinea. Niciodată această tânără nu mi-a spus cui urmează a fi predaţi toţi banii câştigaţi. Eu apreciez că am rămas pe teritoriul Italiei o perioadă de aproximativ 3 luni. Doresc să se mai consemneze că în cele 3 luni cât eu am rămas în permanenţă în Italia au existat perioade în care acea tânără a părăsit Italia, s-a reîntors dar nu pot să spun ce perioadă a lipsit efectiv. Arăt că pe teritoriul Italiei am fost prinse de autorităţile italiene, nu ne-am dat datele reale ci date false. Ni s-a cerut să părăsim Italia şi ne-am conformat, respectiv ne-am reîntors în România. Din întreaga sumă câştigată de mine această tânără mi-a dat aproximativ 1000 euro. După ce m-am reîntors în România nu am mai fost căutată niciodată de acel L. care mă trimisese la prostituţie pe considerent că-i datoram bani.

Confirm că în perioada în care m-am prostituat acelaşi lucru a făcut şi cealaltă tânără ambele practicând prostituţia pe stradă.

Sincer nu pot să fac o estimare a venitului total obţinut de mine în practicarea prostituţiei.

Nu am deschis niciodată subiectul cu martora nr. 1 în ce împrejurări a ajuns să se prostitueze.

Nu am auzit-o discutând la telefon pe martora nr. 1 cu privire la sumele de bani câştigate.

D.L. mi-a spus că aş avea acea datorie faţă de el provenind din diversele cheltuieli ocazionate cu plecarea mea în Austria unde am lucrat ca dansatoare.

Ameninţările nu au fost cu privire la persoana copilului meu".

Declaraţia martorei nr. 3 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anilor 2002-2006 eu am locuit împreună cu concubinul meu (...) în localitatea D. judeţul Bihor.

În această perioadă când acesta era plecat la lucru în Ungaria, uneori eu mergeam la stradă unde practicam prostituţia.

În cursul anului 2003 respectiv primăvara, când mă aflam la stradă împreună cu S.N., unde amândouă practicam prostituţia, i-am avut ca şi clienţi pe K.I. şi K.Z.

S.N. fiind cu mine la stradă i-a cunoscut pe K.I. zis "Î." şi pe K.Z. zis "Z.".

La aproximativ 2 ani după ce i-am cunoscut pe cei doi eu am plecat cu K.Z. în Italia fapt pe care l-am declarat cu ocazia audierii mele în dosarul penal în care acesta a fost cercetat.

Tot ce am avut de declarat cu privire la numitul K.Z. am relatat în declaraţia respectivă pe care mi-o menţin şi acum.

Despre S.N. pot să spun că l-a cunoscut pe K.I. zis "Î." în momentul când noi am practicat împreună prostituţia la stradă în localitatea D., jud. Bihor, respectiv în cursul anului 2003, cum am precizat şi înainte. Am aflat despre S.N. că a fost plecată cu K.I. zis "Î." în Italia.

Acest lucru l-am aflat chiar de la ea în cursul anului 2005, nu pot preciza cu exactitate perioada, când N. a venit acasă în localitatea D. La această întâlnire, N. mi-a spus că a fost plecată în Italia cu K.I., unde a practicat prostituţia pentru acesta, a făcut mulţi bani, dar ea a primit doar 20 euro, cu care s-a întors acasă. De atunci eu nu am mai văzut-o nici nu m-am întâlnit cu S.N.

În cursul anului 2005, nu pot preciza cu exactitate perioada, după ce m-am întors acasă în loc. D., jud. Bihor, din Italia de la K.Z. zis "Z.", aşa cum am relatat în declaraţia anterioară cu privire la numitul K.Z., eu am fost căutată de către K.I. zis "Î.". Acesta a venit la mine acasă, cu două maşini, însoţit de mai multe persoane şi mi-a spus că trebuie să merg cu el să lucrez ca prostituată în Italia pentru că îi sunt datoare cu suma de 300 euro, bani pe care el i-a dat lui K.Z. ca să-mi achite transportul până în Italia.

Deoarece K.I. a venit acasă la noi cu două maşini însoţit de mai multe persoane, concubinului meu i-a fost frică de acesta şi mi-a spus să accept propunerea lui K.I., deci să merg în Italia, să lucrez ca şi prostituată pentru "Î." până îmi achit datoria, iar apoi să mă întorc acasă.

Astfel, la câteva zile am plecat împreună cu "Î." spre Italia, dar nu-mi amintesc cum am ieşit din România, nici dacă am ieşit cu acelaşi autoturism cu "Î." sau ne-am întâlnit în Ungaria, după ce am trecut prin Vama Borş.

Îmi amintesc faptul că m-am oprit împreună cu "Î." în Budapesta din Ungaria, la o persoană pe care a prezentat-o ca fiind sora lui, despre care am aflat că se numeşte "E.". Acolo am stat o singură zi.

În acel timp "Î." a aflat despre sora lui "E." că are probleme cu ceva paşapoarte false, astfel că nu ne-am continuat drumul spre Italia. Tot atunci "Î." a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înţeles că ameninţa o persoană de sex feminin, că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulţi bani.

În ziua respectivă eu am reuşit să iau legătura telefonic cu concubinul meu, la care i-am spus că suntem în Budapesta la sora lui "Î.". El mi-a cerut să mă întors acasă, i-am spus că nu ştiu să mă întorc singură. Mi-a cerut adresa de la sora lui "Î.", i-am spus-o şi concubinul meu a venit după mine.

Concubinul meu a vorbit cu "Î.", a promis că îi va da el cei 300 de euro pe care "Î." pretindea că îi avem ca datorie, numai să mă lase să mă întorc în România. Tot atunci concubinul meu i-a spus lui "Î." că anunţă poliţia dacă nu mă lasă să mă întorc acasă. După această discuţie, eu împreună cu concubinul meu ne-am întors în România.

Cu ocazia audierii mi-a fost prezentată fotografia unei persoane de sex feminin, ocazie cu care am recunoscut-o pe „E." din Budapesta-Ungaria, sora lui "Î.", şi am aflat că are următoarele date de identitate. T.R.A. aceasta fiind stabilită în Ungaria."

Declaraţia dată în instanţă de martora nr. 3

„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Sunt întrebată dacă o cunosc pe numita S.N., conform că da şi din spusele acesteia am aflat că s-ar fi prostituat pentru K.I. cu precizarea că această activitate de prostituţie a desfăşurat-o atât pe teritoriul României cât şi în Italia. În ceea ce priveşte propria mea persoană nu pot să dau date concrete, întrucât s-a întâmplat cu mult timp în urmă circa 2-3 ani îi aduc aminte, însă că K.I. a fost cel care mi-a propus un loc de muncă în străinătate unde să lucrez ca şi dansatoare, dar când am ajuns acolo mi s-a spus că nu mai sunt locuri că trebuie să ies la stradă. M-am conformat acestei solicitări, m-am dus la hotel să mă pregătesc, am avut un client şi întrucât am câştigat bani de la acesta, cu banii respectiv am reuşit să mă întorc cu trenul în ţară. Cu toate că pe parcursul drumului până în Italia paşaportul mi-a fost luat de K.I. am reuşit să-l recuperez atunci când m-am deplasat la hotel.

După aproximativ 4-5 luni de la data reîntoarcerii în România am fost căutată acasă de K.I. care a venit cu două maşini însoţit de mai multe persoane şi mi-a spus să merg cu el în Italia să lucrez ca şi prostituată deoarece trebuie să-şi recupereze cheltuielile pe care le făcuse anterior cu mine atunci când am fugit.

Faţă de situaţia creată şi întrucât concubinul meu m-a sfătuit să accept am fost de acord să plec în Italia cu precizarea că ne-am oprit în Ungaria, unde am stat la o persoană care se numeşte „E." şi care am înţeles că este sora inculpatului. Am rămas în Ungaria doar 3 zile până când concubinul meu a venit din România i-a promis lui K.I. că va plăti el acea datorie numai să mă lase să plec acasă.

Îmi aduc aminte că în cele 3 zile cât am stat în Ungaria l-am auzit pe inculpat vorbind atât în limba română cât şi în limba maghiară cu o femeie pe care o ameninţa că are copilul ei în România şi că-l va omorî dacă nu face destui bani.

Sunt întrebată de reprezentantul parchetului dacă mi s-a creat o stare de temere faţă de persoana inculpatului şi confirm că îmi este frică de acesta deoarece ştiu că poate să-mi facă rău.

Doresc să mai adaug faptul că la prima plecare în Italia am trecut vama împreună cu K.Z. astfel cum am relatat la urmărire penală, iar după vamă am fost aşteptaţi de K.l. în altă maşină. Am continuat deplasarea în Italia într-o maşină eu şi K.Z., iar în altă maşină K.l., care în opinia mea era practic „un şef el dispunea ce anume şi când să se facă. Acest fapt l-am dedus din spusele lui K.Z. care mi-a spus că totul se petrece la ordinele lui K.l. care dă telefoanele, el fiind un simplu şofer. Prima discuţie pentru a lucra dincolo ca şi dansatoare am avut-o cu K., aici în România după care este adevărat că am discutat acelaşi lucru şi cu K.Z.

În acea perioadă eu eram măritată şi mergeam cu soţul în Ungaria care lucra în construcţii.

Nu este nici o contradicţie cu ceea ce am relatat la urmărire penală, nu contest faptul că în acelaşi timp mă şi prostituam, dar această activitate nu era una non stop ci doar când mă sunau clienţii. În desfăşurarea acestei activităţi nu ieşeam tot timpul la stradă ci doar odată la una sau două săptămâni, dădeam nr. de telefon clienţilor, care având numărul meu urmau să mă sune.

Nu este adevărat că i-aş fi avut vreodată ca şi clienţi pe K. sau K.Z., nu contest faptul că aceste două persoane au intenţionat să aibă relaţii cu mine, nu am avut astfel de relaţii deoarece la scurt timp am acceptat acea propunere să merg în Italia ca şi dansatoare.

Am plecat de bunăvoie, prima oară în Italia.

Cu privire la banii care urma să-i câştig ca şi dansatoare mi s-a promis că voi obţine 30% din consumaţie, iar dacă eu acceptam să-mi fac ulterior program cu prietenii, tot beneficiul pe care-l obţineam să fie al meu. Această relaţie de prietenie ulterior programului presupunea şi posibilitatea de a mă culca ulterior cu acea persoană.

Revenind la a doua plecare în opinia mea arăt că nu am plecat de bunăvoie ci am fost forţată, concubinul meu a fost cel care a ieşit afară şi când s-a întors înăuntru mi-a spus că trebuie să plec că altfel ţiganii mă omoară. Aceeaşi stare de temere au simţit-o şi eu deoarece eram în casă când ei mă ameninţau la uşă.

Cu privire la acea discuţie telefonică pe care a purtat-o K.l. eram aproape de acesta când vorbea la telefon şi mi-am dat seama că este femeie.

Doresc să explic cum am intrat în posesia paşaportului prima dată, i-am spus la K.l. că am nevoie de paşaport în ipoteza în care sunt oprită de lucrătorii de poliţie şi mi se cere să mă identific".

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, martora S.N.I. [a cărei declaraţie a fost citită în instanţă în conformitate cu art 327 alin. (3) C. proc. pen.] declară că în toamna anului 2003 prin intermediul unei fete din Bucureşti care locuieşte în D. şi despre care a aflat ulterior că este de fapt martora nr. 3, a cunoscut un bărbat pe nume "Î." din Oradea care putea să o ajute să-şi găsească de lucru. Împreună cu martora nr. 3 s-a întâlnit cu acel "Î." la un bar din zona gării, "Î." a întrebat-o câţi ani are, dacă vrea să lucreze în străinătate şi dacă are paşaport, spunându-i că ar putea lucra ca şi menajeră în Italia pentru suma de 500 RON lunar. Martora i-a răspuns că are aproape 19 ani, că a plecat de acasă deoarece are nevoie de bani şi că nu deţine paşaport. "Î." i-a cerut buletinul pentru a-i face paşaport urmând ca martora să-i plătească contravaloarea paşaportului după ce va începe să lucreze. A doua zi s-a întâlnit cu "Î." şi cu numitul „L." la serviciul paşapoarte unde a semnat nişte formulare şi i s-a făcut o poză, "Î." plătind chitanţele la C. Chiar înainte de Crăciun la apartament au venit "Î." şi cu „L." şi i-au spus că urmează să plece, deplasarea făcând-o cu o maşină condusă de o persoană căreia îi spuneau „P.", paşaportul fetei fiindu-i predat lui „P." de către "Î.". Ajunşi în Italia, martora a fost cazată într-un apartament unde erau încă 9 fete. Una dintre fete blondă i-a spus să se îmbrace cu nişte haine urmând să iasă pe stradă la treabă. Dându-şi seama că urmează să practice prostituţia martora a refuzat să se îmbrace, însă fata blondă şi cu o alta brunetă au tras-o de păr, forţând-o să se îmbrace, au scos-o în stradă, i-au spus că va trebui să practice prostituţia cu cei care opresc, i-au comunicat tariful şi că va trebui să le predea lor banii încasaţi. Când opreau maşinile martora se întorcea cu spatele sau se ascundea ca să nu fie văzută. Datorită faptului că nu câştiga bani, martora a fost bătută, iar la un moment dat având probleme medicale a fost dusă de urgenţă la un spital. După ce a fost tratată i-a fost restituit paşaportul, spunându-i-se că poate pleca deoarece nu făcuse nici un ban, context în care a revenit în ţară în ianuarie 2004. Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului K.I., martora a relatat că este una şi aceeaşi persoană cu cel cunoscut de ea sub numele de "Î.".

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul K.Z. relatează faptul că-l cunoaşte pe inculpatul K.I. din anul 2003, prin intermediul lui D.L. Martorul susţine că în perioada respectivă se ocupa cu transportul persoanelor în Italia, iar K.I. ştia acest aspect. În cursul lunii ianuarie 2004, în timp ce inculpatul locuia în Italia, localitatea Montichiari, a fost sunat de K.I., care i-a spus că va trimite o fată cerându-i martorului să 6 cazeze şi pe ea în acel apartament. Martorul a fost de acord să o cazeze, s-a dus după aceasta, însoţind-o pe tânără la apartamentul respectiv. Martorul cunoaşte că tânăra a practicat prostituţia şi bănuieşte că banii îi erau trimişi de fată inculpatului K.I. deoarece acesta a trimis-o în Italia. Această tânără se ducea la stradă în vederea practicării prostituţiei împreună cu T.A. şi o fată minoră care erau cazate împreună cu martorul. După câteva zile martorul a plecat la Milano, iar după circa 3 săptămâni a fost sunat de proprietarul imobilului care i-a cerut să le evacueze pe tinere, deoarece acestea făceau scandal, se certau şi aruncau prezervative folosite în stradă. Martorul le-a sunat pe tinere le-a spus că trebuie să părăsească apartamentul, acestea au fost de acord context în care le-a transportat cu maşina până în gara feroviară din Veneţia, de unde fetele au luat trenul până în Budapesta. În timp ce le ducea la gară, fata trimisă de K.l. l-a sunat pe acesta şi i-a spus că se întoarce în ţară, K.l. a vrut să vorbească şi cu el la telefon, prilej cu care inculpatul i-a reproşat faptul că le ajută pe fete să vină în România, spunându-i că mai bine le-ar fi căutat o altă chirie. În acea discuţie telefonică inculpatul era nervos şi striga la martor. După circa o săptămână, martorul a fost sunat de o persoană care s-a dat drept fratele lui K.l. şi i-a adresat ameninţări, spunându-i că deoarece le-a adus pe fete la gară şi nu le-a căutat o altă chirie, concubina martorului şi copilul său minor aflaţi în Oradea vor fi înecaţi în Crişul Repede.

Declaraţia dată în instanţă de martorul K.Z.

„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul cu precizarea că faptele s-au întâmplat în cursul anul 2004, nu pot să redau fidel cu amănunte, ci la modul general cum s-au întâmplat faptele:

Îmi aduc aminte că la-m cunoscut pe D.L. în perioada în.care eu făceam curse în Italia şi m-a rugat să transport nişte fete dincolo. Am acceptat propunerea lui D. şi le-am dus pe fete în Italia cazându-le în localitatea Montichiari. Pe numitul K.l. l-am cunoscut prin intermediul lui D.L. deoarece atunci când ne-am întâlnit, cei doi erau împreună.

La câteva zile după ce le-am cazat pe fete am fost sunat nu mai reţin exact fie de K., fie de D. şi mi s-a cerut să merg să iau o tânără din faţa unui centru comercial, pe care să o cazez împreună cu celelalte fete, respectiv şi pe ea alături de celelalte două tinere. Întrucât la un moment dat proprietarul mi s-a plâns asupra comportamentului dezordonat, al mizeriei pe care o făceau, respectiv faptul că aruncau prezervative pe fereastră, am dedus că este posibil ca acestea să practice prostituţia.

Cu privire la afirmaţia că acea tânără ar fi practicat prostituţia şi că ar fi trimis bani lui K.l., arăt că această afirmaţie este o simplă deducţie a mea evident că eu personal nu am văzut niciodată că acest fapt s-a întâmplat, ţin minte doar că la un moment dat au vrut să trimită bani în ţară, le-am spus că nu mă amestec şi că pot singure să facă acest lucru.

După ce am avut acea discuţie cu proprietarul am purtat o discuţie cu fetele reproşându-le modul în care se poartă, le-am cerut aşa cum mi-a spus şi proprietarul să-şi caute altă chirie însă ele au spus că vor să plece acasă şi să le ajut în acest sens, respectiv că pot să plec acasă. M-am interesat şi am aflat că există posibilitatea să călătorească cu trenul până la Budapesta. Atunci când am făcut acea deplasare până la staţia feroviară de unde fetele urmau să ia trenul am fost sunat de cineva care vorbea din partea lui K.l. şi mi-a reproşat faptul că le-am ajutat pe fete să vină acasă. Precizez că insist să declar că m-a sunat o persoană, nu era K.l. pentru că nu i-am recunoscut vocea care mi-a spus că nu am făcut bine ce am făcut. Cu prilejul acestei discuţii telefonice mi s-a spus că soţiei şi copilului meu „li se va da drumul pe Criş în jos".

Sunt întrebat în legătură cu ultima informaţie din declaraţie şi arată că într-adevăr persoana de la celălalt capăt al firului s-a prezentat ca fiind fratele lui K.l.

După deducţia mea aceste tinere nu păreau bătute sau obligate să practice prostituţia.

Eu consider că au plecat în străinătate să facă bani din această ocupaţie.

Nu este adevărat că în 2003 aş fi făcut vreo propunere unei tinere să plece în Italia pentru a lucra ca şi dansatoare şi nu este adevărat că aş fi scos-o din ţară sau că dincolo de vamă am fi fost aşteptaţi de K.l.

Nu am avut nici o relaţie de subordonare cu K.l., singurele împrejurări sunt cele relatate azi în faţa instanţei".

Audiat fiind în cursul urmăririi penale martorul D.L. relatează faptul că în cursul anilor 2003-2004 l-a cunoscut pe inculpatul K.l. care cunoştea faptul că martorul a locuit în Austria şi că a ajutat tinere din România să lucreze ca şi dansatoare în Austria. Urmare acestui aspect inculpatul l-a întrebat dacă nu cunoaşte tinere pe care să i le prezinte lui. La început martorul a refuzat, însă ulterior inculpatul a început să-l ameninţe cu moartea şi a exercitat în două rânduri acte de agresiune asupra sa pentru a-l convinge. Pentru a scăpa de presiunea exercitată prin ameninţări şi violenţe, martorul i-a făcut cunoştinţă inculpatului cu tinere despre care ştia că acceptă să meargă „la produs" pentru acesta. A văzut când inculpatul le-a cumpărat haine şi mâncare, le vorbea frumos, nu a ştiut că inculpatul vrea să ia toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, a considerat că şi fetele sunt mulţumite. Martorul susţine că inculpatul K.l. îl cunoaşte pe numitul K.Z.L. deoarece şi pe acesta îl trimitea cu fetele în Italia. În declaraţia dată martorul subliniază faptul că, de frica lui K.l. s-a mutat de acasă, iar în urmă cu aproximativ 1 an de zile, întâlnindu-se cu acesta inculpatul l-a prins de piept, l-a trântit de mai multe ori de perete, întrebându-l „m-ai dat în gât?" Martorul susţine că acasă la inculpat are cunoştinţă că locuia mai demult timp împreună cu copilul ei o fată tânără, care practica prostituţia pentru K.l. în zona Grădinii Zoologice din Oradea. Ştie că inculpatul-o bătea pe această fată, iar când îl vedea pe K.l. că vine, aceasta începea să tremure de frică, martorul a văzut-o pe fată bătută, cu ochiul învineţit.

Declaraţia dată în instanţă de martorul D.L.

„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Doresc să se consemneze că aspectele pe care le-am relatat la procuror cu privire la faptul că aş fi făcut cunoştinţă mai multor fete cu inculpatul K.l. sunt reale. Sunt întrebat dacă ştiu ce au făcut aceste tinere după ce le-am făcut cunoştinţă cu K.I. arăt că din spusele lor am aflat că au practicat prostituţia, din cele cunoscute de mine practicau prostituţia în străinătate. Întrucât am susţinut iniţial că nu am cunoştinţă ca vreo tânără să locuiască la inculpat acasă mi s-a dat citire unui pasaj din declaraţia dată la procuror şi îmi aduc aminte că a existat o tânără pe nume E. despre care am aflat de la inculpat că locuia la el, iar această tânără ţin minte că avea un copilaş. Aşa cum am relatat la urmărire penală această tânără practica prostituţia însă de bunăvoie şi în nici un caz nu a fost constrânsă la practicarea prostituţiei. Nu sunt reale susţinerile care apar în declaraţiile de la procuror cu privire la faptul că inculpatul K. ar fi exercitat acte de agresiune faţă de această tânără şi nici că aş fi văzut-o vreodată bătută. De asemenea doresc să se mai consemneze că nu este reală nici susţinerea că inculpatul K. obişnuia să ameninţe că cei care nu execută ordinele lui o să pună pe ei albanezii şi ucrainenii să-i omoare.

Sunt reale afirmaţiile potrivit cărora am fost victima unor ameninţări din partea lui K.I., fapt pe care l-am adus la cunoştinţă serviciului de reintegrare socială, de altfel doresc să arăt că şi în prezent îmi este frică de inculpat.

Sunt întrebat care este motivul pentru care inculpatul K.I. mi-a adresat asemenea ameninţări arăt că aşa este el. Doresc să se mai consemneze că am acceptat să fac cunoştinţă inculpatului K.I. cu acele tinere fiind terorizat de către acesta.

Doresc să se mai consemneze că în afara faptului că am fost ameninţat, asupra mea inculpatul K.I. a exercitat şi acte de agresiune, în urma cu 5 se poate şi 6 ani. Precis am fost bătut în urmă cu 5, 6 ani de către inculpat, din alte motive decât cele ce privesc obiectul prezentei cauze.

Doresc să arăt că starea de temere pe care o am şi în prezent faţă de inculpat se datorează tot acelui incident din trecut, care nu s-a uitat. Îmi aduc aminte că i-am prezentat inculpatul 1 respectiv 2 tinere.

Nu mai ştiu anul când am prezentat aceste tinere este posibil 2003, 2004.

Sunt întrebat dacă eu i-am făcut cunoştinţă cu numita E., arăt că nu, eu nu am fost niciodată la inculpat acasă şi au fost împrejurări în care m-am aflat în prezenţa celor doi, respectiv numita E. şi inculpat, de exemplu când am ieşit la un suc „.

Declaraţia dată în instanţă de martora M.C.E.

„Arăt că sunt prietenă apropiată a inculpatei, obişnuiam să o vizitez pe aceasta fără a-mi anunţa vizita, fiind în trecere, prilej cu care am constatat că împreună cu ei locuieşte o tânără pe nume E. împreună cu fiul ei G. Aflând despre această tânără că a trăit în condiţii oribile, eu personal am apreciat că sunt foarte mulţumiţi de condiţiile în care locuiau la cei doi inculpaţi şi prin conduita lor nu au dat niciodată de înţeles că ar locui acolo fiind constrânşi, dimpotrivă erau mulţumiţi. Doresc să se mai consemneze că niciodată nu am constatat că ar exista o situaţie conflictuală în familie sau că această tânără şi fiul ei să fi fost supuşi la ameninţări sau a te de agresiune, niciodată nu i-am văzut prezentând leziuni. Din spusele inculpatei am aflat că această tânără o ajuta mult pe bunica inculpatului în piaţă unde vindeau diferite obiecte.

Din aspectele pe care le cunosc eu aceste persoane cred că au locuit circa 5-6 ani la inculpaţi.

Cunosc însă că în acest interval de timp acea tânără a plecat de acasă, iar pe minor l-am văzut personal plângând după mama lui. Eu ulterior am aflat că această tânără s-a măritat şi a plecat cu alt bărbat, fără ase mai interesa de soarta minorului, iar în aceste condiţii, întrucât inculpata „era o doamnă" a acceptat să-­şi asume responsabilitatea creşterii şi a acestui copil, atâta vreme cât protecţia copilului i l-a încredinţat.

Nu cunosc amănunte dacă această tânără se revanşa în vreun fel faţă de cei doi inculpaţi.

Eu am fost de faţă când acea tânără E. a sunat şi a spus soţilor că nu mai este interesată de soarta copilului şi poate să facă ce vor cu el".

Declaraţia dată în instanţă de martora M.G.

„Arăt că am fost vecină cu familia K. în urmă cu aproximativ 5 ani în perioada când aceştia locuiau pe str. P.C. şi am cunoştinţă despre minorul numit G.

Iniţial am crezut că acest copil, care locuia la familia K. este al lor însă ulterior am aflat că nu este un copil rezultat din relaţia lor.

În afara de acest minor la locuinţa familiei K. locuia şi mama acestuia, numita E. însă nu am intrat în detalii pentru a afla motivul pentru care aceste persoane sunt acceptate în locuinţă. Acest copil era tratat ca un copil perfect normal, era tratat ca şi fiul inculpatei B.A. şi arăt că obişnuiam să ne întâlnim în parc unde mă deplasam şi eu cu fetiţele mele, iar copiii se jucau împreună. Ştiu de asemenea că minorul a frecventat aceeaşi şcoală împreună cu fiul inculpatei, erau situaţii când îi ducea inculpata la şcoală, dar şi situaţii când mergea singuri. Nu au existat evenimente care să mă ducă la concluzia că minorul locuieşte constrâns la acel apartament sau că ar fi victima unor acte de agresiune şi nu l-am văzut niciodată să prezinte urme de agresiune. Niciodată nu i-am văzut pe cei doi soţi să aibă faţă de minori conduită necorespunzătoare în sensul de a-l ameninţa, agresa respectiv a-l tortura fizic sau moral. Am văzut-o şi pe mama copilului era o tânără absolut normală, era bine îmbrăcată, nici ea nu a fost niciodată victima unor ameninţări sau bătăi şi nu a prezentat urme de violenţă„.

Declaraţia dată în instanţă de martora F.I.

„Sunt cunoştinţa familie K. şi în virtutea faptului că obişnuiam să ne vizităm reciproc am constatat că la locuinţa lor locuieşte o tânără pe nume E. împreună cu fiul ei G. Am aflat de la cei doi că au acceptat să o primească pe această tânără în locuinţa lor deoarece o ajutase în multe ocazii pe bunica inculpatului K.I. care vinde haine în piaţă. Cunosc că această tânără lucra la o fabrică de pantofi. Nu am considerat niciodată un fapt inedit acela că s-a acceptat ca această tânără să locuiască împreună cu fiul ei în apartament deoarece aşa cum am arătat o ajuta foarte mult pe bunica inculpatului K.l. Acest copil era tratat ca şi fiul lor, nu l-am văzut niciodată să fi fost ameninţat, agresat, torturat, sau prezentând leziuni pe corp, de altfel atunci când veneau la noi în vizită veneau şi cu acest copil.

Arăt că în opinia mea la locuinţa inculpaţilor era suficient spaţiu locativ în una din cameră fiind bunica inculpatului cu acea tânără E. şi copilul ei, în cealaltă cei doi inculpaţi cu copiii lor.

Cunosc că la rândul ei această tânără contribuţia la cheltuielile de întreţinere şi cu alimentaţia.

Arăt că şi mama minorului se ocupa de acesta dar mai mult inculpata B.A.".

Declaraţia dată în instanţă de martora D.D.

„Lucrez în calitate de învăţătoare la Liceul Sportiv B. Oradea şi arăt în condiţiile în care am lucrat o perioadă la Liceul O.G. Oradea îmi aduc aminte că am preluat o clasă de copii începând cu clasa a III-a, întrucât învăţătoarea pe care o aveau se pensionase. Sunt întrebată dacă îmi aduc aminte de un elev care în prezenta cauză figurează ca fiind copilul martorei nr. 1, îmi aduc aminte că da. Ţin minte că acest copil l-am avut în clasa a III-a în mod cert în clasa a IV-a nu am mai fost învăţătoarea lui deoarece ştiu că s-a transferat. Chiar dacă nu-mi aduc aminte cu exactitate este posibil să fi fost întreg anul şcolar acest minor în clasa unde eram învăţătoare.

În clasă cu acest copil era şi R., fiul inculpatei B.A., îmi aduc aminte că aceasta îi aducea pe ambii copii la şcoală şi se interesa de situaţia lor. Copilul martorei nr. 1 era un copil absolut normal, asemenea tuturor celorlalţi copii din clasă şi nimic din comportamentul lui nu indica faptul că acasă ar fi fost supus unor situaţii deosebite, ca de exemplu să fie agresat, maltratat, respectiv lipsit de libertate prin constrângere.

Sunt întrebat asupra potenţialului şcolar şi arăt că acest copil avea rezultate medii la învăţătură.

Sunt întrebată dacă cunosc motivul transferului copilului în clasa IV-a la o altă şcoală şi îmi aduc aminte că s-a mutat la bunica lui şi a frecventat o altă şcoală mai apropiată de aceasta.

Acest minor s-a integrat perfect în colectiv, avea o relaţie apropiată cu toţi colegii, era o fire volitivă care încerca să se impună asemenea altor copii din clasă şi de asemenea o fire efectivă.

Fiind întrebată dacă m-am interesat de mama minorului arăt că inculpata B.A. mi-a spus că acel copil i-a fost lăsat în vederea creşterii de către mama care era plecată în străinătate la muncă. De asemenea copilul mi-a confirmat că mama lui îi trimite haine din străinătate, arătându-mi-le„.

Declaraţia dată în instanţă de martorul K.J.

„Sunt întrebat dacă o cunosc pe martora cu identitate protejată, confirm că da, în condiţiile în care a fost de circa 2-3 ori în Ungaria la mine împreună cu fiul meu vitreg inculpatul K.l. Din cele spuse de inculpat acesta avea o relaţie cu această tânără, nu am avut nici o obiecţie deoarece în acea perioadă inculpatul nu avea relaţii şi cu altă femeie respectiv coinculpata din prezenta cauză.

Nu este reală susţinerea că prin intermediul meu martora cu identitate protejată ar fi trimis diverse sume de bani inculpatului K.I. în ţară, niciodată aceasta nu mi-a predat astfel de sume de bani pe care eu să le trimit fiului meu.

Practic eu sunt căsătorit cu mama naturală a inculpatului, îl cunosc pe inculpat că are un butic în Ungaria, practic el frecventând Ungaria în mod des, mai puţin în ultima perioadă deoarece suferă de diverse afecţiuni care îl împiedică să se deplaseze cu aceeaşi frecvenţă în Ungaria.

Doresc să se mai consemneze faptul că în perioada în care inculpatul a venit în Ungaria de circa 2-3 ori însoţit de acea persoană la care am făcut referire, niciodată nu a venit în Ungaria însoţit de coinculpata B.A. Niciodată această tânără nu şi-a dus în Ungaria copilul pe care de altfel nu prea îl cunosc.

Eu nu am insistat să pun întrebări fiului meu despre viaţa lui privată atunci când a venit în Ungaria însoţit de B.A.

Fiul vitreg pe care l-am crescut de altfel de la 2 ani a fost crescut ca un copil cuminte care a evitat întotdeauna să aibă conflicte cu cei din jur.

În perioada 2000-2005 obişnuiam să mai venim cu familia din Ungaria în vizită, am constatat că la domiciliul inculpatului erau în afară de cei doi copii şi un al treilea respectiv copilul martorei cu identitate protejată, copil perfect normal, crescut în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi, tratat exact în aceeaşi manieră.

Adresa unde îl vizitam pe fiul meu este în N. nu mai reţin exact dacă avea 2 sau 3 camere. Imobilul fiind locuit de 5 persoane.

Când am făcut aceste vizite nu întotdeauna am constatat şi prezenţa acelei martore cu identitate protejată.

Din cele cunoscute de mine această tânără se ocupa cu menajul casei".

Audiat fiind în faţa instanţei martorul B.I., tatăl inculpatei B.A. declară în legătură cu autoturismul marca A. proprietatea inculpatei că în momentul în care a vândut două imobile toţi banii obţinuţi din vânzare i-a împărţit celor 3 fiice printre care şi inculpata, fiind vorba de aproximativ de 10.000-11.000 euro pentru fiecare. Ulterior fiica i-a comunicat că folosind aceşti bani a cumpărat în anul 2003 autoturismul respectiv fără ca martorul să poată estima ce interval de timp s-a scurs între momentul vânzării celor două imobile şi cel al achiziţionării autoturismului.

Din conţinutul raportului clinic privind copilul minor al martorei nr. 1 întocmit de Spitalul Civil Brescia - Centrul Spitalicesc - Centrul de Neuropsihiatria Copilăriei şi Adolescenţei, înscris aflat la dosar, reţinem că minorul a venit în unitatea respectivă în luna mai 2008 din cauza unor dificultăţi la învăţătură, de comportament la şcoală şi halucinaţii de auz (auzea trecând elicoptere din care trăgea cineva, care nu exista în realitate). Se reţine că minorul de la vârsta de 7 până la 11 ani a trăit cu mama sa într-o casă împreună cu alte persoane de la care au suferit agresiuni verbale şi fizice. A ajuns în Italia în 2007 având probleme de integrare, comportament şi randament insuficient. Are des coşmaruri şi îi este frică că persoana care l-a ţinut închis se va întoarce. Urmare a aspectelor constatate de specialişti s-a stabilit în sarcina minorului diagnosticul de sindrom de stres post-traumatic aspect consemnat şi în certificatul medico-legal aflat la dosarul instanţei.

La dosarul instanţei se regăseşte planul educaţional individualizat stabilit pentru copilul minor al martorei nr. 1 pentru anul şcolar 2008-2009 cuprinzând un orar deosebit faţă de ceilalţi copii, urmare a sindromului de stres post-traumatic cu care a fost diagnosticat, respectiv a încadrării acestui minor în situaţii de handicap potrivit înscrisului aflat la doar, reprezentând un certificat emis de Colegiul Pentru Identificarea Elevului în Situaţie de Handicap.

La dosarul instanţei au fost depuse înscrisuri ce fac obiectul dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Brescia, Secţiunea a Doua Penală - Componenţă Colectivă privind pe inculpaţii K.I. acuzat de săvârşirea infracţiunii de exploatare a activităţilor de prostituţie în formă agravată şi continuată, respectiv B.A. şi K.I. acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de introducere de persoane clandestine pe teritoriul statului. În cadrul acestor înscrisuri se regăseşte declaraţia martorei nr. 1 datată 27 aprilie 2005 prilej cu care a fost consemnată plângerea orală a acesteia formulată împotriva celor doi inculpaţi.

Sub aspectul relevanţei probelor mai sus enunţate, tribunalul a reţinut următoarele:

Probele sus enunţate demonstrează fără dubiu săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute în actul de sesizare al instanţei.

Declaraţiile martorei nr. 1 se coroborează cu declaraţiile mamei sale, ale martorelor 2 şi 3 audiate de asemenea sub identitate protejată, ale făptuitorilor D.L. şi K.Z.L., respectiv cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale din 01 martie 2007 şi din 5 martie 2007:

Relatările martorei nr. 1 sunt confirmate de mama sa care a oferit explicaţii pertinente privind motivele pentru care fiica ei a acceptat să se prostitueze întreaga perioadă de timp (1999-2005) în folosul inculpaţilor. Atât martora nr. 1 cât şi fiul ei au fost expuse unor acte de agresiune repetate din partea inculpaţilor, iar dacă ar fi îndrăznit să reclame la poliţie, martora s-ar fi expus nu doar pe ea şi fiul ei ci şi pe mama sa, deoarece K.I. a afirmat că va veni la locuinţa acesteia din urmă, îi va da foc casei şi o va omorî. Esenţial de reţinut în cauză este că martora nr. 1 a îndrăznit să facă demersuri pentru a-şi recupera fiul minor doar după ce, având sprijinul unui cetăţean italian, a denunţat fapta inculpaţilor autorităţilor italiene, moment în care practic a scăpat de sub tutela acestora. În continuare sfătuită de autorităţi martora nr. 1 a trimis mamei sale o procură pe fax pentru a se adresa Direcţiei Pentru Protecţia Copilului Bihor în vederea recuperării minorului. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorei S.P., angajată în cadrul direcţiei care a constatat — contrar apărărilor inculpaţilor - că minorul se afla la locuinţa acestora fără nici un înscris prin care să le fi fost încredinţat. Susţinerile inculpaţilor cum că s-ar fi adresat acestei direcţii pentru a preda copilul cu mult timp înainte dar au întâmpinat un refuz deoarece la mama martorei nr. 1 erau condiţii degradante, iar aceasta consuma alcool, nu sunt susţinute de nicio probă, dimpotrivă direcţia a fost sesizată pentru prima dată în legătură cu soarta minorului de bunica acestuia care le-a solicitat sprijinul pentru a-şi recupera nepotul sechestrat, prezentând o cerere trimisă prin fax din Italia de mama naturală. De altfel martora S.P. declară că în perioada în care l-a vizitat pe minor după ce acesta a fost predat bunicii a purtat la telefon o discuţie cu martora nr. 1 care i-a relatat că a reuşit să scape din filiera celor inculpaţi, că şi-a găsit o persoană în Italia care o ajută, urmând să-şi refacă viaţa, intenţionând să-l ia şi pe minor în Italia, fapt care s-a şi întâmplat.

În cauză s-a încercat discreditarea martorei nr. 1 prin aceea că lipsa sa de sinceritate este dovedită cu înscrisul emis de Direcţia Pentru Protecţia Copilului aflat la dosar din care rezultă că în fapt martora nr. 1 a mai avut un copil pe care l-a născut în 1997 şi pentru care a fost instituită măsura de protecţie de încredinţare a acestuia unei familii, copilul fiind ulterior adoptat cu efecte depline. Faptul că mama martorei nr. 1 a susţinut că fiica sa nu a mai avut un alt copil, nu conduce automat la concluzia lipsei de veridicitate a relatărilor cuprinse în declaraţii. Fie mama martorei nr. 1 nu a cunoscut efectiv acest lucru (ne raportăm la anul 1997 ce nu a făcut obiectul cercetărilor, deoarece faptele ce fac obiectul cauzei au ca punct de pornire anul 1999), fie a negat acest fapt tocmai cu intenţia de a oferi cât mai puţine detalii asupra vieţii fiicei ei. Deducem acest fapt din reticenţa manifestată în faţa instanţei chiar ele martora nr. 1 care a refuzat succesiv să răspundă unor întrebări legate de modalitatea în care a reuşit să scape de filiera inculpaţilor şi să procedeze la recuperarea copilului său, reticenţă justificată dat fiind nu doar comportamentul adoptat de inculpaţi pe parcursul întregii perioade 1999-2005, dar şi ulterior când au făcut tot posibilul să identifice locaţia unde se află martora nr. 1 şi fiul acesteia. Reţinem în acest sens declaraţia mamei martorei nr. 1 care arată că după ce fiica ei împreună cu nepotul au plecat în Italia, a doua zi seara a fost vizitată de K.l. însoţit de 3 bărbaţi care au intrat în casă pentru a-l căuta pe minor. De asemenea din declaraţiile martorei nr. 1 reţinem că de la poliţia italiană aceasta a aflat că B.A. a apelat la autorităţile italiene susţinând în mod mincinos că este sora sa şi că este dispărută, evident în dorinţa de a afla unde se găseşte, pentru a continua să o oblige să practice prostituţia în continuare. Martora mai precizează că a aflat acest lucru de la poliţia italiană, care cunoştea unde locuieşte împreună cu prietenul său italian, iar poliţia a întrebat-o dacă are o soră pe numele B.A. deoarece aceasta o caută, martora spunându-le că aceasta nu este sora ei şi astfel nu a reuşit să o găsească.

Conduita agresivă a inculpatului K.l. (care constituie motivul esenţial pentru care martora nr. 1 mia denunţat mai repede autorităţilor situaţia în care se află) este dovedită şi prin declaraţiile făptuitorilor D.L. şi K.Z. Primul declară că în momentul de faţă îi este frică de inculpat, că a acceptat să-i prezinte fete pentru a fi duse de inculpat în străinătate pentru prostituţie tocmai pentru că nu a mai rezistat presiunilor la care a fost expus. Cel de-al doilea susţine că a fost sunat de inculpat când le ducea pe prostituate la gară pentru a le ajuta să revină în România, inculpatul striga la el, era nervos iar după o săptămână a fost sunat de o persoană care a afirmat că este fratele lui K.l. şi i-a adresat ameninţări spunându-i că pentru ceea ce a făcut concubina şi fiul său aflaţi în Oradea vor fi înecaţi în Crişul Repede.

Declaraţiile martorei nr. 1 se coroborează cu constatările specialiştilor care au întocmit în cauză cele două rapoarte de expertiză medico-legale mai sus enunţate, acte care confirmă susţinerile sale privind actele de agresiune la care au fost supuşi atât martora nr. 1 cât şi fiul ei minor. În esenţă din aceste acte medico-legale reţinem că în urma expertizării martorei nr. 1 s-a constatat că aceasta prezintă pe corp mai multe cicatrice produse după caz prin acţiunea unui corp înţepător, prin arsură termică posibil cu ţigara, prin acţiunea unui corp tăietor înţepător, leziunile de la antebraţ şi mâna dreaptă având caracter de autoapărare, adică victima a ridicat mâna respectiv palma în faţa cuţitului. Specialiştii au apreciat vechimea acestor cicatrici, ca fiind produse în: perioada anilor 1999- 2004. În ceea ce-l priveşte pe copilul minor al martorei nr. 1 s-a constatat că acesta prezintă cicatrici occipital, paramedian, frontal stânga, leziuni ce pot data din intervalul 1999-2004, leziuni produse prin lovire de/cu un corp dur.

Inculpatul susţine că după plecarea martorei nr. 1 în Italia nu a mai aflat nimic despre aceasta. Deşi s-a deplasat într-adevăr în Italia, această deplasare nu a avut nici o legătură cu martora nr. 1. Afirmaţiile sale sunt vădit nesincere în condiţiile în care relatările martorei potrivit cărora în octombrie 2004 inculpatul s-a deplasat în Italia pentru a prelua sumele de bani câştigate de ea şi martora nr. 2 (prilej cu care s-au întors în ţară) se coroborează cu evidenţele Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în ţară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoţită de inculpatul K.I.

Declaraţiile „martorei nr. 1" se coroborează cu declaraţiile „martorei nr. 2" care relatează aceleaşi fapte şi împrejurări şi se coroborează de asemenea cu evidenţele informatizate ale Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră. Din procesele-verbale încheiate rezultă că „martora nr. 1" a ieşit din ţară cu im microbuz la 16 ianuarie 2004, a intrat în ţară cu un autoturism în 09 februarie 2004, a ieşit din nou în 10 iunie 2004, a reintrat la 03 iulie 2004, iar după 6 zile la data de 09 iulie 2004 a ieşit din ţară cu un microbuz A intrat în ţară împreună cu inculpatul K.I. cu autoturismul marca A., proprietatea inculpatei B.A.M. în data de 08 octombrie 2004, a ieşit din nou din ţară singură la data de 14 octombrie 2004, după care la data de 07 noiembrie 2004, intră în ţară cu un autocar, împreună cu „martora nr. 2", iese din nou şi revine la 28 noiembrie 2004, iar în 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost dusă din nou în străinătate de către inculpatul K.I., cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proprietatea inculpatei B.A.M.

Chiar dacă martora nr. 2 nu poate oferi detalii privind persoana pentru care s-a prostituat în Italia şi care a beneficiat de sumele obţinute de ea, coroborând declaraţia acesteia cu cea a făptuitorului D.L. rezultă fără putinţă de tăgadă că acea persoană este K.l. Astfel martora nr. 2 declară că în 2004 D.L. a căutat-o şi pretextând că-i mai datorează sume de bani aferente unor cheltuieli de transport pe care le-a suportat în anii anteriori (2000-2002), când aceasta a plecat în Austria pentru a lucra ca şi dansatoare, i-a cerut plata acestor sume, în caz contrar, i-a cerut să plece în Italia unde urma să se prostitueze pentru un bărbat. D.L. pe de altă parte confirmă împrejurarea că, constrâns fiind de inculpatul K.l. a acceptat să-i prezinte acestuia una sau două tinere de la care a aflat ulterior că au practicat prostituţia în străinătate în folosul inculpatului.

Afirmaţiile „martorei nr. 1" se coroborează şi cu declaraţiile făptuitorului D.L., care şi acesta în perioada respectivă era implicat în infracţiuni de trafic de persoane [în prezent condamnat în baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, la 3 ani închisoare cu aplic. art. 86¹ şi 86²C. pen.]. Din declaraţiile făptuitorului rezultă că îl cunoaşte pe inculpatul K.I. şi ştie că la locuinţa inculpatului se afla cazată „martora nr. 1" împreună cu copilul ei minor, că tânăra practica prostituţia în folosul inculpatului K.I., ştie de asemenea că inculpatul o bătea în mod repetat pe „martora nr. 1", a văzut-o bătută, cu ochiul învineţit, făptuitorul declară că atunci când „martora nr. 1" în timp ce practica prostituţia în Oradea şi îl vedea pe inculpatul K.I. apropiindu-se în maşină, aceasta începea să tremure de frică. Remarcăm faptul că în faţa instanţei D.L. retractează tocmai acea parte a declaraţiei legată de violenţele la care cunoaşte că a fost supusă martora nr. 1 pe care de altfel a şi văzut-o bătută la ochi. De asemenea susţine că acea tânără practica într-adevăr prostituţia pentru K.l., dar nu era constrânsă de acesta ci o făcea de bunăvoie. Instanţa urmează să înlăture ca nesincere aceste reveniri ale martorului deoarece pe de o parte nu oferă nicio justificare plauzibilă a modificării declaraţiei dată în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte aceste noi susţineri sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză. Considerăm de altfel că există şi o explicaţie a poziţiei pe care martorul a înţeles să o adopte în faţa instanţei şi anume apreciem că şi-a modificat în parte declaraţia tocmai cu privire la unele aspecte esenţiale cauzei (menţinându-şi însă restul depoziţiei) de frică, atâta timp cât a fost victima unor violenţe fizice şi verbale din partea inculpatului, a fost terorizat de către acesta perioadă îndelungată, fiindu-i teamă şi în prezent de el.

Declaraţiile „martorei nr. 1" se coroborează de asemenea şi cu declaraţia făptuitorului K.Z.L., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, condamnat pentru trafic de persoane, la o pedeapsă de 5, 6 ani cu executare, prin sentinţa penală nr. 4/P/2008, în Dosar nr. 149/111/2006 a Tribunalului Bihor. Acesta declară că în cursul lunii ianuarie 2004, în timp ce se afla în Italia, a fost sunat de inculpatul K.I., care i-a spus că o va trimite pe „martora nr. 1" şi că inculpatul i-a cerut să o cazeze, pe aceasta. Declară că ştie că „martora nr. 1" a practicat prostituţia, iar banii îi păstra pentru inculpatul K.I., care o trimisese. Făptuitorul declară de asemenea că în timp ce le însoţea pe tinere să le trimită în ţară (atât pe „martora nr. 1", cât şi pe victimele sale), deoarece au fost evacuaţi de proprietarul italian al imobilului, în prezenţa sa „martora nr. 1" a vorbit la telefon cu inculpatul K.I., căruia i-a spus că se întoarce în ţară. Inculpatul a cerut, să vorbească la telefon cu făptuitorul K.Z.L., i-a reproşat acestuia că de ce o ajută pe „martora nr. 1" să vină în ţară, în loc să îi caute o altă chirie, că inculpatul era foarte nervos şi striga la telefon, iar ulterior făptuitorul declară că a fost sunat de o persoană care a spus că este fratele inculpatului K.I., care l-a ameninţat, spunându-i că pentru faptul că nu i-a căutat o altă chirie „martorei nr. 1" şi că a dus-o la gară, ajutând-o în acest mod să se întoarcă în ţară, îi va îneca în Crişul Repede pe concubina şi pe copilul minor al făptuitorului K.Z.L. Constatăm şi în ceea ce-l priveşte pe acest martor că în faţa instanţei dă o cu totul o altă conotatie relatărilor făcute în cursul urmăririi penale. Susţine că doar a dedus că tânăra trimisă de K.I. (este vorba de martora nr. 1) s-a prostituat pentru acesta şi i-a trimis banii acestuia, în timp ce, cu prilejul audierii la urmărire penală a precizat că banii îi erau trimişi de fată inculpatului K.I. în condiţiile în care acesta din urmă a trimis-o în Italia. Apreciem că în faţa instanţei martorul este nesincer în ce privesc aspectele esenţiale ce au legătura cu cauza, iar declaraţia de la urmărire penală reflectă adevărul. Poziţia pe care a adoptat-o în faţa instanţei este justificată în opinia noastră prin aceea că martorul a încercat să evite practic orice legătură a sa cu activitatea infracţională ce face obiectul cauzei. Această conduită de negare a avut-o de altfel şi cu prilejul soluţionării Dosarului nr. 6057/111/2009 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 182/2010 a Tribunalului Bihor având ca obiect rejudecare după extrădare a cauzei penale 149/111/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 4/2000 a Tribunalului Bihor prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2); art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, aşadar trafic de persoane majore şi minore. Considerăm că este esenţial a se puncta aici declaraţia martorei nr. 1 care arată că în perioada în care s-a prostituat în Montichiari alături de celelalte fete, J. (K.Z.L.) era un intermediar în sensul că acesta lua paşapoartele fetelor, iar apoi toţi banii câştigaţi, bani care evident trebuia să-i dea mai departe lui K.I. La un moment dat, potrivit declaraţiei martorei nr. 1 K. i-a cerut să nu-i mai predea banii lui J. deoarece avea bănuieli că J. fura din bani.

Declaraţia martorei nr. 1 se coroborează şi cu declaraţiile martorei nr. 3, chiar dacă acestea nu s-au cunoscut niciodată.

Astfel, declaraţia „martorei nr. 3" este relevantă sub aspectul împrejurărilor pe care le-a perceput personal, respectiv că în timp ce se afla împreună cu inculpatul la locuinţa făptuitoarei T.R.A., la sfârşitul lunii martie 2005, l-a auzit pe inculpatul K.I. care se certa şi striga prin telefon la o tânără, l-a auzit pe inculpat că acesta o ameninţa pe tânăra respectivă că îi va omorî copilul „dacă nu îi va face cât mai mulţi bani", tânăra respectivă fiind identificată ca fiind „martora nr. 1".

Declaraţiile „martorei nr. 1" se coroborează cu cele ale „martorei nr. 3" legat de preocupările făptuitoarei T.R.A. privind întocmirea unor documente false respectiv cu cazierul judiciar al acesteia transmis de autorităţile maghiare prin Punctul Comun de Contact A., din care rezultă că T.R.A. în cursul anilor 2003-2005 a fost condamnată la mai multe pedepse la închisoare cu suspendare pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată şi favorizare a infractorului prin comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Declaraţia „martorei nr. 1" se coroborează cu probele existente în Dosarul nr. 74/D/P/2009 (rechizitoriul din 06 iunie 2010 a DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea), din care rezultă că învinuitul S.C. în perioada 2003-2006 a săvârşit pe teritoriul Italiei infracţiuni de trafic de persoane, că acesta a fost extrădat în Italia, în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, în prezent condamnat definitiv la o pedeapsă de 22 ani închisoare, pe care o execută în Penitenciarul „I.C.R." din localitatea Opera - Milano, pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, deţinere ilegală de arme şi omor, constând în aceea că împreună cu C.G.E. - fost M., fost J. ş.a. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 74/D/P/2009), în zona Brescia, având o reţea extinsă de prostituţie, în noaptea de 21 din 22 ianuarie 2006, într-un scandal cu clanurile albaneze pentru supremaţia străzilor, folosind arme tăioase şi de foc, au ucis un cetăţean albanez şi au rănit grav un altul.

„Martora nr. 1" a recunoscut în fotografie şi pe numitele Ş.C. şi C.D.D. din Constanţa, care au fost identificate şi audiate în Dosarele nr. 74/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea (rechizitoriul din 06 iulie 2010), în care s-a reţinut faptul că în cursul lunii aprilie 2004, aceasta a ieşit fraudulos din ţară, prin utilizarea unui paşaport fals, precum şi în Dosarul nr. 67/D/P/2005 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea (rechizitoriul din 21 iunie 2007), prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.S. + 8 privind săvârşirea infrac. de trafic de persoane şi constituirea unui grup infracţional organizat, unde au fost identificate ca practicând prostituţia în Italia, zona Brescia.

Declaraţia „martorei nr. 1" se coroborează cu starea de fapt reţinută în ambele dosare de urmărire penală de mai sus.

În cauză la solicitarea inculpaţilor au fost audiate martorele D.D. - învăţătoare, respectiv M.C.E., M.G., F.I. (prietene, vecine sau cunoştinţe ale inculpaţilor), respectiv K.I. - tatăl vitreg al inculpatului, care au învederat faptul că martora nr. 1 şi fiul acesteia erau foarte mulţumiţi în perioada în care au locuit la inculpaţi, niciodată nu au constatat că cei doi au fost supuşi unor situaţii conflictuale au fost ameninţaţi sau agresaţi de inculpaţi. Martora nr. 1 a plecat de acasă, nu s-a mai interesat de minor, iar acesta din urmă a fost în permanenţă tratat ca şi ceilalţi copii ai inculpaţilor. În plus învăţătoarea D.D. afirmă că nimic din comportamentul minorului nu indica faptul că acasă ar fi fost supus unor situaţii deosebite, ca de exemplu, să fie agresat, maltratat sau lipsit de libertate prin constrângere. De copil se interesa B.A. care îi aducea la şcoală atât pe el, cât şi pe R., fiul inculpatei. De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse mai multe fotografii în care sunt surprinşi martora nr. 1 şi fiul ei, alături de ceilalţi membri ai familiei (inculpaţi şi copii acestora), fiind vizionată şi o casetă pe care apare filmată o petrecere de familie în aer liber.

Apreciem că nici declaraţiile martorelor mai sus enunţate, nici pozele, nici vizionarea casetei nu dovedesc perfecta armonie în care martora nr. 1 şi fiul acesteia ar fi trăit alături de ceilalţi membrii ai familiei inculpaţilor. Aşa cum s-a arătat mai sus, declaraţia martorei nr. 1 nu este singulară (pentru a putea fi interpretată ca o eventuală răzbunare din partea acesteia — explicaţie oferită de ambii inculpaţi în interogatoriu) ci se coroborează nu doar cu celelalte probe testimoniale (mama martorei nr. 1, martora nr. 2, martora nr. 3, K.Z., D.L.) ci şi cu actele medicale ce atestă că atât martora nr. 1 cât şi fiul ei au fost victimele unor agresiuni, prezentând cicatrici ce pot data din perioada 1999-2004. Mai mult, deşi se susţine că, copilul martorei nr. 1 era un copil perfect normal cu rezultate bune la învăţătură, fără probleme de integrare, actele emise de autorităţile italiene dovedesc contrariul. În Italia, minorul a fost diagnosticat cu sindrom de stres postraumatric, are des coşmaruri, îi este frică că persoana care l-a ţinut închis se va întoarce, are dificultăţi la învăţătură, are probleme de comportament la şcoală şi halucinaţii de auz (auzea trecând elicoptere din care trăgea cineva, care nu existau în realitate). Pentru aceste considerente minorul a fost de altfel încadrat în situaţie de handicap, având stabilit un plan educaţional individualizat, cuprinzând un orar deosebit faţă de ceilalţi copii.

Probele mai sus expuse şi analizate dovedesc fără nici un dubiu vinovăţia inculpaţilor de a o recruta şi caza o durată de 6 ani în perioada 1999-2005 pe „martora nr. 1" şi pe copilul minor al acesteia, profitând de situaţia de vulnerabilitate a acestora, amăgind-o cu rea credinţă pe „martora nr. 1", iniţial cu faptul că ei de fapt doresc doar să o ajute şi să scape de violenţele cauzatoare de suferinţe fizice la care era supusă martora de către fiul concubinului mamei acesteia, după care ameninţând-o că îl vor chema pe fostul agresor ca să o bată, cunoscând că martorei îi era foarte frică de acesta, precum şi fapta ulterioară a inculpaţilor de a o constrânge prin ameninţări, violenţe repetate şi loviri aplicate de inculpaţi atât „martorei nr. 1", cât şi copilului minor al acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţie.

Aceleaşi probe dovedesc fapta inculpaţilor care în perioada 1999 - aprilie 2005, profitând de minoritatea „copilului minor al martorei nr. 1" (născut în anul 1995), l-au lipsit pe acesta de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria sa voinţă sau cu voinţa mamei sale, amăgindu-l că mama sa le datorează o sumă mare de bani, l-au lovit şi ameninţat, l-au supus unor suferinţe fizice şi psihice, care au periclitat dezvoltarea sa ulterioară, faptă săvârşită cu intenţie în scopul de a o obliga pe „martora nr. 1" la practicarea prostituţiei.

Coroborând declaraţiile martorei nr. 2 cu declaraţiile martorului D.L., respectiv ale martorei nr. 1 apreciem dovedită vinovăţia inculpatului K.I. care în vara anului 2004 l-a obligat prin ameninţări pe făptuitorul D.L. să o inducă în eroare pe „martora nr. 2", pe care după ce a recrutat-o în acest mod, inculpatul a trimis-o în Italia la „martora nr. 1", în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, unde odată ajunsă a practicat prostituţia în folosul inculpatului o perioadă de 3 luni.

Coroborând declaraţiile martorei nr. 3 cu declaraţiile martorei S.N.I. (citită în instanţă dată fiind imposibilitatea audierii acesteia) apreciem dovedită vinovăţia inculpatului de a le recruta prin fraudă şi înşelăciune pe acestea în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Având în vedere că infracţiunile de trafic de persoane comise de inculpatul K.I. au fost săvârşite asupra mai multor subiecţi pasivi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, activitatea sa infracţională se circumscrie infracţiunii unice de trafic de persoane în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului K.l., instanţa constată că declaraţia martorei nr. 1 se coroborează cu aspectele reţinute în procesul verbal de constatare întocmit în data de 25 februarie 2007, din care rezultă că în jurul orei 07;00 solicitaţi să vină la faţa locului urmare a unui eveniment rutier, lucrătorii de poliţie au identificat conducătorul auto vinovat de producerea tamponării ca fiind K.l., persoană care a prezentat buletinul de identitate şi permisul de conducere. Potrivit înscrisului aflat la dosar, permisul respectiv figura ca fiind emis de autorităţile din Ungaria, înscris aflat în copie la dosar, din care rezultă că ar fi fost emis la data de 12 iulie 1994, cu valabilitate până la data de 12 iulie 2009.

În cauză Serviciul Poliţiei Rutiere Bihor s-a adresat părţii ungare pentru a se verifica autenticitatea acestui înscris, iar din adresa din 12 august 2009 rezultă că, potrivit bazelor de date ale acestor autorităţi, pe numele inculpatului apare ca fiind eliberat în mod legal un permis de conducere, abia la data de 18 mai 2009 cu valabilitate până la data de 18 mai 2019.

În legătură cu infracţiunea de uz de fals inculpatul recunoaşte în cursul urmării penale că este posesor al unui permis de conducere maghiar pe care l-a obţinut în Budapesta în cursul anului 2009 şi că înainte de obţinerea acestui permis maghiar el nu a posedat nici un permis de conducere. În faţa instanţei de judecată confirmă faptul că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 a prezentat un permis de conducere eliberat de autorităţile maghiare despre care însă nu avea cunoştinţă că este fals, fiind pe deplin încredinţai că l-a obţinut în condiţii legale.

Remarcăm, vis a vis de declaraţiile inculpatului inconsecvenţa sa în legătură cu deţinerea în mod legal a unui permis de conducere eliberat de autorităţile maghiare, comunicarea ce parvine de la acest autorităţi, constituind proba esenţială ce atestă faptul că permisul de conducere pe care l-a arătat lucrătorilor de poliţie în dimineaţa zilei de 25 mai 2007 era fals, atâta timp cât este deţinătorul legal al unui permis de conducere abia din 18 mai 2009.

Faţă de cele de mai sus, concluzionăm ca fiind dovedită fapta inculpatului care în dimineaţa zilei de 25 februarie 2007, în urma implicării sale într-un eveniment rutier, conducând sub influenţa alcoolului a prezentat permisul de conducere, aparent eliberat de autorităţile maghiare, cunoscând că este fals.

Sub aspectul infracţiunii de spălare de bani reţinută în actul de sesizare instanţa retine următoarele:

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziţionat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C., cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care i-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpatul a achiziţionat apartamentul situat în Oradea sţr. L.V., unde ambii inculpaţi şi-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V., cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă şi din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. şi din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

Din adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Oradea, rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale cu privire la cele două imobile mai sus enunţate respectiv autoturismul A., inculpatul declară că în anul 2000 sau 2001 a cumpărat apartamentul cu două camere situat în Oradea, str. P.C., cu suma de 8000 dolari S.U.A. L-a vândut după 4-5 ani de la cumpărare cu 55.000 euro, bani cu care, în urmă cu 2 ani şi-a cumpărat apartamentul situat în Oradea, str. L.V. pe care îl ocupă şi în prezent. Cât priveşte autoturismul, acesta a fost cumpărat de el şi concubina sa în 2004 cu aprox. 13.000 euro. Toţi banii pe care i-au investit în cumpărarea apartamentului şi maşină proveneau din banii pe care i-au câştigat din activităţile comerciale pe care le-a desfăşurat la o tarabă închiriată în Budapesta, în plus l-au ajutat mama care lucra ca infirmieră la un spital din Budapesta şi tatăl care era mic meseriaş în Cartierul V. din Oradea: Spre deosebire de inculpat, coinculpata B.A. declară că a cumpărat autoturismul A. doar cu banii primiţi de la tatăl ei în urma vânzării unui imobil şi împărţirii preţului între cele 3 fiice între care şi ea. Inculpata precizează totodată că, concubinul său K.I. nu a ajutat-o cu nicio sumă de bani la achiziţionarea acestui autoturism.

În faţa instanţei inculpatul K.I. declară că în 1990 mama sa i-a lăsat un apartament situat pe str. A. pe care l-a vândut în anul 1991, fără a putea preciza preţul obţinut, specificând însă că banii i-au rămas lui în integralitate. În privinţa apartamentului situat pe str. P.C. declară că l-a cumpărat cu aproximativ 8000- 8600 dolari SUA, la cumpărarea acestuia fiind substanţial ajutat de tatăl său care a plătit 3000-4000 dolari, restul i-a pus el. Ulterior a vândut acest apartament, iar preţul obţinut a fost suficient pentru cumpărarea apartamentului situat în strada L.V. unde locuieşte şi în prezent.

În faţa instanţei inculpata B.A. declară că în perioada 2001-2002 tatăl ei a vândut o casă iar preţul obţinut l-a împărţit ei şi surorilor sale, inculpatei revenindu-i 13.000-14.000 euro, sumă cu care a cumpărat autoturismul A. Mai precizează că în intervalul 1999-2004 concubinul ei avea un butic în Budapesta, ambii ocupându-se cu acte de comerţ, inclusiv vânzarea de produse la piaţa de vechituri. Apartamentul, situat pe str. P.C. a fost cumpărat cu 8000 dolari SUA din care 4000 îi aveau strânşi din activitatea de comerţ, iar diferenţa le-a dat-o tatăl inculpatului K.I.

Raportat la conţinutul declaraţiilor inculpaţilor date în cursul urmării penale remarcăm faptul că acestea se contrazic esenţial cu privire la provenienţa banilor utilizaţi la achiziţionarea autoturismului A. Astfel, inculpatul K.I. susţine că au folosit economiile lor personale fiind ajutaţi şi de mama respectiv tatăl său, în timp ce coinculpata arată că, concubinul ei nu a contribuit cu nicio sumă, vehiculul a fost cumpărat cu bani proveniţi de la tatăl ei.

Din declaraţia martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale şi menţinută în faţa instanţei rezultă că în întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpaţi au beneficiat de sume de aproximativ 150.000 de euro, obţinuţi de aceasta din practicarea prostituţiei, iar „martora nr. 2" apreciază suma obţinută de ea de aproximativ 3.000 de euro. Potrivit relatărilor martorei nr. 1 în întreaga perioadă mai sus enunţată inculpaţii nu au avut nici un loc de muncă, iar din banii luaţi de la aceasta ca urmare a obligării la practicarea prostituţiei inculpaţii au achiziţionat cele două apartamente situate în Oradea şi o maşină, asta în condiţiile în care în cursul anului 1999 când a determinat-o să practice prostituţia în folosul lor, nu aveau nici autoturism şi nici locuinţă.

Susţinerile martorei sunt confirmate de adresa din 01 octombrie 20010 a Administraţiei Finanţelor Publice a mun. Oradea, din care rezultă că în perioada 2000-2010, inculpatul K.I. figurează cu venituri din salarii doar pe anul 2008, cu suma de 406 RON şi pe anul 2009 în sumă de 1008 RON, în ceilalţi ani aferenţi perioadei, acesta nu figurează cu venituri impozabile, iar inculpatul B.A.M. nu figurează cu venituri impozabile în perioada 2000-2010.

Deşii inculpaţii au susţinut în instanţă că apartamentul situat pe str. P.C. a fost cumpărat din bani proveniţi pe de o parte din economii personale, iar pe de altă parte de la tatăl natural al inculpatului K.I. (este vorba de 3000-4000 dolari SUA) aceste împrejurări nu au fost dovedite cu înscrisuri sau probe testimoniale). Martorul K.J. (tatăl vitreg al inculpatului) dă vagi relaţii cu privire la faptul că inculpatul ar avea un butic în Budapesta, fără alte precizări privind câştigul obţinut, astfel că, în lipsa unor înscrisuri care să susţină aceste afirmaţii, apreciem că depoziţia sa nu are nici o valoare probatorie.

În privinţa autoturismului A., ce figurează pe numele inculpatei B.A. în cauză a fost audiat tatăl acesteia – B.I. care susţine că a vândut două imobile şi toţi banii obţinuţi din vânzare, i-a împărţit celor 3 fiice printre care şi inculpata căreia i-a revenit 10.000-11.000 euro, bani pe care martorul cunoaşte că au fost folosiţi de aceasta pentru a-şi cumpăra autoturismul în cursul anului 2003. În acest sens la dosarul cauzei au fost depuse contractul de vânzare-cumpărare datat 14 iulie 2000 ce atestă vânzarea unui imobil cu suma de 80.000 RON, respectiv contractul de vânzare-cumpărare datat 28 noiembrie 2001 ce atestă vânzarea unui al doilea imobil cu suma de 40.000 RON.

Remarcăm faptul că actele de vânzare-cumpărare ale celor două imobile sunt datate 2000 respectiv 2001, iar martorul B.I. declară că nu poate estima intervalul de timp scurs dintre vânzarea imobilelor şi achiziţionarea autoturismului. Acest autoturism a fost cumpărat la 4 respectiv 3 ani raportat, la data încheierii celor două contracte, mai mult inculpaţii au dat declaraţii contradictorii privind provenienţa banilor utilizaţi la achiziţionarea autoturismului. În acest împrejurări instanţa consideră că declaraţia martorului B.I. audiat numai în faţa de cercetare judecătorească este evident una pro causa şi raportat la intervalul de timp scurs între vânzarea celor două imobile şi cumpărarea autoturismului apreciem că în cauză inculpata nu a făcut dovada achiziţionării bunului cu banii pe care i-ar fi primit de la tatăl ei.

Faţă de ce cele ce preced considerăm că probatoriul administrat în cauză dovedeşte fapta inculpaţilor care au utilizat banii obţinuţi din exploatarea sexuală a martorei nr. 1 (respectiv inculpatul K.I. banii obţinuţi din exploatarea martorei nr. 2) achiziţionând iniţial apartamentul de pe str. P.C. pe care apoi l-au vândut, achiziţionându-l pe cel de pe strada L.V. unde locuiesc în prezent (al cărui proprietar figurează inculpatul), respectiv un autoturism A. al cărui proprietar figurează inculpata.

Nu împărtăşim punctul de vedere exprimat în dosarul penal nr. 3615/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexată concluziilor scrise) conform căreia subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani este întotdeauna altul decât subiectul activ al primei infracţiunii din care provin banii ori bunurile respective.

Deşi este adevărat că formulările din Legea nr. 656/2002 nu sunt suficient de clare, chiar şi aşa se poate desprinde concluzia că legea nu exclude pe autorul infracţiunii principale de la calitatea de autor şi al infracţiunii de spălare a banilor. Sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" poate fi interpretată şi în legătură cu poziţia psihică a autorului infracţiunii principale; acesta nu va putea fi autor al infracţiunii, nici principală, nici secundară, dacă s-ar afla în eroare de fapt asupra caracterului penal al faptei săvârşite. De altfel cel mai frecvent autorul infracţiunii principale se ocupă de ascunderea, de reciclarea produselor obţinute prin infracţiune. Numai în cazuri mai complexe recurge la persoane intermediare.

De altfel, în sens contrar celor reţinute în decizia nr. 3615/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat soluţii de speţă mult mai recente - decizia nr. 1578/2009 din 29 aprilie 2009 pronunţată în Dosar nr. 8145/30/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia inculpatul a fost condamnat printre altele pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2011 în concurs cu art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, respectiv decizia nr. 4072/2008 pronunţată în şedinţa publică din 09 decembrie 2008 în Dosarul nr. 1989/42/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în concurs cu art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pornind de la conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, aşa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare de bani fapta de a dobândi, deţine sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Este evident în raport cu acest conţinut constitutiv că, pentru existenţa infracţiunii, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerinţe şi anume: să existe activitatea de dobândire, de deţinere sau folosire de bunuri şi a doua condiţie, să cunoască faptul că provin din săvârşirea de infracţiuni.

În speţă, se constată că aceste condiţii sunt realizate cumulativ, deoarece inculpaţii în calitate de concubini, care locuiau şi se gospodăreau împreună au cunoscut că apartamentele şi autoturismul provin din banii obţinuţi în principal de „martora nr. 1", din prostituţie cât şi din valorificarea reciprocă a banilor obţinuţi de celălalt concubin din comiterea infracţiunii de trafic de persoane, infracţiune concepută şi realizată împreună prin acte materiale comune sau separate.

Nu se poate discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de inculpaţi atâta timp, cât în cazul infracţiunilor de trafic de persoane inculpaţii au urmărit obţinerea unor foloase materiale prin constrângere la exploatarea sexuală, iar prin infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 se urmăreşte în primul rând şi obligatoriu spălarea de bani şi poate subsecvent, dar nu obligatoriu şi obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

Faţă de cele de mai sus apreciem dovedită fapta inculpaţilor K.I. şi B.A.M. de a dobândi primul un apartament situat în Oradea, pe care ulterior l-a înstrăinat, iar din banii rezultaţi a achiziţionat apartamentul situat în Oradea str. L.V. (fost Z.R.), unde cei doi inculpaţi şi-au stabilit domiciliul, iar inculpata B.A. a achiziţionat autoturismul A., cunoscând amândoi că banii au fost obţinuţi din practicarea prostituţiei de către victime, în principal de către „martora nr. 1", disimulând caracterul ilicit al a banilor prin transformarea lor în alte bunuri (apartament şi autoturism), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 53/2008.

Veridicitatea afirmaţiilor martorei nr. 1 (cu privire la care inculpaţii au declarat constant că doreşte să se răzbune, asta în condiţiile în care a trăit cu inculpatul K.I. şi nu a acceptat niciodată ideea împăcării acestuia cu B.A.) este încă o dată probată în cauză prin activităţile infracţionale pe care inculpaţii le-au desfăşurat pe teritoriul Italiei.

La ultimul termen de judecată au fost depuse cazierele inculpaţilor emise de autorităţile italiene. Este adevărat că din cazierul inculpatei rezultă că faţă de aceasta nu a fost pronunţată o hotărâre de condamnare. Cu toate acestea considerăm nu lipsite de relevanţă conţinutul adreselor I.G.P.R.-Centrul de Cooperare Internaţională, aflate atât la dosarul de u.p. cât şi la dosarul instanţei. Astfel, din adresa din 03 decembrie 2010, rezultă că în baza de date a autorităţilor italiene inculpata B.A. este cunoscută cu antecedente penale în Italia, respectiv pentru prostituţie, imigraţie clandestină (01 ianuarie 2007), identitate falsă (04 septembrie 2006). Din aceeaşi adresă rezultă că din data de 16 noiembrie 2010 B.A. este cunoscută de către autorităţile italiene sub numele de D.L. Reţinem că martora nr. 1 a declarat că a fost instruită de inculpat să utilizeze pe teritoriul Italiei numele fals de D.I. Conţinutul acestei comunicări este confirmat şi de adresa din 18 noiembrie 2011 din care rezultă că inculpata este un subiect cunoscut în Italia, unde a fost de mai multe ori identificată cu ocazia unor controale de poliţie şi în special: la 01 septembrie 2006, a fost arestată pentru imigraţie ilegală, ultraj la adresa unui funcţionar şi atestarea falsă a identităţii, ulterior la 04 deptembrie 2006, fiindu-i emis de către chestorul provinciei Pescara, (regiunea Abruzzo) un ordin de părăsire a teritoriului naţional italian. Ordinul a fost revocat la 01 ianuarie 2007, întrucât măsura nu mai era aplicabilă cetăţenilor unui stat care a intrat în U.E.; la 28 octombrie 2006 a fost semnalată de către brigada mobilă din cadrul chesturii din Brescia (provincia Brescia/regiunea Lombardia) pentru activitatea de prostituţie, fiind denunţată potrivit art. 3 din 1.75/1958; ultimul control la care a fost supusă datează din 13 aprilie 2011, ca fiind efectuat de personalul comisariatului de poliţie din Senigalia (provincia Ancona/ regiunea Marche), ocazie cu care a fost găsită în compania cetăţeanului albanez Z.E., născut la 23 ianuarie 1979, care are numeroase antecedente penale.

Remarcăm de asemenea faptul că, inculpata (alături de inculpat K.I.) a făcut obiectul cercetărilor de către S.M. din Brescia în aprilie 2005, când au fost cercetaţi în legătură cu sesizarea penală formulată de martora nr. 1.

Apreciem că, cele mai sus expuse dovedesc încă o dată că inculpata a făcut obiectul cercetărilor penale pe teritoriul Italiei (prostituţie, imigraţie clandestină, identitate falsă). Relevant este şi conţinutul sentinţei nr. 2519 din 04 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Brescia (depusă în termenul de pronunţare alăturat concluziilor scrise formulate de apărătorii inculpaţilor). Din lecturarea acesteia reţinem că, în cauză obiectul cercetărilor l-au făcut ambii inculpaţi şi cu toate că doar inculpatul K.I. a fost găsit vinovat, in considerente se subliniază interesul deosebit pe care B.A. l-a manifestat faţă de situaţia martorei nr. 1, făcând eforturi de a afla locul unde aceasta se găseşte. La pagina 3 din traducerea legalizată, ataşată la concluziile scrise constatăm că în fapt se reţine că, în cursul anchetelor s-au primit două scrisori recomandate: prima, adresată carabinierilor din Brescioa, în care un anume avocat Fl.C., cu birou în Milano, pentru B.A.M., a trimis două fotografii ale doamnei S.E.E. (este vorba de martora nr. 1), evocând conversaţii telefonice care avuseseră loc anterior şi anunţând dispariţia femeii (indicată ca fiind sora doamnei B.); a doua primită de carabinierii din Mazzano, prin acelaşi avocat F.C., înainta denunţarea dispariţiei cetaţenei românce B.A., indicând-o pe aceasta ca soră a doamnei S.E.E. În această scrisoare, expeditorul oferea ultima adresă de domiciliu a doamnei S., (hotel M. din Molineto din Mazzano) şi datele de telefonie mobilă ale femeii, specificând că aceasta din urmă se prostitua şi indicându-l pe un anume domn, A.S., cetăţean albanez, ca subiect asupra căruia trebuiau să se concentreze cercetările. În urma verificărilor efectuate de poliţişti, acest domn avocat F.C., s-a dovedit a fi un profesionist inexistent.

Concluzionând asupra celor două înscrisuri, judecătorul remarcă interesul anormal al doameni B. faţă de partea vătămată şi consideră că aceasta este „legată" de acuzatul K.I., dacă se ia în considerare faptul, că, K. a fost supus arestului pentru exploatarea în Italia a doamnei B., iar aceasta din urmă a fost reţinută în arest în acelaşi context.

Aspectele reţinute în hotărârea pronunţată de statul străin, confirmă încă o dată caracterul sincer al conţinutului declaraţiei martorei nr. 1, care constant a relatat faptul că în perioada în care se afla deja sub protecţia autorităţilor, inculpata B.A. a apelat ia poliţie italiană, a susţinut în mod mincinos că este soră cu martora nr. 1, declarând-o dispărută, solicitând a se depune eforturi pentru a afla locul unde se găseşte.

În ceea ce-l priveşte pe inculpat K.l., deşi acesta susţine în interogatoriu că a fost arestat pe teritoriul Italiei, fără a avea însă nicio legătură cu martora nr. 1 susţinerile sale sunt contrazise de comunicarea din 01 decembrie 2010 a Punctului de Contact Oradea din cadrul I.G.P.F., din care rezultă că numitul K.I. a fost arestat de către autorităţile de poliţie italiene pentru favorizarea prostituţiei la data de 28 octombrie 2006, eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, iar din Nota din 13 aprilie 2007 a Consulatului General a României la Milano, rezultă că inculpatul a fost cercetat de către S.M. din cadrul Chesturii din Brescia în cursul lunii aprilie 2005, victima acestora a fost identificată de poliţia italiană în persoana „martorei nr. 1”. În plus din adresa din 18 noiembrie 2011 al I.G.P.R. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, instanţa reţine că faţă de acesta s-a pronunţat o hotărâre de condamnare de către tribunalul din Brescia la data de 04 iunie 2009, pentru favorizarea intrării clandestine şi complicitate la exploatarea prostituţiei. Faţă de conţinutul acestei adrese, apărătorii aleşi ai inculpatului au solicitat şi li s-au acordat două termene de judecată pentru a face demersurile necesare pentru a intra în posesia acestor sentinţe. întrucât nu s-au conformat în cadrul celor două termene de judecată acordate, cauza a fost dezbătură pe fond la data de 05 aprilie 2012.

Cu prilejul formulării şi depunerii concluziilor scrise, apărătorii aleşi au anexat şi documentul respectiv, pentru a evidenţia faptul că, hotărârea de condamnare este pronunţată în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată pe teritoriul Italiei, de inculpat K.l., vis-a-vis de exploatarea sexuală a martorei nr. 1, posibil şi a martorei nr. 2 din prezenta cauză. Faţă de considerentele hotărârii de condamnare depusă de apărătorii aleşi, se solicită să se constatate că inculpatul nu poate fi condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă reţinută ca fiind desfăşurată pe teritoriul Italiei. Se invocă art. 4 al Protocolului nr. 7/1984 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, principiu potrivit căruia „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat, pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat, sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale ale acestui stat. Evident acest principiu nu este incident în cauză, atâta timp cât se face vorbire în enunţ de jurisdicţiile aceluiaşi stat, ori în speţă inculpatul a făcut obiectul unei judecăţi penale în Italia, iar prezentul dosar este judecat de o instanţă din România, nemaivorbind de faptul că în prezenta cauză, infracţiunea de trafic de persoane vizează teritoriul României şi teritoriul Italiei, iar pe teritoriul Italiei, vizează exploatarea a trei victime.

Inculpatul nu a depus în timpul cercetării judecătoreşti hotărârea de condamnare mai sus enunţată (deşi s-au acordat două termene în acest sens) şi nici nu a uzat de dispoziţiile art. 131 ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, articol ce reglementează recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, recunoaştere ce se poate face pe cale principală sau incidentală, doar în urma sesizării formulată de procuror sau condamnat.

Prin urmare, atâta vreme cât această hotărâre nu a fost recunoscută de autorităţile judiciare din România, nu poate fi invocat nici principiul ce reglementează dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, nici principiul autorităţii de lucru judecat. Oricum, starea de fapt expusă în hotărârea de condamnare pronunţată pe teritoriul Italiei, cuprinde doar o mică parte a activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei, inculpatul fiind învinuit de infracţiunea de trafic de persoane, desfăşurată atât pe teritoriul României, cât şi a Italiei, având ca subiect pasiv 4 victime, infracţiune căreia i se alătură alte 3 infracţiuni.

În actul de sesizare al instanţei se reţine că inculpatul K.I. ar fi săvârşit faptele de trafic de persoane şi lipsire de libertate în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 3028/1997 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. 2274/1995 la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare, încarcerat la 18 ianuarie 1995, eliberat condiţionat la 04 iulie 1995 cu un rest rămas neexecutat de 222 zile.

Prin decizia penală nr. 13/R din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Bihor a admis recursul condamnatului K.l., a casat sentinţa penală nr. 1217 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Oradea şi a dispus admiterea cererii de reabilitare judecătorească formulată de acesta de sub efectul pedepselor de 1 an 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1441/1991 a Judecătoriei Oradea respectiv 1 an 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3028/1997 a Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 38 C. pen. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea. În aceste condiţii instanţa consideră că atât timp cât s-a pronunţat o hotărâre prin care s-a dispus reabilitarea judecătorească a inculpatului K.l., condamnarea anterioară nu mai atrage starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. indicată în actul de sesizare al instanţei la încadrarea juridică dată faptelor de trafic de persoane în formă continuată şi lipsire de libertate în mod ilegal. Ca urmare instanţa va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 37 lit. b) C. pen., schimbare pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 05 aprilie 2012.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a dispus conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii K.l. şi B.A.M. solicitând desfiinţarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune achitarea inculpaţilor conform art. 11 pct. 2 lit. a) a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 35/A din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea formulată de I.P.J. Bihor - Serviciul cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative, însuşită de către D.I.I.C.O.T. Oradea ca neîntemeiată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpaţii K.l. şi B.A.M., împotriva sentinţei penale nr. 84 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o menţine în întregime.

Au fost obligaţi apelanţii să plătească în favoarea statului suma de câte 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelurile formulate de inculpaţi sunt neîntemeiate şi, în consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să fie respinse.

S-a arătat că din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă în fapt că, la data de 26 februarie 2007, lucrători din cadrul BCCO Oradea s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul K.I. în perioada 1999-2005, a racolat mai multe tinere pe care prin violenţă şi ameninţare le-a supus exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituţiei atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Italiei.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au fost identificate trei astfel de tinere care au solicitat protecţie prin atribuirea unei alte identităţi, astfel potrivit art. 86¹ C. proc. pen., le-au fost atribuite identităţile de: „Martora nr. 1", „Martora nr. 2" şi „Martora nr. 3". Deoarece în cauză s-a impus audierea mamei naturale a „Martorei nr. 1", acesteia i-a fost atribuită identitatea protejată de „Mama Martorei nr. 1" şi de asemenea în cauză s-a impus examinarea medico-legală a copilului minor al „Martorei nr. 1", pentru a fi evidenţiate pe corpul acestuia leziunile produse prin violenţe de către cei doi inculpaţi, acestuia, i-a fost atribuită identitatea de: „Copilul minor al martorei nr. 1".

I. S-a reţinut că în cursul anului 1999 „Martora nr. 1" locuia împreună cu fiul său minor şi mama într-un imobil situat în Oradea. Fiul concubinului mamei sale, în urma eliberării din penitenciar venea în mod repetat la locuinţa respectivă prilej cu care, aflat în stare de ebrietate o agresa atât pe martora nr. 1, cât şi pe mama acesteia. Fiul concubinei mamei martorei nr. 1 era prieten cu inculpatul K.l. în contextul în care se cunoscuseră în penitenciar, iar martora nr. 1 a aflat că primul enunţat a vândut-o inculpatului K.l. pentru suma de 1.000.000 ROL. În aceste împrejurări martora nr. 1 a fost predată inculpatului K.I. şi concubinei acestuia în persoana inculpatei B.A.M., care au cazat-o la locuinţa lor din Oradea şi au obligat-o să practice prostituţia în zona Grădinii Zoologice din Oradea, ameninţând-o că dacă refuză o vor da din nou pe mâna fiului violent al concubinului mamei, cunoscând că tinerei îi era foarte frică de acesta.

După câteva zile, profitând de faptul că „martora nr. 1" era îngrijorată că fiul său minor, în vârstă de 4 ani, a rămas cu „mama martorei nr. 1", unde era expus violenţelor, cei doi inculpaţi au convins-o pe aceasta şi s-au deplasat împreună la domiciliul mamei martorei, de unde l-au luat pe „copil minor al martorei nr. 1" şi l-au adus să locuiască împreună cu mama „martora nr. 1" la locuinţa inculpaţilor. În realitate cei doi inculpaţi urmăreau ca prin cazarea minorului să o constrângă pe „martora nr. 1" să practice prostituţia în folosul lor, în condiţiile în care nici unul din inculpaţi nu aveau nici o altă sursă de venit.

Este de menţionat că împreună cu inculpaţii locuiau şi cei doi copii minori ai inculpaţilor, fiecare minor provenind din alte relaţii ale inculpaţilor, copii fiind de vârste apropiate cu „copilul minor al martorei nr. 1".

Ulterior „martora nr. 1" la data respectivă în vârstă de 20 de ani, a început să practice prostituţia în Oradea ameninţată fiind de inculpaţii K.I. şi B.A., iniţial ameninţările aşa cum s-a arătat constau în chemarea fiului concubinului mamei, iar ulterior „martora nr. 1" a fost constrânsă să practice prostituţia până în anul 2005 prin violenţe, loviri şi ameninţări aplicate atât martorei cât şi copilului ei minor de către ambii inculpaţi.

Astfel, ambii inculpaţi au trimis-o pe „martora nr. 1" în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice, impunându-i acesteia să nu vină acasă până când nu câştigă din practicarea prostituţiei iniţial o sumă minimă de 500.000 ROL. La scurt timp inculpaţii au aflat că alte tinere care practicau prostituţia în aceeaşi zonă câştigă sume mai mari şi i-au impus „martorei nr. 1" să nu vină acasă fără 1.500.000 ROL şi ulterior fără 3.000.000 ROL/noapte, toate sumele de bani „martora nr. 1" trebuia sale predea inculpaţilor.

S-a reţinut că datorită faptului că „martora nr. 1" a constatat că cei doi inculpaţi îi aplică rele tratamente copilului ei minor, atât în prezenţa cât şi în absenţa sa, că amândoi îl pedepseau înfometându-l, strigând la el şi reproşându-i că mama lui nu a câştigat sume de bani suficiente pentru a-i cumpăra de mâncare, „martora nr. 1" le-a spus inculpaţilor că îşi ia copilul şi pleacă de la locuinţa lor, împrejurări în care inculpatul K.I. a bătut-o foarte tare pe „martora nr. 1", folosind un cablu, a ameninţat-o că îi taie gâtul atât ei cât şi fiului său minor, a ars-o pe corp cu ţigara aprinsă, i-a înfipt în umărul stâng o şurubelniţă.

S-a arătat că în întreaga perioada 1999-februarie 2005, amândoi inculpaţii şi-au format un obicei din a o bate invocând diferite motive, de multe ori în prezenţa minorului, pentru a-i înfrânge voinţa şi a o obliga la practicarea prostituţiei. A existat o împrejurare când inculpatul a intenţionat să înfigă un cuţit în „copilul minor al martorei nr. 1", martora declară că şi-a întins mâna dreaptă ca să-l protejeze, iar inculpatul a tăiat-o cu cuţitul pe antebraţul drept, în alte împrejurări a tăiat-o cu cuţitul în palma dreaptă.

Toate aceste violenţe au fost de natură să inducă victimei o puternică teamă şi a fost astfel constrânsă moral şi fizic să continue să fie o sursă de venit pentru inculpaţi prin practicarea prostituţiei, iniţial pe raza mun. Oradea. În această perioadă, într-o noapte a fost dusă de către un pretins client cu maşina într-o pădure din apropierea staţiunii Băile Felix, unde a fost violată de 7 persoane, i-a spus inculpatului K.I. că îi este teamă sa mai practice prostituţia şi i-a cerut acestuia să o protejeze însoţind-o pe timp de noapte, însă inculpatul nu a fost de acord, i-a spus să se protejeze singură, nu a lăsat-o să reclame violul la organele de poliţie pentru a nu i se descoperi activităţile infracţionale şi a bătut-o pe „martora nr, 1".

În condiţiile mai sus expuse, martora a practicat prostituţia în România în perioada 1999-2004.

În cursul anului 2000, inculpatul K.I. i-a spus „Martorei nr. 1" că intenţionează să o transporte în Spania, în vederea practicării prostituţiei, spunându-i că deja a învăţat „meserie" şi va câştiga mai mulţi bani, a însoţit-o la serviciul paşapoarte, a achitat toate taxele necesare în vederea obţinerii unui paşaport turistic pentru martoră, însă ulterior i-a spus că s-a certat cu prietenii săi din Spania.

Ulterior inculpatul K.I. a decis să o trimită în Italia, context în care în cursul lunii ianuarie 2004, cu un microbuz, inculpatul a trimis-o pe „martora nr. 1" singură până în Budapesta, unde aceasta a fost aşteptată de către sora inculpatului - cetăţean maghiar, care la rândul ei a condus-o la un autocar cu destinaţia Brescia - Italia, unde a fost aşteptată de făptuitorul K.Z.L. Acesta din urmă la data respectivă coordona o reţea de prostituţie pe teritoriul Italiei, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 din 21 decembrie 2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea în executarea unei pedepse de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane.

Cunoscând firea violentă a celor doi inculpaţi, iniţial „Martora nr. 1" s-a opus plecării în străinătate, fiindu-i teamă să îl lase pe minor singur cu aceştia. Inculpatul K.I. i-a spus că dacă nu acceptă să plece îi va tăia copilului ei nasul şi urechile şi o va obliga să le mănânce în faţa lui".

Tot în aceste împrejurări inculpata B.A. l-a lovit pe minor peste cap şi l-a împins cu fruntea de muchia mobilei, spărgându-i capul, violenţe, care au fost de natură să îi impună victimei conduita dorită şi urmărită de inculpaţi.

În aceste împrejurări „Martora nr. 1" a fost determinată să plece în Italia, unde a fost cazată de K.Z.L., căruia inculpatul K.I. i-a solicitat sprijinul pentru aceasta. Aici „martora nr. 1" le-a cunoscut pe T.A. şi alte tinere supuse exploatării de către K.Z.L., fapte pentru care acesta din urmă a fost condamnat. Inculpatul K.I. a instruit-o pe „martora nr. 1" telefonic, să nu îi dea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei lui K.Z.L. ci să îi adune şi să îi păstreze ea personal până când va veni inculpatul sau cineva trimis de acesta să preia sumele, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, fiind constrânsă de conduita inculpaţilor şi de faptul că la aceştia se afla copilul său minor.

A practicat în acest mod prostituţia în cursul lunii ianuarie - februarie 2004, a câştigat în această perioadă sume între 200 şi 300 de euro/noapte, pe care i-a trimis în totalitate lui K.Z.L. pe care acesta din urmă îi trimitea inculpatului K.I. Datorită faptului că la un moment dat în zona respectivă unde practica prostituţia au avut loc incidente stradale cu clanurile de albanezi, împrejurări în care o tânără româncă disputată de traficanţi a dispărut, K.I. aflând despre acest lucru de la K.Z.L., a hotărât s-o trimită pe sora sa K.E. - cetăţean maghiar, care a plecat în Italia cu un autocar şi a transportat-o atât pe „martora nr. 1" cât şi pe celelalte fete până la Budapesta, de unde s-au întors în ţară. Martora nr. 1 s-a deplasat la locuinţa lui K.I., unde era ţinut copilul ei minor.

În continuare în perioada şederii în România, ambii inculpaţi datorită faptului că nu realizau alte venituri, au trimis-o din nou în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligând-o să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, cu indicaţia clară de a nu se întoarce la locuinţa lor fără o sumă de cel puţin 3.000.000 ROL pe noapte, „martora nr. 1" fiind constrânsă din nou atât prin bătăi repetate pe care i le aplica K.I., cât şi prin violenţele la care ambii inculpaţi îl supuneau pe copilul ei minor.

Atunci când minorul era agresat şi bătut, era tratat la domiciliul de către inculpaţi, pentru ca să nu figureze în evidenţele cabinetelor medicale şi pentru ca „poliţia să nu pună întrebări".

În vara anului 2004 folosind aceleaşi metode de constrângere, inculpaţii au obligat-o din nou pe „martora nr. 1" să plece în Italia, inculpatul K.I. a trimis-o până în Budapesta cu un microbuz, unde a fost aşteptată de sora inculpatului, aceasta a trimis-o cu un autocar până în Brescia, unde a fost aşteptată de un prieten de-al inculpatului K.I., pe nume S., rămas neidentificat, care a cazat-o singură într-o cameră închiriată în P.V., zona R. Martora a aflat de la acel „S." că şi el avea o tânără care practica prostituţia în folosul lui şi la cererea inculpatului K.I. a însoţit-o pe „Martora nr. 1" la redacţia unei reviste, a împrumutat-o cu suma de 500 de euro, iar la redacţia revistei a ajutat-o să completeze în limba italiană anunţ publicitar că oferă companie şi a indicat un număr de telefon ai unei cartele primită de la acel „S.".

După apariţia anunţului „Martora nr, 1" declară că a fost sunată de mai mulţi clienţi, anterior „S." îi scrisese pe o coală de hârtie ce să le spună acestora în limba italiană, precum şi preţul de 150 de euro pentru un contact sexual.

În această perioadă „Martora nr. 1" era sunată constant de inculpatul K.I., care se interesa de surneie de bani câştigate şi îi impunea să nu cumva să se răzgândească sau să nu „lucreze", îi dădea pe copilul minor la telefon, pe care „martora nr. 1" declară că îi auzea plângând foarte puternic şi rugând-o: „să facă odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta îl bate şi se poartă foarte urât cu el".

Inculpatul K.I. i-a interzis „martorei nr. 1" să îi restituie lui „S." datoria de 500 de euro pe care o plătise acesta pentru publicarea anunţului şi contravaloarea cartelei telefonice, motiv pentru care acel „S." s-a supărat, i-a luat cartela telefonică spunându-i că i-o va da altei fete, după care, a trimis-o în zona P.L.G., unde a fost aşteptată de o persoană care a spus că este verişoara lui I.S. şi unde mai multe tinere românce practicau prostituţia. În această zonă „martora nr. 1" a continuat să practice prostituţia, a fost instruită telefonic de inculpatul K.I. să ceară sprijinul persoanei condamnate I.S., care dirija o reţea de prostituţie în zona respectivă, (I.S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2005 din 17 octombrie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare, trimis de asemenea în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2005 din 21 iunie 2007 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, în ambele dosare inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul K.I. a instruit-o telefonic pe „martora nr. 1" să se ducă să se întâlnească într-un anume loc cu o tânără rămasă neidentificată, despre care i-a spus că ar fi verişoara lui I.S. căreia să îi spună în mod mincinos că ea este „faţă" unui anume „P.", pentru a fi lăsată să se cazeze alături de celelalte tinere şi pentru a fi lăsată să ocupe pe timp de noapte un loc în strada controlată de I.S., în vederea practicării prostituţiei, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, paşaportul ei a fost luat de către tânăra respectivă, şi astfel „martora nr. 1" a întreţinut în zona respectivă raporturi sexuale cu diferiţi clienţi contra unei sume de bani. „Martora nr. 1" cunoştea faptul că tinerele românce care practicau prostituţia nu era bine să deţină paşaportul personal asupra lor, în situaţia unor razii ale poliţiei italiene, era indicat să-şi atribuie identităţi false şi să spună că sunt cetăţene din Republica Moldova. După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul K.I. a plecat în Italia însoţit de un cetăţean maghiar, i-a cerut „martorei nr. 1" telefonic să vină la un loc de întâlnire în Verona şi să îi aducă inculpatului sumele de bani câştigate în această perioadă, „Martora nr. 1" arată că i-a dat sumele câştigate de ea, iar inculpatul fiind nemulţumit de cuantumul sumei, a lovit-o cu pumnii în cap şi peste faţă, i-a cerut să se deplaseze la verişoara lui I.S. să îi ceară paşaportul personal pentru că inculpatul vrea să o ducă în altă parte .

„Martora nr. 1" i-a explicat inculpatului că a fost tâlhărită de mai multe ori de proxeneţii albanezi, că au existat nopţi în care a fost tâlhărită de două ori, consecutiv, la a doua tâlhărie albanezii constatând că nu are bani asupra sa, deoarece tocmai îi fuseseră luaţi anterior, au bătut-o, au dezbrăcat-o în pielea goală şi au aruncat-o din maşină, aspecte care însă nu l-au impresionat pe inculpatul K.I.

Trimisă de inculpat, „martora nr. 1" s-a deplasat la imobilul unde fusese cazată în L.G., a insistat ca „verişoara" lui I.S. să îi dea paşaportul, spunându-i că trebuie să se întoarcă urgent în România, deoarece copilul său minor este bolnav. La insistenţele ei „verişoara" lui I.S. s-a deplasat cu „martora nr. 1" într-o localitate din apropiere, unde după ce a vorbit la telefon cu cineva, într-un complex comercial s-au întâlnit cu un bărbat care i-a adus paşaportul „martorei nr. 1". „Martora nr. 1" arată că a aflat de la „verişoara" lui I.S., că acest bărbat păstrează paşapoartele tuturor tinerelor, aparţinând diferitelor clanuri de traficanţi de persoane din România.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, „martora nr, 1" îl recunoaşte pe acest bărbat ca fiind S.C. din Constanţa.

După ce a intrat în posesia paşaportul turistic „martora nr. 1" s-a întâlnit cu inculpatul K.I., care după ce a închiriat pentru o noapte o cameră la un hotel în localitatea Rivoltella, seara a dus-o pe „martora nr. 1" în stradă pentru a câştiga bani din practicarea prostituţiei, a lăsat-o pe aceasta singură, dându-i o sumă de 50 euro, despre care i-a spus că dacă o bat traficanţii albanezi sau vor să o fure să plătească cu aceşti bani un taximetru şi să se întoarcă la hotel „Martora nr. 1" a câştigat în noaptea respectivă o sumă de 480 euro, pe care a doua zi dimineaţa i-a dat-o lui K.I., împreună cu cei 50 de euro primiţi de la el.

Constatând că zona în care a dus-o pe „martora nr. 1" în vederea practicării prostituţiei este mai sigură şi că nu a fost tâlhărită sau bătută de albanezi inculpatul K.I. a cazat-o la un alt hotel din localitatea respectivă şi a lăsat-o acolo o durată de 3 luni, când „martora nr. 1" a fost obligată să iasă singură în stradă şi să practice prostituţia, câştigând în fiecare noapte sume de aproximativ 400-500 de euro. Inculpatul K.I. s-a întors în ţară, ameninţând-o pe „martora nr. 1" că dacă nu câştigă bani suficienţi îi va trimite prin poştă urechile şi nasul copilului minor, care era cazat în continuare la domiciliul inculpaţilor şi supravegheat de aceştia, fără a fi îndeplinită nici o formalitate legală la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.

În întreaga perioadă 1999-2005 cei doi inculpaţi l-au amăgit pe minor, căruia i-au susţinut în mod constant că mama sa le datorează sume de bani şi că aceasta, este plecată la muncă pentru a le plăti datoria.

La sfârşitul lunii august 2004 cu prilejul unei convorbiri telefonice inculpatul K.I. i-a cerut „martorei nr. 1" ca aceasta să o aştepte la autocar, într-o anumită zi şi pe „martora nr. 2", trimisă tot de inculpatul K.I. Tot cu acelaşi prilej inculpatul i-a spus marcorei nr. 1 să ia paşaportul martorei nr. 2 spre păstrare, să o coafeze, să o machieze, să o ducă cu ea în stradă, să îi ia acesteia banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, pe care să îi adune pentru inculpat, ameninţând-o din nou că în caz contrar îi va sodomiza copilul.

Fiind constrânsă în acest mod, „martora nr. 1" s-a conformat cerinţelor inculpatului, a aşteptat-o pe „martora nr. 2", i-a luat acesteia paşaportul, a instruit-o ca în caz de depistare să declare că este cetăţean al Republicii Moldova, i-a cerut acesteia să îi dea în fiecare dimineaţă banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, a adunat banii, i-a păstrat şi ascuns într-un locaş al tavanului fals din camera în care locuiau, sumele adunate le trimitea inculpatului K.I., ritmic prin intermediul tatălui vitreg al inculpatului, pe nume K.I. - cetăţean maghiar.

Inculpatului K.I. păstra în ţară evidenţa sumelor câştigate de către cele 2 tinere din practicarea prostituţiei, deoarece a obligat-o pe „martora nr. 1" să îi transmită zilnic prin mesaj SMS, cuantumul sumelor, folosind anumite expresii codificate, impuse de inculpat, în sensul că, cuvântul „roşu" însemna 500 euro, „verde" însemna 100 euro şi „alb" însemna 1.000 euro, „martora nr. 1" conformându-se zilnic, ştiind că altfel cei doi inculpaţi îi vor aplica violenţe minorului.

Referitor la „martora nr. 2", din probaţiunea administrată în cauză instanţa reţine că aceasta în cursul anului 2000 cu ajutorul făptuitorului D.L. a lucrat ca şi dansatoare în Austria, a câştigat sume de bani pe care le-a folosit în interes personal. În cursul anului 2004, inculpatul K.I. l-a căutat la domiciliul său pe făptuitorul D.L., căruia i-a cerut să îi facă cunoştinţă cu tinerele pe care le dusese anterior în Austria. Făptuitorul D.L. a căutat-o pe martora nr. 2, i-a invocat acesteia o datorie mai veche, reprezentând transportul până în Austria, iar la răspunsul „martorei nr. 2" că nu are bani, făptuitorul D.L., i-a sugerat acesteia că are posibilitatea să câştige bani din practicarea prostituţiei în Italia, în folosul inculpatului K.I., fără a rosti însă numele acestuia, exprimându-se doar generic: „ în folosul unui bărbat", martora înţelegând că acest „bărbat" va achita datoria ei.

„Martora nr. 2" avea la acea dată un copil minor şi fiindu-i teamă pe de altă parte că dacă nu pleacă este posibil ca făptuitorul D.L. să o contacteze pe mama sa, să îi ceară acesteia datoria invocată, a consimţit să plece în Italia pentru practicarea prostituţiei. La data de 27 august 2004 a plecat din Budapesta cu un autocar până în Brescia, singură, ştiind de la D.L. că acolo va fi aşteptată de o tânără, pe care ulterior „martora nr. 2" a cunoscut-o în persoana „martorei nr. 1".

Conform instrucţiunilor inculpatului K.I. „martora nr. 1" i-a cerut „martorei nr. 2" paşaportul, a cazat-o în aceeaşi cameră cu ea, i-a dat anumite haine pe care să le îmbrace, i-a aranjat părul, a machiat-o şi s-au deplasat seara împreună la stradă, unde au practicat prostituţia. A instruit-o pe „martora nr. 2" ca în situaţia în care vor fi interogate de poliţie sa declare că este cetăţean moldovean, cu numele D.I., ceea ce ulterior s-a şi întâmplat.

Este de menţionat că o identitate falsă asemănătoare a fost folosită pe teritoriul Italiei şi de inculpata B.A.M.

„Martora nr. 2" a practicat astfel prostituţia împreună cu „martora nr. 1" până în data de 07 noiembrie 2004, timp în care sumele de bani câştigate i le dădea în fiecare dimineaţă „martorei nr. 1", pe care a văzut-o că îi ascundea alături de banii câştigaţi de ea într-un locaş al tavanului fals din camera de hotel, unde se aflau depuse şi paşapoartele.

La începutul lunii octombrie 2004, inculpatul K.I. a plecat în Italia şi a preluat banii câştigaţi de ambele martore prin practicarea prostituţiei, inculpatul a efectuat această deplasare cu un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proaspăt achiziţionat pe numele inculpatei B.A. şi cu acest autoturism a transportat-o pe „martora nr. 1„ în ţară.

Declaraţiile acesteia se coroborează cu adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, din care rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004 şi de asemenea se coroborează şi cu evidenţele I.J.P.F. din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în ţară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoţită de inculpatul K.I.

„Martora nr. 1" a revenit astfel la locuinţa inculpaţilor, unde se afla cazat şi copilul minor al acesteia, iar după patru zile, respectiv la 14 octombrie 2004 a fost trimisă de inculpaţi singură înapoi în Italia şi obligată să câştige în continuare bani în folosul acestora din practicarea prostituţiei ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, continuând să „lucreze" împreună cu „martora nr. 2". După o durată de 2 săptămâni au fost prinse de poliţia italiană, şi-au declinat amândouă identităţi false, ca fiind cetătene ale Republicii Moldova şi li s-a pus în vedere că în termen de 7 zile să părăsească teritoriul Italiei.

Aceste aspecte „martora nr. 1" i le-a comunicat telefonic inculpatului K.I., care s-a înfuriat, a certat-o foarte tare prin telefon, a ameninţat-o din nou cu violenţe la adresa minorului, iar în final, după ce „martora nr. 1" a insistat, spunându-i că dacă nu părăseşte Italia o va depista din nou poliţia, inculpatul i-a spus acesteia să mai „lucreze" totuşi, câteva zile ca să mai câştige bani pentru că îl va trimite pe tatăl său vitreg - cetăţean maghiar, ca să le ia banii şi să le aducă acasă, ceea ce s-a şi întâmplat, ambele martore figurează intrate în ţară cu un autocar la data de 07 noiembrie 2004.

S-a reţinut că în întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpaţi au beneficiat de sume de aproximativ 120.000 de euro, obţinuţi de către martora nr. 1 din practicarea prostituţiei, iar „martora nr. 2" apreciază această sumă la aproximativ 3.000 de euro, bani din care inculpatul K.I. a achiziţionat un apartament, iar inculpata B.A.M. un autoturism marca A.

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziţionat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C., cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care l-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpata a achiziţionat apartamentul situat în Oradea str. L.V., unde ambii inculpaţi şi-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcţiei Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V., cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă şi din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. şi din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

La data de 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost transportată din nou în Italia de către inculpatul K.I. - zis „Î.", cu autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, dusă în zona Brescia, cazată la un hotel, inculpatul K.I. s-a cazat la un alt hotel o durată de 2-3 zile, pe timp de noapte „martora nr. 1" a fost trimisă la stradă în vederea practicării prostituţiei, iar după expirarea celor 2-3 nopţi, inculpatul K.I. a luat toţi banii câştigaţi în acest mod de „martora nr. 1", s-a întors în România şi a lăsat-o din nou pe „martora nr. 1" singură, cu instrucţiuni clare să „lucreze" la stradă în fiecare noapte până când adună o sumă minimă de 500 de euro/noapte, pentru ca să adune aceşti bani în folosul inculpatului.

În întreaga perioadă, cât a practicat prostituţia în Italia, „martora nr. 1" era vizitată frecvent la locul unde practica prostituţia, în stradă, de către un cetăţean italian, care era un client stabil încă din vara anului 2004, acesta a auzit de mai multe ori când era sunată de inculpatul K.I., auzea că acesta strigă la ea, „martora nr. 1" nu îi dădea acestuia explicaţii, însă în cursul lunii februarie 2005, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută de „martora nr. 1" cu inculpatul, în prezenţa respectivului client, când „martora nr. 1" a început să plângă, aceasta a răspuns întrebărilor clientului, i-a povestit acestuia că inculpatul îi ţine copilul sechestrat, că o obligă să practice prostituţia în folosul său, că o ameninţă cu violenţe aplicate minorului şi că o obligă să îi dea toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, la care cetăţeanul italian a îndrumat-o să sesizeze poliţia italiană, a cazat-o la locuinţa sa, a însoţit-o la autorităţi, inclusiv la un Centru pentru Străini, unde „martora nr. 1" a fost consiliată psihologic, a instruit-o şi încurajat-o să o sune pe mama sa, ceea ce „martora nr. 1" a şi făcut, şi-a contactat mama şi i-a cerut sprijin pentru recuperarea minorului de la locuinţa inculpaţilor, i-a trimis mamei sale prin fax o cerere adresată Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bihor, precum şi o procură prin care îi încredinţează mamei sale pe copilul ei minor şi o împuterniceşte ca în numele ei să depună toate diligenţele pentru recuperarea, creşterea şi educarea minorului.

Reprezentanţii Direcţiei de Protecţie a Copilului Bihor împreună cu organele de poliţie, luând act de solicitarea „martorei nr. 1" şi a mamei acesteia, au constatat că inculpaţii nu deţineau nici o formă legală care să ateste că le-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul minor şi la data de 26 aprilie 2005 minorul a fost încredinţat bunicii materne.

„Martora nr. 1" a sesizat Chestura din Brescia, iar autorităţile judiciare italiene i-au cercetat pe inculpaţii K.I. şi B.A.M. pentru proxenetism, l-au arestat pe inculpatul K.I. la 28 octombrie 2006, a fost eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, însă inculpatul nu s-a mai prezentat la poliţie în perioada în care a fost sub supraveghere. Obiectul sesizării penale formulată de „martora nr. 1", l-a constituit fapta inculpaţilor, care în perioada ianuarie 2004 - februarie 2005 au obligat-o să practice prostituţia în Italia, însă din ansamblul materialului probator din prezenta cauză, rezultă indubitabil că „martora nr. 1" a fost victima traficului de persoane săvârşit de către cei doi inculpaţi în perioada 1999 -februarie 2005 şi ulterior căutată prin diferite manopere de către cei doi inculpaţi până în februarie 2007, pentru a o determina să continue practicarea prostituţiei în folosul lor, însă „martora nr. 1" de teama violenţelor s-a ascuns de aceştia.

În cadrul manoperelor de căutare, este relevant faptul că inculpata B.A.M. a apelat la poliţia italiană, a declarat în mod mincinos că este soră cu „martora nr. 1", că aceasta ar fi dispărut pe teritoriul Italiei şi datorită faptului că „martora nr. 1" se afla sub protecţia autorităţilor, a fost întrebată dacă are o soră pe numele B.A.M. În luna martie 2005, sora naturală a „martorei nr. 1" a fost tâlhărită de telefonul mobil în care avea salvat şi numărul de telefon pe care îl utiliza pe teritoriul Italiei „martora nr. 1" şi aceasta din urmă a constatat că inculpatul K.I. a sunat-o la acel număr, insistând să continue practicarea prostituţiei în folosul său, ameninţând-o cu agresiuni la adresa minorului. Această discuţie telefonică a avut loc în prezenţa „martorei nr. 3" pe care inculpatul tocmai o transporta spre Italia în scopul obligării la practicarea prostituţiei (aspecte ce urmează a fi relatate pe larg la punct. III). „Martora nr. 3" a relatat că: „tot atunci „Î" a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înţeles că ameninţa o persoană de sex feminin că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulţi bani".

S-a mai reţinut că organele de cercetare penală au verificat afirmaţiile martorei nr. 1 sub aspectul utilizării de către inculpatul K.I. a unui permis de conducere maghiar, falsificat în cursul anilor 2002-2003 de către făptuitoare T.R.A. - cetăţean român, stabilit în Budapesta, despre care martora nr. 1 declară că a cunoscut-o personal şi a văzut cum aceasta i-a falsificat precizându-i inculpatului că poate să îl utilizeze oriunde, mai puţin pe teritoriul Ungariei.

În cauză au fost efectuate investigaţii pentru a se stabili dacă inculpatul a folosit sau nu un permisul de conducere fals. Astfel a rezultat că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 inculpatul K.I. a fost implicat într-un eveniment rutier conducând pe drumurile publice autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, (faptele au format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea). Din procesul-verbal de constatare întocmit rezultă că inculpatul a prezentat permisul de conducere categoria „A şi B", emis de autorităţile din Ungaria. Pentru fapta de conducere a unui autoturism cu îmbibaţie alcoolică peste limita legală inculpatul a fost sancţionat cu amendă administrativă prin ordonanţa nr. 1533/P/2007 din 16 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă judecătoria Oradea, permisul de conducere i-a fost reţinut şi i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile.

În dosarul respectiv nu a fost efectuată nici o investigaţie cu privire la autenticitatea permisului de conducere, care în realitate era fals, falsificat în condiţiile descrise de „martora nr. 1", de către făptuitoarea T.R.A., din verificările ulterioare efectuate în Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a rezultat că inculpatul K.I. la data respectivă nu figura ca posesor de permis de conducere nici în baza naţională de date şi nici în evidenţele maghiare.

În Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul K.I. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis pe dramurile publice, fiind depistat în trafic la data de 15 ianuarie 2008 pe raza comunei R. conducând acelaşi autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx. Fiindu-i cerut să prezinte permisul de conducere, acesta a declarat că este posesor al permisului de conducere care îi fusese reţinut anterior în Dosarul nr. 1533/P/2007, permis care aşa cum s-a arătat s-a dovedit a fi fals, a fost din nou sancţionat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârşirea faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În evidenţele Serviciului Rutier a fost păstrată o xerocopie a permisului de conducere care s-a dovedit a fi fals, nu a fost posibilă examinarea tehnico-ştiinţifică a acestui permis deoarece autorităţile rutiere după expirarea celor 90 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce, constatând că inculpatul nu a solicitat restituirea documentului fals, conform procedurilor l-au înaintat Direcţiei Poliţiei Rutiere din I.G.P.R. care l-au trimis autorităţilor emitente, rezultând indubitabil că permisul de conducere este fals, ulterior inculpatul a dobândit permisul de conducere autentic eliberat de autorităţile maghiare. De altfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul K.I. a declarat că permisul este singurul permis de conducere pe care l-a dobândit vreodată.

S-a mai constatat că în cursul anului 2003 inculpatul K.I. prin intermediul făptuitorului K.Z.L. le-a cunoscut pe „martora nr. 3" şi pe martora Ş.N.I., care la data respectivă îşi câştigau mijloacele de existenţă practicând prostituţia în zona comunei D.

În cursul lunii martie 2005, „martora nr. 3" s-a întors din Italia unde a fost victima traficului de persoane săvârşit de K.Z.L., aceasta a fost audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor, prin care au fost trimişi în judecată K.Z.L. şi D.L., ambii în prezent condamnaţi definitiv de Tribunalul Bihor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Este de asemenea de menţionat faptul că „martora nr. 3" (audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 sub identitatea - martora nr. 1), fiind audiată de judecător şi-a menţinut în totalitate declaraţiile în faţa instanţei.

La sfârşitul lunii martie 2005, inculpatul K.I. a indus-o în eroare pe „martora nr. 3" invocând în mod fictiv că aceasta are o datorie faţă de el în sumă de 300 de euro pentru că el ar fi fost cel care a plătit transportul „martorei nr. 3" până în Italia, cu prilejul transportării acesteia de către K.Z.L. şi i-a cerut „martorei nr. 3" să îi plătească imediat această sumă spunându-i că dacă nu are bani va trebui să meargă cu el să „lucreze" ca şi prostituată în Italia în folosul inculpatului K.I. pentru a-şi achita în acest mod datoria. Întucât la domiciliu martorei inculpatul nu a venit singur ci însoţit de mai multe peroane concubinul martorei a sfătuit-o să accepte dată fiind superioritatea numerică a persoanelor care au descins la ei acasă. Forţată de aceste împrejurări martora a acceptat context în care împreună cu inculpatul K.I. au plecat spre Italia, au oprit la Budapesta unde s-au cazat la o cunoştinţă de-a inculpatului, persoană pe care „martora nr. 3" o recunoaşte în persoana făptuitoarei T.R.A., persoană despre care „martora nr. 3" a înţeles din discuţiile purtate cu inculpatul că are probleme cu autorităţile judiciare maghiare şi că este cercetată pentru falsificarea unor documente.

„Martora nr. 3" văzând atitudinea inculpatului i s-a făcut frică de acesta, şi-a sunat concubinul în ţară care s-a deplasat la Budapesta, i-a plătit acestuia cei 300 de euro pretinşi, iar „martora nr. 3" s-a întors în ţară.

În ceea ce o priveşte pe martora Ş.N.I., în cursul anului 2003 inculpatul K.I. i-a promis că poate să îi găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră, unde i-a spus că poate să câştige 500 de euro lunar, iar Ş.N.I. şi-a dat consimţământul. Deoarece nu avea banii necesari pentru plata taxelor aferente obţinerii paşaportului turistic, inculpatul i-a achitat el aceste sume, convenind ca martora să îi restituie după ce va începe să lucreze în Italia.

Fiind astfel indusă în eroare Ş.N.I. a fost trimisă de inculpatul K.I. împreună cu o persoană cu porecla „P.", în Italia a fost predată unui tânăr rămas neidentificat care a dus-o într-un apartament din zona P.G. unde a cazat-o alături de alte aproximativ 9 tinere şi lăsată acolo. De la aceste tinere Ş.N.I. a aflat că urmează să practice prostituţia pe timp de noapte, fapte cu care martora nu a fost de acord, a refuzat spunând că ea urmează să lucreze ca şi menajeră, însă martora arată că două dintre aceste tinere rămase neidentificate au bătut-o şi au dus-o cu ele la stradă, spunându-i ce tarif trebuie să perceapă de la clienţi, însă Ş.N.I. arată că a refuzat categoric. Atunci când pe perioada nopţii oprea un client cu maşină în faţa sa, ea se întorcea cu spatele sau se ascundea şi în consecinţă nu a câştigat nici o suma de bani, motiv pentru care a fost dată afară din imobilul respectiv şi s-a întors în ţară.

Curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor K.l. şi B.A.M. pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârşite de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. proc. pen., s-a reţinut că instanţa de fond în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii.

De asemenea, situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată de martorele audiate sub identitate protejată şi făptuitorii D.L. şi K.Z.L. şi constatările specialiştilor care au întocmit în cauză rapoartele de expertiză medico-legale din 01 martie 2007 şi din 05 martie 2007.

S-a reţinut că instanţa de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen. şi pe baza acestuia a reţinut situaţia de fapt şi a făcut încadrarea în drept.

Astfel, cu privire la critica vizând netemeinicia pedepsei principale sub aspectul cuantumului, curtea a constatat că aceasta este nefondată. Pedeapsa aplicată inculpaţilor cât şi modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanţa de fond.

Faţă de situaţia de fapt reţinută corect de instanţa de fond, curtea a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este corespunzătoare, că vinovăţia acestora a fost pe deplin dovedită, iar pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate.

La individualizarea pedepselor principale, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen., au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei şi făptuitorului.

Aşa fiind, instanţa a apreciat că pedepsele de câte 8 ani închisoare sunt îndestulătoare pentru realizarea scopului acestora - de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Referitor la cererea formulată de I.P.J. Bihor - Serviciul Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative însuşită de către D.I.I.C.O.T. Oradea, curtea a respins-o ca neîntemeiată în acest stadiu procesual.

S-a arătat că cererile inculpaţilor de achitare nu pot fi primite având în vedere că vinovăţia lor a fost dovedită.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii K.I. şi B.A.M., criticând-o cu privire la greşita reţinere a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei lor.

Au susţinut că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia inculpaţilor, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, inculpata B.A.M. a solicitat reducerea pedepsei.

A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 28 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013.

Examinând recursurile declarate de inculpaţi în raport de dispoziţiile art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 se constată ca acestea sunt nefondate.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare adevoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17²al art. 385⁹ C. proc. pen., intennia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Instituind o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevede că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. dacă motivul de recurs, de şi se încadrează în unul dintre acele cazuri, nu a fost motivat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, excepţie făcând cazurile de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) pot fi luate în considerare din oficiu.

În cauza de faţă se constată că inculpaţii nu au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar motivele invocate nu sunt dintre cele care se iau în examinare din oficiu.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385¹³ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpaţii K.l. şi B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 35/A din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3542/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3554/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3523/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3542/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.), î ICCJ. Decizia nr. 3554/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal