ICCJ. Decizia nr. 355/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 387/F/10.V.2012, Tribunalul București - secția a I-a penală:
în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,art. 37 lit. a), C. pen. și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fără drept.
A făcut aplicarea art. 71-art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa închisorii aplicată în această cauză cu restul de pedeapsă de 15 ani și 5 luni închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, definitivă la data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 864alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen., a revocat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, definitivă, prin neapelare, la data de 10 martie 2003, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 15 ani și 5 luni închisoare, astfel că, în final, inculpatul urmează să execute pedeapsa de 18 ani și 5 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus pedeapsa executată, de la data de 8 decembrie 2011 la zi.
A constatat că proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
A anulat M.E.P.I. nr. 185/2011, emis de Curtea de Apel București - secția I-a penală și M.E.P.I. nr. 472/2008, emis de Judecătoria Buzău, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a sentinței penale.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din data de 6 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a reținut în sarcina inculpatului că, pe data de 8 decembrie 2011, fiind transferat din Regatul Spaniei, în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, la introducerea sa în Arestul Central al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, a fost găsit asupra sa, în tivul pantalonilor, un baton, care ar fi conținut cantitatea de 0,71 grame de rezină de cannabis, destinată consumului propriu, fără drept.
A reținut că, prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 10 martie 2003, i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar, prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, i-a fost aplicată pedeapsa de 20 ani închisoare, cu deducerea arestării preventive și perioadei executate de la data de 8 mai 2007 la zi, fiind emis M.E.P.I. nr. 185 din 17 octombrie 2011.
în motivare, a arătat că, la urmărirea penală, au fost administrate probe clare de vinovăție și anume procesul-verbal din data de 8 decembrie 2011, privind constatarea infracțiunii flagrante, cu declarațiile martorilor-asistenți V.M. și M.I.C., raportul de constatare tehnico-științifică, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, prin care s-a stabilit că fragmentul de substanță solidă conține cantitatea de 0,71 grame de rezină de cannabis, consumată în procesul analizelor de laborator, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
A reținut că, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii, reduse cu o treime, ca efect al aplicării art. 3201alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează răspunderea penală.
în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă de pe lângă Tribunalul București, pentru nelegalitate și inculpatul, pentru nelegalitate.
în motivarea în scris și orală a apelului, Ministerul Public a susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ, deoarece nu a avut în vedere sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală, prin care suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, județul Buzău, a fost deja revocată, astfel că nu mai putea dispune, din nou, revocarea, cu atât mai mult cu cât fapta penală din această cauză a fost comisă pe data de 8 decembrie 2011, prin urmare ulterior revocării suspendării sub supraveghere, ceea ce înseamnă că, nefiind comisă în interiorul termenului de încercare, pedeapsa închisorii nu putea fi cumulată, ci trebuiau aplicate dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. A arătat că există contradicție între considerente și dispozitiv, deoarece prima instanță, cu toate că, în considerente, nu face nici o referire la sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală, în dispozitiv a dispus anularea M.E.P.I. nr. 472 din 27 mai 2008, emis de Judecătoria Buzău, în baza sentinței penale respective. A susținut că instanța de fond a dispus, în mod greșit, deducerea perioadei executate începând cu data de 8 decembrie 2011 la zi, întrucât, prin sentința penală nr. 165 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, a fost recunoscută sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 20 ani închisoare, cu deducerea arestării preventive și a perioadei executate de la data de 8 mai 2007 la zi, fiind emis M.E.P.I. nr. 185 din 17 octombrie 2011 de către Curtea de Apel București - secția a I-a penală, ori fapta penală din această cauză a fost săvârșită în timpul executării pedepsei de 20 ani închisoare, nefiind posibilă o dublă deducere, cu precizarea că inculpatul nu a fost nici reținut și nici arestat preventiv în această cauză.
în dovedire, a depus adresa nr. 37.681/PGGL din 6 iunie 2012 a Penitenciarului Galați, la care a fost atașată sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală, cu mențiunea: "Definitivă, prin nerecurare, la data de 27 mai 2008".
în motivarea orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 864alin. (1) C. pen., în loc de dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen.
A solicitat admiterea apelului, desființarea, în totalitate, a sentinței penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
La solicitarea Curții, Penitenciarul Giurgiu, prin adresa nr. 41.242 din 24 iulie 2012, a comunicat situația executării pedepsei de 20 ani închisoare, în baza M.E.P.I. nr. 185 din 17 octombrie 2011, emis de Curtea de Apel București - secția a I-a penală.
Prin decizia penală nr. 220 din 8 august 2012, Curtea de Apel București - secția I penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 387/F din 10 mai 2012 a Tribunalului București - secția I-a penală.
A desființat în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:
A descontopit pedeapsa de 18 ani și 5 luni închisoare, repunând, în individualitatea lor, pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 10 martie 2003.
în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 10 martie 2003, executorie prin sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, astfel că inculpatul I.M. a executat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare.
A înlăturat aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), privind scăderea perioadei începând cu data de 8 decembrie 2011 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A constatat că intimatul-inculpat I.M. a fost arestat în altă cauză.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se deduce perioada executată în detenție de la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, respectiv de la 8 decembrie 2011 la zi.
Referitor la motivul de recurs formulat în scris, constând în omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la apelul inculpatului, procurorul a precizat că nu îl mai susține, apreciind că este vorba despre o eroare.
Parchetul invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen.
Critica adusă este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet în scris este fondat și urmează a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 17/D/P/2012, din 06 aprilie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de deținere în altă cauză, a inculpatului I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reținut că, la data de 08 decembrie 2011, inculpatul a fost depistat în incinta Arestului Central al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București deținând asupra sa, fără drept, pentru consum propriu, cantitatea de 0,17 grame de rezină de cannabis.
Prin sentința penală nr. 387/F din 10 mai 2012, Tribunalul București - secția I penală, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă neexecutat, de 15 ani și 5 luni din pedeapsa de 20 ani, aplicată prin sentința din 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, definitivă la data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția I penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani și 5 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) din același cod.
în baza art. 864alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 din același cod, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la data de 10 martie 2003, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 15 ani și 5 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 18 ani și 5 luni închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus pedeapsa executată, de la 08 decembrie 2011 la zi.
A constatat că proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
A dispus anularea M.E.P.I. nr. 185/2011, emis de Curtea de Apel București - secția I penală și M.E.P.I. nr. 472/2008, emis de Judecătoria Buzău și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 220 din 08 august 2012, Curtea de Apel București - secția a I-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa de 18 ani și 5 luni închisoare și a repus în individualitatea lor: pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin neapelare, pe data de 10 martie 2003.
în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10 martie 2003, executorie prin sentința penală nr. 384 din 07 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul I.M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare.
A înlăturat aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), privind scăderea perioadei începând cu data de 08 decembrie 2011 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A constatat că inculpatul I.M. este arestat în altă cauză.
Un prim motiv pentru care se impune casarea deciziei atacate se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 C. proc. pen. și constă în omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la apelul declarat de inculpat.
Așa cum rezultă din adresa înaintată de Penitenciarul Galați, la data de 11 iunie 2012, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 387/2012 a Tribunalului București.
Din examinarea deciziei atacate, respectiv decizia penală nr. 220 din 8 august 2012, rezultă că deși în considerente instanța de apel apreciază că apelurile formulate de Ministerul Public și de apelantul intimat inculpat sunt nefondate, în conținutul minutei și al dispozitivului deciziei penale sus-menționate instanța a omis să se pronunțe cu privire la apelul inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Așa cum rezultă din actele dosarului, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 8 decembrie 2011, lucrători din cadrul S.I.R.A.P. - Biroul Escorte au depistat asupra acestuia cu ocazia introducerii în Arestul Central un baton de culoare cafenie, cu aspect de rezină.
Din adresa înaintată de Penitenciarul Galați (aflată la fila 16 din dosarul instanței de fond) rezultă că, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona, definitivă la data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția I penală, definitivă prin nerecurare la data de 25 septembrie 2011. S-a mai comunicat că pedeapsa se execută în perioada 8 mai 2007 - 7 mai 2027.
înalta Curte constată că perioada executată din pedeapsa de 20 de ani de la 8 mai 2007 și până la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, a fost avută în vedere la stabilirea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, în cauză aplicându-se disp. art. 39 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, înalta Curte reține că, în condițiile aplicării corecte a disp. art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. de către instanțele de fond și apel, se impune ca din pedeapsa rezultantă să se deducă perioada executată în detenție de la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, respectiv 8 decembrie 2012 la zi, deoarece în această perioadă inculpatul a executat o parte din perioada de 20 de ani închisoare, care a fost contopită în prezenta cauză, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost anulat și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Față de aceste considerente, înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.
A constatat că inculpatul I.M. a fost arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 403/2013. Penal → |
|---|
