ICCJ. Decizia nr. 403/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 32 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost condamnat inculpatul U.D., în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 (zece) ani închisoare, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și 37 lit. b) C. pen. la 7 (șapte) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 6 (șase) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 6 (șase) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 6 (șase) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 7 (șapte) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 198 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 5 (cinci) ani închisoare.
în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
S-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02 iunie 2011 până la zi.
S-a constatat că în cauză nu există părți civile.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a fost trimis în judecată inculpatul U.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001; deținere fără drept de materiale pornografice cu minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003; act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen.; tentativă la infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001; tentativă la infracțiunea de raport sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 198 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen.
în cauză a fost acvirat dosarul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Caraș-Severin, au fost administrate probe testimoniale (G.I.D. - filele 102-103 dosar, S.E.R. - fila 104 dosar, J.A.L. - fila 105 dosar, L.D. - fila 127 dosar, R.M.P. - fila 128 dosar, C.A.C. - fila 129 dosar, C.I. - fila 130, B.D.I. - fila 131, M.A.G. - fila 132, N.S.K. - fila 133, J.I.M. - fila 134 dosar, G.G. - fila 135 dosar, U.I.D. - fila 136, L.I.D. - fila 187 dosar, T.A.I. - fila 188 dosar, I.C. - fila 189 dosar, C.M.L. - fila 190, U.A.O. - fila 191 dosar, B.C.M. - fila 192 dosar, R.O.A.M. - fila 193 dosar, U.A. - fila 215 dosar, A.F.M. - fila 234 dosar, P.V.A. - fila 235 dosar), s-a efectuat un raport de expertiză psihiatrică (filele 254-260 dosar).
Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 24 noiembrie 2010 organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Caraș-Severin s-au sesizat din oficiu asupra faptului că inculpatul U.D. desfășoară activități infracționale din sfera traficului de persoane, constând în recrutarea unor minore și exploatarea acestora prin determinarea la întreținerea de raporturi sexuale.
în perioada mai 2009 - mai 2011, inculpatul, direct sau folosindu-se de alte persoane, a recrutat prin înșelăciune, intimidare, șantajare sau inducerea sentimentului că părțile vătămate au nevoie de protecția lui, 12 minore cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani pe care le-a exploatat, întreținând raporturi sexuale cu ele; prin șantaj, intimidare și/sau violență inculpatul a ținut părțile vătămate într-o stare de aservire, întreținând raporturi sexuale cu acesta și determinându-le să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane, pentru obținerea de beneficii, inculpatul pretextând că nu va fi tras la răspundere.
Astfel, inculpatul a pretins că o va ajuta pe partea vătămată R.M.P. (în vârstă de 17 ani) în relația acesteia cu fiul său și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale și orale amenințând-o cu bătaia și aplicându-i lovituri cu o bâtă de baseball.
în luna iunie 2010, inculpatul, profitând de naivitatea minorei S.E.R. (în vârstă de 15 ani) și de relațiile reci ale acesteia cu familia, a atras-o în domiciliul său, determinând-o la întreținerea de raporturi sexuale normale, convingând-o să revină (în același scop), pretextând că o va ajuta să se împace cu prietenul său și propunându-i să întrețină raporturi sexuale și cu alt bărbat contra unor sume de bani.
Procedând într-o manieră similară, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu minora J.I.M.M. pretextând că dacă va reveni la locuința sa și va întreține cu el raporturi sexuale timp de 3 luni o va ajuta să rezolve problemele avute cu o anumită persoană.
Minora J.A.L. a fost "acostată" prin intermediul programului Yahoo Messenger, inculpatul spunându-i că ar deține o înregistrare video în care minora și prietenul său întrețin raporturi sexuale, pe care o va face publică dacă minora nu vine la domiciliul său, dar nu a reușit să o intimideze pe victimă și să o convingă să revină la domiciliul său.
Minora C.A.C. (în vârstă de 15 ani) a fost recrutată prin înșelăciune, inculpatul spunându-i că, chiar el o poate salva de cei ce doresc să o agreseze; astfel, timp de două luni, minora a fost exploatată de inculpat, întreținând în mod repetat raporturi sexuale; amenințările inculpatului au fost transmise direct și prin intermediul altor persoane.
Minora G.G. (în vârstă de 14 ani) a fost determinată să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul și cu numitul L.I.D. prin constrângere și amenințare.
Minora C.I. (în vârstă de 16 ani) a fost racolată prin intermediul numitului A.H.G.S., inculpatul pretextând că dacă va întreține cu el raporturi sexuale o va ajuta să cucerească un băiat de care era îndrăgostită.
Minora B.D.I. a fost recrutată prin intermediul numitului U.A., cei doi întâlnindu-se la domiciliul inculpatului, acesta propunându-i să întrețină relații sexuale cu alți bărbați, însă minora nu a acceptat.
Minora L.D. (în vârstă de 14 ani) a fost recrutată prin intermediul numitei T.A., prin înșelăciune, pretextându-se că ar fi însărcinată, că va fi supusă unor agresiuni și că singura persoană care o poate ajuta este inculpatul.
Minora M.A.G. (în vârstă de 15 ani) a fost recrutată pe internet de inculpat, acesta pretextând că are 24 de ani și invitând-o la locuința sa.
Minora N.S.K. (în vârstă de 17 ani) a fost recrutată în februarie 2011 prin intermediul unei colege de clasă, numita C.I., asupra căreia inculpatul avea influență, fiind determinată să întrețină cu inculpatul un raport sexual, inculpatul profitând de naivitatea sa.
Minora G.I.D. (în vârstă de 15 ani) a fost racolată prin internet, fiind constrânsă fizic și psihic pentru a întreține raporturi sexuale cu inculpatul.
Starea de fapt a rezultat din declarațiile martorilor - victimele renunțând la calitatea de parte vătămată - ce s-au coroborat cu aspectele rezultate din interceptările convorbirilor telefonice.
în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptelor, iar în cursul judecății a refuzat să dea declarații.
S-a reținut că inculpatul a acționat prin amenințare, violență fizică, verbală, înșelăciune și constrângere pentru a recruta pe minorele L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.I., activitatea infracțională rămânând în stadiul tentative în ceea ce le privește pe minorele G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G.
De asemenea, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, și actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influența sa asupra acesteia.
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. s-a avut în vedere vârsta minorelor G.G. și J.I.M.M., inculpatul cunoscând-o, întrucât obișnuia să frecventeze mediul școlar, iar referitor la alin. (2) al aceluiași text de lege, inculpatul a săvârșit faptele profitând de autoritatea sa și de încrederea naivă a minorelor față de persoana sa.
Infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă, aspect ce rezultă din actele și probele dosarului.
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 s-a constatat că de la inculpat au fost ridicate telefoane mobile pe care - se susține prin rechizitoriu - au fost instalate sisteme informatice și stocate poze și filme cu minorele cu care a avut relații sexuale; din actele dosarului nu rezultă însă acest aspect că inculpatul ar fi fost deținătorul sau ar fi traficat materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, simpla afirmație făcută de o minoră, R.M.P., că ar fi fost filmată în timpul actului sexual, fără a fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, neputând conduce la existența faptei, astfel cum mai sus a fost descrisă, ca fiind săvârșită de inculpat.
S-a reținut, de asemenea, conform fișei de cazier judiciar că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale care constituie prim termen al recidivei. Astfel acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 363 din 24 iulie 2003 a Judecătoriei Reșița la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru același gen de infracțiuni, respectiv art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen. Prin decizia penală nr. 307 din 09 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1163/R din 03 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara - secția penală, aceasta a fost redusă la cinci ani închisoare. Astfel s-a observat că inculpatul se află în stare de recidivă post executorie, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul, în faza cercetării judecătorești, a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice; această probă a fost realizată la Laboratorul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici Timișoara, iar Comisia de Expertiză Psihiatrico-Legală de la I.M.L. Timișoara a stabilit ca diagnostic tulburare de personalitate disocială cu note impulsive și histrionice, apreciindu-se că, raportat la fapta pentru care este cercetat, numitul U.D. a avut discernământ integru.
S-a concluzionat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:
1. Recrutarea prin înșelăciune, amenințare sau violență, ori prin alte forme de constrângere în scopul exploatării sexuale prin ținere în stare de aservire a minorelor L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.I., constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un număr de 7 infracțiuni raportat la numărul victimelor, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - unitate de rezoluție infracțională.
2. încercarea inculpatului U.D. de a recruta prin înșelăciune, amenințare, violență și alte forme de constrângere, în scopul exploatării sexuale a minorelor G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G., realizată în plan subiectiv cu intenție directă, constituie tentativă la infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un număr de 4 infracțiuni, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - unitate de rezoluție infracțională.
3. Fapta inculpatului care începând cu luna ianuarie 2011 a întreținut în repetate rânduri raporturi sexuale cu minora L.D., în vârstă de 14 ani, ulterior aceasta împlinind în data de 03 iunie 2011 vârsta de 15 ani, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
4. Fapta inculpatului U.D. de a fi întreținut prin înșelăciune și amenințări un singur raport sexual cu minora R.M.P. în cursul lunii mai 2009 (aceasta având vârsta de 17 ani) constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.
5. Fapta inculpatului U.D. de a fi realizat, în repetate rânduri începând cu luna octombrie a anului 2010 când minora avea vârsta de 15 ani, raporturi sexuale cu numita C.A.C., inculpatul abuzând de încrederea fetei și de autoritatea sa asupra acesteia, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
6. Fapta inculpatului U.D. de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii noiembrie 2010 cu minora C.I., în vârstă de 16 ani la acea dată, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.
7. începând cu luna iunie 2010 prin înșelăciune și ținerea într-o stare de aservire, inculpatul a întreținut repetate raporturi sexuale cu minora în vârstă de 15 ani, S.E.R., activitate care se circumscrie infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
8. Fapta aceluiași inculpat de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii februarie 2011 cu minora în vârstă de 17 ani, N.S.C., constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.
9. Fapta inculpatului U.D. de a o fi determinat prin înșelăciune și amenințări, începând cu luna octombrie 2010 pe minora în vârstă de 14 ani, G.G., să întrețină cu el două raporturi sexuale, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
10. în cursul lunii septembrie 2010 inculpatul U.D. a întreținut un raport sexual cu minora J.I.M.M., în vârstă de 14 ani în acea perioadă, activitate care se circumscrie infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) C. pen.
11. Faptele inculpatului U.D. de a fi încercat prin înșelăciune, amenințări și violențe, să întrețină raporturi sexuale în cursul lunii mai 2011 cu minora în vârstă de 15 ani, G.I.D., în cursul lunii septembrie 2010 cu minora în vârstă de 15 ani J.A.L., în cursul lunii ianuarie 2011 cu minora în vârstă de 15 ani M.A.G., constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 198 alin. (2) C. pen. (4 infracțiuni raportat la numărul victimelor). Fiind unitate de rezoluție infracțională, sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Conform prevederilor art. 20 C. pen. tentativa infracțiunii incriminate prin dispozițiile art. 198 C. pen. se pedepsește. Față de minora B.D.I. nu există dovezi privind săvârșirea infracțiunii în această formă și conținut.
12. Fapta inculpatului de a fi deținut fără drept, materiale pornografice cu minori, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (în speță telefon mobil dotat cu sistem de operare) constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
împotriva sentinței Tribunalului Caraș-Severin au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin și inculpatul U.D.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, omisiunea pronunțării din oficiu asupra acordării daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate minore, în conformitate cu prevederile art. 17 C. proc. pen., greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 deși din declarația victimei R.M.P. rezultă că inculpatul a filmat-o cu telefonul mobil în timp ce întreținea cu aceasta relații sexuale, această declarație coroborându-se cu declarația martorei C.A., care a afirmat că inculpatul i-a povestit că deține pe un telefon mobil mai multe filmulețe cu R.M. în timp ce întreținea raporturi sexuale cu ea, cu declarațiile martorilor U.I.D. și G.I.D. din care rezultă că inculpatul deținea pe un telefon mobil filmulețe pornografice cu diverse fete, precum și declarația martorului A.H.G.S. care menționează că inculpatul s-a lăudat că deține filme pornografice cu fete pe calculator și pe CD-uri, greșita individualizare a pedepsei, deoarece față de pericolul social al infracțiunilor, antecedentele penale a inculpatului se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum egal cu maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor.
Inculpatul nu a motivat apelul, fiind susținut oral de către apărătorul ales care prin concluziile formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia nr. 179/A din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a fost admis apelul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin, desființată sentința apelată, iar în rejudecare obligat inculpatul să plătească persoanelor vătămate L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., N.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G. câte 10.000 lei; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 martie 2012 la zi.
S-a reținut, în esență, că prima instanță era obligată, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubelor și daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate minore, chiar dacă acestea nu s-au constituit părți civile, în speță, prejudiciul moral fiind dovedit și rezultând din suferințele psihice și umilințele la care minorele au fost expuse prin obligarea lor să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul și neplăcerile create în societate - în special în mediul școlar - în urma mediatizării activității infracționale a inculpatului.
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003 s-a arătat că soluția de achitare este justă, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul a deținut sau traficat materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic; s-a mai apreciat că sancțiunile aplicate au fost just individualizate, fiind apte a conduce la realizarea scopurilor și funcțiilor pedepselor, prima instanță dând o justă aplicare dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din motivele scrise de recurs (filele 72-76 dosar recurs) și concluziile orale ale apărătorului ales al acestuia, expuse în partea introductivă a prezentei decizii pentru:
- încălcarea dreptului la apărare prin admiterea apelului parchetului cu privire la latura civilă (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen.);
- lipsa probelor care să susțină acuzațiile aduse inculpatului, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor și neexistând acțiuni de exploatare sexuală, de constrângere a minorelor sau inducere în eroare a acestora, impunându-se achitarea inculpatului conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 C. proc. pen.);
- nepronunțarea asupra cererii de achitare și restituire a cauzei la prima instanță.
Analizând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate de apărare și din oficiu de către instanță (motivul prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.) potrivit art. 3859alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 3858C. proc. pen. se constată că recursul declarat de inculpat este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului și a hotărârii recurate, în apel, inculpatul U.D. a invocat, între altele, necesitatea achitării sale, această solicitare rezultând inclusiv din aspectele consemnate în încheierea de dezbateri. Cu toate acestea, din considerentele deciziei atacate se constată că în mod eronat instanța de apel a apreciat că apelul nu a fost motivat în scris și că în susținerile orale apărarea a solicitat doar reducerea pedepselor.
Rezultă, așadar, că instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului părții la un proces echitabil, astfel după cum sfera acestei noțiuni a fost determinată în jurisprudența instanței europene. Se constată că noțiunea în discuție include dreptul apărării la a-și exprima opinia cu privire la acuzațiile ce sunt aduse inculpatului și, în mod corelativ, există obligația instanței de a observa, a analiza și a se pronunța în concret și motivat cu privire la tezele și susținerile avansate de apărare.
A accepta o ipoteză contrară este inadmisibil, deoarece constituie o totală golire de conținut a drepturilor apărării, dreptul prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale devenind esențialmente teoretic și vădit iluzoriu.
Se reține, totodată, că instanța de apel a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil - în componența dreptului la apărare și prin aceea că, prin ignorarea dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen., nu a procedat la audierea inculpatului față de care prima instanță pronunțase o soluție de achitare cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; procedând în maniera descrisă a fost privat atât inculpatul de dreptul de a-și exprima opinia și de a formula apărări cu privire la respectiva faptă, dar și însăși instanța de posibilitatea de a proceda în mod nemijlocit la administrarea acestei probe.
Se apreciază, astfel, că încălcarea dreptului la apărare al inculpatului sub aspectele relevate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen., impune admiterea recursului declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin și inculpatul U.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin.
Cu ocazia rejudecării apelurilor instanța va analiza complet apărările invocate de inculpat în apel și recurs, procedând, totodată, la audierea acestuia, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
în ceea ce privește starea de arest a inculpatului, se constată că se impune menținerea acesteia având în vedere soluția, chiar nedefinitivă, pronunțată de prima instanță, natura și gravitatea faptelor despre care există indicii că au fost comise de către inculpat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului; onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat în sumă de 100 lei și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate au fost suportate din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 355/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 540/2013. Penal → |
|---|
