ICCJ. Decizia nr. 3565/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3565/2013

Dosar nr. 8700/99/2011

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 339 din 06 septembrie 2012, a condamnat pe inculpaţii:

1. F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”, prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pe., la pedeapsa închisorii de 15 ani şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

2. F.G., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat şi deosebit de grav”, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din art. 174 raportat la art. 176 lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa închisorii de 16 de ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe do durată de 8 ani.

A aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) – (3) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate acestora deţinerea preventivă începând cu 12 martie 2011 până la zi.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. anterior, a admis acţiunea civilă formulată în nume propriu de partea civilă G.C., domiciliată în com. Coarnele Caprei, jud. Iaşi şi, în consecinţă:

- a obligat în solidar pe inculpaţi să plătească părţii civile G.C. suma de 6000lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznice tradiţionale efectuate de aceasta pentru victima Ţ.M.;

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de G.C., în calitate de curator în numele şi pentru minorii Ţ.R.M. şi Ţ.A., cu domiciliul în sat./com. Coarnele Caprei, jud. Iaşi, în prezent aflaţi în oraşul Ungheni, str. Gheorghe Asachi, Republica Moldova (la familia I.I. şi C.) şi, în consecinţă:

- a obligat în solidar pe inculpaţi să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale minorilor Ţ.R.M. şi Ţ.A. prin reprezentantul lor legal I.V., domiciliată în oraşul Ungheni, str. Gheorghe Asachi, Republica Moldova (la familia I.I. şi C.) suma de 2652 lei pentru fiecare minor calculată de la data decesului victimei, 11 martie 2011 până la data pronunţării prezentei hotărâri, 06 septembrie 2012, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective, în raport cu rata inflaţiei precum şi suma de 176 lei lunar pentru fiecare minor reprezentând prestaţie periodică începând cu data pronunţării prezentei sentinţe şi până la împlinirea vârstei majoratului acestora;

- a obligat în solidar pe inculpaţi să plătească minorilor Ţ.R.M. şi Ţ.A. daune morale, respectiv câte 100.000 lei pentru fiecare minor, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective, în raport cu rata inflaţiei.

A respins, ca nefondate, excepţiile invocate de intimaţi referitoare la cererea formulată de partea civilă G.C., prin avocatul ales, vizând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare – cumpărare nr. 3042 din 26 octombrie 2011 şi nr. 560 din 29 februarie 2012 autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iaşi.

A admis cererea formulată de partea civilă G.C., prin apărătorul ales şi în consecinţă:

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul F.M. (vânzător) şi intimaţii F.V. şi F.M. (cumpărători) autentificat sub nr. 3042/2011 precum şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimaţii F.V. şi M. şi intimaţii F.C. şi A. autentificat sub nr. 560 din 29 februarie 2012 (ambele autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iaşi), având ca obiect terenul în suprafaţă de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi (compus din parcela 1A în suprafaţă de 2017 m.p. şi parcela 2 V în suprafaţă de 514 m.p., intabulat în Cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iaşi, cu nr. cadastral 60106.

A dispus repunerea părţilor (intimaţi şi inculpatul F.M.) în situaţia de fapt anterioară perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută este constatată prin prezenta hotărâre.

În baza art. 163 alin. (1) – (2) şi (5) C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor F.M. şi F.G. dispusă prin încheierea de şedinţă din 03 octombrie 2011 pronunţată în prezenta cauză.

A dispus punerea în executare a măsurii sechestrului asigurator asupra terenului în suprafaţă de 2500 m. p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi (compus din parcela 1A în suprafaţă de 2017 m.p. şi parcela 2 V în suprafaţă de 514 m.p., intabulat în cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iaşi, cu nr. cadastral 60106, dobândit de inculpatul F.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarul Public P.G. sub nr. 621 din 24 mai 2006, până la concurenţa sumelor acordate prin prezenta hotărâre părţilor civile G.C. şi minorilor Ţ.R.M. şi Ţ.A. cu titlu de daune materiale, daune morale şi prestaţie periodică.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În cursul anului 2010, numitul Ţ.V., fratele lui Ţ.M., victima din prezenta cauză, în timp ce se afla în barul aparţinând A.F. DROBOTA situat în centrul satului/comunei Coarnele Caprei jud. Iaşi, a fost victima unei agresiuni fizice, autorii fiind între alţii, şi inculpaţii F.M. şi F.G., faptele de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., săvârşite de aceştia din urmă formând obiectul dosarului penal nr. 2229/239/2010 al Judecătorului Hârlău, între membrii celor două familii existând, deci, relaţii conflictuale.

În seara zilei de 11 martie 2011, inculpaţii au mers la barul menţionat anterior, administrat de numitul D.G., pentru a consuma băuturi alcoolice.

În bar se mai aflau şi alte persoane, între care martorii V.M., P.C., barmanul de serviciu, M.I., T.C. şi T.E.

Inculpaţii şi-au cumpărat câte o sticlă de bere de 2 litri, aşezându-se apoi la masa la care se afla martorul T.E., care tocmai terminase un joc de table cu martorul V.M.

La un moment dat, martorii T.E. şi T.C. au plecat din bar, iar ceilalţi urmăreau sau participau la un joc play-station conectat la un televizor din incinta localului.

În bar şi-a făcut apariţia pentru scurt timp şi martorul N.V., pentru a-şi cumpăra ţigări, găsindu-i aici pe cei doi inculpaţi care se aflau în mijlocul barului, stând în picioare, la o masă, consumând băuturi alcoolice. În jurul orelor 20.00, în bar a intrat şi victima Ţ.M., care, după ce şi-a cumpărat 100 ml rom, împreună cu martorul N.V., a mers la masa la care se aflau cei doi inculpaţi, stând în picioare, şi intrând în discuţii cu aceştia. Martorul N.V. a purtat discuţii cu inculpaţii legate de arendarea unui teren, stabilind să se întâlnească a doua zi, după care a plecat din bar, la insistenţele repetate ale soţiei sale.

Şi între victima Ț.M. şi inculpaţi s-au purtat nişte discuţii, ultimele fiind însă contradictorii, potrivit declaraţiei martorului N.V. care, cât timp se mai afla în încă în bar, ar fi auzit-o pe victimă, spunându-le: „Ce aveţi cu mine, aţi avut ce aţi avut cu frate-meu, dar cu mine ce aveţi?”.

Din acest motiv, dar şi pentru că din discuţiile purtate de victimă cu inculpaţii reieşea că aceştia din urmă „bătuseră mai înainte pe un frate al victimei”, martorul N.V. a intervenit între ei, cerându-le „să se liniştească”, iar victimei i-a propus să-l însoţească spre casă, propunere ce nu a fost însă acceptată de aceasta.

La scurt timp după plecarea martorului N.V. din bar, pe fondul discuţiilor contradictorii purtate cu victima legate de dosarul penal ce se afla pe rolul Judecătoriei Hârlău privind plângerea penală formulată de fratele victimei (Ţ.V.) împotriva fraţilor F., inculpaţii i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul ce a determinat căderea acesteia pe pardoseala din gresie a barului.

Zgomotul produs de căderea victimei pe pardoseală a fost perceput „cu o bufnitură” de persoanele aflate în bar, care se aflau antrenate în vizionarea jocului play-station, stând cu faţa spre tejgheaua unde era instalat televizorul din incinta barului, şi întorcându-se cu faţa spre sala barului, au observat-o pe victimă jos, pe spate, pe pardoseala barului, dar şi pe inculpaţi, care se aflau lângă aceasta, ţipând şi înjurând-o pe victimă, lovind-o cu picioarele peste cap şi peste întreg corpul. Martorul P.C., gestionarul barului, auzind dintr-un separeu zgomote („bufnituri”) produse de lovituri şi vocile ambilor inculpaţi care îi strigau victimei „vrei bani, îţi dăm bani”, a strigat la cei doi agresori să se oprească, nefiind luat însă în seamă, inculpaţii continuând să lovească victima.

Observând pe victimă căzută pe pardoseală, persoanele de lângă tejghea, respectiv martorii V.M., T.M. şi M.I., de spaimă, s-au refugiat într-un separeu alăturat, unde se afla şi P.C. pentru a aranja nişte sticle, rămânând aici circa 5-10 minute. În acest timp, inculpaţii au scos din bar pe victima aflată în stare de inconştienţă, „târând-o” afară şi lăsând-o lângă răzătoarea metalică, în colţul clădirii în care funcţiona barul. Aici, inculpaţii au continuat să lovească victima, oprindu-se doar în momentul în care, văzându-l pe martorul N.V., care revenise la bar şi dorind să intre în local şi văzând victima întinsă pe pământ a încercat să o ridice, au început să-l lovească pe acesta cu pumnii şi picioarele, doborându-l lângă victimă. Inculpaţii s-au îndepărtat de locul unde abandonase victima doar la intervenţia soţiei martorului menţionat, N.A., ţipând şi strigând agresorilor să nu mai lovească pe soţul său şi pe victimă.

Imediat ce au târât victima din bar, inculpatul F.G. s-a reîntors în bar, cerând de la martorul P.C. o „cârpă” de şters pe jos, fiind refuzat însă şi invitat să părăsească barul.

Ieşind din „separeul” unde s-au refugiat martorii, inclusiv P.C., au observat pe pardoseala sălii barului o pată de sânge, dar şi urme de târâre dinspre mijlocul sălii către uşa de acces.

Între timp, s-a reîntors la bar, cu autoturismul, martorul T.C. care, întâmpinat de ceilalţi martori ce se îndreptau spre ieşirea din bar, a aflat de la aceştia că victima a fost lovită de inculpaţii F.M. şi F.G.

Barul a fost închis imediat de martorul P.C. care intenţiona să anunţe organele de poliţie, acesta observând, în timp ce închidea uşa, la circa 8 metri de intrarea în bar, lângă o răzătoare, pe inculpaţii F.M. şi G., „pe cineva căzut”, dar şi pe martorii N.V. şi N.A., aceasta din urmă strigând inculpaţilor: „Nu mai daţi, nu mai daţi!”.

Atât martorul P., cât şi ceilalţi martori (M.I., V.M., T.M.) au urcat în autoturismul condus de T.C., îndreptându-se spre locuinţele lor. În timpul deplasării, martorul P.C. a apelat serviciul „112”, anunţând organele de poliţie, despre evenimentul produs în cursul serii de 11 martie 2011 în localul barului pe care îl gestiona.

Victima a fost transportată la dispensarul din localitate de către fraţii acesteia, ce au fost anunţaţi de martorul N.V., iar la scurt timp aceasta a decedat.

La orele 23,50 din 11 martie 2011, procurorul de caz, înştiinţat de I.P.J. Iaşi – Serviciul Criminalistic despre evenimentul produs în barul A.F. D. din com. Coarnele Caprei, jud. Iaşi, soldat cu decesul victimei Ț.M., împreună cu echipa operativă s-a deplasat la locul faptei pentru efectuarea cercetărilor, întocmindu-se procesul verbal ataşat la dosar şi planşele fotojudiciare.

În cauză a fost ordonată efectuarea necropsiei medico-legale pentru a se concluziona cu privire la felul morţii, cauza morţii victimei, leziunile prezentate de victimă în momentul examinării cadavrului, mecanismul de producere al leziunilor corporale constatate şi legătura de cauzalitate dintre acestea şi decesul victimei, alcoolemia pe care o avea victima.

Actele medico-legale elaborate de I.M.L. Iaşi în urma efectuării necropsiei victimei, respectiv constatările preliminare din actul nr. 424 din 14 martie 2011, precum şi cele înserate în procesul-verbal din 12 martie 2011 întocmit de medicul legist au concluzionat în sensul că moartea victimei a fost violentă, că aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, dilacerare hepatică, hemo-peritoneu, fractură complexă masiv facial, fractură etaj anterior bază de craniu, contuzii organe interne.

Totodată, se reţine concluzia că topografia şi morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente, precum şi concluzia că între leziunile de violenţă tanatogeneratoare şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

În raportul de necropsie medico-legală nr. 424 din 28 martie 2011 emis de I.M.L. Iaşi au fost înserate concluziile anterior menţionate, fiind relevat, totodată, că:

- la examenul extern al corpului victimei s-au constatat multiple echimoze, excoriaţii, plăgi contuze;

- la examenul intern al corpului victimei au fost identificate: fractură piramidă nazală, fractură masiv facial, fractură etaj anterior bază craniu, edem cerebral, fractură hioid, fractură stern, fracturi costale multiple, bilaterale, edem pulmonar, hemoperitoneu, dilacerare hepatică, contuzii organe.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul F.M. a recunoscut că, în urma unor discuţii contradictorii cu victima, legate de plângerea penală formulată împotriva lui de către fratele acesteia din urmă, dar enervat şi de faptul că victima i-ar fi propus ca inculpaţii să-i dea suma de 3000 lei pentru a-i spune fratelui să-şi retragă plângerea, i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în faţă, provocându-i căderea pe pardoseala barului, lovind-o singur, în continuare, peste cap şi corp cu picioarele, afirmând, însă, că a lovit-o singur.

De asemenea, a susţinut că, în timp ce lovea victima, a fost împins de două ori de fratele său care-i spunea să nu mai lovească victima, dar a continuat violenţele asupra victimei, pe care a târât-o singur afară din bar, lăsând-o la colţul clădirii.

Din analiza declaraţiilor inculpatului F.G. date în cele două faze procesuale, prima instanţă a reţinut că acesta a negat constant participarea sa activă, directă la agresiunea fizică asupra victimei alături de fratele său, prezentând versiuni diferite, fie în sensul că nu s-a întâlnit deloc cu victima în seara zilei de 11 martie 2011 în barul A.F. D. ori în alte împrejurări, fie în sensul că, prezent în acel bar şi având discuţiile contradictorii cu victima legate de plângerea penală în curs de judecată pentru fapte penale reclamate de fratele victimei, s-a retras apoi din preajma acesteia din urmă, implicându-se în conflict doar pentru a-l opri pe fratele său să nu agreseze victima.

Astfel, în prima declaraţie olografă, inculpatul a susţinut că, deşi a intrat în barul menţionat în mai multe rânduri, începând cu orele 16.00 din 11 martie 2011, consumând sau cumpărând băuturi alcoolice (bere), nu s-a întâlnit cu victima în bar sau în alte împrejurări.

În a doua declaraţie olografă din 12 martie 2011, a susţinut, între altele, că, în seara zilei de 11 martie 2011, intrând în bar cu fratele său, s-a întâlnit în bar cu victima, ambii inculpaţi purtând discuţii cu aceasta legate de plângerea penală formulată de fratele victimei împotriva lor, că victima ar fi condiţionat retragerea plângerii de faptul de a primi de la aceştia o sumă de bani – 3000 lei. Susţine inculpatul că, după această discuţie s-a retras din preajma victimei, observând, totodată, că aceasta a fost lovită cu pumnul în zona feţei de către fratele său, că victima „s-a dezechilibrat”, căzând pe pardoseala din gresie a barului, fiind lovită în continuare cu picioarele peste cap şi corp.

Inculpatul a mai susţinut :„Eu am intervenit şi l-am împins pe fratele meu, căzând amândoi la podea, moment în care m-am împiedicat cu piciorul drept de corpul lui M.Ţ. şi m-am murdărit pe cizmă de sânge întrucât sângera”, că victima era lovită în continuare de inculpatul F.M., şi de aceea l-a luat pe acesta şi l-a scos afară din bar. Revenind în bar, inculpatul F.M. a luat victima de mâini şi-a scos-o afară, până la colţul clădirii, lăsând-o jos. Aici a mai avut loc o altercaţie, între inculpatul F.M. şi două persoane (martorii N.V. şi A.), după care au plecat spre locuinţa lor.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date de inculpatul F.G. în faţa procurorului de caz (din 12 martie 2011), fără a putea oferi vreo explicaţie asupra faptului că declaraţiile martorilor aflaţi la locul faptei susţin participarea sa activă, directă la agresarea victimei.

În declaraţia din 25 martie 2011, inculpatul a contestat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv ale martorilor P.C. şi T. zis „S.” (T.M.), fiind ordonată de către procurorul de caz reaudierea acestor martori.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat aceeaşi poziţie procesuală, de nerecunoaştere a faptei ce formează obiectul prezentei judecăţi, declaraţia sa fiind parţial contradictorie cu declaraţia inculpatului F.M.

Astfel, încercând să contrazică susţinerile din declaraţiile martorilor audiaţi în prima fază procesuală, dar şi să ofere o explicaţie legată de prezenţa unor pete de sânge identificate pe cizmele inculpatului F.G., ambii inculpaţi au susţinut în faţa instanţei, că victima a fost lovită doar de unul dintre ei, respectiv de F.M. şi că, dorind să oprească agresiunea asupra victimei, inculpatul F.G. l-ar fi împins pe primul inculpat, şi că ar fi căzut amândoi. Însă, în timp ce inculpatul F.M. susţine că fratele său ar fi căzut peste victimă, inculpatul F.G. declară că „Am căzut pe pardoseală, nu peste victimă”, această din urmă susţinere fiind în discordanţă şi cu acea din declaraţia dată în faţa organului de urmărire penală unde declară astfel: „Eu am intervenit şi m-am împiedicat cu piciorul drept de corpul lui M.Ţ. şi m-am murdărit pe cizmă de sânge întrucât sângera”.

Referitor la acest din urmă aspect, inculpatul F.G. mai oferă o altă explicaţie în declaraţia dată în faţa instanţei, la stăruinţa sa, la termenul de judecată din 04 septembrie 2012, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.

În această declaraţie a susţinut că, după ce s-a consumat conflictul de la bar, ambii au fost invitaţi de martorul T.E. în locuinţa acestuia unde au rămas circa 15-20 minute, susţinere ce nu se regăseşte nici în declaraţiile sale anterioare, nici în declaraţiile inculpatului F.M., dar nici în declaraţiile martorului T.E., şi că, la plecarea din această locuinţă ar fi încălţat cizmele fratelui său „întrucât aveau aceeaşi culoare şi acelaşi model”, şi această apărare fiind infirmată de probele dosarului (procesul-verbal din 07 iunie 2011 ataşat la dosarul instanţei, referitor la mijloacele materiale de probă, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte aparţinând victimei şi inculpaţilor, planşele fotojudiciare efectuate cu prilejul cercetărilor penale în zilele de 11-12 martie 2011) din care rezultă că cei doi inculpaţi purtau cizme de cauciuc diferite ca mărime, model, culoare.

Apărările, versiunile diferite formulate de inculpaţi în sensul de a impune concluzia contrară aceleia reţinute în actul de inculpare şi în actul de sesizare a instanţei vizând participarea activă, nemijlocită a inculpatului F.G., în calitate de coautor, la agresiunea fizică a victimei soldată cu decesul acesteia, nu au fost primite de prima instanţă, din moment ce acestea sunt pe deplin infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, martorul T.M. (declaraţiile din 12 martie 2011 date în cursul urmăririi penale plus declaraţia dată în faţa instanţei) a relatat că, în timp ce se afla în bar cu martorii T.E., V.M., M.I., P.C., barmanul de serviciu, cu care juca la televizor fotbal, a auzit o bufnitură („căzătură”) în spatele lor şi, îndreptându-şi privirea spre acel loc, l-a văzut pe Ț.M. căzut jos la duşumea, iar pe fraţii F.M. şi F.G. lovindu-l cu picioarele peste cap şi corp.

A susţinut martorul şi că P.C. le-a solicitat fraţilor F. să se oprească, aceştia nu l-au băgat în seamă şi au continuat să îl lovească pe Ț.M., aceste susţineri fiind reliefate şi în declaraţia dată procurorului de caz („Atunci când am auzit bufnitura şi imediat l-am văzut căzut pe podeaua barului, fraţii F.M. şi F.G. se aflau chiar lângă Ț.M. Acesta din urmă era căzut pe spate fraţii F. îl loveau amândoi cu picioarele peste corp şi peste cap pe Ț.M. care nu a făcut vreun gest de apărare … „Nu pot spune câte lovituri i-au aplicat cei 2 fraţi lui Ț.M. pentru că noi ne-am retras într-o magazie. Dar în schimb au auzit zgomotele produse de lovituri şi care au durat cred mai bine de 10 minute) şi confirmate în faţa instanţei („… Declaraţia de la dosar îmi aparţine integral şi semnăturile de pe aceasta”. „… E adevărat ce am afirmat în timpul audierii, şi anume că, după ce am văzut victima căzută jos pe pardoseala barului, am auzit-o strigând „Nu mă mai loviţi”, că nu am nicio vină”. „… confirm instanţei că după ce am auzit o bufnitură în bar m-am întors şi am văzut victima jos, iar pe fraţii F. cum o loveau peste cap şi peste corp. E adevărat că martorul P.C. le-a solicitat fraţilor F. „Nu mai loviţi pe Ţ.”).

În acelaşi sens au fost reţinute şi declaraţiile martorului V.M. date pe parcursul procesului penal.

Astfel, martorul a relatat în toate declaraţiile că în timp ce asista la jocul de pe televizor împreună cu ceilalţi martori (P.V.C., M.I., T.M., T.C.), a auzit o „bufnitură” puternică în spatele lor, şi întorcându-se spre sala barului a văzut victima pe pardoseala barului, amândoi fraţii F. o loveau cu picioarele peste cap şi corp. Acelaşi martor a declarat că P.C. a strigat la un moment dat la cei doi să nu mai lovească victima, iar din magazia („separeu”) în care s-a retras pentru 5-10 min cu ceilalţi martori a auzit „bufniturile” produse de loviturile agresorilor, apoi un zgomot „de târâre” şi zgomotul produs de deschiderea uşii barului. Ieşind din magazie, a văzut că inculpatul F.G. „vroia să intre în bar, spunând că vrea să şteargă sângele de pe podeaua barului”, nefiind lăsat să intre de către martorul P.C.

De asemenea, martorul V.M. a declarat că nu a văzut ca vreunul dintre fraţii F. să încerce să-l împiedice pe celălalt de a mai lovi victima, sau ca amândoi inculpaţii să se împiedice şi să cadă la rândul lor pe pardoseala barului.

Martorul P.C.V., audiat numai în faza urmăririi penale, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., întrucât s-a constatat imposibilitatea aducerii silite a acestuia la sediul instanţei, fiind plecat în străinătate, a declarat că în seara zilei 11 martie 2011, în timp ce era de serviciu, în jurul orelor 19,30 au intrat în bar inculpaţii F.M. şi G. care erau sub influenţa băuturilor alcoolice şi care au cumpărat fiecare câte un pet de 2 l de bere, mergând apoi la o masă unde se afla şi martorul T.E., stând în picioare.

În jurul orelor 20.00 a văzut intrând în bar pe Ț.M. care a consumat mai întâi la „tejghea” 100 ml rom, apoi încă 100 ml rom în momentul în care a apărut martorul N.V., oferindu-i şi acestuia din urmă 100 ml rom. Susţine martorul că în jurul orelor 21,40, în timp ce se afla la „separeul” barului de lângă tejghea pentru a aşeza nişte sticle de suc pe raft a auzit scandal în sala barului şi „bufnituri produse de loviri” şi, în acelaşi timp a auzit vocea fraţilor F.G. şi M. care spuneau victimei „vrei bani, îţi dăm bani !”. Încercând să iasă din „separeu” pentru a vedea ce se întâmplă, au intrat peste el martorii T.M., T., M.I. şi V.M. foarte speriaţi şi care i-au spus că fraţii F. îl bat pe Ț.M. Circa 3 minute a rămas în separeu împreună cu ceilalţi martori, auzind dinspre sala barului zgomote puternice de lovituri şi glasurile fraţilor F.G. şi M. Martorul a mai declarat că în timp ce victima era lovită, nu a auzit pe vreunul dintre fraţi strigând celuilalt să nu mai lovească victima. De asemenea, a relatat că inculpatul F.G. a venit la separeu cerându-i o cârpă de şters pe jos, refuzându-i, însă, cererea.

Ieşind din separeu, a observat pe podeaua barului o pată de sânge, dar şi urme de târâre dinspre mijlocul sălii către uşa de acces. La ieşirea din bar, la 8 m de intrarea în bar, lângă o răzătoare, a observat pe martorii N.V., pe victima întinsă jos, dar şi pe martora N.A. strigând fraţilor F. „Nu mai daţi, nu mai daţi!”, ulterior aflând că şi soţul acesteia fusese lovit de inculpat.

Martorul P.C. a mai declarat că prietenii săi, respectiv martorii M.I., V.M., T.M. i-au povestit că ambii fraţi l-au lovit pe Ț.M.

Martorul M.I.M. audiat în cursul judecăţii a declarat că, aflându-se în bar în seara zilei de 11 martie 2011 împreună cu martorii P.C., T.M., V.M., stând pe scaune, cu spatele la sala de mese, a auzit la un moment dat „o bufnitură” şi, întorcând capul, a observat victima pe jos, inculpaţii erau lângă victimă, vorbind foarte tare. A auzit victima spunând inculpaţilor „Lăsaţi-mă în pace, ce aveţi cu mine?”, dar aceştia ţipau la ea.

Martorul a mai declarat că s-a retras în separeu, că l-a auzit pe martorul P.C. spunând inculpaţilor să nu mai lovească victima („Nu mai daţi, nu mai daţi în el! Lăsaţi-l în pace!”), că după ce a ieşit din separeu a observat că victima nu mai era în bar, că unul dintre inculpaţi i-a cerut barmanului o cârpă sau un mop pentru a şterge pe jos în bar, fiind însă refuzat. Ieşind din bar, a văzut victima culcată jos, la câţiva metri de răzătoarea barului, zărind doar pe unul dintre inculpaţi după colţul clădirii, la circa 10-11 m faţă de victimă.

Martorul a mai relatat că, după ce a văzut victima căzută jos, în bar, i-a auzit pe ambii inculpaţi spunând şi repetând victimei „Bă, te omor!”, înjurând-o, în timp ce aceasta le spunea „Lăsaţi-mă în pace; ce aveţi cu mine”. Ce aveţi cu mine”. Înainte de a intra în separeu, a observat că unul dintre inculpaţi, F.G., era în picioare, „la picioarele victimei”, iar celălalt era pe victima căzută jos.

Martorul T.C., audiat în faza urmăririi penale, a declarat că a observat în bar, în seara zilei de 11 martie 2012, pe inculpaţi şi pe victimă, toţi trei cumpărând şi consumând băuturi alcoolice, că a părăsit pentru circa 10 minute acest bar pentru a-i transporta la domiciliu pe numiţii T.E. şi T.D., iar la întoarcerea spre bar, l-a observat pe inculpatul F.M. ieşind cu spatele din bar şi ţinând victima de mâini, lăsând-o jos, la 5-6 m faţă de uşa de acces.

De asemenea, l-a văzut pe inculpatul F.G. ieşind în acelaşi timp, la picioarele victimei. Întrebând pe martorii P.C.,V.M., T.M. şi M.I. despre ceea ce s-a întâmplat, martorul a aflat că inculpaţii au lovit victima în bar, cu pumnii şi cu picioarele, până când aceasta a ajuns în stare de inconştienţă.

Martorul N.V. audiat în ambele faze procesuale a declarat că în seara zilei de 11 martie 2012, mergând la bar pentru a-şi cumpăra ţigări, s-a întâlnit cu fraţii F.M. şi G. care serveau băuturi alcoolice (bere) la o masă, a venit în urma sa şi victima cu care a mers la masa unde se aflau cei doi, iar după unele discuţii cu aceştia, a plecat. Revenind la bar, a găsit victima jos, cu faţa în sus, lângă o răzătoare, la circa 7-8 m de uşa de acces în bar, iar lângă aceasta se aflau inculpaţii F.G. şi F.M. Încercând să ridice victima de jos, a fost lovit cu pumnii de unul dintre inculpaţi, căzând jos, agresiunea fiind curmată la insistenţele soţiei sale, martora N.A., care a strigat inculpatului F.M. să nu mai lovească pe soţul său.

Declaraţiile martorului N.V. se coroborează deplin cu declaraţia martorei N.A. şi a celorlalţi martori audiaţi în cauză.

Martora N.A. a declarat că în seara zilei de 11 martie 2011 a intrat de mai multe ori în bar pentru a-şi chema soţul acasă. Reîntorcându-se la bar cu soţul său, N.V., a observat la colţul clădirii, într-o baltă de apă, lângă o răzătoare metalică, pe victima Ț.M., iar lângă aceasta stăteau în picioare fraţii F.M. şi G.

Martora a relatat şi că victima era plină de sânge pe faţă, înţelegând din aceasta că a fost bătută. În acelaşi timp a văzut cum inculpaţii loveau victima peste tot corpul iar soţul său, încercând să ridice victima, a fost lovit de mai multe ori cu pumnii, în zona feţei, de către inculpatul F.M., fiind doborâtă la pământ, inculpaţii depărtându-se din acel loc doar urmare strigătelor sale. După ce soţul său şi-a revenit, a mers să anunţe pe fracţii victimei, aceştia din urmă transportând victima la dispensarul din localitate, decesul acesteia intervenind la scurt timp.

Prima instanţă a constatat că declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului F.G. sunt infirmate integral de toate elementele de fapt desprinse din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză ce converg spre concluzia inechivocă că acesta a participat, în mod activ şi direct la agresarea fizică a victimei, aplicându-i simultan sau succesiv împreună cu inculpatul F.M., numeroase lovituri de o intensitate (forţă) deosebită cu pumnii şi picioarele, peste cap şi corp atât înainte cât şi după doborârea acesteia din urmă pe pardoseala barului, participând efectiv şi la târârea victimei pentru a fi scoasă din bar şi abandonată în imediata apropiere a barului.

Totodată, prima instanţă a constatat că declaraţiile inculpatului F.M. nu pot fi acceptate decât parţial, respectiv susţinerile în care recunoaşte participarea sa directă, activă la agresarea fizică a victimei atât înainte cât şi după doborârea acesteia, cât timp acestea sunt confirmate de întreg probatoriul cauzei, urmând a fi înlăturate ca nesincere, subiective acele părţi din declaraţii ce nu se coroborează şi cu declaraţiile martorilor oculari audiaţi în cauză ce relevă, fără echivoc, lovirea victimei de către ambii inculpaţi.

Prin urmare, constatând că declaraţiile martorilor audiaţi în cele două faze procesuale, coroborate cu constatările şi concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, privind leziunile corporale interne şi externe prezentate de victimă în momentul efectuării necropsiei, felul şi cauzele morţii, topografia şi morfologia leziunilor identificate, legătura directă de cauzalitate între leziunile tanogeneratoare prezentate şi deces, demonstrează neîndoielnic că ambii inculpaţi acţionând simultan sau succesiv au aplicat victimei numeroase lovituri, cu pumnii şi picioarele, de mare intensitate în forme vitale ale corpului (cap şi torace), fapt ce explică prezenţa multiplelor fracturi identificate pe corpul victimei, precum şi afectarea gravă a organelor interne din zona toracică, ceea ce a condus la decesul victimei, prima instanţă a reţinut vinovăţia acestora.

În drept, instanţa a constatat că fapta săvârşită de inculpaţi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de:

- omor calificat, prevăzut şi pedepsit de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul F.M.;

- omor calificat şi deosebit de grav, prevăzut şi pedepsit de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în ce priveşte pe inculpatul F.G., stabilirea acestei încadrări juridice (pusă în discuţia părţilor la termenele de judecată din 12 decembrie 2011 şi din 04 septembrie 2012) fiind determinată de săvârşirea faptei în împrejurări ce imprimă infracţiunii caracter calificat (săvârşirea faptei în loc public), dar şi caracter deosebit de grav (omor săvârşit de către o persoană care a mai comis un omor), aspect reţinut pe baza fişei de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că are în antecedenţă o condamnare pentru o infracţiune de tentativă de omor calificat.

În raport de aceste din urmă precizări prima instanţă a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului F.G., din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt aplicabile şi în cazul în care prima faptă constituie o tentativă de omor, cum este cazul în speţa de faţă, şi nu o infracţiune de omor consumată, avându-se în vedere pentru aceasta textul din art. 144 C. pen., care arată că, „prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea penală le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca atare, instigator sau complice”.

În ce priveşte pe inculpatul F.G., Tribunalul a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., deoarece fapta care formează obiectul prezentei judecăţi a fost săvârşită ulterior expirării duratei de executare a pedepselor de 4 ani închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., prin sentinţa penală nr. 337 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 4905 din 31 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie (liberat condiţionat la 29 aprilie 2005 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 502 zile închisoare) şi de 502 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 762 din 04 decembrie 2006, definitivă prin decizia penală nr. 919 din 23 martie 2007 a Tribunalului Iaşi (liberat condiţionat la 11 martie 2008, rest de pedeapsă neexecutat 168 zile închisoare).

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, prima instanţă a reţinut că inculpaţii au acţionat asupra victimei cu intenţia de a o ucide, reliefată, între altele, de folosirea de mijloace apte a suprima viaţa victimei, aplicând acesteia lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în zone vitale (cap şi zona toracică), de intensitatea deosebită a loviturilor aplicate ce au avut drept consecinţă producerea unor multiple fracturi (respectiv fracturi costale bilaterale, şase fracturi costale), fractură stern la nivel C3-4, dilacerarea lobului drept al ficatului, fractură complexă masiv facial, fractură etaj anterior bază de craniu, fractură piramidă nazală) şi contuzii la nivelul organelor interne, încât au determinat, în final, moartea victimei, fiind astfel întemeiat a se concluziona în sensul că inculpaţii au avut reprezentarea suprimării vieţii victimei, rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-au urmărit, au manifestat indiferenţă ceea ce înseamnă că l-au acceptat, fiind realizată, în speţă, forma de intenţie prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor a fost realizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gravitatea deosebită a faptei săvârşită în condiţiile reţinute mai sus, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor în textele de lege incidente în cauză, circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi. Astfel, în ce priveşte pe inculpatul F.G., s-a reţinut că are statut de recidivist postexecutoriu, condamnat anterior tot pentru o infracţiune contra vieţii persoanei (tentativă de omor calificat) ceea ce conturează o periculozitate socială deosebită din partea acestuia, că a adoptat o atitudine de nerecunoaştere a faptei. În privinţa inculpatului F.M. s-a reţinut că nu este la primul contact cu legea penală, având în antecedenţă condamnări atrase de săvârşirea unor infracţiuni de violenţă, deşi a recunoscut săvârşirea faptei, a încercat prin declaraţiile sale să distorsioneze aflarea adevărului în cauză, în sensul de a susţine şi impune versiunea că inculpatul F.G. nu a participat activ, direct, în calitate de coautor, la uciderea victimei.

Astfel, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor F.M. şi F.G., la pedepse cu închisoare, al căror cuantum a fost stabilit diferenţiat în raport cu încadrarea juridică a faptei stabilite prin prezenta sentinţă, de 15 ani închisoare şi, respectiv 16 ani închisoare, aplicând în condiţiile art. 65 C. pen., pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o durată de 7 ani şi respectiv de 8 ani ce vor fi executate conform art. 66 C. pen.

În ce priveşte pedepsele accesorii aplicate inculpaţilor, prima instanţă, faţă de dispoziţiile obligatorii din Decizia nr. 74 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, dar şi de opinia cristalizată în jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza H. contra Regatului Unit şi cauza S. şi P. contra României) în sensul că instanţa nu poate dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., în mod automat, prin efectul legii, ci trebuie să aprecieze asupra conţinutului concret al acestora, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., a dat eficienţă juridică acestor criterii.

Prin urmare, faţă de natura şi gravitatea faptelor săvârşite a concluzionat în sensul că inculpaţii sunt nedemni de a exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice electiv şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., drepturi ce au fost interzise pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.

În latura civilă a cauzei, prima instanţă, apreciind asupra cererii de daune materiale formulate de partea civilă G.C., constatând că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale din art. 998 şi art. 1003 C. civ., că probele administrate în cele două faze procesuale (înscrisuri) susţin temeinicia cererii, că suma solicitată cu acest titlu este una rezonabilă în raport cu natura, tipul şi cuantumul cheltuielilor generate de astfel de evenimente, a admis cererea şi, în consecinţă, a obligat în solidar pe inculpaţi la dezdăunarea acesteia cu suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli suportate de aceasta pentru înmormântarea victimei şi organizarea parastaselor tradiţionale.

În ce priveşte cererile de daune formulate de G.C., în calitate de curator, în numele şi pentru minorii Ţ.R.M. şi Ţ.A., cereri susţinute de apărătorul ales oral, dar şi în scris, prima instanţă, ţinând seama că la dosarul cauzei nu s-au produs probe spre a se face dovada veniturilor pe care le aloca victima lunar pentru întreţinerea minorilor, ori a veniturilor licite pe care reuşea să le procure în acest scop, a avut în vedere venitul minim net pe economie stabilit prin H.G. nr. 1193/2010 şi H.G. nr. 1125/2011, şi a stabilit că acestora li se cuvin despăgubiri materiale pentru perioada 11 martie 2011 – 06 septembrie 2012 în sumă globală de 2652 lei pentru fiecare, iar pentru perioada ulterioară pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul fiecărui copil se a stabilit ca inculpaţii să le plătească în solidar câte 176 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective a acestora.

Referitor la cererea de daune morale, formulată în numele şi pentru copiii minori ai victimei, prima instanţă a reţinut că nu poate fi contestată existenţa prejudiciului moral cauzat minorilor determinat de dispariţia iremediabilă a tatălui lor căruia i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare în baza hotărârii judecătoreşti, acesta fiind susţinătorul lor direct atât în plan material cât şi moral.

Însă, sub aspectul sumelor pretinse cu acest titlu, 150.000 lei pentru fiecare copil, Tribunalul, pe lângă gravitatea şi însemnătatea prejudiciului în discuţie, a avut în vedere şi criteriul echităţii, criteriu în raport de care indemnizaţia destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă şi nu exagerată, astfel că a admis în parte cererile de daune morale, în limita sumei de 100.000 lei pentru fiecare minor, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective, în raport cu rata inflaţiei şi la plata cărora au fost obligaţi în solidar inculpaţii.

În ce priveşte cererile formulate de G.C., în nume propriu, dar şi pentru cei doi minori rămaşi după victimă, cereri susţinute pentru toate părţile civile, oral şi în scris prin apărătorul ales, în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între inculpatul F.M. în calitate de vânzător şi intimaţii F.V. şi M. în calitate de cumpărători, şi de către aceştia din urmă cu intimaţii F.C. şi A., având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 2500 mp situat în sat Coarnele Caprei comuna Coarnele Caprei, jud. Iaşi ce a constituit până la data de 26 octombrie 2011 proprietatea inculpatului, dar înstrăinat în cursul judecăţii, respectiv la 26 octombrie 2011, deşi prin încheierea de şedinţă din 03 octombrie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor, prima instanţă a constatat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, din probele dosarului rezultă cu prisosinţă că inculpatul, ignorând dispoziţia primei instanţe de instituire a sechestrului asigurator a înstrăinat bunul imobil către familia fratelui său, F.V. şi M., aceştia din urmă înstrăinându-l părinţilor inculpatului, F.C. şi A., împrejurări ce impun concluzia că prin aceste vânzări succesive părţile contractante au acţionat cu rea-credinţă, în frauda legii şi cu scopul evident de a nu despăgubi pe părţile civile cu sumele de bani acordate acestora cu titlu de daune materiale şi morale.

Prin urmare, Tribunalul a constatat că părţile civile au calitatea procesuală de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor menţionate, şi ca atare, în baza art. 1236, 1238 din Noul C. civ. şi art. 1246 din acelaşi cod, a admis cererea, a constatat nulitatea absolută a contractelor şi pe cale de consecinţă a dispus repunerea părţilor în situaţia de fapt anterioară perfectării contractelor, în sensul reîntoarcerii bunului imobil în patrimoniul inculpatului F.M.

Pentru a garanta repararea prejudiciilor materiale şi morale cauzate prin infracţiunea ce formează obiectul prezentei judecăţi, prima instanţă a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp situat în intravilan sat Coarnele Caprei, jud. Iaşi, bun ce constituie proprietatea inculpatului F.M. dobândit în baza contractului autentic de vindere-cumpărare nr. 621 din 24 mai 2006 şi a dispus punerea în executare a acestei măsuri până la concurenţa sumelor acordate părţilor civile din prezenta cauză.

Împotriva sentinţei au declarat apel cei doi inculpaţi, intimaţii F.V., F.M., F.C., F.A. şi partea civilă G.C.

Inculpatul F.M. a solicitat reducerea pedepsei, arătând că provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale, a avut o atitudine pozitiva post-infracţională (prezentarea la orice chemare a organelor judiciare, dorinţa de a acoperi cheltuielile de înmormântare, recunoaştere şi cooperare cu organele judiciare şi prima instanţă) ş i prezintă o periculozitate scăzuta având în vedere şi degradarea stării de sănătate.

În latură civilă a solicitat reducerea daunelor morale, înlăturarea dispoziţiilor privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi şi a celor privind măsura sechestrului asigurător instituit asupra acestui teren.

Inculpatul F.G. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că martorii nu au văzut nimic, aceştia aflându-se după bar, în spatele tejghelei, absorbiţi de un joc pe calculator, ci doar au presupus că el a participat la lovirea victimei, deoarece se afla lângă fratele său, încercând să îl oprească. A arătat că declaraţiile martorilor din faţa primei instanţe demonstrează nevinovăţia sa, chiar daca instanţa în mod vădit a dorit să le distorsioneze.

Inculpatul F.G. a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor, art. 176 lit. c) C. pen., precum şi reducerea pedepsei aplicate de Tribunal.

Prin memoriile scrise depuse la dosarul instanţei de apel inculpatul F.G. a invocat abuzuri atât ale organelor de urmărire penală, care au dictat declaraţiile martorilor, nu au înştiinţat pe avocaţii inculpaţilor cu privire la reaudierea martorilor T.V., N.V., N.A. şi nu au procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, cât şi ale primei instanţe care a refuzat să consemneze întocmai relatările martorilor şi a refuzat aducerea martorilor T.C. şi P.C.V.

Inculpaţii au solicitat în apel efectuarea unei expertize medico-legale care să aibă ca obiectiv stabilirea în concret a leziunilor tanatogeneratoare, stabilirea topografiei şi morfologiei lor pentru ca în raport de concluziile expertului, de declaraţiile martorilor, de declaraţiile acestora făcute în cele două faze procesuale instanţa să poată aprecia cu privire la numărul făptuitorilor şi cu privire la regiunea/zona corporală presupus lezată de loviturile fiecăruia dintre inculpaţi.

De asemenea, au solicitat reconstituirea faptei şi efectuarea unei cercetări la faţa locului, pentru a se lămurii împrejurări legate de „poziţia” martorilor la locul faptei, precum şi de locul, distanţa de la care au perceput desfăşurarea conflictului fizic asupra victimei, persoana/persoanele implicate activ în desfăşurarea acelui conflict.

De altfel, aceste probe au fost solicitate şi cu prilejul cercetării judecătoreşti desfăşurate în primă instanţă. Constatând că nu se impune reluarea argumentelor de fapt şi de drept amplu expuse în hotărârea judecătorească atacată, Curtea reţine că T ribunalul Iaşi, printr-o analiză completă şi detaliată a probelor solicitate de inculpaţi, pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte, a respins corect solicitarea de administrare a acestor probe.

În plus, inculpaţii au solicitat reaudierea martorilor audiaţi de prima instanţă, invocând pretinse abuzuri cu prilejul audierii acestora în faţa Tribunalului, audierea martorului T.E.

Intimaţii F.V., F.M., F.C. şi F.A. au solicitat admiterea apelurilor lor şi înlăturarea dispoziţiilor de anularea a contractelor de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 2500 m.p., arătând că vânzarea terenului nu s-a făcut prin fraudă la lege. În susţinerea apelurilor promovate aceştia au invocat lipsa interesului legitim şi lipsa calităţii procesuale active a părţii civile în anularea contractelor, împrejurări pe care le-au numit „excepţii”, dar pe care instanţa de apel le-a analizat ca apărări de fond.

Partea civilă G.C. a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

Prin decizia penală nr. 125 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpatul F.M., intimaţii F.V., F.M., F.C., F.A. şi partea civilă G.C. împotriva sentinţei penale nr. 339 din 06 septembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi în latură civilă, în sensul că:

- a majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor;

- a înlăturat dispoziţiile privind respingerea, ca nefondate, a excepţiilor invocate de intimaţi referitoare la cererea formulată de partea civilă G.C. vizând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3042 din 26 octombrie 2011 şi nr. 560 din 29 februarie 2012 autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iaşi;

- a înlăturat dispoziţiile privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul F.M. (vânzător) şi intimaţii F.V. şi F.M. (cumpărători) autentificat sub nr. 3042/2011, precum şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimaţii F.V. şi F.M. şi intimaţii F.C. şi F.A. autentificat sub nr. 560 din 29 februarie 2012 (ambele autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iaşi), având ca obiect terenul în suprafaţă de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi (compus din parcela 1A în suprafaţă de 2017 m.p. şi parcela 2 V în suprafaţă de 514 m.p., intabulat în Cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iaşi, cu nr. cadastral 60106);

- a înlăturat dispoziţiile privind repunerea părţilor (intimaţi şi inculpatul F.M.) în situaţia de fapt anterioară perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută a fost constatată prin sentinţă;

- a înlăturat dispoziţiile privind punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător asupra terenului în suprafaţă de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi (compus din parcela 1A în suprafaţă de 2017 m.p. şi parcela 2 V în suprafaţă de 514 m.p., intabulat în cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iaşi, cu nr. cadastral 60106, dobândit de inculpatul F.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarul Public P.G. sub nr. 621 din 24 mai 2006), prin notarea litigiului dintre părţi şi prin luarea inscripţiei ipotecare.

Rejudecând, a majorat de la 15 ani la 17 ani pedeapsa închisorii aplicată inculpatului F.M.

A majorat de la 16 ani la 18 ani pedeapsa închisorii aplicată inculpatului F.G.

A respins, ca inadmisibilă, în cadrul procesului penal, cererea părţii civile G.C. de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub. nr. 3042 din 26 octombrie 2011 şi nr. 560 din 29 februarie 2012 la Biroul Notarului Public B.D.F.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.G.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor F.M. şi F.G.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata arestului preventiv de la 06 septembrie 2012 la zi.

A obligat pe inculpatul F.G. la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de zile, prevăzut de art. 385³C. proc. pen., inculpaţii F.G. şi F.M.

Criticile formulate de recurenţii inculpaţi vizează vinovăţia inculpatului F.G. şi netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului F.M., solicitându-se fie trimiterea cauzei pentru rejudecare (inculpatul F.G.), fie reducerea pedepsei (inculpatul F.M.).

În susţinerea acestor critici, inculpaţii recurenţi invocă dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispoziţiile art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii F.G. şi F.M. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 125 împotriva căreia inculpaţii au declarat recurs a fost pronunţată la data de 27 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 385⁹ C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii recurenţii inculpaţi F.G. şi F.M. solicită fie trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât vinovăţia nu este dovedită, fie aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale invocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recurentul inculpat F.M. critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori, din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Referitor la situaţia invocată de recurentul inculpat F.G. privind trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării cauzei pentru rejudecare în vederea administrării de probe, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.G. şi F.M., conform dispozitivului.

Se va deduce din pedepse timpul arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.G. şi F.M. împotriva deciziei penale nr. 125 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata prevenţiei de la 12 martie 2011 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2 ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3568/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3570/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs