ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3566/2013
Dosar nr. 3471/98/2012
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din data de 13 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S.C., la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpatul S.S.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen.
În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul, M.C.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat şi deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 iulie 2012 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, la eliberarea din penitenciar.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă promovată de partea civilă, O.C., în contradictoriu cu cei doi inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii, S.S.C. şi M.C.M., în solidar, către partea civilă, la plata sumelor globale de 10.000 lei, daune materiale şi 50.000 lei, daune morale.
A fost respinsă cererea, privind obligarea celor doi inculpaţi la plata unei prestaţii periodice.
A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă SC M.I. SRL Slobozia.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 3.800 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului, către SC M.I. SRL Slobozia.
A fost admisă acţiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL Prof. Dr. Dorin Hociotă.
Au fost obligaţi inculpaţii S.S.C. şi M.C.M., în solidar, la plata de despăgubiri civile (cheltuieli spitalizare O.C.), în sumă de 3.442,03 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Ambii inculpaţi făceau parte din familii modeste, care se mulţumesc în „a trăi de azi pe mâine”, iar tatăl se „refugiază” de multe ori în alcool, întreţinând un climat tensionat.
Niciunul dintre ei nu a primit o educaţie corespunzătoare, M.C.M. adoptând, încă de la vârsta de 14 ani, o conduită deviantă: plecări de acasă, abandon şcolar, consum de alcool, provocare de scandal, dependenţă de jocurile de noroc, consum de substanţe etnobotanice.
Un comportament indecent, agresiv-verbal, l-a caracterizat întotdeauna şi pe inculpatul S.S.C., acesta fiind exmatriculat în clasa a XI-a din Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Slobozia, din cauza atitudinii perturbatoare, a numărului mare de absenţe, consumului de substanţe etnobotanice şi de alcool.
El însuşi s-a caracterizat ca fiind o fire impulsivă, cu accese de furie, amplificate pe fondul consumului de substanţe aditive.
Inculpaţii locuiesc în comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, iar în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, în jurul orei 02:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fapt petrecut în domiciliul lui S.S.C., s-au hotărât să meargă la Bucureşti, scop în care urmau să facă rost de o maşină.
Inculpatul S.S.C. a luat de la domiciliu o sacoşă cu câteva obiecte personale, precum şi un cuţit pe care îl avea de la inculpatul M.C.M., încă din iarnă.
Au ajuns la intrarea/ieşirea din municipiul Slobozia (sensul giratoriu, spre Bucureşti) şi au oprit un taxi cu numărul de înmatriculare x, la volanul căruia se afla partea vătămată O.C.
Partea vătămată era angajat ca taximetrist la SC M.I. SRL Slobozia, iar în seara respectivă se afla în staţia de taxiuri pentru a primi comenzi, alături de alţi colegi, printre care şi martorul Lazăr Alexandru.
Fiind primul în coloana de taxiuri, O.C. a preluat o comandă la care apoi a renunţat, în momentul în care a fost oprit de cei doi inculpaţi, preferând să-i servească pe aceştia, iar comanda iniţială să fie onorată de colegul taximetrist ce urma în coloană.
Având comportarea unor clienţi obişnuiţi, S.S.C. şi M.C.M. i-au solicitat şoferului să-i ducă până în satul Stejaru, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, iar la intrarea în această localitate l-au îndrumat să vireze pe primul drum comunal la stânga. Când au ajuns la un loc mai întunecat, i-au cerut şoferului să oprească. Inculpatul S.S.C., care se afla pe locul din dreapta faţă, i-a aplicat numitului O.C. o lovitură în zona gâtului, cu cuţitul pe care îl scosese din sacoşă şi îl avea pe genunchi, după care l-a somat să iasă din maşină - „coboară că altfel te omor!”. După ce şoferul a reuşit să iasă din maşină, cei doi au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului şi semnul distinctiv - TAXI - apoi, S.S.C. a trecut la volanul autoturismului, respectiv M.C.M. pe locul din dreapta faţă.
Au încercat să se îndepărteze cât mai repede de locul în care îl abandonaseră pe conducătorul auto însă, s-au rătăcit astfel încât au făcut cale întoarsă, continuându-şi drumul spre şosea. Când au ajuns la DN 2A nu au mai putut controla maşina deoarece se stricase ambreiajul. Din acest motiv, au coborât din autovehicul, moment în care inculpatul M.C.M. a sustras suma de 21 de lei, de la parasolarul din dreptul şoferului.
La ora 02:53:48 inculpatul S.S.C. a apelat la 112 şi a spus că a făcut o mare prostie şi vrea să se predea; la ora 03:16:26 a fost identificat şi reţinut şi inculpatul M.C.M.
Audiat atât în faza urmăririi penale cât şi în cea a judecăţii, inculpatul S.S.C. a recunoscut faptele săvârşite şi a declarat că în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, împreună cu M.C.M., se afla la domiciliul său unde, după ce au consumat 5 litri de bere, în jurul orei 0200 s-au hotărât să plece la Bucureşti.
Pentru deplasare, s-a gândit să fure o maşină, pe care urma să o conducă, maşină ce trebuia procurată din apropierea oraşului Slobozia, judeţul Ialomiţa, unde plănuiau să ajungă cu ocazie.
A declarat că, de la şosea, s-au întors în locuinţa sa pentru a lua un cuţit, pe care îl ţinea ascuns în rufele din şifonier. Inculpatul S.S.C. a susţinut în mod constant că împreună cu el în cameră a intrat şi M.C.M., acesta din urmă fiind de fapt cu ideea să se întoarcă după cuţit.
Când au ajuns la intrare în Slobozia au oprit un taxi, aceasta fiind ocazia ideală de a face rost de maşină pentru a ajunge la Bucureşti; inculpatul S.S.C. s-a aşezat pe locul din dreapta faţă, iar inculpatul M.C.M. pe bancheta din spate.
Urmărind să elimine din calea lor şoferul de taxi, i-au cerut acestuia să-i ducă în satul Stejaru, pe un drum comunal, până au ajuns într-un loc mai întunecos.
În momentul în care au ajuns în locul convenabil, inculpatul S.S.C. a descris foarte exact cum, având cuţitul în mână sprijinit pe picioare, l-a îndreptat spre gâtul şoferului şi fără să-i spună nimic; l-a înţepat undeva în zona gâtului în partea dreaptă, după care i-a cerut să coboare. Şoferul s-a întors şi i-a ţinut mâna în care avea cuţitul, rugându-l să nu-l omoare, după care a coborât.
În continuare inculpaţii au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului şi semnul distinctiv - TAXI - după care inculpatul S.S.C. a trecut la volanul autoturismului iar inculpatul M.C. pe locul din dreapta faţă şi după câteva ezitări, şi-au continuat drumul către DN 2A, pentru a ajunge la Bucureşti. Neştiind să conducă autoturismul, a reuşit în scurt timp să strice schimbătorul de viteze/ambreiajul; au abandonat astfel maşina care, nefiind asigurată cu frâna de mână iar strada în pantă, a alunecat în şanţ, oprindu-se într-un copac pe care l-a şi rupt.
Conform adresei din 16 iulie 2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Ialomiţa, numitul S.S.C., nu figura cu permis de conducere auto pentru nicio categorie.
Declaraţia inculpatului M.C.M. s-a coroborat cu cea a inculpatului S.S.C., mai puţin aspectul referitor la cuţit.
Astfel, inculpatul M.C.M. a declarat că, deşi se afla în aceeaşi cameră, nu a văzut când S.S.C. a luat cuţitul şi l-a pus în sacoşă (cuţit ce îi aparţinuse dar îl oferise lui S.S.C. în schimbul unui telefon, încă din toamna trecută) ci a observat respectivul obiect doar când a fost înţepat taximetristul.
A arătat că l-a văzut pe inculpatul S. când a folosit cuţitul rănindu-l pe şoferul de taxi, a auzit când l-a somat să coboare şi imediat l-a ajutat să scoată plăcuţele cu numărul de înmatriculare al autovehiculului şi cea cu însemnul de TAXI, pe care le-au aruncat.
De altfel, întreaga apărare pe fond a inculpatului, M.C.M., s-a întemeiat pe aceste susţineri, inculpatul încercând să prezinte situaţia de fapt ca şi cum nu ar fi avut nicio contribuţie la agresiunea comisă împotriva şoferului de taxi.
Instanţa de fond, însă, a înlăturat această apărare, cu motivarea că, între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere prealabilă şi indubitabil dovedită, privind sustragerea unui autoturism şi, implicit, înlăturarea oricăror piedici pentru atingerea acestui scop. Altfel spus, inculpatul M.C. şi-a asumat riscul comiterii oricărei fapte în momentul în care a urcat în autoturismul condus de taximetristul, O.C., fiind perfect conştient şi acceptând că taximetristul „trebuie îndepărtat”, prin orice mijloace, pentru ca el şi celălalt coinculpat să poată lua în stăpânire autovehiculul.
Mai mult decât atât, nu s-a opus, nu a intervenit în niciun fel în favoarea părţii vătămate, în momentul în care inculpatul S.S.C. l-a agresat cu cuţitul, iar faptul că cei doi inculpaţi se cunoşteau destul de bine, îşi ştiau manifestările şi impulsurile, nu poate veni în sprijinul apărării că gestul agresiv al lui S.S.C. l-ar fi luat prin surprindere.
Aşadar, în speţă, inculpatul M.C.M. nu a săvârşit acte materiale de agresiune asupra părţii vătămate, dar a fost totuşi de acord să-l însoţească pe autorul infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, a pătruns împreună cu acesta în habitaclul autoturismului, conştient că îşi asumă riscul „îndepărtării” prin orice mijloace a taximetristului, chiar şi doar sub forma unei activităţi de asistenţă a autorului tentativei de omor.
A arătat Tribunalul că această activitate „de asistenţă” nu poate fi interpretată decât ca o complicitate morală, dat fiind influenţa esenţială pe care a avut-o asupra psihicului autorului direct, inculpatul S.S.C., însoţit fiind de M.C.M., a căpătat îndrăzneală pentru atacarea părţii vătămate.
Aşadar, dat fiind împrejurările faptice mai sus prezentate, fără ajutorul moral al lui M.C.M., inculpatul S.S.C. nu ar fi îndrăznit să comită agresiunea asupra taximetristului.
În continuarea declaraţiilor sale, inculpatul M.C.M. a recunoscut faptul că după ce şoferul de taxi a fost rănit şi determinat să iasă din maşină a trecut pe locul din dreapta faţă al autoturismului şi împreună cu S. au încercat să se îndepărteze cât mai repede de locul agresiunii. De asemenea, înainte de a abandona autoturismul a căutat la parasolarul din dreapta volanului unde a găsit 21 de lei pe care i-a luat şi apoi a fugit după Cornel.
Ori, tocmai această atitudine ulterioară agresării victimei nu a făcut decât să confirme ideea acceptării de către inculpatul, M.C.M., a producerii rezultatului faptei autorului, constând inclusiv din posibilitatea decesului.
Declaraţia părţii vătămate/parte civilă O.C., din faza urmăririi penale, în ceea ce priveşte momentul în care fost oprit de către cei doi tineri - pe care i-a considerat clienţi - precum şi cel al agresiunii, s-a coroborat întru totul cu declaraţiile celor doi inculpaţi.
Astfel, partea vătămată/parte civilă a declarat că i-a fost indicat un drum comunal imediat după intrarea în satul Stejaru şi când au ajuns într-o zonă mai întunecoasă, unul din tineri i-a spus să oprească şi după ce a făcut acest lucru a observat imediat cum tânărul din dreapta sa a întins mâna în care avea un cuţit şi l-a înţepat în gât. A observat că acel cuţit arăta ca un fel de baionetă şi având senzaţia că vrea să-l mai lovească o dată i-a prins cuţitul cu mâna dreaptă, după care tânărul i-a cerut că coboare; realizând că este rănit şi temându-se pentru viaţa sa, a coborât încercând apoi să se îndepărteze de maşină.
În continuare, partea vătămată a arătat cum a fost ajutat de martora D.M., ce locuia într-una din casele de pe drumul comunal şi l-a auzit strigând după ajutor; martora a sunat la 112 şi a rămas cu partea vătămată până când a venit echipajul ambulanţei.
Depoziţia părţii civile s-a coroborat cu aceea a martorei, aceasta arătând că în noaptea incidentului era foarte cald şi, din cauza agitaţiei determinată de plecarea în concediu, de a doua zi, nu dormea, geamurile şi uşile fiind deschise şi permiţându-i să audă strigătele de ajutor.
Partea vătămată, a susţinut martora în continuare, purta în jurul gâtului o cămaşă îmbibată de sânge, i-a spus că este taximetrist şi că a fost agresat de doi tineri, care i-au furat şi maşina, iar în timp ce aşteptau sosirea salvării şi a poliţiei, pe lângă ei a trecut în viteză, lăsând în urmă un puternic miros de ars, autoturismul pe care partea vătămată l-a recunoscut ca aparţinându-i.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală din 28 august 2012, numitul O.C. a prezentat la data de 15/ 16 iulie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător/tăietor, posibil cuţit, ce au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.
- Leziunile traumatice suferite - plagă deschisă tranxifianta cu edem important al coroanei laringiene cu rotaţia spre dreapta epiglotei, hematom important al peretelui posterior oro şi hipofaringian până la sinusul piriform drept şi insuficienţă respiratorie acută - care au necesitat traheotomie transistmică, au pus viaţa victimei în primejdie.
Lovirea victimei de către inculpatul S.S.C. cu un cuţit, în zona gâtului ce a avut drept consecinţă producerea unei plăgi deschise tranxifianta cu edem important al coroanei laringiene, ce a necesitat traheotomie transistmică, fiind necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale, la care se adaugă punerea în primejdie vieţii celui lezat, sunt aspecte ce demonstrează că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, cu alte cuvinte a acceptat inclusiv posibilitatea ca, urmare loviturii, O.C. să decedeze.
Aşa fiind, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, dată prin rechizitoriu, este corectă, după cum corecte sunt şi celelalte încadrări juridice ale faptelor reţinute.
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de către celălalt inculpat, M.C.M., aşa cum s-a reţinut deja, probele administrate în cauză au demonstrat că acesta alăturându-se activităţii prin care autorul a realizat acţiunea care constituie elementul material al faptei de tentativă la omor calificat, acea activitate se angrenează în mod firesc, în cauzalitatea psihică şi fizică a faptei. Prin această angrenare activitatea acestui inculpat, a devenit o contribuţie la săvârşirea faptei şi, deci, nu putea fi calificată decât drept complicitate.
Corectă a fost şi încadrarea juridică pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului M.C.M.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7707/2012 a concluzionat că numitul M.C.M., are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7708/2012 a concluzionat că numitul S.S.C., are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor, inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă, în raport de criteriile generale şi obligatorii de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele speciale de pedeapsă fixate de fiecare text de lege incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârşite, determinat de modalitatea de acţiune, împrejurările săvârşirii şi persoana fiecărui inculpat.
Tribunalul a avut în vedere, totodată, la individualizarea fiecărei pedepse, circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. pen., în sensul că, deşi instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, la stabilirea pedepsei s-a ţinut seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Drept urmare, judecătorul fondului a reţinut o contribuţie majoră a inculpatului S.S.C. la comiterea faptelor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, întrucât acesta s-a înarmat cu un cuţit şi apoi a exercitat agresiunea asupra părţii vătămate de unul singur, contribuţia celuilalt inculpat constând doar din sprijinul moral, prezenţa inculpatului M., întărind şi întreţinând intenţia autorului de a comite fapta prevăzută de legea penală.
Ulterior, inculpatul M.C.M. a contribuit la sustragerea autoturismului, ceea ce-i atribuie o contribuţie directă, materială, sub forma autoratului, la tâlhărie.
Totuşi, relaţia cauzală dintre actele de violenţă comise exclusiv de inculpatul S.S.C. (cu sprijinul moral al lui M.C.M.) şi sustragere, l-au îndreptăţit pe acesta din urmă la o pedeapsă mai blândă şi pentru infracţiunea de tâlhărie, comisă în participaţie sub forma coautoratului.
Inculpaţii au avut o atitudine sinceră cu privire la situaţia de fapt, depoziţiile lor fiind susţinute de probe, de asemenea, nu au antecedente penale şi sunt persoane tinere.
Însă, instanţa de fond a arătat că nu se poate acorda acestor elemente favorabile semnificaţia unor circumstanţe atenuante, faptele fiind comise cu o agresivitate excesivă, având urmări foarte grave, iar cele două referate de evaluare îi caracterizează pe inculpaţi ca fiind persoane turbulente, neintegrate social, iresponsabile şi înclinate spre fapte antisociale, pe fondul consumului excesiv de alcool şi de alte substanţe aditive.
Faţă de cele ce preced, instanţa de fond a aplicat pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., reţinând şi atitudinea de regret a acestora (inculpatul S.S.C. declarând în faţa instanţei că merită să fie pedepsit la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată O.C.), faptul că S.S.C. s-a autodenunţat, conştientizând, în cele din urmă, gravitatea faptelor sale, ceea ce a permis depistarea şi a celuilalt inculpat, precum şi celelalte aspecte favorabile, cărora Tribunalul nu le-a acordat eficienţă drept circumstanţe atenuante, dar le va avea în vedere în acest sens.
Cât priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, Tribunalul, în raport de aceleaşi circumstanţe, dar şi de modalitatea de acţiune (inculpatul S.S.C., din neştiinţă, reuşind să strice în scurt timp schimbătorul de viteze, după care, abandonând maşina fără a o asigura cu frâna de mână, a determinat alunecarea acesteia în pantă, în şanţ, cu consecinţa lovirii de un copac şi avarierii), a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în cuantum mediu faţă de limitele stabilite de textul de lege incriminator.
În raport de dispoziţiile art. 65 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat, pentru infracţiunea de tentativă, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pe care a individualizat-o în raport cu natura faptei comise, contribuţia fiecărui inculpat, circumstanţele reale şi personale, cu respectarea principiului proporţionalităţii, care cere existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament.
Fiind vorba de infracţiuni comise în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus pentru fiecare dintre inculpaţi să execute, drept rezultantă, pedeapsa cea mai grea, căreia i s-a adăugat, potrivit art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Cât priveşte pedeapsa accesorie, Tribunalul a avut în vedere recomandarea Comisiei de la Veneţia, privind respectarea aceluiaşi principiu al proporţionalităţii, potrivit căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă printr-o hotărâre specifică (cauza Hirst).
În sensul celor de mai sus, Tribunalul a considerat că nu se depăşeşte acea marjă de apreciere-acceptabilă prin interzicerea inculpaţilor şi a dreptului electoral de a vota, prin fapta de tentativă (respectiv complicitate la tentativă) la omor calificat şi deosebit de grav, aceştia dovedind că nu au maturitatea de a respecta drepturile fundamentale ale semenilor, cum este dreptul la viaţă, aşa încât, pedeapsa accesorie nu devine incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 (cauza Hirst vs. Regatul unit al Marii Britanii), protocol conform căruia „Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.
Inculpaţii S.S.C. şi M.C.M. au fost cercetaţi în stare de arest, fiind reţinuţi din 16 iulie 2012 şi ulterior arestaţi preventiv, măsură ce s-a prelungit în cursul urmăririi penale şi menţinut apoi, pe parcursul judecăţii, în conformitate cu disp. art. 3001C. proc. pen. şi art. 3002 C. proc. pen.
Ca urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 16 iulie 2012 la zi.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa legii, cum este şi infracţiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmează a fi dispusă de Tribunal, prin prezenta hotărâre de condamnare şi a se realiza la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată (sens în care s-a pronunţat şi Î.C.C.J. prin decizia penală de speţă nr. 30 din 10 ianuarie 2011).
Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, partea vătămată O.C. s-a constituit ca parte civilă, solicitând 50.000 lei daune morale şi 50.000 lei daune materiale.
Ulterior, şi-a majorat pretenţiile (termenul de judecată din 19 decembrie 2012), solicitând şi o prestaţie periodică de 400 lei lunar, pe o durată de 12 luni, perioada de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul S.S.C. a declarat că merită să fie pedepsit pentru fapta sa, la plata sumelor de bani solicitate ca daune morale şi materiale de către partea civilă O.C.
Şi-a exprimat însă îndoiala că va putea achita prejudiciul cât timp se află în stare de arest, iar părinţii săi nu dispun de posibilităţi băneşti.
Celălalt inculpat, M.C.M., a apreciat valoarea prejudiciului exagerată în raport cu veniturile sale, dar a susţinut că, în ipoteza în care ar fi liber, ar fi de acord să-l acopere.
Având în vedere declaraţiile celor doi inculpaţi, în special ezitările privind posibilitatea de plată a sumelor solicitate drept daune morale şi materiale, Tribunalul a considerat necesară completarea lor cu depoziţii de martori, apreciind că nu poate reţine o recunoaştere clară, neechivocă, în sensul dispoziţiilor art. 161 alin. (3) C. proc. civ.
Dat fiind natura faptei (tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav), aspectul că acţiunea civilă a fost alăturată celei penale, în cadrul unui proces generat de principiul oficialităţii, a admis audierea ca martori a soţiei şi fiului părţii vătămate, singurele persoane în măsură să cunoască amănunte despre cheltuielile cu refacerea sănătăţii, urmând a aprecia obiectivitatea depoziţiilor în raport şi de conţinutul lor, dar şi de recunoaşterea parţială a inculpatului.
În baza art. 14 alin. (2) C. proc. pen., acţiunea civilă a fost alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Aceleaşi dispoziţii procedurale au stabilit în alin. (3) şi 4 că repararea pagubei se face potrivit legii civile, acordându-se despăgubiri băneşti şi pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
De asemenea, art. 14 alin. (5) C. proc. pen. prevede că acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. Nu se face, însă, nicio referire la obligativitatea administrării probelor, conform legii procesual civile, situaţie faţă de care, Tribunalul a considerat că audierea unor martori, persoane din familie, cu acordul acestora, nu contravine normelor ce reglementează în mod obişnuit un proces penal.
Potrivit art. 6 alin. (5) din noul C. civ. în vigoare, dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
Faptele deduse judecăţii, producătoare de prejudicii, au fost comise ulterior intrării în vigoare a noii legi civile, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1357 şi art. 1382 din noul C. civ.
În raport de aceste dispoziţii legale, conform cărora cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar cei ce răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat şi de recunoaşterea inculpaţilor coroborată cu declaraţiile martorilor O.F. şi O.D., pretenţiile părţii civile, O.C., au fost justificate, în cuantumul solicitat, cât priveşte daunele morale şi în cuantum de 10.000 lei, cele materiale.
S-a arătat că acordarea daunelor morale, în cuantumul solicitat, este justificată, totodată, de prejudiciul psihic indubitabil dovedit, urmare a consecinţelor traumatizante ale agresiunii la care a fost supus partea civilă, O.C., precum internare spitalicească, intervenţii chirurgicale, izolare de societate, tratament prelungit pentru recuperare, neputinţa de a mai desfăşura o activitate utilă.
Partea civilă, O.C., a solicitat şi obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 400 lei lunar, pe o perioadă de un an, conform valabilităţii certificatului de încadrare într-un grad de handicap.
Tribunalul a apreciat această cerere ca neîntemeiată, deoarece scopul unei asemenea prestaţii este acela de a acoperi prejudiciul cauzat prin lipsirea de veniturile lunare pe care victima le realiza, în mod obişnuit, iar partea civilă a făcut dovada (cu adeverinţa din 7 februarie 2013 eliberată de SC M.I. SRL, aflată la fila 165 a dosarului de fond şi cuponul de pensie pe luna mai 2012) unor venituri băneşti anterioare incidentului, modice, mult inferioare sumei solicitate şi chiar mai mici sau cel mult egale cu veniturile prezente, conform cuponului de pensie pe luna februarie 2013.
Totodată, partea civilă a solicitat această prestaţie lunară şi pentru cheltuielile medicale pe care le presupune afecţiunea dobândită în urma agresiunii comise de inculpaţi. Însă, Tribunalul a reţinut că asemenea cheltuieli (pentru medicamente, servicii medicale viitoare etc.) constituie, la momentul analizat, un prejudiciu viitor şi incert, pentru care nu se pot acorda despăgubiri.
Mai mult decât atât, depoziţiile martorilor nu au fost relevante sub acest aspect, nu a evidenţiat clar aceste cheltuieli, s-a vorbit doar de dezinfectanţi şi pansamente sterile, iar martora, O.F., soţia părţii civile, a precizat că de toaleta zilnică a bolnavului se ocupă personal, fără intervenţia vreunui cadru medical.
Părţii civile i s-au acordat sume globale considerabile, sub forma daunelor materiale şi morale, suficiente să acopere necesarul de trai şi medicamente pentru un an, perioadă pentru care se solicită şi prestaţia periodică, conform valabilităţii certificatului de încadrare în grad de handicap accentuat.
Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, mai sus citate şi faţă de adresa de constituire ca parte civilă, din 2 august 2012, aflată la pag.66 a dosarului de urmărire penală a SC M.I. SRL Slobozia şi de înscrisul doveditor alăturat (devizul estimativ ataşat), Tribunalul a apreciat ca întemeiată acţiunea civilă promovată de această societate, obligând inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 3.800 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului avariat în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, urmare a acţiunii prejudiciabile directe comisă de aceştia.
Totodată, Tribunalul a apreciat ca întemeiată şi acţiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională O.R.L. Prof. Dr. Dorin Hociotă, dat fiind raportul de cauzalitate direct dintre fapta inculpaţilor şi cheltuielile cu spitalizarea lui O.C., adresa de constituire ca parte civilă (pag.71 dosar fond) şi decontul de cheltuieli alăturat, urmând a proceda la obligarea, în solidar, a inculpaţilor, la plata sumei solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii M.C.M. şi S.S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru aspectele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Prin decizia penală nr. 108 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.S.C. şi M.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 62/ F din 13 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 3471/98/2012.
A menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi S.S.C. şi M.C.M.
A dedus din pedepsele aplicate apelanţilor inculpaţi reţinerea şi arestarea preventivă a acestora din data de 16 iulie 2012 la zi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia, iar pedepsele au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul S.S.C.
Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
În susţinerea acestei critici, inculpatul S.S.C. invocă disp. art. 3859 pct. 172C. proc. pen.
Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 108 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunţată la data de 24 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat S.S.C. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului disp. art. 3859pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu este incident în cauză.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale invocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Recurentul inculpat S.S.C. critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.S.C. împotriva deciziei penale nr. 108 din 24 aprilie 2 013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 15 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 3565/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 3568/2013. Penal → |
|---|
