ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3522/2013

Dosar nr. 3736/1/2013

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 407 din data de 8 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa s-a dispus condamnarea inculpatei C.R.E. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 11(unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul, fără drept, de droguri de mare risc a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 22(douăzeci şi două) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 324 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, în final, inculpata C.R.E. - a executat pedeapsa cea mai grea de 22 (douăzeci şi două) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului, cetăţean străin, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc; a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 19 (nouăsprezece ) ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul, fără drept, de droguri de mare risc a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 24 (douăzeci şi patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, cetăţean străin, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, în final, inculpatul C.A.A. - a executat pedeapsa cea mai grea de 24 (douăzeci şi patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, cetăţean străin, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul, fără drept, de droguri de mare risc a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 22 (douăzeci şi două) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 324 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, în final, inculpatul C.A.V. execută pedeapsa cea mai grea de 22 (douăzeci şi două) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 euro cât şi a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 euro şi de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 euro cât şi a sumei de 1.002 lei,sume care au fost depuse la B.C.R. - Sucursala Bucureşti - Lipscani str. Lipscani cu Ordinul de încasare din data de 04 februarie 2009 şi respectiv la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - sector 2 str. Gerola D. Dimitrie, sector 2 cu chitanţa din data de 04 februarie 2009. (f. 49, 50 şi 51, 52, 53 vol. IV u.p.).

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi în vederea distrugerii a cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice şi care a fost predată la I.G.P.R. - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă conform Dovezii din 31 ianuarie 2009 (f. 42-43 vol. II u.p.).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.R.E. şi C.A.A., fiecare la plata a câte unei sume de 2.850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, (din care suma de 600 lei, pentru fiecare, a reprezentat onorariu avocat din oficiu în favoarea Baroului Constanţa pentru faza de urmărire penală-av: V.C. şi respectiv av. G.A.).

A fost obligat inculpatul C.A.V. la plata sumei de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art. 190 C. proc. pen., onorariu interpretului autorizat în sumă de 350 lei, pentru termenul din data de 26 noiembrie 2010, s-a decontat din fondurile Ministerului Justiţiei către d-na traducător B.C., dispoziţie care s-a comunicat Serviciului Financiar contabil din cadrul Tribunalului Constanţa.”

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 3/D/P/2009 din 26 martie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

- C.R.E. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- C.A.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de : art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen;

- C.A.V. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, şi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare în sarcina inculpaţilor C.A.A., C.R.E. şi C.A.V., că s-au constituit într-un grup infracţional organizat, introducând în România la data de 29 ianuarie 2009, prin Punctul Vamal Port Constanţa - Sud Agigea, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea lemn cedru, importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenţia de a fi livrată în Spania.

Din coroborarea materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

I. La data de 13 noiembrie 2008 firma „C.I.E.R.” LTDA din Brazilia a emis facturile externe intitulate „I.” către SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, referitor la vânzarea a două cantităţi de câte 34,6 metri cubi de cherestea şi răşinoase, având masa de 25,8 tone şi respectiv de 25,7 tone.

Din traducerea în limba română a celor două facturi, din cuprinsul lor a reieşit că s-a menţionat Sao Paulo, Brazilia ca fiind originea mărfii, Paranagua, Brazilia ca fiind portul de încărcare şi Constanţa, România ca fiind portul de descărcare.

La data de 13 noiembrie 2008, firma exportatoare din Brazilia a întocmit lista de colete intitulată „P.”, în care s-a menţionat conţinutul celor două containere.

Traducerea în limba română a certificatului de provenienţă a mărfii şi a certificatului de confirmare, ambele emise în Brazilia, au atestat că mărfurile specificate în cele două containere au fost încărcate în portul Paranagua pentru destinatarul SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj.

Din conosamentul oceanic, intitulat „O.B.O.L.” a rezultat că cele două containere au numerele X şi Y, sunt containerele care au ajuns în Portul Constanţa pentru firma SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj şi în care s-a găsit cantitatea totală de 1.080 kilograme cocaină. (f. 1, vol. IX u.p.).

Pentru realizarea activităţii infracţionale de introducere în România şi de punere în circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene a cantităţii de 1.080 kilograme de cocaină, grupul infracţional organizat, constituit din inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V., a perfectat importul celor două containere cu cherestea lemn cedru din Brazilia, în care au fost disimulate stupefiantele.

Tranzacţia a putut fi iniţiată prin intermediul inculpatului cetăţean spaniol C.A.A., care era implicat în importul şi prelucrarea de cherestea din diferite ţări ale Americii Latine şi Africa de mai mulţi ani, prin societăţile comerciale „C.S.L.” din Valencia, Spania, din localitatea de domiciliu şi „T.A.M.S.L.” din Cuenca, Spania.(localitatea sa de naştere).

În vederea realizării importului de cherestea lemn cedru ca marfă de acoperire pentru cocaină, grupul infracţional organizat s-a folosit de SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj.ca firmă „paravan”.

Împrejurarea că inculpatul C.A.A. era cunoscut în Spania şi în alte ţări ca şi importator de cherestea, legăturile comerciale pe care le avea, inclusiv în anul 2008 (precum a declarat) cu firma exportatoare a celor două containere în care a fost disimulată cocaina, au constituit premise favorabile pentru punerea în executare de către grupul infracţional organizat a hotărârii infracţionale luate.

Martorul M.T. (f. 56 vol. II) a confirmat că inculpatul C.A.A. l-a desemnat ca administrator al SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj şi l-a împuternicit să organizeze tot ceea ce însemna activitate la nivelul firmei.

Pentru a nu se constata însă implicarea inculpatului C.A.A. şi a nu se trezi suspiciuni că un cetăţean spaniol importă cherestea lemn cedru din Brazilia prin România, folosită ca ţară de tranzit şi nu direct în Spania, (care este tot o ţară a Uniunii Europene), la data de 18 decembrie 2008, acesta a cesionat, în mod formal, firma sa SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, în favoarea inculpatei C.R.E.

La data de 18 decembrie 2008, conform actului adiţional la actul constitutiv al SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, autentificat la B.N.P., asociatul unic inculpatul C.A.A. a cesionat inculpatei C.R.E. întregul capital al societăţii şi s-a retras din funcţia de administrator, iar inculpata a devenit noul asociat şi administrator al societăţii.

Cesiunea părţilor sociale ale SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj a fost una pur formală şi fictivă,având în vedere modul în care s-a efectuat plata,eşalonat, cât şi răspunsul cu adresa din 19 februarie 2009 întocmit de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor la solicitarea Serviciului Teritorial Constanţa,din care a reieşit că, inculpata C.R.E. figurează cu o depunere în numerar în valoare de 50.050 euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul deschis la SC U.Ţ.B. SA.

Împrejurarea că inculpata C.R.E. a devenit noul asociat şi administrator al SC R.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj, a fost confirmată şi de către martorul G.A.I. (f. 27 vol. II) care ţinea evidenţa contabilă a firmei, la solicitarea cumnatei fratelui inculpatului C.A.A. şi care a susţinut că în luna decembrie 2008, s-a prezentat la sediul firmei o doamnă (care îl sunase în luna noiembrie 2008,şi îi spusese că vrea să cumpere societatea), şi i-a prezentat actul notarial, atestându-i că este noua patroană a firmei, i-a calculat taxele ce trebuiau plătite pentru capitalul social, iar aceasta s-a deplasat la bancă şi a achitat ceea ce avea de plătit.

Şi martorul L.M. (f. 109 vol. II) angajat la SC E.C. SRL Tg. Jiu şi care a efectuat înregistrări contabile în evidenţele SC R.I. SRL Baia-de Fier, jud. Gorj a susţinut că iniţial administratorul acestei societăţi era inculpatul C.A.A. dar la sfârşitul anului 2008 i-a fost prezentată de către acesta, inculpata C.R.E., ca fiind noul administrator al societăţii. Inculpata C.R.E. a solicitat în luna noiembrie 2008 eliberarea unui exemplar de pe bilanţul contabil aferent anului 2007 având nevoie la Oficiul Registrului Comerţului.

Referitor la raporturile dintre inculpaţii C.A.A. şi C.R.E., în privinţa SC R.I. SRL S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj Au făcut menţiune şi martorii A.C. (f. 119-120 u.p. vol. II şi f. 31 vol. II) şi A.M. (f. 117-118 u.p. vol. II şi f. 32 vol. II) paznici la această societate. Martorii ştiau că inculpata era secretară la firma inculpatului C.A.A., pentru că ea trimitea banii din Spania.

În privinţa transferurilor externe, în aceeaşi perioadă, inculpata a figurat doar cu o plată externă în valoare de 30.000 euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeaşi bancă. În calitate de partener extern a figurat cetăţeanul spaniol inculpatul C.A.A.

Din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, referitoare la transferurile externe, în care figurează în calitate de client inculpatul C.A.A., s-a constatat că în data de 30 decembrie 2008 acesta figurează cu o încasare în valoare de 30.000 euro primită în cont deschis la Banco de Valencia, Spania din contul deschis de persoana fizică C.R.E. la SC U.Ţ.B. SA, cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti”.

Inculpaţii au dorit să creeze aparenţa plăţii preţului cesionării părţilor sociale prin efectuarea unui transfer de 30.000 euro, deşi în realitate, inculpata C.R.E. a deschis un cont în calitate de persoană fizică şi a sponsorizat persoana fizică C.A.A. cu suma de 30.000 euro, iar acest transfer nu a reprezentat preţul cesiunii părţilor sociale ale SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj dintre cei doi inculpaţi, care nu a fost plătit niciodată.

În actul adiţional semnat de către cei doi inculpaţi la B.N.P. pe care l-au autentificat, s-a declarat că preţul reprezentând valoarea de 30.000 euro, respectiv suma de 118.116 RON, a fost plătit la data autentificării înscrisului, respectiv la 18 decembrie 2008, ceea ce nu s-a realizat niciodată între cei doi inculpaţi.

II. În ceea ce priveşte cele două containere cu cherestea în care a fost disimulată cocaina, (cu numerele X şi Y) acestea au sosit în Portul Constanţa la data de 21 decembrie 2008, conform înscrisurilor vamale existente la dosar.

La data de 22 decembrie 2008, după sosirea containerelor în port, inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au făcut menţiunea la Oficiul Registrului Comerţului cu privire la cesiunea părţilor sociale.

Relevante în stabilirea intenţiei frauduloase cu care a acţionat inculpata C.R.E., au fost declaraţiile martorului T.I., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea. (f. 45-47 u.p. vol. II şi f. 229 - 230 vol. I şi 267 vol. II.).

Martorul T.I. a susţinut că în ziua de 24 decembrie 2008, în timp ce se afla la serviciu, în biroul său s-a prezentat inculpata C.R.E., pe care până atunci nu o mai întâlnise,care a afirmat că ar vrea să vorbească cu şeful biroului vamal, precizându-i în acest sens numele martorului, pe care l-a întrebat despre procedura de vămuire pentru nişte containere, care ar fi urmat să sosească din China. Martorul i-a explicat că relaţia dintre vamă şi importator se efectuează prin comisionarii vamali. Inculpata C.R.E. s-a apropiat de martor, ce se afla în picioare lângă fereastră şi a afirmat că vrea să discute cu acesta în particular. („între patru ochi”) Martorul a replicat că poate să discute orice şi în prezenţa lui Ţ.V., un comisionar vamal ce se afla în acelaşi birou în momentul respectiv. Inculpata era nemulţumită de prezenţa altei persoane în cameră, şi i-a spus şefului biroului vamal că ar vrea să se întâlnească şi să discute împreună, undeva, în oraş. Inculpata C.R.E. a precizat că rămâne în oraş până duminică, 28 decembrie 2008 iar martorul a respins propunerea inculpatei şi i-a spus că dacă ea stă în oraş în mod special pentru a se întâlni cu el, să renunţe la această intenţie.

Martorul T.I. a susţinut că în ziua de 25 decembrie 2008, prima zi de Crăciun, a fost contactat telefonic de către inculpată, ocazie cu care a refuzat propunerea acesteia de a se întâlni cu ea în oraş. În ziua de 27 decembrie 2008 martorul a fost apelat de pe acelaşi număr de telefon, însă acesta a refuzat convorbirea telefonică. De la numărul de telefon utilizat de inculpata C.R.E., de la care fusese apelat la datele de 25 şi de 27 decembrie 2008, a primit un mesaj tip SMS „Insistenţa de a vorbi cu dumneavoastră era foarte interesantă. Dar având în vedere că ignoraţi motivul, de aceea nu aveţi nici un interes de a asculta ceea ce aveam de zis. Mâine după amiază plec din oraş. Vă urez Sărbători Fericite”.

Martorul a realizat că tânăra în vârstă de 28 de ani, blondă, subţirică, care l-a contactat începând cu data de 24 decembrie 2008, este inculpata C.R.E., deoarece în ziua de 30 ianuarie 2009, când cele două containere în care a fost descoperită cocaina au fost reţinute şi aduse în port, a văzut-o pe aceasta asistând la desigilarea şi descărcarea containerelor în timp ce era flancată de doi lucrători de poliţie.

În faţa instanţei de judecată, în şedinţă publică, martorul T.I. a recunoscut-o pe inculpata C.R.E. (f. 229 vol. I) ca fiind acea persoană.

Şeful Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea în ziua de 07 ianuarie 2009, în timpul unei şedinţe de lucru, le-a relatat colegilor despre vizita pe care inculpata C.R.E. i-a făcut-o în birou şi detaliile discutate. Martorul a precizat că, şeful de sector, inspector vamal, I.C.L. a indicat că aceeaşi femeie l-a contactat şi pe el pentru a-i solicita aceeaşi informaţie.

Martorul I.C.L. a făcut cunoscut (f. 218 vol. II) că la nivel de zvon aflase că femeia respectivă (inculpata) mai contactase şi alţi comisionari în vamă şi chiar a întâlnit-o întâmplător pe hol şi l-a întrebat dacă poate să facă un import, îndrumând-o spre un comisionar vamal.

Conform proceselor-verbale întocmite la 03 februarie 2009 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi a documentelor ataşate la acestea, respectiv facturi şi fişe turist, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că în perioada 11-15 ianuarie 2009 inculpata C.R.E. a fost cazată la hotelul „L.” din staţiunea Mamaia, la camera 108, împreună cu o persoană de sex masculin.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele de poliţie s-au coroborat şi cu declaraţia martorului M.V. (f. 48-55 u.p. vol. II şi f. 155 vol. III) care a susţinut că în data de 16 ianuarie 2009 fiind cazat la Hotel „L.” din staţiunea Mamaia, s-a întâlnit cu inculpaţii C.A.V. şi C.R.E., care s-au arătat interesaţi de cumpărarea unor case; martorul revenind în Constanţa, în data de 23 ianuarie 2009 s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. care era de asemenea cazat la Hotel „L.”.

Inculpata C.R.E. a fost cazată şi la Hotelul „M.” din mun. Constanţa în perioada 23 - 30 decembrie 2008, la camera 212 şi în perioada 24 - 30 ianuarie 2009, la camera 119. Cu privire la închirierea celor două camere s-a constatat că inculpata a venit însoţită de două persoane de sex masculin, ale căror documente de identitate nu au fost solicitate de către angajaţii hotelurilor „L.” şi respectiv „M. ” .

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele poliţiei judiciare, au atestat faptul că cei trei inculpaţi s-au aflat în mun. Constanţa la mijlocul lunii ianuarie 2009, cu scopul de a pregăti introducerea şi transportul pe teritoriul Uniunii Europene a celor două containere conţinând cocaină.

III. La data de 21 ianuarie 2009, organele de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că mai multe persoane care fac parte dintr-un grup infracţional organizat, intenţionează să introducă în România două containere,venite din Africa, care conţin droguri disimulate în lemn, marfă care figurează în documentele comerciale şi de transport.

A fost încheiat un proces-verbal din data de 21 ianuarie 2009 (f. 1 vol. I u.p.)de sesizare din oficiu din care a reieşit că membrii grupului infracţional, implicaţi în introducerea în ţară şi traficarea drogurilor, căutau persoane de încredere ce aveau cunoştinţe printre lucrătorii vamali din Portul Constanţa, prin intermediul cărora intenţionau să introducă cele două containere cu droguri, fără ca acestea să fie supuse controlului de către autorităţile vamale. Au fost obţinute informaţii că membrii grupului infracţional organizat caută intermediari şi urmează ca în după-amiaza zilei de 21 ianuarie 2009 să aibă mai multe întâlniri într-unul din restaurantele din incinta C.M. din zona Tăbăcărie.

Prin ordonanţele nr. 1/A/2009 din 21 ianuarie 2009, ale Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. (f. 2-3 şi respectiv 4-5 u.p. vol. I) au fost autorizaţi investigatorul sub acoperire „I.M.” şi informatorul „I.A.”- zis „C.” pentru a obţine date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Din procesul-verbal întocmit la data de 21 ianuarie 2009, (f. 12-14 vol. I u.p.)de către investigatorul sub acoperire „I.M.” a rezultat că acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit în aceeaşi zi, după ora 19:40, la un restaurant din incinta complexului comercial „C.M.P.”, din mun. Constanţa, cu doi bărbaţi, identificaţi în cursul urmăririi penale ca fiind învinuitul I.M. (bărbatul mai în vârstă) şi inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr).

Inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr) care s-a prezentat a fi „A.”, i-a adus la cunoştinţă investigatorului sub acoperire „I.M.” faptul că o femeie, administrator al unei societăţi comerciale, intenţionează să scoată din Portul Constanţa Sud-Agigea două containere sosite din America Latină pentru firma acesteia.

Inculpatul C.A.V. l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire „I.M.” despre relaţiile pe care le are la autorităţile vamale şi a precizat că va primi în schimb 20.000 euro, dacă este „sigur” şi „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale.

Inculpatul C.A.V. i-a precizat investigatorului sub acoperire „I.M.” că în containere s-ar afla „viagra” şi substanţe anabolizante.

La întâlnire,investigatorul sub acoperire „I.M.” şi informatorul I.A. - zis „C.” au stabilit cu inculpatul C.A.V. să se întâlnească a doua zi pentru a stabili noi detalii cu privire la „afacere”.

Întâlnirea a fost interceptată şi înregistrată în mediu ambiental, în baza autorizării date prin ordonanţa cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanţa. (f. 1-28 u.p. vol. VI).

Din conţinutul acestor interceptări a reieşit că inculpatul C.A.V. ştia la data de 21 ianuarie 2009, că de la înfiinţare, SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj nu efectuase nici o operaţiune de import şi s-a interesat la investigatorul „I.M.” despre procedura controlului vamal, manifestându-şi temerea că cele două containere ar putea fi controlate fizic.

Din discuţii a mai reieşit că inculpatul C.A.V. cunoştea detalii amănunţite despre dotările firmei în sensul că la sediul firmei exista o fabrică de cherestea (gater) şi a făcut referire şi la inculpata C.R.E. şi totodată mai cunoştea că cele două containere au fost transportate prin firma „M.S.C.” (M.S.C.).

A rezultat din interceptări că inculpatul C.A.V. i-a dat detalii investigatorului sub acoperire şi cu privire la modalitatea de încărcare şi de plecare a celor două containere de la expediţie,precizând că cele două containere sunt expediate din America de Sud. Inculpatul C.A.V. l-a mai asigurat pe investigator că dacă colaborarea dintre cei doi ar fi fost finalizată cu succes, pe viitor s-ar fi colaborat periodic şi l-a lăsat să înţeleagă că la cca 30-40 de zile ar fi sosit un alt transport.

Fiind chestionat de către investigatorul sub acoperire cu privire la numele comisionarului, inculpatul a precizat că trebuie să se uite „pe acte să văd ce comisionar este”, ceea ce a condus la concluzia legăturii şi implicării lui C.A.V. în importurile celor două containere.

Din procesele-verbale întocmite la data de 22 ianuarie 2009, (f. 15-16 u.p. vol. I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, a rezultat că la data respectivă acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C. s-au întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M., conform celor stabilite cu o seară înainte, în incinta restaurantului „Privighetoarea” din mun. Constanţa.

La întâlnire a participat şi o cunoştinţă de-a investigatorului sub acoperire, care a furnizat relaţii despre taxele ce trebuie achitate în momentul în care se întocmesc documentele vamale de tranzit.

Cu ocazia discuţiilor purtate, inculpatul C.A.V. a precizat că în ziua de luni (26 ianuarie 2009) îi va prezenta investigatorului sub acoperire documentele necesare pentru vămuirea celor două containere.

Din procesul-verbal nr. 3D/P/2009 din 19 martie 2009, de redare scrisă a convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental, ce au avut loc la 22 ianuarie 2009, în incinta restaurantului „P.”, rezultă că inculpatul C.A.V. a fost cel care a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a se asigura scoaterea celor două containere din port, fără a fi supuse controlului.

Din afirmaţiile inculpatului s-a mai dedus şi că acesta era cel care avea acces la documentele referitoare la cele două containere, aducând la cunoştinţa investigatorului sub acoperire şi moneda în care firma importatoare doreşte să se facă plata taxelor vamale de tranzit.

Din procesul-verbal întocmit la data de 26 ianuarie 2009 (f. 18-19 u.p. vol. I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”,a rezultat că acesta şi informatorul„I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit, la acea dată, cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M. la restaurantul N.P. din mun. Constanţa, iar inculpatul C.A.V. i-a înmânat investigatorului următoarele documente: conosamentul oceanic (O.B.O.L.) emis la 13 noiembrie 2008, în care s-a menţionat cele două containere, (X şi Y), destinatarul mărfurilor, respectiv SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj şi încărcătorul C.I.E.R. - LTDA, factura I. ambele întocmite la 13 noiembrie 2008 de către C.I.E.R. către SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, în care se specifică portul de încărcare Paranagua - Brazilia, portul de descărcare Constanţa - România şi cantitatea de cherestea, precum şi delegaţia emisă de SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj la data de 26 ianuarie 2009 şi semnată de administratorul C.R.E., prin care este delegat învinuitul I.M. ca reprezentant al firmei, în perioada 26 ianuarie 2009 - 03 februarie 2009, în Portul Agigea, pentru a se ocupa de formalităţile privind tranzitul mărfurilor.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.”, şi inculpatul I.M. s-au deplasat în Portul Agigea, unde au luat legătura cu un comisionar vamal care le-a transmis acestora că trebuiau să aibă acordul SC W.M. SRL Timişoara, societate care a intermediat transportul celor două containere, aspect care a reieşit şi din conţinutul conosamentului în care, în partea dreaptă, avea menţiunea „pentru descărcare vă rugăm contactaţi SC W.M. SRL Timişoara”.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.,”a stabilit că bărbatul mai în vârstă, cu care s-a întâlnit în zilele de 21 ianuarie şi 22 ianuarie 2009, se numeşte „M.” (identificat ulterior în persoana învinuitului I.M.) şi foloseşte postul telefonic mobil nr. x.

În baza ordonanţei cu nr. 3D/P/2009 din 26 ianuarie 2009, ora 13:00, a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin încheierea nr. 27 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa şi în baza autorizaţiei din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, convorbirile telefonice purtate de la acest post telefonic au fost interceptate şi înregistrate. (f. 20-23 u.p. vol. I).

Din discuţia purtată la 26 ianuarie 2009, ora 17:12:53, de inculpatul C.A.V. cu inculpatul I.M., s-a dedus că primul era preocupat de rezolvarea problemei cu plata serviciilor de transport efectuate de firma din Timişoara, sens în care trebuia să se deplaseze în localitatea respectivă, iar din discuţia avută la 26 ianuarie 2009, ora 21:34:45, a rezultat că inculpatul C.A.V. a contactat un traducător, căruia i-a dat spre traducere documentele ce trebuiau prezentate comisionarului vamal pentru întocmirea declaraţiei vamale de tranzit.

În cursul urmăririi penale s-a constatat că traducătorul autorizat B.S. a tradus următoarele documente, ataşate la dosar: facturile şi listele de coletaj emise de C.I.E.R. - LTDA pentru SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj.

Din procesul-verbal întocmit la data de 27 ianuarie 2009 (f. 24 u.p. vol. I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”a rezultat că la ora 11:00 acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C.” au participat la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. şi inculpatul I.M., la restaurantul „4 F.” din mun. Constanţa, ocazie cu care investigatorul a aflat de la inculpat că acesta intenţiona să se deplaseze în mun. Timişoara, pentru a achita c/valoarea serviciilor de transport pentru cele două containere, realizate de către SC W.M. SRL Timişoara, firmă care a avut iniţial şi rolul de comisionar vamal pentru cele două containere, grupul infracţional contactând ulterior comisionarul vamal SC S.S. SRL Constanţa.

La aceeaşi dată de 27 ianuarie 2009 inculpaţii C.A.A., C.A.V. şi C.R.E. s-au deplasat la Timişoara, unde a doua zi inculpatul C.A.V. s-a deplasat la sediul SC W.M.T. SRL, fapt confirmat de reprezentanţii acestei societăţi, martorii P.T. şi B.Z.M., dar şi de către inculpatul C.A.A. în cursul urmăririi penale şi de către toţi inculpaţii, în declaraţiile date cu ocazia soluţionării de către instanţele de judecată a cererilor formulate în cursul urmăririi penale.

Martorii P.T. (f. 125-128 u.p. vol. II şi f. 29 vol. II) şi B.Z.M., (f. 121-124 u.p. vol. II şi f. 28 vol. II) angajaţi ai SC W.M.T. SRL Timişoara au relatat împrejurările în care, în cursul lunii decembrie 2008 au purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpata C.R.E. (care a utilizat inclusiv cartela cu numărul de apel descoperită asupra acesteia cu ocazia depistării), în legătură cu sosirea celor două containere în litigiu şi transportul acestora la Târgu Jiu.

Martorul P.T. a purtat discuţii şi cu inculpatul C.A.V., care s-a prezentat ca fiind delegat din partea SC R.I. SRL şi l-a recunoscut în şedinţă publică în faţa instanţei de judecată, pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana care s-a prezentat la firma din Timişoara.

Martorul B.Z.M. a susţinut că în calitate de director la SC W.M.T. SRL Timişoara, firma parteneră din Brazilia a comunicat că în lunile octombrie-noiembrie 2008 trimite două containere încărcate cu lemn, cu plata transportului la destinaţie, societatea din Timişoara trebuia să încaseze acest preţ, iar containerele să fie eliberate destinatarului final, care era SC R. SRL Baia de Fier Târgu Jiu. După sărbători s-a prezentat inculpatul C.A.V. (identificat de martor în sala de judecată) la firma din Timişoara care venise să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere sosite, plătind şi nişte diferenţe de taxe.

Cei doi martori l-au recunoscut din fotografii pe inculpatul C.A.V., care la data de 28 ianuarie 2009 s-a deplasat la sediul societăţii din Timişoara, unde în numele SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, a achitat unele datorii, a renunţat la serviciile de transport containere ale firmei din Timişoara şi a obţinut avizul SC W.M.T. SRL Timişoara, cu privire la întocmirea formalităţilor vamale de tranzit. (f. 131-133 u.p. vol. II).

Din procesul-verbal întocmit la data 28 ianuarie 2009 (f. 25 u.p. vol. I), de către investigatorul sub acoperire „I.M.”,a rezultat că acesta a stabilit că unul din membrii grupului infracţional organizat identificat în persoana inculpatului C.A.V. foloseşte postul telefonic mobil cu nr. x, care a fost interceptat în baza autorizaţiei din 28 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanţa.(f. 26 u.p. vol. I).

Din interceptările discuţiilor telefonice efectuate în cauză a reieşit preocuparea inculpaţilor C.A.V., C.R.E. şi C.A.A. pentru realizarea scopului propus, acela de a introduce şi transporta pe teritoriul României cele două containere conţinând cantitatea de 1.080 kilograme de cocaină, disimulată în interiorul a patru paleţi cherestea cedru.

Din discuţia avută în data de 29 ianuarie 2009 ora 12:22:45 a reieşit că inculpatul C.A.V. acţiona în numele şi pentru SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj deşi nu o reprezenta în mod legal, deţinând însă ştampila societăţii şi documentele referitoare la cele două containere şi semnând pe actele acesteia.

Din discuţia avută la 29 ianuarie 2009 la ora 18:15:44, între investigatorul sub acoperire „I.M.”, I.M., precum şi informatorul „C.” s-a dedus că s-a stabilit staţia OMV de pe b-dul Aurel Vlaicu din mun. Constanţa, ca punct de întâlnire cu şoferii, care transportau cele două containere, după ieşirea acestora din urmă din Portul Agigea.

După încheierea convorbirii la ora 18:18:33, inculpatul I.M. l-a informat pe inculpatul C.A.V. despre locul întâlnirii cu containerele, care urmau a fi aduse de către şoferi.

După ce inculpatul C.A.V. a avut convingerea că în scurt timp cele două containere cu cocaină vor ieşi din port fără să fie controlate, a contactat-o în mod repetat pe inculpata C.R.E., care se afla împreună cu inculpatul C.A.A., la punctul de acces în Portul Agigea pentru a supraveghea momentul ieşirii celor două containere din port, în condiţiile în care C.R.E. cunoştea deja numerele de înmatriculare ale autotrenurilor, care urmau să transporte cele două containere cu cocaină.

Convorbirile dintre inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. au scos în evidenţă şi tensiunea în care se aflau aceştia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din Portul Agigea, (discuţia din 29 ianuarie 2009, ora 18:23, interceptată, în baza autorizaţiei nr. 25 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, purtată de C.A.V. cu C.R.E., care utiliza telefonul x, şi din care a reieşit că aceştia erau preocupaţi despre stadiul proiectului lor de scoatere şi transport a celor două containere în litigiu din Portul Constanţa Sud Agigea).

Din convorbirea purtată între C.A.V. şi C.R.E. în 29 ianuarie 2009, la ora 18:52:55, a reieşit starea crescută de tensiune a celor trei coinculpaţi, iar discuţia de la ora 21:08:52 a demonstrat tensiunea crescută a inculpatei C.R.E., care era neliniştită, agitată de posibilitatea că C.A.V. să fi fost minţit de către investigatorul sub acoperire cu privire la ieşirea în siguranţă a containerelor din port.

Din discuţia telefonică purtată la data de 29 ianuarie 2009, ora 21:22:01 a rezultat că inculpaţii C.R.E. şi C.A.A. se aflau la poarta de ieşire din Portul Agigea şi erau neliniştiţi pentru că nu văzuseră nici unul dintre containere ieşind din port. Inculpatul C.A.V. a asigurat-o pe inculpată că primul container a ieşit din port, că ulterior a şi purtat o discuţie cu şoferul despre acest lucru, avertizându-i pe ceilalţi doi inculpaţi că este posibil ca aceştia din urmă să fi stat la o altă poartă.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009 ora 21:26:13 a rezultat că inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. s-au pus de acord cu privire la momentul în care primul va efectua plata pentru scoaterea containerelor şi că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul” după ce se va sigura că cele două containere au ieşit în siguranţă din port şi că vor ajunge la staţia O.M.V. de pe b-dul Aurel Vlaicu din Constanţa.

În convorbirea telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:28:45, inculpatul C.A.V. a discutat cu inculpata C.R.E. despre ieşirea primului container din Portul Agigea şi o asigură pe aceasta că cel de-al doilea container urmează să iasă şi el din port.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009 orele 21:31:21, dintre aceeaşi doi inculpaţi, a rezultat starea de disperare în care ajunseseră la momentul respectiv C.R.E. şi C.A.A., şi starea aparentă de calm a inculpatului C.A.V. care se afla la staţia O.M.V., unde sosise unul dintre containere şi se aştepta sosirea celui de-al doilea. În convorbirea din 29 ianuarie 2009 ora 21:46:15, inculpata C.R.E. şi-a manifestat neîncrederea cu privire la reuşita operaţiunii de scoatere în siguranţă a celor două containere, care conţineau cocaină disimulată în paleţii de cherestea.

Din procesele-verbale întocmite la data de 29 ianuarie 2009 (f. 31-32 u.p. vol. I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, în jurul orelor 22:30, a rezultat că acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C. au participat la staţia O.M.V. situată pe b-dul Aurel Vlaicu din mun. Constanţa, la intersecţia cu str. Cumpenei, la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M. şi au purtat discuţii cu privire la stadiul în care să găseşte operaţiunea de scoatere a celor două containere din Portul Constanţa, încărcate cu cherestea şi în interiorul cărora ar fi disimulată o cantitate de cocaină. În timpul discuţiilor la sediul O.M.V. a sosit şi inculpata C.R.E.

La acea oră, unul din autotrenurile marca V., cu nr. de înmatriculare x, condus de şoferul martor T.M., pe platforma căruia se găsea încărcat unul din cele două containere cu cocaină, sosise deja la staţia O.M.V., urmând să sosească şi cel de-al doilea autotren cu nr. de înmatriculare x condus de şoferul O.N.

Cu această ocazie, investigatorul sub acoperire „I.M.” a primit suma de 10.000 euro reprezentând comisionul pentru „facilitarea” scoaterii celor două containere cu cherestea din Portul Constanţa - Sud Agigea,bani pe care acesta i-a numărat.

În anexa procesului-verbal au fost inserate seriile bancnotelor primite (f. 33 u.p. vol. I).

Suma respectivă a fost predată investigatorului de către informatorul I.A. zis „C.”, care la rândul său o primise de la inculpatul C.A.V., în autoturismul inculpatului, marca „L.” cu număr de Italia, în care la 30 ianuarie 2009, cu ocazia depistării acestuia, s-a mai găsit şi suma de 120.800 euro (suma de 120.000 euro într-o geantă, înveliţi într-un prosop şi 800 euro asupra lui).

Martorii O.N. (f. 77-79 u.p. vol. II şi f. 206 vol. I) şofer autotren T.M. (f. 58-61 u.p. vol. II şi f. 208 vol. I) şofer şi P.V., asociat la SC T. SRL Constanţa,(f. 62-65 u.p. vol. II şi f. 170 vol. I) au susţinut că în seara de 29 ianuarie 2009 s-au întâlnit la Staţia O.M.V. situată pe B-dul Aurel Vlaicu din mun. Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi ulterior şi cu inculpata C.R.E., aspect care a confirmat faptul că la Staţia O.M.V. întâi a sosit inculpatul şi apoi a sosit inculpata,care au şi fost recunoscuţi ulterior din planşe foto de către martorii P.V. şi T.M. (f. 66-67 u.p. vol. II).

Şi martorul O.N. i-a recunoscut din fotografii în faza de urmărire penală pe inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. (f. 80-81 u.p. vol. II).

Aceşti martori au susţinut în declaraţiile lor şi faptul că cei doi inculpaţi au insistat ca şoferii să plece spre Târgu Jiu în aceeaşi seară, deşi unul din autotrenuri avea probleme cu perna de aer, datorită supraîncărcării containerului. Nu lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că inculpaţii i-au urmărit pe cei doi şoferi până la locul în care aceştia au parcat autotrenurile peste noapte, pentru a se convinge că vehiculele sunt parcate în condiţii de maximă siguranţă.

În ziua de 30 ianuarie 2009, la ora 08:21:54, inculpatul C.A.V., utilizatorul postului telefonic x, interceptat în baza autorizaţiei nr. 24 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa a primit un SMS de la inculpatul I.M., prin care i se transmitea să aibă grijă ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 tone, mesaj care s-a coroborat cu cele afirmate de inculpatul C.A.V. în convorbirile telefonice purtate cu inculpata la 29 ianuarie 2009 ora 21:25:14, căreia i-a precizat că tonajul fiecărui container este de 26 tone şi la ora 21:46:15, când a arătat că şeful şoferilor i-a pus în vedere că încărcătura este prea mare pe containere şi şoferii pot fi sancţionaţi pe timpul transportului.

În discuţia telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:38:32, inculpatul C.A.V. i-a făcut cunoscut inculpatului I.M. că trebuie să meargă la Târgu Jiu să însoţească cele două containere şi să se asigure de finalizarea documentelor vamale de import.

Postul telefonic nr. y, utilizat de către inculpata C.R.E., a fost interceptat în baza ordonanţei cu nr. 3 D/P/2009 din 29 ianuarie 2009, ora 23,30 a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa.(f. 29-30 u.p. vol. I).

Din convorbirea telefonică din 30 ianuarie 2009 ora 09:48:47 a reieşit că importul şi transportul celor două containere cu cocaină nu reprezenta un fapt izolat pentru cei trei coinculpaţi, iar din afirmaţiile făcute de inculpata C.R.E. către inculpatul C.A.V. reiese că următoarele operaţiuni cu droguri să fie făcute în condiţii sporite de clandestinitate.

Din discuţiile din 30 ianuarie 2009, orele 10:16:22, 10:44:22 şi 10:50:52 a reieşit că inculpata C.R.E. a contactat-o pe S.S., administratorul SC S.T.C. SRL jud. Alba cu privire la asigurarea a două tiruri, în vederea efectuării transportului celor două containere în Spania, la Madrid. Administratora firmei i-a spus să facă o comandă scrisă precizându-i că preţul transportului este de 2.700 euro, preţ cu care inculpata C.R.E. a fost de acord,şi i-a mai precizat administratorei firmei că transportul urmează să se facă după vămuirea mărfurilor la Târgu Jiu.

Martorele S.S. (f. 96-97, 101 u.p. vol. II şi f. 34 vol. II) şi G.M., (f. 98-99, 102 u.p .vol. II şi f. 33 vol. II) angajatele SC S.C. SRL jud. Alba, au precizat, în declaraţiile lor, că în perioada 28 - 30 ianuarie 2009 au fost contactate de către inculpata C.R.E., cu care au negociat şi perfectat transportul a două containere din localitatea Târgu Jiu în localitatea Madrid, Spania, în schimbul sumei de 2.700 euro. Elementele de fapt ce au rezultat în urma audierii acestor martore s-au coroborat cu procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.

În după amiaza zilei de 30 ianuarie 2009 inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. urmau să se deplaseze cu două autoturisme „M.M.” şi „L.”, pentru a însoţi cele două containere pe ruta Constanţa - Târgu Jiu, iar faţă de acest aspect organele de urmărire penală au procedat la localizarea celor trei inculpaţi în mun. Constanţa.

Inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au fost depistaţi în parcarea Sălii Sporturilor din mun. Constanţa, primul în autoturismul marca „M.M.”, cu număr spaniol de înmatriculare x, iar cea de-a doua, când a intrat în restaurantul „M.” din mun. Constanţa, situat în acelaşi perimetru.

Inculpatul C.A.V., a fost depistat în faţa hotelului „M.” din mun. Constanţa, în preajma autoturismului L., cu nr. de înmatriculare Italia x, cu care intenţiona să se deplaseze şi el la restaurantul „M.”, conform înţelegerii anterioare cu ceilalţi inculpaţi.

Inculpaţii, au fost percheziţionaţi corporal şi conduşi la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, unde s-a procedat la efectuarea percheziţiilor vehiculelor folosite de aceştia.

Începând cu ora 14:00, pe raza mun. Constanţa, în zona b-dului Aurel Vlaicu, Complexul H., au fost identificate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. x şi remorca cu nr. x, respectiv din capul tractor cu nr. x şi remorca cu nr. x, care transportau cele două containere.

Autotrenurile au fost conduse în Portul Constanţa Sud-Agigea, pentru efectuarea controlului fizic asupra încărcăturii containerelor, efectuându-se un control asupra celor 2 containere sosite în Portul Constanţa - Sud Agigea având ca destinatar SC R.I. SRL cu sediul în Baia de Fier jud. Gorj.

În prezenţa celor trei inculpaţi şi a martorilor asistenţi D.E. şi B.D., organele de urmărire penală împreună cu reprezentanţii Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea au procedat la controlul fizic al containerelor.

Reprezentantul autorităţii vamale a procedat la desigilarea containerului cu seria X, a sigiliului cu numărul x aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritate menţionată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României, iar în interiorul containerului s-a identificat sigiliul de origine cu seria x.

S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea lemn cedru.

În interiorul a trei dintre paleţii de cherestea, în locaşuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roşu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative 21 (douăzeci şi unu) cm lungime/14 (paisprezece) cm lăţime/3,5 (trei virgulă cinci) cm., grosime au fost descoperite 290 pachete respectiv, 275 pachete şi 283 pachete, ce conţineau o substanţă presată puternic.

S-a procedat la prelevarea cu ajutorul unui bisturiu a unei probe aflate în interiorul pachetului inscripţionat cu nr. 1, şi după îndepărtarea ambalajului tip scotch,în interiorul acestuia a fost găsită o substanţă de culoare alb-bej,substanţă care în urma testării cu trusa narcotest din dotarea I.G.P.R. - B.C.C.O. Constanţa, a reacţionat pozitiv la „cocaină”respectiv drog de mare risc.

S-a procedat de către reprezentantul autorităţii vamale la desigilarea containerului cu seria Y, a sigiliului cu numărul x, aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritatea menţionată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României,şi în interiorul acestui container a fost identificat sigiliul de origine, cu seria x. S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea lemn cedru.

În interiorul unuia dintre paleţii cu cherestea, în lăcaşuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roşu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative de 21/14/3,5 cm, au fost descoperite 232 pachete ce conţineau o substanţă presată puternic.

În total, în interiorul celor patru paleţi au fost găsite 1.080 pachete, tip calupuri, care au fost cântărite cu ajutorul unui cântar electronic K. verificat metrologic pentru anul în curs, rezultând că greutatea acestora formată din substanţă şi ambalaj este de cca 1.203,9 kg.

A fost încheiat Procesul-verbal de depistare din data de 30 ianuarie 2009 (f. 1-10 u.p. vol. II), care a atestat participarea la controlul fizic al celor două containere în primul rând al inculpaţilor C.A.A., C.R.E. şi C.A.V., în prezenţa martorilor asistenţi D.E. şi B.D., a şefului Biroului Vamal, T.I., inspector vamal H.J. şi controlor vamal M.A. - ambii din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a comisionarului vamal S.N. din cadrul SC S.S. SRL Constanţa.

Prezenţa inculpaţilor la momentul la care au fost deschise containerele şi s-au desfăcut coletele de cherestea, în interiorul acestora fiind găsite pachete cu droguri, a fost confirmată şi de şoferii O.N. (f. 207 vol. I) şi T.M. (f.209 vol. I) în declaraţiile pe care le-au dat.

Martorul O.N. a susţinut că în timp ce au fost desfăcute containerele, inculpaţii C.A.V. şi C.R.E., au fost aduşi de către poliţie şi a văzut personal că aceştia se aflau la o distanţă de 2-3 metri de containerul respectiv. (f. 207 vol. I)

Cei trei inculpaţi au semnat fiecare acest proces-verbal de depistare fără obiecţiuni, cu menţiunea „că nu au de făcut obiecţii deoarece cele consemnate corespund adevărului” (f. 10 u.p. vol. II).

Cu privire la acest moment, martorul T.I. (f. 260-261 vol. II) a susţinut că au fost efectuate formalităţile vamale,inclusiv scanarea. La „scanare se vedea ceva, respectiv în interiorul balotului de cherestea se vedeau zone mai luminoase - aveau o altă densitate decât cheresteaua,ceea ce mi-a format convingerea că este altceva decât marfa declarată”,a fost de faţă la ruperea sigiliilor la controlul fizic şi cu „siguranţă,pot spune că erau sigiliile de origine,întrucât au fost fotografiate”.Martorul a mai susţinut că „inculpaţii erau de faţă când s-au desfăcut containerele,au văzut numărul şi seria inscripţionate cât şi sigiliile”.

Martorul M.A. - controlor vamal din partea Biroului Vamal Sud Agigea, care a fost prezent, a susţinut în declaraţia sa (f. 241 vol. III) că nu a sesizat nereguli între ceea ce s-a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de depistare şi ceea ce s-a întâmplat în realitate. A participat şi la prima şi la cea de a doua verificare, cu trei zile înainte când s-a făcut prima verificare,containerele au fost scanate şi la scanare s-au observat nişte locuri suspecte care au fost marcate, ca având altă marfă decât cea declarată.

Martorul H.J. - inspector vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud a susţinut în declaraţia sa (f. 128 vol. III) că în data de 30 ianuarie 2009 a participat la desigilarea containerelor şi la controlul fizic al acestora, s-a întocmit un proces-verbal pe care l-a semnat. Cei trei inculpaţi au fost prezenţi când au fost desfăcute containerele, containere care fuseseră scanate cu o zi în urmă de către reprezentanţii vămii,şi s-a constatat că în marfa care se găsea, se afla şi un altfel de marfă,ridicând suspiciuni referitoare la conţinutul acelei mărfi. Inculpaţii au fost prezenţi la ambele containere şi au văzut ce s-a întâmplat la controlul fizic. Sigiliile de la ambele containere s-au desfăcut de faţă cu toată lumea,în faţa autorităţilor,când toată operaţiunea a fost filmată şi personal martorul a fost de faţă când s-a îndepărtat sigiliul.

Martorul a mai precizat că autorităţile nu au introdus nicio marfă în container, pentru că marfa era sigilată şi greu de manipulat,şi a descris pe larg modalitatea în care containerele au fost deschise pe rând, constatându-se că sigiliile sunt intacte, a fost descărcată întreaga marfă procedându-se la verificarea acesteia. S-a constatat că paleţii marcaţi ca fiind suspecţi la scanare,aveau un locaş special amenajat în interiorul căruia au fost găsite pachete diferit colorate, care au fost numărate şi identificate.

Martorul a fost de faţă când reprezentanţii B.C.C.O. au desfăcut (înţepat) un pachet din care s-a făcut un prim test preliminar, cu trusa narcotest, fiola fiind pozitivă la cocaină, în sensul că s-a albăstrit. S-a procedat la deschiderea celui de - al doilea container şi s-a procedat în aceeaşi manieră.

Martorul G.N. - lucrător la instalaţia de scanare a mijloacelor de transport, Biroul Vamal Constanţa a susţinut (f. 83 vol. III), că la scanare, într-un container care conţinea paleţi cu cherestea s-au descoperit droguri; la scanare a sesizat două feluri de marfă,respectiv deşi în acte era menţionat un singur fel - cherestea-acea marfă apărea pe scanner mai albicioasă decât celelalte zone în care se afla cheresteaua,şi a trimis containerul la controlul fizic total, la rampă. Acel container purta sigiliul de origine, iar de faţă la scanare se aflau organele de poliţie şi şeful vămii. Imediat după acest container, a mai fost controlat şi un alt container, care era pentru aceeaşi firmă, iar la scanare prezenta aceleaşi aspecte ca şi primul container.

Martorul V.A. - controlor vamal la Compartimentul scanner Birou Vamal Constanţa - Sud Agigea, fiind operator sistem a susţinut(f. 84 vol. III) că în data de 30 ianuarie 2009 era de serviciu când au fost transmise la scanner două containere,cu privire la care pe declaraţia vamală de tranzit erau menţionate nişte dispoziţii pe care le dăduse Biroul de analiză de risc, privind verificarea antidrog, scanner şi control fizic al mărfii. A sesizat personal că imaginea nu era uniformă pe toată întinderea containerului şi a sesizat o anomalie,ceva în neregulă,ce l-a făcut să creadă că este vorba de o altă marfă. A marcat zona,a scos o copie a imaginii respective,menţionând că este vorba de o altă marfă, pe care a ataşat-o declaraţiei vamale şi a trimis-o lucrătorilor ce urmau să efectueze controlul fizic al mărfii. Situaţia a fost identică şi cu cel de-al doilea container.

După începerea controlului fizic, fiind chemat să vadă ce erau acele zone din container, a văzut nişte pachete albe, galbene, verzi, roşii, scoase din interiorul cherestelei,despre care a aflat ulterior că la analiză a reieşit că erau droguri. În cazul de faţă nu s-a reintrodus marfă în container şi nu s-au resigilat containerele.

Prin adresa nr. 9324 din 10 iunie 2010 emisă de către A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa (f. 89 vol. III) - s-a făcut cunoscut că ulterior efectuării controlului fizic (operaţiune vamală în cadrul căreia au fost confiscate din 30 ianuarie 2009 cca 1.204 g. cocaină) al containerelor X şi Y, acestea au fost sigilate cu sigiliile vamale în vederea continuării operaţiunilor de tranzit din 29 ianuarie 2009 având ca destinaţie Biroul Vamal Târgu Jiu.

S-a mai făcut cunoscut că ulterior scanării containerului Y în data de 29 ianuarie 2009, orele 14,49, membrii echipei B.C.C.O.C. au solicitat autorităţii vamale deschiderea containerului în incinta staţiei de scanare, având ca scop vizionarea şi identificarea mărfurilor transportate. S-a îndepărtat sigiliul de origine (găsit intact) şi s-a deschis containerul. Având în vedere că la deschiderea containerului s-a constatat că marfa(cherestea) era stivuită sub forma unui perete compact ce nu permitea accesul în container şi nici vizionarea zonei marcate la scanarea containerului (conform fotografiilor ataşate) s-a dispus lăsarea sigiliului de origine în interiorul containerului,închiderea şi sigilarea acestuia cu sigiliul vamal şi continuarea operaţiunilor de tranzit conform adresei nr. 3D/P/2009 emisă de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Constanţa. Au fost ataşate în copie: declaraţiile vamale de tranzit din 29 ianuarie 2009; imaginile rezultate în urma scanării;registrul de evidenţă a sigiliilor vamale; 19 fotografii efectuate la controlul fizic al containerului;1cd cu înregistrarea operaţiunii de control;adresa D.I.I.C.O.T. Constanţa.

Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, (f. 13-34 u.p. vol. II), cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conţin cocaină, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Din suplimentul din 04 februarie 2009, la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, al aceluiaşi laborator (f.35-41 u.p. vol. II) a reieşit că cele 1.080 kilograme de cocaină conţin o concentraţie în cocaină cuprinsă între 84,62 % şi 87,88 %.

Prin percheziţia informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E., (autorizată de Tribunalul Constanţa, secţia penală la data de 12 martie 2009, care a emis autorizaţia nr. 49) - f. 1,6 u.p. vol. VII s-a constatat că inculpata C.R.E. a avut următoarele „preocupări”, prin folosirea motorului de căutare a paginii de internet www.google.com., în scopul obţinerii de informaţii în baza următoarelor expresii tastate de aceasta: la data de 13 ianuarie 2009 „capturi de cocaina in port”, „captura de cocaina in porttantă”, la data de 15 ianuarie 2009, „ce se întâmpla capturandute cu droguri”, „legi din România pentru cocaină”, „Reţea de traficanţi de droguri anihilată”, „câţi ani ei pentru droguri”, „Capturi de droguri în Alba si Hunedoara”, „capturi cu droguri”.

Se reţin cele mai elocvente cuvinte „cheie” folosite de inculpata C.R.E., chiar în perioada în care se reţine că grupul infracţional organizat planifica realizarea activităţii infracţionale: „captură… cocaină… port… droguri… legi… România…reţea de traficanţi…anihilată… câţi ei pentru droguri”.

În urma percheziţiei autoturismelor folosite de inculpaţi, a reieşit din documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculului marca „M.M.” cu nr. de înmatriculare x, de culoare neagră, utilizat de inculpatul C.A.A., că firma „C.I.E.R. - LTDA” din Brazilia a exportat în mai multe rânduri, în cursul anului 2008, cherestea către firma „C.S.L.” din Valencia - Spania, reprezentată de inculpatul C.A.A.; documentele menţionate au fost găsite în acelaşi autovehicul.(f. 98-114 vol. I u.p.).

Cu prilejul aceleaşi percheziţii, în geanta din piele de culoare maro găsită în portbagajul autoturismului marca „M.M.” al inculpatului C.A.A., a fost descoperită şi factura din 21 mai 2008 şi „P.” din 21 mai 2008, prin care SC R.I. SRL, reprezentată la acea dată de către cetăţeanul spaniol, a exportat cherestea către firma „C.S.L.” din Valencia - Spania. (f. 109 u.p. vol. I).

Procesul - verbal de percheziţie a fost încheiat în prezenţa martorei asistente D.E. şi semnat de către coinculpaţii C.A.A. şi C.R.E., fără obiecţiuni.

Urmare informaţiilor comunicate de către autorităţile judiciare din România autorităţilor judiciare din Brazilia prin intermediul Drug Enforcement Administration (D.E.A.), în Portul Paranagua din Brazilia, la începutul lunii februarie 2009 au fost depistate trei containere încărcate cu cherestea în care a fost descoperită cantitatea totală de 3.780 kilograme cocaină.

Din examinarea documentelor primite din Brazilia a rezultat că exportatorul cherestelei este tot „C.I.E.R. - LTDA” din Brazilia, iar importatorul este tot SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj.

În cauză a fost ascultat şi martorul cu identitate protejată „I.M.”,care a avut calitatea de investigator sub acoperire (f. 215, vol. II) şi care a confirmat în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată veridicitatea aspectelor inserate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate personal, reprezentând discuţiile purtate cu respectivele persoane, recunoscându-l în sala de judecată pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana cu care a purtat discuţii în luna ianuarie 2009, care i-a oferit suma de 20.000 euro,susţinând că a avut reprezentarea că inculpatul şi-a închipuit că i-a dat banii „pentru a facilita introducerea în ţară a containerelor fără un control fizic şi scanner”.

Inculpatul C.A.A. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f.138-139 vol. I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut însă că a cumpărat SC R.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj în anul 2004, iar în decembrie 2008,a revenit la Târgu Jiu pentru a vinde firma inculpatei C.R.E.,partenera sa., actele de cedare a firmei fiind făcute la un notar în Târgu Jiu. A mai recunoscut că în jurul datei de 21- 22 ianuarie 2009 a venit la Constanţa la insistenţele inculpatei C.R.E., care avea o comandă de cherestea din Brazilia, şi a aflat de la aceasta că respectivele containere au ajuns în Portul Constanţa. Inculpata împreună cu un prieten A. încercau să se ocupe de documente. A recunoscut că s-au deplasat la Timişoara pentru a schimba comisionarul vamal. A recunoscut că a participat la câteva discuţii purtate cu A. şi cu E. (coinculpaţii) în legătură cu documentele vamale ce urmau a fi întocmite pentru cele două containere.

Inculpatul a mai recunoscut că cu o seară înainte de a fi depistat de către organele de poliţie, a fost împreună cu inculpata C.R.E. în port, pentru a vedea dacă au ieşit camioanele, pentru că inculpata aştepta acest fapt. A mai recunoscut că în Constanţa a locuit cu inculpata C.R.E. la Hotel Maria,în aceeaşi cameră. A recunoscut că de mai mulţi ani aduce cherestea din lemn de cedru prin firma sa din Valencia.

Inculpatul C.A.V. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f. 105-108 vol. II) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut că în ianuarie 2009 a venit în Constanţa pentru a cumpăra nişte imobile şi a întâlnit-o pe inculpata C.R.E. pe care o cunoştea de mult timp. Prima întâlnire cu inculpata s-ar fi realizat din întâmplare în C.M., iar aceasta i-a spus că se ocupă cu comercializarea lemnului, iar în port are un transport de lemn pe care îl importa, fiind vorba despre lemn exotic.

A recunoscut că la a doua întâlnire inculpata l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva în Constanţa care poate să o ajute, pentru că întâmpină greutăţi. A recunoscut că s-a cazat la Hotel M. din Constanţa, ca şi inculpata C.R.E.,dar în camere diferite,iar inculpata i-a plătit costul cazării,deşi ulterior i-a restituit banii. A mai recunoscut că a fost cazat şi la Hotel L. din staţiunea Mamaia, un interval de câteva zile, împreună cu coinculpata C.R.E.

A susţinut că a fost contactat de P.M.O., şi căutat de M.I. cu care s-a întâlnit, în legătură cu importul lemnului şi acesta i-a spus că trebuie schimbat comisionarul vamal, inculpata C.R.E. a fost de acord, şi în aceste condiţii s-a deplasat la Timişoara.

A recunoscut că deplasarea la Timişoara s-a realizat împreună cu coinculpaţii C.A.A. şi C.R.E., aceasta susţinând că cetăţeanul spaniol este soţul ei, reuşindu-se schimbarea comisionarului vamal.

A recunoscut că a doua zi când a revenit la Constanţa, s-a întâlnit cu M.I. căruia i-a dat acceptul de la Timişoara, urmând ca acesta să se ocupe în continuare de formalităţi şi să scoată containere din port.

A recunoscut că a primit de la M.I. „ok-urile” respectiv declaraţiile vamale ale transportului,cu menţiunea să aibă grijă de acestea. A mai recunoscut că l-a văzut pe investigatorul sub acoperire „I.M.”,ca fiind unul dintre cei doi care îl însoţeau pe M.I. şi cu care s-a întâlnit.

Deşi i-a acordat ajutor coinculpatei C.R.E.,a susţinut că era dezinteresat material, iar la întâlnirile cu M.I., la care a fost prezent şi investigatorul sub acoperire, nu a participat inculpata, întrucât a susţinut că erau prezenţi numai bărbaţi şi aceasta putea auzi şi vorbe deocheate.

Fiindu-i prezentate în faza de urmărire penală, telefoanele găsite la percheziţia corporală efectuată asupra sa, acesta a recunoscut că au numerele de apel x şi y şi îi aparţin.

Inculpata C.R.E. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f. 141-143 vol. I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată,. A recunoscut că se află în relaţii de concubinaj cu coinculpatul C.A.A. de cca 3 ani, cunoştea că acesta are o afacere în România cu cherestea şi o fabrică la Baia de Fier jud. Gorj, hotărând de comun acord ca respectiva afacere să i-o cedeze. În vederea încheierii formalităţilor, în luna decembrie 2008 s-au prezentat la un notar şi în schimbul sumei de 100.000 euro, inculpatul C.A.A. i-a cedat afacerea, i-a dat suma de 30.000 euro iar restul convenind să fie achitată eşalonat. Încă de când se afla în Spania, a contactat o firmă din Brazilia (găsită pe internet) pentru un import de cherestea din lemn, deşi nu se îndepliniseră formalităţile de preluare a firmei din Baia de Fier, dar inculpatul C.A.A. o asigurase că îi va ceda firma. În comanda făcută prin e-mail a precizat numele beneficiarei SC R.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj.

De revelion a fost plecată în Spania, dar în jurul datei de 5/ 6 ianuarie 2009 a revenit în România, pentru a se ocupa de formalităţi şi pentru a primi marfa, iar în Constanţa s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.A.V., pe care-l cunoştea demult, fiind ambii din Bacău,rugându-l să o ajute să scoată din port containerele. În acest sens i-a dat inculpatului C.A.V.,o împuternicire pentru a o înainta lui M.I. de a se ocupa de tranzitul cherestelei.

A recunoscut că inculpatul C.A.A. a venit şi el la Constanţa pentru a o ajuta,şi împreună cu acesta şi cu inculpatul C.A.V. s-au deplasat la Timişoara, pentru schimbarea comisionarului vamal. Revenind la Constanţa, l-a sunat pe C.A.V. să-l întrebe dacă ştie ceva despre containere şi acesta i-a făcut cunoscut că acestea au ieşit din port, dar fiindcă nu fusese sunată de către şoferi,seara, în jurul orelor 20,00-21,00 s-a deplasat în port şi a aflat că respectivele containere nu ieşiseră din port. A recunoscut că l-a sunat pe inculpatul C.A.V. şi i-a spus că potrivit registrului, respectivele containere nu au ieşit din port,şi că se va deplasa la un peco. Ajungând la peco a văzut însă că un camion se afla în peco iar celălalt camion se afla pe o stradă paralelă,iar şoferul i-a spus că nu se poate deplasa pentru că are defecţiune. Le-a spus şoferilor că acele camioane trebuie să ajungă la Vama Târgu Jiu şi să facă tranzitul dar s-a lovit de opunerea şoferilor, luând hotărârea ca împreună cu inculpatul C.A.A., a doua zi, să urmeze acele containere către Târgu Jiu, ceea ce nu s-a mai realizat pentru că a doua zi dintr-un restaurant a fost ridicată de către organele de poliţie.

Inculpata a mai recunoscut că respectivele convorbiri telefonice interceptate îi aparţin.

Situaţia de fapt redată cât şi vinovăţia fiecărui inculpat au rezultat în principal din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză precum: proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2009; procesele-verbale întocmite în datele de 21 ianuarie 2009,de 22 ianuarie 2009,de 26 ianuarie 2009,de 27 ianuarie 2009, de 28 ianuarie 2009 şi de 29 ianuarie 2009 de către investigatorul sub acoperire „I.M.”; proces-verbal de percheziţie autoturism marca „M.” model M. de culoare neagră cu nr. de înmatriculare x din 30 ianuarie 2009 semnat de inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. fără obiecţiuni ; împuternicire pentru vămuire pentru I.M. din 26 ianuarie 2009 semnată de inculpata C.R.E. - administrator SC R.I. SRL; proces-verbal de depistare a inculpaţilor încheiat la data de 30 ianuarie 2009, semnat de către aceştia fără obiecţiuni; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2009 întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi suplimentul la acest raport; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorii P.V. şi T.M. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorul O.N. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 13 februarie 2009 de către martorul G.A.I. a inculpatei C.R.E.; adresa SC R.I. SRL Baia de Fier nr. 1242 din 28 ianuarie 2009 către SC W.M. SRL Timişoara şi faxul de răspuns către SC R.I. SRL; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 11 februarie 2009 de către martorii P.T. şi B.Z.M. a inculpatului C.A.V.; documente hoteliere; adresele şi documentele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj; înscrisuri privind situaţia juridică a SC R.I. SRL şi situaţia exporturilor înregistrate în baza de date a A.N.V. privind SC R.I. SRL; documente de transport cherestea şi listele de coletaj; scrisoare de conosament Trans-Oceanica; facturile nr. x şi y; O.B.O.L. 69,2650m³; raport de percheziţie informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E.; C.O.O.I.E.R. - LTDA din 13 noiembrie 2008, 69,2650 mc; C.O.O.I.E.R. - LTDA din 05 octombrie 2008, 37, 4160 mc; imagine T.A. inspecţiei containerului Y; documente intitulate I.; documentele intitulate O.B.O.L., I. şi P.; sesizarea Oficiului Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor din 19 februarie 2009 privindu-i pe inculpaţi ; depoziţiile martorilor T.I., M.V., O.N., T.M., P.T., B.Z.M., P.V., S.S., G.M., M.T., L.M., G.A.I., A.M.,A.C., M.A., H.J., V.A.; depoziţia martorului cu identitate protejată „I.M.”; declaraţiile inculpaţilor.

În stabilirea vinovăţiei inculpaţilor s-a ţinut seama de împrejurarea că fiecare dintre aceştia a recunoscut că se cunoşteau, s-au văzut şi au stabilit contacte în luna decembrie şi ianuarie 2009 (inculpaţii C.A. şi C.R.E. susţinând că au avut relaţii mai apropiate), raporturile statornicite şi derulate între aceştia au vizat importul de cherestea din Brazilia, lemn exotic, în legătură cu beneficiara SC R.I. SRL Baia de Fier, deplasându-se împreună de la Constanţa la Timişoara în vederea schimbării comisionarului vamal,şi revenind apoi în Constanţa pentru finalizarea operaţiunii de import.

Aspectul contestat însă de către fiecare dintre inculpaţi, în declaraţiile pe care le-au dat, l-a reprezentat că nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină.

Intenţia directă în sensul disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. cu care inculpaţii au acţionat, în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, rezultă neîndoielnic din împrejurările concrete în care s-au succedat diferitele etape ale activităţii infracţionale întreprinse, redate mai sus şi susţinute de ansamblul probator administrat în cauză, dar şi din înregistrările convorbirilor telefonice, care au fost efectuate în mod legal pe baza unor autorizaţii emise de către Tribunalul Constanţa în baza disp. art. 91¹-91³C. proc. pen. şi redate în procesele-verbale ataşate la dosarul cauzei, fiind certificate de către procuror cu respectarea procedurii instituite de codul de procedură penală.

Inculpata C.R.E. a încercat în mod clandestin contactarea a diverse persoane de la Biroul Vamal pentru reuşita operaţiunii de import, propunându-le chiar întâlnirea cu aceştia în mod particular,iar inculpatul C.A.V., de asemenea, în mod clandestin s-a întâlnit în diverse locaţii publice (restaurante) cu persoane care să asigure şi să „garanteze” finalizarea importului fără efectuarea unui control fizic drastic,oferind chiar sume de bani.

Din modul concret în care fiecare inculpat a acţionat, eforturile depuse, luând măsuri suplimentare, iniţiativele întreprinse, a rezultat cu certitudine că aceştia au cunoscut că respectivele containere cu lemn de cedru ce urmau să sosească din America de Sud, (şi nu din Africa) conţin şi droguri şi au încercat să evite riscul depistării lor şi reuşita întregii operaţiuni care viza o cantitate foarte mare de cocaină, drog de mare risc,valorând o sumă foarte mare de bani, expediată şi transportată de pe un alt continent, pentru penetrarea pieţii europene.

Prin modul de concepere a activităţii infracţionale, durata în timp a pregătirilor prealabile, prezenţa în mun. Constanţa a celor trei inculpaţi care erau străini de această localitate s-a desprins că inculpaţii nu se aflau în eroare şi au cunoscut foarte bine conţinutul containerelor în realizarea dezideratului lor infracţional.

Inculpaţii au acţionat ca un grup infracţional organizat în sensul disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003, prin realizarea consensului infracţional, în scopul de a fiinţa în timp, de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea unor infracţiuni.

Inculpatul C.A.A. şi-a asumat rolul de coordonator al grupului infracţional organizat, supraveghind activitatea infracţională desfăşurată de către inculpata C.R.E. şi C.A.V., fiind cel care a iniţiat contactul cu firma „C.I.E.R.” - LTDA din Brazilia. Dintre cei trei coinculpaţi, în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul,cetăţean spaniol, a fost legătura persoanelor din reţeaua criminală transnaţională, care urmau să asigure pătrunderea drogurilor pe piaţa europeană.

Inculpata C.R.E. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura legătura între inculpaţii C.A.A. şi C.A.V., persoane de încredere, de a-l îndruma pe acest din urmă inculpat pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale. Inculpata a fost şi persoana de contact din partea SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în relaţia cu SC W.M.T. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL din Cugir, jud. Alba, dar l-a contactat şi pe şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, martorul T.I., căruia i-a dat de înţeles că ar dori să-i cumpere influenţa, cu intenţia de a asigura introducerea în România a containerelor cu cocaină, fără ca autoritatea vamală să efectueze controlul fizic al mărfii de acoperire.

Inculpata C.R.E. l-a împuternicit şi pe numitul I.M. pentru a reprezenta SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în faţa autorităţilor vamale din Constanţa, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de tranzit şi din Târgu Jiu, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de import a mărfurilor de acoperire din containerele cu cocaină. Procedând în acest mod a fost posibil ca nici unul dintre membrii grupului infracţional organizat să se expună în faţa autorităţilor statului, în legătură cu operaţiunile vamale ce s-au realizat în Constanţa şi ar fi trebuit să se realizeze la Târgu Jiu.

Inculpatul C.A.V. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura scoaterea în siguranţă a celor două containere din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Inculpatul C.A.V. a intrat în contact cu investigatorul sub acoperire „I.M.” cât şi cu informatorul I.A., zis ”C.” s-a întâlnit cu aceştia la datele de 21, 22, 26, 27 şi 29 ianuarie 2009, a promis investigatorului sub acoperire că va primi suma de 20.000 de euro, dacă este „sigur” şi „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale sau de alte autorităţi abilitate, cu ocazia scoaterii containerelor cu cocaină din Portul Constanţa Sud-Agigea, iar la data de 29 ianuarie 2009 a înmânat suma de 10.000 euro informatorului spre a fi predată investigatorului sub acoperire cu titlu de comision, după ce cele două containere au ieşit din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Inculpatul C.A.V. s-a deplasat în perioada 27 - 28 ianuarie 2009 împreună cu coinculpaţii la Timişoara, unde a reprezentat SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în relaţia comercială cu SC W.M.T. SRL Timişoara,deşi nu avea nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Faptul că inculpatul C.A.V. a acţionat în numele SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, fără a avea vreo calitate oficială în cadrul acestei societăţi,despre care însă cunoştea multe amănunte, şi s-a întâlnit cu M.I. cât şi cu investigatorul sub acoperire şi cu informatorul în condiţii de clandestinitate, de fiecare dată, în restaurante din Constanţa, denotă intenţia frauduloasă cu care acesta a acţionat în numele grupului infracţional organizat.

Dacă inculpatul C.A.V. nu ar fi avut cunoştinţă că în cele două containere se află cocaină, nu el ci reprezentantul SC R.I. SRL Baia de Fier ar fi acţionat în mod oficial şi în mod transparent şi s-ar fi deplasat la comisionarul vamal, căruia i-ar fi predat documentele necesare pentru întocmirea formalităţilor vamale de tranzit.

IV. Aspectele invocate de către fiecare inculpat, prin apărători, privind neregularităţi ale fazei de urmărire penală au fost analizate pe larg şi motivat, de către instanţă, care s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2009 (f. 98-101 vol. I) în sensul că în baza art. 300 C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei şi în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,nefiind constatate motive care să atragă sancţiunea nulităţii absolute în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Această încheiere de şedinţă nu a fost atacată cu recurs de către inculpaţi în termenul legal prevăzut.

S-a mai reţinut că în faza de urmărire penală nu au fost contestate diferitele acte de urmărire penală efectuate de procuror şi nici nu s-a reclamat în vreun fel încălcarea unor drepturi procesuale ale inculpaţilor şi cauzarea unor vătămări acestora în sensul disp. art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Referitor la autorizaţiile emise de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa acestea au fost emise în condiţii de legalitate şi temeinicie, cu respectarea prevederilor legale referitor la autorizarea investigatorului sub acoperire „I.M.” şi a informatorului „I.A.”- zis „C.” pentru a obţine date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Nu s-a constatat incidenţa disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în privinţa probelor administrate în cauză, iar împrejurarea că investigatorul sub acoperire ar fi provocat comiterea infracţiunilor, nu poate fi reţinută mai ales că nici inculpatul C.A.V. cu care a intrat în mod direct în contact, de mai multe ori,n u face referire în declaraţiile sale la această împrejurare. Faţă de acest aspect nu au fost reţinute nici prevederile art. 68 C. proc. pen. şi nici aspectul că investigatorul sub acoperire ar fi acţionat ca agent provocator.

De altfel, în procesul penal sunt incidente prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora probele nu au valoare dinainte stabilită şi aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. S-au mai reţinut şi disp. art. 287 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora instanţa îşi formează convingerea numai pe baza probelor administrate.

De altfel şi cu prilejul deliberării, instanţa nu a constatat motive de nulitate absolută în sensul disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi nici împrejurarea că s-ar fi produs vreunui inculpat vreo vătămare prin modul de instrumentare a fazei de urmărire penală.

Soluţia adoptată de către instanţă s-a bazat pe coroborarea întregului material probator administrat în cursul procesului penal, cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de lege.

Pe de altă parte, în privinţa reţinerii infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a avut în vedere că cele două containere au depăşit frontiera de stat şi au intrat efectiv pe teritoriul României, întrucât au fost identificate pe raza mun. Constanţa, în zona b-dului Aurel Vlaicu, Complexul H., fiind depistate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. X şi remorca cu nr. X, respectiv din capul tractor cu nr. X şi remorca cu nr. X, care transportau cele două containere, conduse de şoferii O.N. şi T.M. Însuşi inculpatul C.A.V. i-a confirmat la telefon inculpatei C.R.E. că respectivele containere „au ieşit din port”.

În drept, faptele inculpaţilor C.A.A.,C.R.E. şi C.A.V. constând în aceea că s-au constituit într-un grup infracţional organizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Faptele inculpaţilor C.A.A.,C.R.E. şi C.A.V. constând în aceea că prin acţiuni conjugate au introdus pe teritoriul României, la data de 29 ianuarie 2009, prin Punctul Vamal Port Constanţa - Sud Agigea cantitatea de 1.080 kg. cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea de lemn cedru, cu numerele X şi Y, marfă importată din Brazilia,şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României,cu destinaţia Târgu Jiu,cu intenţia de a fi livrată în continuare în Spania,marfa intrând efectiv pe teritoriul României,fiind scoase din port, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv de introducere în România de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Reţinând dovedită vinovăţia fiecărui inculpat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-au luat în considerare criteriile generale şi obligatorii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ţinut seama de gradul concret de pericol social al faptelor comise, foarte ridicat, împrejurările concrete în care s-a pregătit şi derulat activitatea infracţională, pe etape, pentru a fi asigurată reuşita acesteia, contribuţia fiecărui inculpat la acţiunile întreprinse şi legăturile apropiate dintre aceştia, bazate pe încredere, cantitatea deosebit de mare de droguri traficată şi introdusă pe teritoriul României dar şi implicit pe teritoriul Uniunii Europene, (de 1.080 kg ascunsă în două containere), natura drogurilor, cocaină, reprezentând droguri de mare risc, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale referitoare la viaţa şi la sănătatea persoanelor, îndeosebi a tinerilor care prezintă o mai mare atracţie spre folosirea unor astfel de substanţe, scopul urmărit,starea de pericol creată pentru ordinea de drept dar şi pentru securitatea socială, economică, dispoziţiile legale privind drogurile de mare risc, supuse controlului naţional, impactul social puternic negativ la comiterea unor astfel de fapte, dispoziţiile din partea generală a codului penal dar şi limitele de pedeapsă foarte mari fixate în legile speciale.

Referitor la persoana inculpaţilor s-au luat în considerare trăsăturile lor specifice ca şi împrejurarea că au manifestat o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal.

Inculpatul C.A.A. este născut la data de 17 august 1965, cetăţean străin,studii gimnaziu, administrator firmă,necăsătorit,fără copii,neposedând antecedente penale.

Inculpata C.R.E. este născută la data de 25 aprilie 1982, studii 12 cls fără bacalaureat, administrator SC R.I. SRL Baia de Fier, necăsătorită,fără copii,neposedând antecedente penale.

Inculpatul C.A.V. este născut la data de 24 martie 1981, studii 12 cls., student la Facultatea de Drept, Universitatea X din Bucureşti, necăsătorit, neposedând antecedente penale.

În raport de natura şi gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările concrete în care s-a acţionat, contribuţia efectivă şi gradul de participare a fiecărui inculpat, cu predilecţie a inculpatului C.A.A., rolul avut de acesta,urmările produse, sau care se mai puteau produce, s-au aplicat pedepse cu închisoarea orientate pentru fiecare inculpat spre maximul special prevăzut de lege.

În privinţa fiecărei infracţiuni s-au aplicat inculpaţilor conform art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o anumită durată după executarea pedepsei principale.

Potrivit Deciziei nr. XXIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, de admitere a recursului în interesul legii (publ. în M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007) ale cărei dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 414⁵alin. (4) C. proc. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută în legea penală română în conţinutul art. 64 C. pen. se aplică în condiţiile art. 65 C. pen şi inculpaţilor cetăţeni străini.

Întrucât infracţiunile au fost săvârşite în concurs real sau material în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. s-a procedat conform art. 34 lit. b) C. pen. la contopirea pedepselor principale aplicate fiecărui inculpat cu executarea celei mai grele.

Ca pedeapsă accesorie, s-a reţinut disp. art. 71 alin. (2) C. pen. conform cărora condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei,până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă,ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În considerarea şi a Deciziei nr. LXXIX(74) din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, de admitere a recursului în interesul legii, faţă de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen.,în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor comise,de încălcările normelor cuprinse în legile speciale, durata mare a pedepselor de executat, valorile sociale lezate, de împrejurările cauzei,î n baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen s-a interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

Întrucât temeiurile care au determinat iniţial luarea măsurii arestării preventive subzistă, faţă de fiecare inculpat, nu au intervenit elemente noi, pe parcursul efectuării cercetării judecătoreşti, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În ceea ce priveşte suma în euro invocată ca aparţinând inculpatului C.A.V. şi solicitată a fi restituită, nu se poate proceda la restituirea acestei sume deoarece banii erau destinaţi pentru săvârşirea infracţiunilor, investigatorului sub acoperire fiindu-i înmânaţi cei 20.000 euro, iar inculpatul nu a dovedit efectiv că intenţiona să achiziţioneze imobile în mun. Constanţa cu acei bani.

În consecinţă, ca măsură de siguranţă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen s-a dispus confiscarea specială în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 euro cât şi a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 euro şi de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 euro cât şi a sumei de 1.002 lei, sume care au fost depuse la B.C.R. - Sucursala Bucureşti - str. Lipscani cu Ordinul de încasare din data de 04 februarie 2009 şi respectiv la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - sector 2 str. Gerola D. Dimitrie din data de 04 februarie 2009. (f. 49, 50 şi 51, 52, 53 vol. IV u.p.).

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi în vederea distrugerii a cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice şi care a fost predată la I.G.P.R. - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă conform Dovezii din 31 ianuarie 2009 (f. 42-43 vol. II u.p.).

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii C.A.V., C.A. (C.) R. şi C.A.A., iar prin decizia penală nr. 104 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. 22/36/2011, s-a dispus „în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelurilor penale declarate de inculpaţii C.A.V., C.R.E., C.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 407 din data de 8 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 3357/118/2009, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, s-a dispus reducerea pedepselor:

1. pentru inculpatul C.A.A. de la 19 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare şi de la de 24 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare;

2. pentru inculpata C.R.E. de la 18 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare şi de la de 22 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

3. pentru inculpatul C.A.V. de la 18 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare şi de la de 22 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaţilor pentru cele trei infracţiuni în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare pt. inculpatul C.A.A., 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pt. inculpata C.R.E., respectiv 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pt. inculpatul C.A.V.

S-a înlăturat pedepsele complementare aplicate inculpatului C.A.A.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 383 cu ref. la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada de arest preventiv de la 08 decembrie 2010 la zi.

Potrivit art. 383 cu ref. la art. 350 alin. (1) şi art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.A.A. pe o perioadă până la 60 zile cu începere de la 22 septembrie 2011.”

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii C.A.A., C.A. (C.) R. şi C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 941 din 27 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. 22/36/2012, s-au admis recursurile declarate Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii C.A.A., C.A. (C.) R. şi C.V., împotriva deciziei penale nr. 104/ P din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, s-a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţi şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, pentru administrarea probei testimoniale încuviinţată prin încheierea din data de 3 martie 2011, respectiv pentru audierea martorilor I.M. şi A.I. cu privire la împrejurările cunoscute vizând aspecte relevante şi utile stabilirii adevărului în cauză. De asemenea, s-a dispus ca instanţa de apel să se pronunţe şi cu privire la celelalte apărări formulate în recurs, privind, în esenţă, starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la administrarea probei testimoniale menţionată, dar şi oricărei probe a cărei utilitate va rezulta din dezbateri.

IV. Ulterior deciziei penale nr. 941 din 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, după casarea cu trimitere, cauza fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 563/36/2012.

În al doilea ciclu procesual, inculpaţii C.A. (C.) R. şi C.V. s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţii în faţa instanţei.

A fost audiat inculpatul C.V. şi martorii I.M. şi P.M.O.

Martorul I.A. zis C., persoană cu identitate protejată nu a fost audiat, întrucât deşi s-au depus diligenţe atât de instanţă cât şi de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, nu a fost găsit la adresa de domiciliu din România, fiind plecat în Germania de aproximativ 3 ani la o adresă necunoscută.

Criticile inculpaţilor au vizat, în esenţă, aceleiaşi aspecte ca în primul ciclu procesual.

Astfel, în susţinerile orale, inculpatul C.V., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat nevinovăţia sa cu privire la faptele de care este acuzat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 3/D/P/2009 din 26 martie 2009, motivând că la dosarul cauzei nu există probe că ar fi făcut parte dintr-un grup organizat, că nu a cunoscut ce conţineau containerele şi nici că, între ceilalţi doi inculpaţi existau relaţii de prietenie, acesta a vrut doar să ajute o prietenă, pe C.A. (C.) R.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcină, respectiv constituire grup organizat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi pentru trafic de droguri şi introducere de droguri fără drept în România în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă sub minimul special prevăzut de lege faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, tânăr, cu loc de muncă stabil la momentul arestării, integrat social, fără antecedenţă penală.

De asemenea, s-a cerut restituirea sumei de 120.800 euro, întrucât acuzarea nu a produs nici o dovadă în sensul proveninţei acesteia din activităţi ilicite.

Inculpaţii C.A.A., C.A. (C.) R. prin apărător ales au criticat soluţia fondului sub următoarele aspecte:

- neregularitatea actului de sesizare prin prisma faptului că nu D.I.I.C.O.T. era competent să cerceteze cauza ci D.N.A. deoarece este o infracţiune de corupţie potrivit art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000 raportat şi la art. 12 din Legea nr. 598/2004, fiind destule indicii şi, apare în procesul-verbal din data de 22 ianuarie 2009 încheiat de procurorul care a efectuat primele acte de urmărire penală că există elemente în sensul că se încearcă oferirea unei sume de bani persoanelor din cadrul Autorităţii Vamale;

- ilegalitatea actelor de urmărire penală care în mare parte nu au fost efectuate de procuror, deşi era obligatoriu, au fost desemnaţi ofiţeri de poliţie care nu aveau calitatea să efectueze asemenea acte pentru că erau din structura D.I.I.C.O.T., este o infracţiune transfrontalieră, iar competenţa revenea ofiţerilor de poliţie din cadrul Poliţie de Frontieră potrivit Legii nr. 105;

- ilegalitatea actele întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorii acestuia deoarece încă de la început s-a dispus începerea urmăririi penală faţă de inculpat şi pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 39/2003 şi într-o astfel de situaţie trebuiau avute în vedere reglementările din legea specială şi, potrivit art. 17 din legea nr. 39/2003, investigatorul sub acoperire trebuia să fie autorizat de procurorul care efectuează în mod expres urmărirea penală, iar în cauză, urmărirea penală şi rechizitoriul a fost întocmit de domnul procuror U., fără a se cunoaşte în ce împrejurări a fost înlocuit procurorul B. în această cauză;

- ilegalitatea utilizării investigatorului sub acoperire şi colaboratorului sub acoperire;

- nevinovăţia inculpaţilor;

- individualizarea pedepselor;

Faţă de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând să se dispună, în principal, achitarea inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (C.) R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 3 alin. (2) din legea nr. 143/2000 în art. 20 rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condiţiile susţinerii că drogurile au fost vămuite de investigatorul sub acoperire şi martorul I.M., fiind scoase din port de firma transportatoare sub supravegherea poliţiei şi a procurorilor, fără a se aproba o livrare supravegheată a acestora.

În subsidiar, în situaţia reţinerii vinovăţiei inculpaţilor s-a cerut reducerea cuantumului pedepselor aplicate de instanţa fondului prin reţinerea de circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen. în raport de conduita bună avută anterior comiterii faptelor, vârsta acestora - integraţi social, având locuri de muncă până la momentul arestului preventiv, cu o conduită bună în cursul judecăţii şi la locul de detenţie - cei doi căsătorindu-se pe timpul detenţiei.

S-a mai cerut înlăturarea confiscării sumelor şi restituirea acestora, întrucât nu s-a făcut dovada că au fost obţinute ilicit. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 407 din 08 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3357/118/2012, prin prisma criticilor aduse de apelanţi şi din oficiu, conform disp. art. 371 alin. (1), (2) C. pen., Curtea de Apel Constanţa a constatat următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, a observat că atât organul de urmărire penală, cât şi Tribunalul Constanţa au reţinut în mod corect şi complet, împrejurările în care s-au săvârşit faptele deduse judecăţii şi au realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, s-a reţinut că în anul 2008 inculpaţii C.A.V., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.A. s-au constituit în grup infracţional organizat, iar la data de 29 ianuarie 2009, prin acţiuni conjugate au introdus prin punctul vamal Port Constanţa - Sud Agigea cantitatea de 1080 kg cocaină, ascunsă în două containere nr. x şi y ce conţineau cherestea de lemn cedru, marfă importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României cu destinaţia Târgu-Jiu, marfa intrând efectiv pe teritoriul României, fiind scoasă din port în scopul valorificării.

La stabilirea acestei stări de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de constatare din 30 ianuarie 2009 - din care a rezultat că la controlul fizic al celor două containere au participat inculpaţii C.A.A., C.A.V. şi C.A.(fostă C.) R.E., asistaţi de martorii D.E., B.D. şi inspectorul vamal H.J., controlorul vamal M.A., precum şi şeful biroului vamal, martorul T.I. şi comisarul vamal S.N., din cadrul SC S.S. SRL Constanţa.

- martorii O.N. şi T.M. - şoferii celor două autotrenuri au confirmat prin depoziţiile date la urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti prezenţa inculpaţilor la momentul la care s-au deschis containerele şi după ce s-au desfăcut coletele de cherestea, s-au găsit în interiorul acestora pachetele de droguri.

- declaraţiile martorilor M.T., G.A.I., L.M., A.C. şi A.M., care au relatat că inculpata C.A. (fostă C.) R.E. a început să se ocupe de firma” SC R.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj din 2008 ;

- declaraţiile martorilor T.I., I.C.L., M.V. referitoare la activitatea inculpaţilor C.R.E. şi C.A.V. în legătură cu vămuirea şi obţinerea liberului de vamă pentru cele 2 conteinere;

- procesele-verbale şi înscrisurile anexă întocmite de investigatorul sub acoperire I.M., care au relevat aspecte legate de întâlnirile inculpatului C.A.V. cu informatorul I.A., zis C., martorul I.M. şi investigatorul sub acoperire I.M. în incinta restaurantului Privighetoarea din municipiul Constanţa la restaurantele „N.P.” şi „P.F.” din municipiul Constanţa, când acesta cu scopul de a scoate containerele din port, fiind supuse unui control vamal sumar a contactat persoane de încredere, intermediari.

- pentru transportul mărfurilor pe teritoriul României a fost contactată telefonic firmei SC W.M.T. SRL Timişoara de către inculpata C.A. (fostă C.) R.E. şi prin deplasare la sediul acesteia de către inculpatul C.A.V. - împrejurare confirmată de martorii P.T. şi B.Z.M. angajaţi ai acestei societăţi, prin declaraţiile date la urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

- din înscrisurile întocmite de investigatorul sub acoperire a mai rezultat că inculpatul C.A.V. s-a întâlnit cu martorul I.M., cu informatorul A.I., zis C. şi cu investigatorul I.M. la staţia O.M.V de pe Bd-ul Aurel Vlaicu din Constanţa la data de 21 ianuarie 2009, în jurul orelor 22,30 şi au purtat discuţii legate de stadiul operaţiunii de scoatere a containerelor din Portul Constanţa; discuţii în timpul cărora a sosit şi inculpata C.

- declaraţiile martorilor P.T. şi B.Z.M., angajaţi ai SC W.M.T. SRL Timişoara care au arătat că, în cursul lunii decembrie 2008, au purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpata C.A. (C.) R.E. în legătură cu sosirea celor două containere în litigiu şi transportul acestora la Târgu-Jiu, precum şi cu inculpatul C.A.V. (identificat de martori în sala de judecată) s-a prezentat după sărbători la firma din Timişoara să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere;

- declaraţiile martorilor O.N., şofer autotren, T.M., şofer şi P.V., asociat la SC T. SRL Constanţa care au susţinut că în seara de 29 ianuarie 2009 s-au întâlnit la Staţia O.M.V. situată pe B-dul Aurel Vlaicu din mun. Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi ulterior şi cu inculpata C.A. (C.) R.E. că cei doi inculpaţi au insistat să plece spre Târgu Jiu în aceeaşi seară, deşi unul din autotrenuri avea probleme cu perna de aer şi că inculpaţii i-au urmărit pe cei doi şoferi până la locul în care aceştia au parcat autotrenurile peste noapte, pentru a se convinge că vehiculele sunt parcate în condiţii de maximă siguranţă;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2009, întocmit de către specialiştii din cadrul I.G.P.R. Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, Biroul Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor şi suplimentul la acesta nr. 522480/ 04 februarie 2009, potrivit cărora cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conţin cocaină cuprinsă între 84,62 % şi 87,88 %, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- procesele-verbale de percheziţii a autoturismelor folosite de inculpaţi, din care a rezultat că documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculul marca M.M., cu nr. de înmatriculare X de culoare neagră, folosit de inculpatul C.A.A., că firma C.I.E.R. - L.T.D din Brazilia a exportat în cursul anului 2008 în mai multe rânduri cherestea către firma C.S.L. cu sediul în Valencia Spania - reprezentată de inculpatul C.A.A.

Cu aceeaşi ocazie, în geanta de piele de culoare maro găsită în portbagajul acestui autoturism a fost descoperită şi factura din 21 mai 2008 şi Packing list din 21 mai 2008, prin care SC R.I. SRL, reprezentată de inculpatul C.A.A. a exportat cherestea către firma C.S.L. Valencia - Spania;

- percheziţia informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiva copiei hardisc-ului laptop-ului aparţinând inculpatei C.A. (C.) R., relevă că inculpata, prin folosirea motorului de căutare a paginii de internet x s-a preocupat să obţină informaţii în baza următoarelor expresii tastate de aceasta : la data de 13 ianuarie 2009, capturi de cocaină în port, la data de 15 ianuarie 2009, legi din România pentru cocaină; reţea de traficanţi de droguri anihilată; câţi ani iei pentru droguri; capturi de droguri în Alba şi Hunedoara; capturi cu droguri;

- declaraţiile inculpaţilor.

Astfel, prin declaraţiile date în faţa instanţei fondului toţi inculpaţii respectiv C.A. (C.) R., C.A.V. şi C.A.A. nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzaţi prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 3/D/P/2009 din 26 martie 2009.

Inculpatul C.A.V. a recunoscut însă, că în luna ianuarie 2009 a venit în Constanţa şi a întâlnit-o pe inculpata C.A. (C.) R.E., iniţial din întâmplare în C.M. şi, ulterior, la cererea acesteia. A recunoscut inculpatul că la cea dea doua întâlnire C.A. (C.) R.E. l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva în Constanţa, care să o ajute întrucât întâmpină greutăţi în port cu vămuirea transportului de lemn pe care îl importa. De asemenea, a mai recunoscut că s-a cazat ca şi inculpata la Hotelul „M.” din Constanţa şi că, ulterior, a mai fost cazat ţi la Hotelul „ L.” din Staţiunea Mamaia, împreună cu coinculpata un interval de câteva zile. A mai arătat că a fost contactat de martorii P.M.O. şi M.I. cu care s-a întâlnit în legătură cu importul lemnului, iar primul sugerându-i să schimbe comisionarul vamal. Totodată, a recunoscut că deplasarea la Timişoara s-a realizat împreună cu coinculpaţii C.A. şi C.A. (C.) R.E., aceasta susţinând că inculpatul C.A.A. este soţul ei. A mai recunoscut că s-a întâlnit şi cu investigatorul sub acoperire I.M.

Inculpatul C.A.A. a recunoscut că, în anul 2004, a cumpărat SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţ Gorj, iar în luna decembrie 2008 a revenit la Târgu - Jiu pentru a înstrăina firma inculpatei C.A. (C.) R.E., actele de cedare fiind întocmite la un notar în Târgu - Jiu. A mai recunoscut că, în jurul datei de 21-22 ianuarie 2009 a venit la Constanţa la insistenţele inculpatei C.A. (C.) R.E. care avea o comandă de cherestea din Brazilia şi, cu acea ocazie, a aflat că cele două containere au ajuns deja în Portul Constanţa.

Inculpatul C.A.A. a recunoscut că s-a deplasat la Timişoare pentru a schimba comisionarul vamal că a participat la câteva discuţii purtate cu coinculpaţii legate de documentele vamale ce urmau să fie întocmite cu privire la containerele din port şi că înainte cu o seară dea fi depistat de organele de poliţie a fost împreună cu inculpata C.A. (C.) R.E. în port pentru a vedea dacă au ieşit camioanele întrucât inculpata aştepta acest fapt.

Inculpata C.A. (C.) R.E. a recunoscut că se află în relaţii de concubinaj cu coinculpatul C.A.A., de peste trei ani, cunoştea că acesta are o afacere în România cu cherestea şi o fabrică la Baia de fier, judeţul Gorj, că au hotărât împreună ca respectiva afacere să-i fie cedată, iar în vederea întocmirii formalităţilor legale s-au prezentat în luna decembrie 2008 la un notar din Târgu - Jiu şi în schimbul sumei de 100.000 euro, inculpatul C.A.A. i-a cedat afacerea A susţinut inculpata, că iniţial i-a dat suma de 30.000 euro, iar restul s-a convenit să fie achitată eşalonat. A recunoscut inculpata că, deşi nu se îndepliniseră formalităţile de preluare a firmei, a contactat o firmă din Brazilia pentru un import de cherestea din lemn ( găsită pe Internet) în comanda făcută prin e-mail trecând numele beneficiarei, respectiv SC R.I. SRL Baia de fier judeţul Gorj. Aceeaşi inculpată a recunoscut că, întâlnindu-se întâmplător în Constanţa cu inculpatul C.A.V., la începutul lunii ianuarie 2009, pe care îl cunoştea întrucât ambii din Bacău, l-a rugat să o ajute să scoată din port containerele, scop în care i-a dat o împuternicire acestuia pentru a o preda persoanei care se ocupa de tranzitul cherestelei, martorul M.I.

De asemenea, inculpata nominalizată a recunoscut că s-a deplasat, împreună cu cei doi coinculpaţi la Timişoara pentru schimbarea comisionarului vamal şi că, revenind la Constanţa, l-a contactat telefonic pe C.A.V., pe care l-a întrebat dacă ştie ceva despre containere, iar acesta i-a spus că au ieşit din port. Întrucât nu a fost sunată de şoferi, seara în jurule orelor 20,00 - 21,00 s-a deplasat în port şi a aflat că cele două containere nu ieşiseră din port. A mai recunoscut că s-a deplasat la Peco, acolo unde au fost duse cele două containere şi le-a spus şoferilor că acele camioane trebuie să ajungă la Vama Târgu Jiu.

- declaraţiile martorilor I.M. şi P.O., date în faţa instanţei de prim control judiciar după casare, care au subliniat implicarea inculpatului C.V., alături de ceilalţi doi inculpaţi la comiterea faptelor, care s-a preocupat împreună cu C.A. (C.) R.E. de introducerea în ţară a celor două containere, împuternicindu-l pe martor ca reprezentant al SC R. SRL să scoată containerele, şi participând la toate întâlnirile, alături de inculpată pentru a se asigura că cele două containere vor intra în ţară în siguranţă.

Nu poate fi primită susţinerea inculpaţilor cum că nu au constituit un grup infracţional şi că nu au procedat la scoaterea drogurilor din port, activitatea fiind efectuată de organele de anchetă, necunoscând că în cele două containere s-ar afla cocaină.

Ori, contactele dintre cei trei inculpaţi, înainte de sosirea transportului în Portul Constanţa, măsurile luate pentru asigurarea firmei româneşti paravan cesionare părţi sociale pentru preluare firmă, precum şi întocmirea de documente cu privire la presupusul import de cherestea, obţinerea sumelor de bani necesari pentru introducerea cocainei, coroborate cu acţiunile inculpaţilor C. şi C.A. (C.) R. pentru vămuirea containerelor cu cocaină, dar şi scoaterea acestora din port şi transportul spre Târgu - Jiu astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor T.I., O.N., T.M., P.V., cu prezenţa acestora la constatarea faptei din 30. ianuarie 2009 - conduc la concluzia că cei trei inculpaţi au format o grupare infracţională, şi-au împărţit sarcinile pentru a asigura introducerea ilegală în ţară a cantităţii de peste 1 tonă cocaină, în scopul valorificării.

De asemenea, prezenţa inculpaţilor la locul faptei în momentul desigilării autotrenurilor angajate de aceştia, coroborate cu rapoartele investigatorului sub acoperire„I.M.”, martor cu identitate protejată, audiat nemijlocit de către instanţă, în prezenţa inculpaţilor asistaţi de apărători este dovada că inculpaţii urmăreau aducerea la îndeplinire a hotărârii infracţionale luate.

Neîntemeiată este şi critica care priveşte infracţiunea de introducere sau scoaterea din ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Această infracţiune se consumă în momentul în care drogurile au fost introduse în ţară fără drept, ori, în cauză, cele 1080 kg de cocaină au fost introduse în România după descărcarea containerelor de pe navă în Portul Constanţa, ca urmare a actelor de însoţire a mărfii întocmite, depuse de către inculpaţi sau cu colaborarea acestora, activitate care nu a fost desfăşurată de organele de anchetă, neputând fi imputată acestora.

Este real că, pentru identificarea inculpaţilor s-a justificat acţiunea organelor de urmărire penală de a se resigila containerele şi a le lăsa până la ieşirea don port sub supraveghere, cu atât mai mult cu cât la controlul cu scanner fix, nu se cunoştea cu certitudine natura substanţei, existând suspiciuni ca fiind ilegală după primele verificări efectuate.

Aspectele invocate de inculpaţi, prin apărători, care au vizat:

- aplicarea disp. art. 332 C. proc. pen. sunt neîntemeiate, neexistând motive care să atragă sancţiunea nulităţii absolute cu consecinţa restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Nu au fost constatate încălcări ale unor drepturi procesuale care să fi cauzat vătămări în sensul art. 197 alin (1), (4) C. proc. pen.

- autorizaţiile emise de D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa privind pe investigatorul sub acoperire I.M. şi a colaboratorului A.I., zis C., în vederea obţinerii de date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

- probe obţinute în mod ilegal. Curtea a constatat că nu sunt incidente în speţă disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în sensul existenţei unor probe obţinute în mod ilegal - rapoartele întocmite de investigatorul sub acoperire având caracter legal, neputând fi reţinută critica privind faptul că investigatorul a fost cel care a provocat comiterea infracţiunilor, cum corect a reţinut şi motivat instanţa fondului.

Constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, întemeiat, prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a acestora pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, curtea a reţinut că, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor, determinat de împrejurările concrete în care s-a pregătit şi derulat activitatea infracţională, în mod organizat, pe etape, prin acţiunile conjugate ale celor trei inculpaţi, între care existau relaţii apropiate bazate pe încredere, contribuţia efectivă a fiecăruia şi gradul de participare a acestora, de cantitatea însemnată a drogului de mare risc introdus în ţară în vederea valorificării, respectiv 1080 kg cocaină, de efectele devastatoare ale consumului de cocaină asupra sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor, în special cele tinere care sunt atrase de consumul unor astfel de substanţe - justifică aplicarea unor pedepse de natură să asigure o minimă protecţie a drepturilor vizate, să răspundă sentimentelor de indignare ale opiniei publice şi să fie apte să îndeplinească cerinţele prev. de disp. art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei, a modalităţii de executare atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului cât şi a capacităţii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să ţină seama de persoana căreia îi este aplicată pentru a fi ajutată să se schimbe.

Or, analizând sub acest aspect cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a ignorat datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi conduita lor anterioară. Astfel, toţi inculpaţii sunt persoane tinere, cu o conduită bună înainte de comiterea faptelor, fiind infractori primari, erau integraţi social, având locuri de muncă stabile la momentul arestării, deşi au avut o conduită nesinceră în cursul procesului penal, negând în mod constant comiterea faptelor de care sunt acuzaţi prin actul de inculpare.

În cauză, curtea a constatat că prima instanţă a aplicat pedepse excesiv de mari, care tind să nu-şi atingă scopul prevăzut de lege.

Faţă de circumstanţele mai sus analizate, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că, în cauză, se justifică reducerea cuantumului pedepselor pentru toţi inculpaţii într-un cuantum redus, mai mare pentru inculpaţii C. (A.) R. şi C.V., în raport de contribuţia mai mică a acestora la comiterea faptelor, C.A.A., fiind cel care a condus şi coordonat grupul organizat.

De asemenea, în raport de faptul că, în cauză, nu există probe din care să rezulte că sumele de 100.800 euro, respectiv de 4.050 lei aparţinând inculpatului C.A.V. şi a sumei de 11.970 euro, aparţinând C.A.A. şi 11.670 euro şi 1.002 lei, aparţinând inculpatei C.A. (C.) R. - provin din săvârşirea de infracţiuni sau că urmau să fie folosite pentru săvârşirea de infracţiuni, Curtea de Apel Constanţa a constatat că s-a procedat la o confiscare nelegală.

Pentru aceste considerente, în baza art. art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 70/ P din data de 10 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauzei penale cu minori şi de familie, s-a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi C.A.V. n. 24 martie 1981, C.A.A. n. 17 august 1965 şi C.A. (C.) R.E. n. 25 aprilie 1982, împotriva sentinţei penale nr. 407 din 08 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3357/118/2009.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 407 din 08 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3357/118/2009 şi rejudecând a dispus:

S-au respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei C.A. (C.) R.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 11 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară aplicată inculpatei pentru aceiaşi infracţiune de la 7 ani la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei C.A. (C.) R.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 18 ani închisoare la 12 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară aplicată inculpatei pentru aceiaşi infracţiune de la 7 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei C.A. (C.) R.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 22 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei C.A. (C.) R.E. pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 13 ani închisoare la 8 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 19 ani închisoare la 16 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 24 ani închisoare la 16 ani închisoare.

S-a înlăturat pedepsele complementare aplicate inculpatului C.A.A. pentru toate cele trei infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului C.A.A. pedeapsa cea mai grea de 16 (şaisprezece) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 11 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru aceiaşi infracţiune de la 7 ani la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 18 ani închisoare la 12 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru aceiaşi infracţiune de la 7 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 22 ani şi 4 luni închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului C.A.V. pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate cererile inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (C.) R.E. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara şi cererea inculpatului C.A.V. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.A.V., C.A.A. şi C.A. (C.) R.E.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpaţii C.A.V., C.A.A. şi C.A. (C.) R.E. de la 08 decembrie 2010 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 20.000 euro.

S-a dispus restituirea către inculpatul C.A.V. a sumei de 100.800 euro şi a sumei de 4.050 lei, către inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 euro şi către inculpata C.A. (C.) R.E. a sumei de 11.670 euro şi a sumei de 1.002 lei sume care au fost depuse la B.C.R. - Sucursala Bucureşti - str. Lipscani cu Ordinul de încasare din data de 04 februarie 2009 şi respectiv la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - sector 2 str. Gerola D. Dimitrie din data de 04 februarie 2009. (f. 49, 50 şi 51, 52, 53 vol. IV u.p.).

S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaţi oficiu, în sumă de 50 lei, 150 lei şi 200 lei s-au avansat din fondurile MJ, în favoarea avocaţi G.G., P.G. şi N.A.

V. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii C.A.V., C.A. (C.) R.E. şi C.A.A.

În recursul declarat de inculpatul C.A.V.,s-a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. să aibă în vedere neregularitatea actului de sesizare, ilegalitatea actelor de urmărire penală şi ilegalitatea actelor întocmite de investigatorii sub acoperire, aspecte invocate personal de inculpat în motivele de recurs formulate de acesta şi depuse la dosarul cauzei în data de 15 octombrie 2013, data poştei.

În continuare, s-a făcut trimitere la fila 37 din decizia recurată, unde s-a reţinut că infracţiunea de introducere fără drept în ţară a drogurilor de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se consumă în momentul în care drogurile au fost introduse în ţară fără drept, iar în cauză cele 1080 kg cocaină au fost introduse în România după descărcarea containerelor de pe navă în Portul Constanţa.

Se apreciază că, în condiţiile în care infracţiunea s-ar fi consumat la acest moment, nu se poate afirma că inculpatul C. a săvârşit infracţiunea pentru care este incriminat, cu atât mai mult cu cât din nicio probă nu rezultă că acesta ar fi cunoscut existenţa drogurilor în containerele cu cherestea şi nu cunoştea relaţia de concubinaj dintre ceilalţi coinculpaţi, aceştia căsătorindu-se în penitenciar.

S-a mai arătat că în al doilea ciclu procesual, în urma casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelurilor, martorul I.A. - zis C. nu a putut fi audiat, deşi s-au depus diligenţe ca acesta să fie adus în faţa instanţei; pe de altă parte, decizia penală recurată s-a pronunţat la data de 10 mai 2013, iar acest martor important a fost audiat într-un alt dosar în luna iunie 2013.

Prin urmare, se consideră că s-a încălcat dreptul la apărare şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că s-au obţinut probe în mod neloial, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi în contextul susţinerii că au fost înfrânte principiile prev. de art. 68 C. proc. pen., s-a solicitat înlăturarea actelor întocmite de investigatorii sub acoperire şi colaboratorii acestora, adică de investigatorul I.M. şi de informatorul I.A., respectiv a procesului verbal al investigatorului sub acoperire şi a depoziţiilor informatorului I.A.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul C. s-ar fi constituit împreună cu ceilalţi coinculpaţi într-un grup infracţional organizat şi s-a solicitat achitarea acestuia pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. a) ori lit. c), pentru inexistenţa faptelor sau în sensul că faptele nu au fost comise de acest autor.

În recursurile declarate de inculpaţii C.A. (C.) R.E. şi C.A.A., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepselor ambilor inculpaţi, raportat la faptul că faţă de inculpatul C.A.A. nu s-au reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen. şi în acest context, a solicitat a fi avute în vedere şi circumstanţele reale ale faptei, în sensul că singurul lucru care i se impută inculpatului C.A.A. este că ar fi cesionat părţile sociale de la societatea R., intenţie pe care a avut-o cu 6 luni înainte de săvârşirea faptei de către C. şi s-a apreciat, astfel, că s-ar fi impus reducerea pedepsei aplicate acestui inculpat, în cuantum de 12 ani închisoare.

Cu referire la acelaşi inculpat, s-a mai învederat că în cursul procesului s-a încercat să se reţină că ar fi finanţist, s-a făcut comisie rogatorie în Spania şi s-a constatat că acesta nu avea decât un credit de 100.000 euro investit într-un utilaj găsit la fabrica acestuia şi referitor la faptul că inculpatul C.A.A. ar fi avut rolul de coordonator în cadrul grupului, s-a învederat că acest inculpat a apărut în România pe data de 14 ianuarie, conform graficului convorbirilor telefonice.

În esenţă, s-a solicitat a fi avute în vedere circumstanţele personale, faptul că inculpatul C.A.A. este infractor primar şi de asemenea să se dea o eficienţă mai mare criteriilor de individualizare cu referire la inculpata C.

În dezvoltarea cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., s-a arătat că probele care stau la baza stabilirii vinovăţiei inculpaţilor sunt ilegale.

Astfel, cu referire la actele întocmite de investigatorul sub acoperire, s-a susţinut că ordonanţa prin care acesta este autorizat nu arată, potrivit art. 17 din Legea nr. 508/2004, indiciile şi motivele concrete care impun folosirea unui investigator sub acoperire, actele pe care acesta trebuie să le efectueze, limitele de acţiune ale investigatorului şi persoana de legătură.

S-a mai învederat că există contradicţii între procesele verbale pe care le întocmeşte investigatorul şi procesele verbale pe care le întocmeşte un alt procuror decât cel desemnat să efectueze urmărirea penală în ceea ce priveşte chiar suma de bani.

Astfel, procurorul reţine că A.I. i-a dat investigatorului sub acoperire în staţia O.M.V. suma de 20 000 euro, iar investigatorul sub acoperire arată că a primit de la A.I. suma de 10 000 euro; de aceea era utilă audierea acestuia, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru a putea verifica susţinerile acestui informator.

În concluzie, s-a apreciat că se poate vorbi de o activitate abuzivă şi aleatorie a investigatorului sub acoperire, nesusţinută de ordonanţă, în condiţiile în care această ordonanţă este ilegală prin neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi prin nedefinirea limitelor de acţiune ale investigatorului.

S-a mai învederat că informatorul A.I. nu avea autorizaţie şi astfel, la momentul la care s-a prezentat dosarul pentru luarea măsurii arestării, exista o singură ordonanţă prin care era autorizat numai investigatorul, iar după aceea, pentru că s-a sesizat această ilegalitate şi pentru a conferi legalitate actelor informatorului, s-a schimbat ordonanţa, fiind vorba de aceeaşi ordonanţă nr. 1, dar în care apar autorizaţi atât investigatorul, cât şi informatorul.

De asemenea, din procesul verbal rezultă faptul că nu a fost autorizat, aspect confirmat în declaraţia depusă la termenul de astăzi.

S-a mai arătat că în primul proces verbal pe care îl întocmeşte investigatorul sub acoperire la prima întâlnire pe care a avut-o la „P.”, acesta arată că întâmplător se întâlneşte cu un prieten al lui, în persoana lui A.I., pe care îl cheamă să participe la discuţii şi prin urmare, actele întocmite de informator sunt ilegale şi nu pot fi reţinute ca probe în stabilirea vinovăţiei.

Cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice efectuate în baza art. 91² alin. (2) C. proc. pen., s-a învederat că în cauză urmărirea penală a fost efectuată de procuror U.D., iar autorizarea provizorie pe o durată de maxim 48 de ore a fost dată de un alt procuror, motiv pentru care a solicitat eliminarea acestor interceptări.

S-a mai arătat că în cauză s-a încercat să se determine săvârşirea faptei de către inculpaţi.

Astfel, conform declaraţiilor tuturor lucrătorilor vamali şi a şefului vamal T., drogurile au fost verificate fizic, au fost înlocuite sigiliile, au fost resigilate, după care s-a dat dispoziţie, conform unei adrese înaintate de serviciul teritorial, să fie scoase din port în condiţiile în care din momentul în care se vămuiesc mărfurile, se încheie procesul-verbal de confiscare a mărfii şi marfa urma să fie distrusă.

Or, ceea ce s-a întâmplat mai departe a fost scoaterea containerelor fără autorizarea procurorului general şi tot ce s-a făcut mai departe a fost din dispoziţia investigatorului sub acoperire, care nu avea nicio atribuţie în acest sens.

În concluzie, s-a apreciat că aceste probe sunt ilegale, deoarece s-a încercat să se determine săvârşirea faptei şi s-a solicitat înlăturarea acestora şi prin prisma acestor aspecte, s-a solicitat achitarea inculpaţilor C.A. (C.) R.E. şi C.A.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu se poate vorbi despre un grup care a acţionat o anumită perioadă şi nu a existat un coordonator al activităţii infracţionale, toată derularea faptelor fiind spontană şi mai mult, ceea ce inculpaţii au întreprins împreună a fost un act determinat de investigator, în sensul că acesta este cel care le-a spus să înlocuiască comisionarul vamal.

Aşadar, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, s-a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice în forma tentativei, având în vedere că inculpata nominalizată a comandat marfa, dar actele de vămuire nu le-a făcut ea, ci I.M., astfel încât nu se poate vorbi despre introducerea în ţară, ci despre o încercare de introducere în ţară a drogurilor.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a arătat că deşi s-a reţinut că inculpaţii au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, în realitate ei nu au făcut nimic, ci toate actele le-a făcut autoritatea, respectiv D.I.I.C.O.T. şi pentru aceste considerente s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus indicate şi de cazurile de casare deja indicate, cu menţiunea că au fost reîncadrate parte din motivele de critică formulate de inculpaţii C.A. (C.) R.E. şi C.A.A., aşa încât cererea de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. va fi subsumată cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., iar cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. va fi subsumată cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.; Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că totalitatea recursurilor de faţă declarate de inculpaţii nominalizaţi se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În examinarea motivelor de recurs formulate de inculpaţii C.A.V., C.A. (C.) R.E. şi C.A.A., Înalta Curte are în vedere, examinând cauza în temeiul art. 385⁹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 prin consacrarea efectului parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, că textul art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Aşadar rezultă că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel nici recurenţii inculpaţi şi nici instanţa de recurs nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului; art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată la data de 10 mai 2013 deci ulterior intrării în vigoare (la data de 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut art. 385¹alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesara, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

A.1.Cu referire la motivul comun de critică din recursurile de faţă declarate de cei trei inculpaţi nominalizaţi, întemeiat pe cazul de care prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. (când hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii) şi prin care cu trimitere la disp. art. 68 alin. (2) C. pen. s-a solicitat înlăturarea unor probe administrative în faza de urmărire penală, respectiv a actelor întocmite de investigatorii sub acoperire şi colaboratorii acestora, adică de investigatorul I.M. şi de informatorul I.A., respectiv a procesului verbal al investigatorului sub acoperire şi a depoziţiilor informatorului I.A., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Astfel, cu privire la susţinerea aceloraşi recurenţi inculpaţi deja indicaţi văzând nelegalitatea ordonanţelor prin care susnumiţii investigatori sub acoperire au fost desemnaţi se bazează pe amestecarea dispoziţiilor Legea nr. 39/2003 cu cele ale Legii nr. 508/2004.

Or, având în vedere împrejurarea că această cauză este instrumentată de D.I.I.C.O.T., în mod corect cel care a dat cele două ordonanţe este procurorul D.I.I.C.O.T. şi nu procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, aşa cum prevede Legea nr. 39/2003, acesta nefiind competent, întrucât Legea nr. 508/2004 este o lege specială în raport cu Legea nr. 39/2003, motiv pentru care trebuie raportat la acest act normativ în ceea ce priveşte condiţiile în care au fost emise ordonanţele.

Referitor la susţinerea că nu există ordonanţa de desemnare a informatorului, se are în vedere că în realitate apărarea este nemulţumită de faptul că aceasta are acelaşi număr cu ordonanţa prin care a fost desemnat investigatorul sub acoperire, deşi ambele ordonanţe există în materialitatea lor în vol. 1 al dosarului de urmărire penală, la filele 4 - 8.

Cu referire la solicitarea aceloraşi recurenţi privind înlăturarea interceptărilor telefonice, motivat de faptul că au fost autorizate de un alt procuror decât cel care a instrumentat dosarul, se reţine că actele de urmărire penală au fost efectuate de către doi procurori; având în vedere regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Public, ambii fiind competenţi să efectueze aceste acte de urmărire penală.

Pe de altă parte, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., întrucât împrejurarea că informatorul nu a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanţa de apel se datorează imposibilităţii audierii acestuia la momentul rejudecării cauzei, dar jurisprudenţa Curţii Europene nu împiedică instanţele naţionale să ia în considerare depoziţiile unor astfel de martori atunci când pentru motive obiective ei nu au mai putut fi audiaţi, în măsura în care o hotărâre nu se întemeiază exclusiv pe declaraţiile acestora.

Or, vinovăţia inculpaţilor rezultă din coroborarea şi a altor mijloace de probă, nu numai din declaraţiile informatorului folosit în cauză.

A.2. Nu este fondată nici critica comună devoluată prin recursurile de faţă promovate de aceeaşi trei inculpaţi nominalizaţi, prin care tinzându-se la achitarea lor în baza disp. art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen. (inexistenţa faptelor imputate sau temeiul că faptele nu au fost comise de inculpatul C.A.V.) se pretinde că cei ce au traficat drogurile în speţă au fost lucrătorii din organele de urmărire penală.

Aceasta, întrucât ambele instanţe de fond şi de apel, în baza unui examen complet şi prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2009; procesele-verbale întocmite în datele de 21 ianuarie 2009, de 22 ianuarie 2009, de 26 ianuarie 2009, de 27 ianuarie 2009, de 28 ianuarie 2009 şi de 29 ianuarie 2009 de către investigatorul sub acoperire „I.M.”; proces-verbal de percheziţie autoturism marca „M.” model M. de culoare neagră cu nr. de înmatriculare x din 30 ianuarie 2009 semnat de inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. fără obiecţiuni ; împuternicire pentru vămuire pentru I.M. din 26 ianuarie 2009 semnată de inculpata C.R.E. - administrator SC R.I. SRL; proces-verbal de depistare a inculpaţilor încheiat la data de 30 ianuarie 2009,semnat de către aceştia fără obiecţiuni; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554317/31 ianuarie 2009 întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi suplimentul la acest raport; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorii P.V. şi T.M. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorul O.N. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 13 februarie 2009 de către martorul G.A.I. a inculpatei C.R.E.; adresa SC R.I. SRL Baia de Fier nr. 1242 din 28 ianuarie 2009 către W.M. SRL Timişoara şi faxul de răspuns către SC R.I. SRL; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 11 februarie 2009 de către martorii P.T. şi B.Z.M. a inculpatului C.A.V.; documente hoteliere; adresele şi documentele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj; înscrisuri privind situaţia juridică a SC R.I. SRL şi situaţia exporturilor înregistrate în baza de date a A.N.V. privind SC R.I. SRL; documente de transport cherestea şi listele de coletaj x şi y; scrisoare de conosament Trans-Oceanica; facturile nr. x şi nr. y; O.B.O.L. 69,2650m³; raport de percheziţie informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E.; C.O.O.I.E.R. - LTDA din 13 noiembrie 2008, 69,2650 mc; C.O.O.I.E.R. - LTDA din 05 octombrie 2008, nr. 37,4160 mc; imagine T.A. inspecţiei containerului Y; documente intitulate I.; documentele intitulate O.B.O.L., I. şi P.; sesizarea Oficiului Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor din 19 februarie 2009 privindu-i pe inculpaţi; depoziţiile martorilor T.I., M.V., O.N., T.M., P.T., B.Z.M., P.V., S.S., G.M., M.T., L.M., G.A.I., A.M., A.C., M.A., H.J., V.A.; depoziţia martorului cu identitate protejată „I.M.”; toate coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina celor trei inculpaţi recurenţi sus indicaţi, constând în esenţă în aceea că s-au constituit într-un grup infracţional organizat, introducând în România la data de 29 ianuarie 2009, prin Punctul Vamal Port Constanţa - Sud Agigea, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea lemn cedru, importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenţia de a fi livrată în Spania.

Astfel, ambele instanţe, de fond şi de apel, au reţinut în mod judicios că în anul 2008 inculpaţii recurenţi C.A.V., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.A. s-au constituit în grup infracţional organizat, iar la data de 29 ianuarie 2009, prin acţiuni conjugate au introdus prin punctul vamal Port Constanţa - Sud Agigea cantitatea de 1080 kg cocaină, ascunsă în două containere x şi y ce conţineau cherestea de lemn cedru, marfă importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României cu destinaţia Târgu-Jiu, marfa intrând efectiv pe teritoriul României, fiind scoasă din port în scopul valorificării.

La stabilirea acestei stări de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de constatare din 30 ianuarie 2009- din care rezultă că la controlul fizic al celor două containere au participat inculpaţii C.A.A., C.A.V. şi C.A. (fostă C.) R.E., asistaţi de martorii D.E., B.D. şi inspectorul vamal H.J., controlorul vamal M.A., precum şi şeful biroului vamal, martorul T.I. şi comisarul vamal S.N., din cadrul SC S.S. SRL Constanţa;

- declaraţiile martorilor M.T., G.A.I., L.M., A.C. şi A.M., care au relatat că inculpata C.A. (fostă C.) R.E. a început să se ocupe de firma” SC R.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj din 2008;

- declaraţiile martorilor T.I., I.C.L., M.V. referitoare la activitatea inculpaţilor C.R.E. şi C.A.V. în legătură cu vămuirea şi obţinerea liberului de vamă pentru cele 2 conteinere;

- procesele-verbale şi înscrisurile anexă întocmite de investigatorul sub acoperire I.M., relevă aspecte legate de întâlnirile inculaptului C.A.V. cu informatorul I.A., zis C., martorul I.M. şi investigatorul sub acoperire I.M. în incinta restaurantului Privighetoarea din municipiul Constanţa la restaurantele „N.P.” şi „P.F.” din municipiul Constanţa, când acesta cu scopul de a scoate containerele din port, fiind supuse unui control vamal sumar a contactat persoane de încredere, intermediari;

- pentru transportul mărfurilor pe teritoriul României a fost contactată telefonic firmei SC W.M.T. SRL Timişoara de către inculpata C.A. (fostă C.) R.E. şi prin deplasare la sediul acesteia de către inculpatul C.A.V. - împrejurare confirmată de martorii P.T. şi B.Z.M. angajaţi ai acestei societăţi,prin declaraţiile date la urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti;

- din înscrisurile întocmite de investigatorul sub acoperire mai rezultă că inculpatul C.A.V. s-a întâlnit cu martorul I.M., cu informatorul A.I., zis C. şi cu investigatorul I.M. la staţia O.M.V de pe Bd-ul Aurel Vlaicu din Constanţa la data de 21 ianuarie 2009, în jurul orelor 22,30 şi au purtat discuţii legate de stadiul operaţiunii de scoatere a containerelor din Portul Constanţa; discuţii în timpul cărora a sosit şi inculpata C.;

- declaraţiile martorilor P.T. şi B.Z.M., angajaţi ai SC W.M.T. SRL Timişoara care au arătat că, în cursul lunii decembrie 2008, au purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpata C.A. (C.) R.E. în legătură cu sosirea celor două containere în litigiu şi transportul acestora la Târgu Jiu, precum şi cu inculpatul C.A.V. (identificat de martori în sala de judecată) s-a prezentat după sărbători la firma din Timişoara să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2009, întocmit de către specialiştii din cadrul I.G.P.R. Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, Biroul Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor şi suplimentul la acesta din 04 februarie 2009, potrivit cărora cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conţin cocaină cuprinsă între 84,62 % şi 87,88 %, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- procesele-verbale de percheziţii a autoturismelor folosite de inculpaţi, din care rezultă că documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculul marca M.M., cu nr. de înmatriculare X de culoare neagră, folosit de inculpatul C.A.A., că firma C.I.E.R. - L.T.D. din Brazilia a exportat în cursul anului 2008 în mai multe rânduri cherestea către firma C.S.L. cu sediul în Valencia Spania - reprezentată de inculpatul C.A.A.;

- percheziţia informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiva copiei hardisc-ului laptop-ului aparţinând inculpatei C.A. (C.) R., relevă că inculpata, prin folosirea motorului de căutare a paginii de internet X s-a preocupat să obţină informaţii în baza următoarelor expresii tastate de aceasta : la data de 13 ianuarie 2009, capturi de cocaină în port, la data de 15 ianuarie 2009, legi din România pentru cocaină; reţea de traficanţi de droguri anihilată; câţi ani iei pentru droguri; capturi de droguri în Alba şi Hunedoara; capturi cu droguri;

- declaraţiile inculpaţilor.

Prin declaraţiile date în faţa instanţei fondului toţi inculpaţii recurenţi C.A. (C.) R., C.A.V. şi C.A.A. nu au recunoscut comiterea faptelor imputate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 3/D/P/2009 din 26 martie 2009.

Inculpatul recurent C.A.V. a recunoscut însă, că în luna ianuarie 2009 a venit în Constanţa şi a întâlnit-o pe inculpata C.A. (C.) R.E., iniţial din întâmplare în C.M. şi, ulterior, la cererea acesteia.

Pe de altă parte a recunoscut inculpatul nominalizat că la cea de-a doua întâlnire C.A. (C.) R.E. l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva în Constanţa, care să o ajute întrucât întâmpină greutăţi în port cu vămuirea transportului de lemn pe care îl importa.

De asemenea, a mai recunoscut că s-a cazat ca şi inculpata la Hotelul „M.” din Constanţa şi că, ulterior, a mai fost cazat şi la Hotelul „L.” din Staţiunea Mamaia, împreună cu coinculpata un interval de câteva zile şi a mai arătat că a fost contactat de martorii P.M.O. şi M.I. cu care s-a întâlnit în legătură cu importul lemnului, iar primul sugerându-i să schimbe comisionarul vamal.

Totodată, a recunoscut că deplasarea la Timişoara s-a realizat împreună cu coinculpaţii C.A. şi C.A. (C.) R.E., aceasta susţinând că inculpatul C.A.A. este soţul ei şi că s-a întâlnit şi cu investigatorul sub acoperire I.M.

Inculpatul C.A.A. a recunoscut că, în anul 2004,a cumpărat SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţ Gorj, iar în luna decembrie 2008 a revenit la Târgu Jiu pentru a înstrăina firma inculpatei C.A. (C.) R.E., actele de cedare fiind întocmite la un notar în Târgu Jiu.

În fine a mai relatat că, în jurul datei de 21-22 ianuarie 2009 a venit la Constanţa la insistenţele inculpatei C.A. (C.) R.E. care avea o comandă de cherestea din Brazilia şi, cu acea ocazie, a aflat că cele două containere au ajuns deja în Portul Constanţa.

Inculpatul recurent C.A.A. a recunoscut că s-a deplasat la Timişoare pentru a schimba comisionarul vamal că a participat la câteva discuţii purtate cu coinculpaţii legate de documentele vamale ce urmau să fie întocmite cu privire la containerele din port şi că înainte cu o seară dea fi depistat de organele de poliţie a fost împreună cu inculpata C.A. (C.) R.E. în port pentru a vedea dacă au ieşit camioanele întrucât inculpata aştepta acest fapt.

Inculpata recurentă C.A. (C.) R.E. a recunoscut că se află în relaţii de concubinaj cu coinculpatul C.A.A., de peste trei ani, cunoştea că acesta are o afacere în România cu cherestea şi o fabrică la Baia de fier, judeţul Gorj, că au hotărât împreună ca respectiva afacere să-i fie cedată, iar în vederea întocmirii formalităţilor legale s-au prezentat în luna decembrie 2008 la un notar din Târgu Jiu şi în schimbul sumei de 100.000 euro, inculpatul C.A.A. i-a cedat afacerea.

Totodată, a susţinut inculpata nominalizată, că iniţial i-a dat suma de 30.000 euro, iar restul s-a convenit să fie achitată eşalonat şi că, deşi nu se îndepliniseră formalităţile de preluare a firmei, a contactat o firmă din Brazilia pentru un import de cherestea din lemn (găsită pe Internet) în comanda făcută prin e-mail trecând numele beneficiarei, respectiv SC R.I. SRL Baia de fier judeţul Gorj. Aceeaşi inculpată a recunoscut că,întâlnindu-se întâmplător în Constanţa cu inculpatul C.A.V., la începutul lunii ianuarie 2009, pe care îl cunoştea întrucât ambii din Bacău, l-a rugat să o ajute să scoată din port containerele, scop în care i-a dat o împuternicire acestuia pentru a o preda persoanei care se ocupa de tranzitul cherestelei, martorul M.I.

De asemenea, inculpata recurentă deja indicată a recunoscut că s-a deplasat, împreună cu cei doi coinculpaţi la Timişoara pentru schimbarea comisionarului vamal şi că, revenind la Constanţa, l-a contactat telefonic pe C.A.V., pe care l-a întrebat dacă ştie ceva despre containere, iar acesta i-a spus că au ieşit din port şi întrucât nu a fost sunată de şoferi, seara în jurul orelor 20,00 - 21,00 s-a deplasat în port şi a aflat că cele două containere nu ieşiseră din port.

Concomitent a mai relatat că s-a deplasat la peco, acolo unde au fost duse cele două containere şi le-a spus şoferilor că acele camioane trebuie să ajungă la Vama Târgu Jiu.

Înalta Curte are în vedere decisivitatea declaraţiilor martorilor I.M. şi P.O., date în faţa instanţei de prim control judiciar după casare, care au subliniat implicarea inculpatului C.V., alături de ceilalţi doi inculpaţi la comiterea faptelor, care s-a preocupat împreună cu C.A. (C.) R.E. de introducerea în ţară a celor două containere, împuternicindu-l pe acelaşi inculpat ca reprezentant al SC R. SRL să scoată containerele, şi participând la toate întâlnirile, alături de inculpată pentru a se asigura că cele două containere vor intra în ţară în siguranţă.

Astfel nu poate fi primită susţinerea inculpaţilor recurenţi susmenţionaţi în sensul că nu au constituit un grup infracţional şi că nu au procedat la scoaterea drogurilor din port, activitatea fiind efectuată de organele de anchetă, necunoscând că în cele două containere s-ar afla cocaină.

Aceasta, întrucât contactele dintre cei trei inculpaţi recurenţi nominalizaţi, înainte de sosirea transportului în Portul Constanţa, măsurile luate pentru asigurarea firmei româneşti „paravan” cesionarea părţilor sociale pentru preluarea firmei, precum şi întocmirea de documente cu privire la presupusul import de cherestea, obţinerea sumelor de bani necesari pentru introducerea cocainei, coroborate cu acţiunile inculpaţilor C. şi C.A. (C.) R. pentru vămuirea containerelor cu cocaină, dar şi scoaterea acestora din port şi transportul spre Târgu Jiu - astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor T.I., O.N., T.M., P.V., cu prezenţa acestora la constatarea faptei din data de 30 ianuarie 2009 - determină concluzia că cei trei inculpaţi au format o grupare infracţională, şi-au împărţit sarcinile pentru a asigura introducerea ilegală în ţară a cantităţii de peste 1 tonă cocaină, în scopul valorificării.

De asemenea, prezenţa inculpaţilor recurenţi nominalizaţi la locul faptei în momentul desigilării autotrenurilor angajate de aceştia, coroborate cu rapoartele investigatorului sub acoperire „I.M.”, martor cu identitate protejată, audiat nemijlocit de către instanţa de fond, în prezenţa inculpaţilor asistaţi de apărători impune concluzia că aceştia urmăreau aducerea la îndeplinire a hotărârii infracţionale luate.

A.3. Totodată, este nefondată şi critica comună a aceloraşi trei inculpaţi deja susmenţionaţi, prin care se tinde la achitarea lor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere sau scoaterea din ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu titlu de premisă se reţine că această infracţiune se consumă în momentul în care drogurile au fost introduse în ţară fără drept, ori, în cauză, cele 1080 kg de cocaină au fost introduse în România după descărcarea containerelor de pe navă în Portul Constanţa, ca urmare a actelor de însoţire a mărfii întocmite, depuse de către inculpaţii recurenţi sau cu colaborarea acestora, activitate care nu a fost desfăşurată de organele de anchetă, neputând fi imputată acestora.

Astfel, este real că, pentru identificarea inculpaţilor s-a justificat acţiunea organelor de urmărire penală de a se resigila containerele şi a le lăsa până la ieşirea din port sub supraveghere, cu atât mai mult cu cât la controlul cu scanner fix, nu se cunoştea cu certitudine natura substanţei, existând suspiciuni ca fiind ilegală după primele verificări efectuate.

Aşadar, este esenţial aspectul că demersurile făcute de către inculpaţii recurenţi în realitate au vizat trecerea containerelor fără control vamal şi acestea au ieşit din vama Portului Agigea întrucât li s-a acordat regim vamal de tranzit şi prin urmare cele două containere urmau să fie vămuite la destinaţie, acesta fiind motivul pentru care vameşii i-au lăsat pe inculpaţi să intre în posesia şi detenţia celor două containere.

Ca atare, se are în vedere că infracţiunea de trafic internaţional de droguri s-a consumat în momentul în care inculpaţii recurenţi nominalizaţi au intrat în detenţia şi posesia acestor containere, iar din actele de urmărire penală rezultă indubitabil că aceştia le-au transportat pe teritoriul ţării, intenţionând ducerea lor la Baia de Fier, Târgu Jiu, acesta fiind şi motivul pentru care au fost întorşi din drum şi duşi în portul Constanţa, unde containerele au fost desigilate. Ca atare, nu se poate susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (2), respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A.4. Concomitent, nu este pertinent nici motivul comun de critică promovat prin recursurile declarate de cei trei inculpaţi nominalizaţi care tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că fiecare dintre aceştia a recunoscut că se cunoşteau, s-au văzut şi au stabilit contacte în luna decembrie şi ianuarie 2009 (inculpaţii recurenţi C.A. şi C.R.E. susţinând că au avut relaţii mai apropiate), raporturile statornicite şi derulate între aceştia au vizat importul de cherestea din Brazilia, lemn exotic, în legătură cu beneficiara SC R.I. SRL Baia de Fier, deplasându-se împreună de la Constanţa la Timişoara în vederea schimbării comisionarului vamal,şi revenind apoi în Constanţa pentru finalizarea operaţiunii de import.

Aspectul contestat însă de către fiecare dintre inculpaţii recurenţi, în declaraţiile pe care le-au dat, l-a reprezentat că nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină.

Intenţia directă în sensul disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. cu care inculpaţii recurenţi susmenţionaţi au acţionat, în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, rezultă neîndoielnic din împrejurările concrete în care s-au succedat diferitele etape ale activităţii infracţionale întreprinse, redate mai sus şi susţinute de ansamblul probator administrat în cauză, dar şi din înregistrările convorbirilor telefonice, care au fost efectuate în mod legal pe baza unor autorizaţii emise de către Tribunalul Constanţa în baza disp. art. 91¹-91³C. proc. pen. şi redate în procesele-verbale ataşate la dosarul cauzei, fiind certificate de către procuror cu respectarea procedurii instituite de codul de procedură penală.

Or, în speţă inculpata recurentă C.R.E. a încercat în mod clandestin contactarea a diverse persoane de la Biroul Vamal pentru reuşita operaţiunii de import, propunându-le chiar întâlnirea cu aceştia în mod particular,iar inculpatul C.A.V., de asemenea, în mod clandestin s-a întâlnit în diverse locaţii publice (restaurante) cu persoane care să asigure şi să „garanteze” finalizarea importului fără efectuarea unui control fizic drastic,oferind chiar sume de bani.

Astfel, din modul concret în care fiecare inculpat recurent a acţionat, eforturile depuse, luând măsuri suplimentare, iniţiativele întreprinse, a rezultat cu certitudine că aceştia au cunoscut că respectivele containere cu lemn de cedru ce urmau să sosească din America de Sud, (şi nu din Africa)conţin şi droguri şi au încercat să evite riscul depistării lor şi reuşita întregii operaţiuni care viza o cantitate foarte mare de cocaină, drog de mare risc,valorând o sumă foarte mare de bani, expediată şi transportată de pe un alt continent, pentru penetrarea pieţii europene.

Aşadar, prin modul de concepere a activităţii infracţionale, durata în timp a pregătirilor prealabile, prezenţa în municipiul Constanţa a celor trei inculpaţi recurenţi care erau străini de această localitate rezultă fără echivoc că aceştia nu se aflau în eroare şi au cunoscut foarte bine conţinutul containerelor în realizarea dezideratului lor infracţional.

Inculpaţii recurenţi deja indicaţi au acţionat ca un grup infracţional organizat în sensul disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003, prin realizarea consensului infracţional, în scopul de a fiinţa în timp, de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea unor infracţiuni.

Înalta Curte are în vedere că inculpatul recurent C.A.A. şi-a asumat rolul de coordonator al grupului infracţional organizat, supraveghind activitatea infracţională desfăşurată de către inculpata C.R.E. şi C.A.V., fiind cel care a iniţiat contactul cu firma C.I.E.R. - LTDA din Brazilia. Dintre cei trei coinculpaţi, în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul nominalizat, cetăţean spaniol, a fost legătura persoanelor din reţeaua criminală transnaţională, care urmau să asigure pătrunderea drogurilor pe piaţa europeană.

Pe de altă parte inculpata recurentă C.R.E. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura legătura între inculpaţii C.A.A. şi C.A.V., persoane de încredere, de a-l îndruma pe acest din urmă inculpat pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale. Inculpata a fost şi persoana de contact din partea SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în relaţia cu SC W.M.T. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL din Cugir, jud. Alba, dar l-a contactat şi pe şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, martorul T.I., căruia i-a dat de înţeles că ar dori să-i cumpere influenţa, cu intenţia de a asigura introducerea în România a containerelor cu cocaină, fără ca autoritatea vamală să efectueze controlul fizic al mărfii de acoperire.

Inculpata recurentă C.R.E. l-a împuternicit şi pe numitul I.M. pentru a reprezenta SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în faţa autorităţilor vamale din Constanţa, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de tranzit şi din Târgu Jiu, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de import a mărfurilor de acoperire din containerele cu cocaină. Procedând în acest mod a fost posibil ca nici unul dintre membrii grupului infracţional organizat să se expună în faţa autorităţilor statului, în legătură cu operaţiunile vamale ce s-au realizat în Constanţa şi ar fi trebuit să se realizeze la Târgu Jiu.

Concomitent inculpatul recurent C.A.V. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura scoaterea în siguranţă a celor două containere din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Inculpatul C.A.V. a intrat în contact cu investigatorul sub acoperire „I.M.” cât şi cu informatorul I.A. zis ”C.” s-a întâlnit cu aceştia la datele de 21, 22, 26, 27 şi 29 ianuarie 2009, a promis investigatorului sub acoperire că va primi suma de 20.000 de euro, dacă este „sigur” şi „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale sau de alte autorităţi abilitate, cu ocazia scoaterii containerelor cu cocaină din Portul Constanţa Sud-Agigea, iar la data de 29 ianuarie 2009 a înmânat suma de 10.000 euro informatorului spre a fi predată investigatorului sub acoperire cu titlu de comision, după ce cele două containere au ieşit din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Totodată, inculpatul recurent C.A.V. s-a deplasat în perioada 27 - 28 ianuarie 2009 împreună cu coinculpaţii susmenţionaţi la Timişoara, unde a reprezentat SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj în relaţia comercială cu SC W.M.T. SRL Timişoara,deşi nu avea nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Astfel, faptul că inculpatul C.A.V. a acţionat în numele SC R.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, fără a avea vreo calitate oficială în cadrul acestei societăţi,despre care însă cunoştea multe amănunte, şi s-a întâlnit cu M.I. cât şi cu investigatorul sub acoperire şi cu informatorul în condiţii de clandestinitate, de fiecare dată, în restaurante din Constanţa, denotă intenţia frauduloasă cu care acesta a acţionat în numele grupului infracţional organizat.

Or, dacă inculpatul C.A.V. nu ar fi avut cunoştinţă că în cele două containere se află cocaină, nu el ci reprezentantul SC R.I. SRL Baia de Fier ar fi acţionat în mod oficial şi în mod transparent şi s-ar fi deplasat la comisionarul vamal, căruia i-ar fi predat documentele necesare pentru întocmirea formalităţilor vamale de tranzit.

Se conchide că rezultă indubitabil din actele administrate în cauză că inculpatul recurent C.A.A., cetăţean spaniol avusese relaţii comerciale cu firma exportatoare, că pentru a organiza acest import de cherestea în care au ascuns cantitatea de droguri, s-a efectuat o cesiune fictivă, iar persoana de legătură între cei doi inculpaţi a fost inculpata C.

Toţi cei trei recurenţi inculpaţi au fost în Constanţa, în special în luna ianuarie, au efectuat demersuri pentru găsirea unor persoane care să le ajute să scoată cele două containere fără a fi controlate, aspecte ce rezultă şi din declaraţiile lucrătorilor vamali, iar constituirea lor în grupul de criminalitate organizată nu a avut un caracter ocazional, întrucât din actele administrate în cauză rezultă că aceştia intenţionau, în măsura în care acest transport ar fi reuşit, să mai importe cantităţi de droguri din Brazilia.

De altfel, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că în luna februarie a aceluiaşi an, aceeaşi firmă exportatoare urma să mai trimită containere în care erau ascunse droguri către societatea ai căror reprezentanţi în drept sau în fapt au fost inculpaţii recurenţi menţionaţi.

B. În fine, nu este fondată nici cererea recurenţilor inculpaţi C.A. (C.) R.E. şi C.A.A., prin care s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 20 rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin pretinderea că drogurile au fost vămuite de investigatorul sub acoperire şi martorul I.M., fiind scoase din port de firma transportatoare sub supravegherea poliţiei şi a procurorilor, fără a se aproba o livrare supravegheată a acestora.

Aceasta, întrucât în mod justificat de probele administrate în cursul procesului penal de faţă, ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au stabilit că cele două containere au depăşit frontiera de stat şi au intrat efectiv pe teritoriul României, întrucât au fost identificate pe raza mun. Constanţa, în zona b-dului Aurel Vlaicu, Complexul H., fiind depistate în autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. x şi remorca cu nr. X, respectiv din capul tractor cu nr. X şi remorca cu nr. x, care transportau cele două containere, conduse de şoferii O.N. şi T.M. De altfel este semnificativ că însuşi inculpatul recurent C.A.V. i-a confirmat la telefon inculpatei C.R.E. că respectivele containere „au ieşit din port”.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute pentru fiecare din cei tei inculpaţi nominalizaţi durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2009 la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.V., C.A. (C.) R.E. şi C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 70/ P din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.V., C.A. (C.) R.E. şi C.A.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2009 la 13 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat C.A.V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.A. (C.) R.E. şi C.A.A. la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă spaniolă se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3440/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3565/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2