ICCJ. Decizia nr. 3572/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3572/2013
Dosar nr. 3037/108/2013
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 05 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3037/108/2013, Tribunalul Arad în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.A. la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru trafic de influenţă.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni şi a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A obligat pe inculpat să plătească denunţătorului P.N.I. suma de 400 euro, sau echivalentul în RON a valutei la data restituirii.
A obligat pe inculpat să plătească statului 600 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul din 14 februarie 2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în Dosar nr. 425/P/2012, a fost trimis in judecată inculpatul N.I.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt s-a reţinut că la data de 3 octombrie 2012, a pretins şi primit de la denunţătorul P.N.I., suma de 400 euro, pentru a interveni pe lângă un lucrător al poliţiei de frontieră din cadrul P.T.F. Turnu, pentru a facilita ieşirea din ţară a denunţătorului şi a prietenei acestuia, numita P.A.M., minoră în vârstă de 15 ani, fără a fi îndeplinite condiţiile legale privind tranzitarea frontierei de către persoanele minore.
Trecerea frontierei urma să aibă loc în dimineaţa zilei de 4 octombrie 2013, însă inculpatul N.I.A. nu şi-a ţinut promisiunea, astfel că denunţătorul a solicitat restituirea sumei de bani şi a sesizat organele judiciare.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în sarcina lui prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc. pen..
Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declaraţia dată de inculpat şi declaraţiile martorilor audiaţi, s-a constatat că din probele administrate rezultă că vinovăţia inculpatului este dovedită şi că sunt date suficiente cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat.
Admiţând cererea formulată de inculpat, pentru aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, instanţa a individualizat pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului având în vedere pericolul social al faptei săvârşite şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a recunoscut comiterea infracţiunii, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru trafic de influenţă.
Reţinând că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, au fost înlăturate susţinerilor apărării potrivit cărora fapta acestuia nu întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, fapta fiind în mod vădit lipsită de importanţă sub aspectul pericolului social care este unul foarte mic, câtă vreme fapta acestuia, aşa cum a fost reţinută, prezintă pericol social întrucât s-a lezat autoritatea de care trebuie să se bucure funcţionarii ce desfăşoară activitatea la frontiera de stat a României.
Împotriva sentinţei penale nr. 70 din 5 martie 2013 pronunţate de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3037/108/2013 din 18 februarie 2013 a declarat apel în termen inculpatul N.I.A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 3037/108/2013 din 29 martie 2013.
Pentru motivarea apelului, inculpatul a depus la dosar, prin apărător ales, un memoriu, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi reducerea pedepsei, arătând că: a recunoscut infracţiunea atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii; instanţa a reţinut extrem de lapidar că pericolul social a constat în lezarea autorităţii funcţionarilor ce a desfăşurat activităţi frontiera României; fapta s-a comis în varianta „lăsării să se creadă că ar avea vreo influenţă asupra unui funcţionar vamal”, fără să nominalizeze vreo persoană, astfel încât lezarea a fost minimă; prejudiciul a fost extrem de redus, de doar 1.600 RON; nu a fost cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta şi a avut o atitudine cooperantă cu organele de anchetă.
Prin decizia penală nr. 94/A din 8 mai 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 5 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul N.I.A.
Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
În susţinerea acestor critici, inculpatul N.I.A. invocă disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul N.I.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 94/A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 8 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte aminteşte că prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, fapt pentru care apreciază că nu poate analiza motivele de recurs invocate de inculpat din perspectiva acestui caz de casare.
În noua reglementare pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. are un nou conţinut şi se referă la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cum pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză este stabilită în limitele legale, ca urmare a reţinerii disp. art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nu lasă loc de interpretări.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel că este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.A., conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.I.A. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 08 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3574/2013. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
