ICCJ. Decizia nr. 3539/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Vătămarea corporală (art. 181 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3539/2013
Dosar nr. 15706/3/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 615 din 31.07.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia î-a penală, în dosarul nr, 15706/3/2013, în baza art. . 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen,, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen,, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului A.B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat mculpatui A.B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 5 ani şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul A.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen,, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului A.B. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a li ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A.B.
În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.
În baza art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.Ş.N. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.Ş. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.Ş. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul D.A.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea. de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului D.A.Ş. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile revăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului D.A.Ş..
În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.
În baza art. 112 lit. f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a fost dispusă confiscarea specială de la inculpatul. A.B. a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliţiei Sector 6 - o curea, o sfoară.
În baza art. 109 C. proc. pen. au fost restituite inculpatului A.B. următoarele bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliţiei Sector 6 - rucsac, sac rafie, doi patenţi.
În baza art. 112 lit. f) C. pen. raportat ia art. 118 lit. b) C. pen. a fost dispusă confiscarea speciala de la inculpatul D.A.Ş. a unor fragmente de ţeava metalică, ce se afiă la camera de corpuri deiicte a Poliţiei Sector 6.
S-a luat act de nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de numita M.A.R., având în vedere că nu a precizat cuantumul pretenţiilor civile în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul C. civ., au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii A.B. şi D.A.Ş., din care inculpatul D.A.Ş. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I.P. şi D.N., la plata către partea vătămată minoră M.C.M. (prin reprezentant legal M.A.R.) a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. Bucureşti şi au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii A.B. şi D.A.Ş., din care inculpatul D.A.Ş. in solidar cu părţile responsabile civiimente D.I.P. şi D.N., ia plata către partea civilă a sumei de 467,96 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru minorul M.C.M.
În baza art. 191 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.B. la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.A.Ş. în solidar cu părţile responsabile civiimente D.I.P. şi D.N. la plata sumei de 2.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 16 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor A.B., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) Iit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 751 lit. c) C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 751 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi D.A.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) şi alin. (3), cu aplic. art. 99 şi urmat. C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urmat. C. pen., art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urmat. C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Din ansamblul probator administrat in cauză, respectiv: procesele-verbale încheiate de organele de poliţie din cadrul secţiei 20 Poliţie; plângerea şi declaraţiile părţii vătămate M.C.M., procesul-verbal de sesizare din oficiu şi planşă fotografică, proces-veroal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică, raportul de expertiză medico-legală, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 22 martie 2013, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul major A.B., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul minor D.A.Ş., înscrisuri medicale, diagnostic şi foaie de observaţie emise de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A.; procese-verbale de investigaţii şi planşă fotografică, proces-verbal de recunoaştere din grup de persoane şi planşă fotografică, declaraţiile martorilor P.D.F., C.M., A.M., declaraţiile numiţilor M.A.R. şi D.I.P., declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a faptelor, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 din 28 februarie 2013, în timp ce partea vătămată minoră M.C.M. (cu vârsta de 13 ani potrivit copiei foii de observaţie clinică a nou-născutului şi declaraţiei mamei acestuia M.A.R., data naşterii fiind 02 ianuarie 2000), se afla împreună cu inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. (pe care îi cunoscuse în urmă cu 3 luni de la o sală de internet), într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C., sectorul 6 Bucureşti. Inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. au legat-o cu o sfoară de mâini şi de picioare, au strâns-o de gât cu o curea, timp în care au supus-o la suferinţe fizice,exercitând în mod repetat acte de violenţă, respectiv loviri cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente (pânză de bonfaier, ţeava metalică) şi arderea cu o brichetă în zona genitală.
La aceeaşi dată, inculpatul A.B. şi inculpatul minor D.A.Ş., prin constrângerea părţii vătămate, au întreţinut raporturi sexuale anale şi orale cu partea vătămată, împotriva voinţeţei acesteia.
Partea vătămată minoră M.C.M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii G.A. cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune. T.C.C. minor nivel 0. Hematoame epicraniene parietal bilateral, reg. zigomatică stg. contuzie masetariană. Traumatism piramidă nazală, cu fractura oaselor proprii nazale. Epistaxis ant. bilateral oprit. Contuzie forte ambii ochi. Hemoragie suhconjuctivală bilateral. Traumatism regiunea cervicală anterioară cu multiple mărci traumatice. Traumatism toraco-abdominal. Fisură anală".
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. M.M., numitul M.C.M. a prezentat .leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, prin zgâriere şi prin contact cu flacără. Leziunile traumatice s-au putut vroduce în intervalul 25 februarie 2013-28 februarie 2013. Gravitatea leziunilor traumatice se cuantifică, conform criteriologiei medico-legale în 25-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viata victimei. La examinarea victimei s-a constatat o fisură anală ce s-a putut produce prin extensia forţată, a sfincterului anal în condiţiile unui act sexual.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, s-a putut constata că unele dintre actele de agresiune fizică s-au exercitat de cei doi inculpaţi tară a avea o legătură cu constrângerea părţii vătămate în vederea întreţinerii de act sexual, iar multe dintre actele de violenţă fizică realizându-se după întreţinerea de act sexual.
Faţă de dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., Tribunalul a apreciat ca parţial sincere declaraţiile inculpatului A.B. din faza de urmărire penală şi a înlăturat susţinerile nesincere ale acestuia, că nu ar fi avut act sexual anal cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia, întrucât sunt infirmate de mijloacele de probă administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, menţiunile procesului-verbal de consemnare a plângerii formulată de partea vătămată, raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. M.M., menţiunile procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere, prin geam, din data de 01 martie 2013.
Din menţiunile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică din 03 aprilie 2013 şi ar efectuate de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, a reieşit că alât inculpatul D.A.Ş., cât şi inculpatul A.B. păstrează capacitatea pshică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, ace discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
În drept, fapta inculpatului A.B., care îa data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul minor D.A.Ş. (în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un. spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C. sectorul 6 Bucureşti, au imobilizat-o prin legarea membrelor superioare şi interioare cu o sfoară şi o cursa pe partea vătămată minoră M.C.M. (cu vârsta de 13 ani, potrivii copiei foii de observaţie clinică a nou-născutului şi declaraţiei mamei acestuia M.A.R., data naşterii fiind 02 ianuarie 2000), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.
Fapta aceiuiaşi inculpat, care ia dată de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul minor D.A.Ş. (în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un spaţiu dezafectat situat suo platforma scării blocului 9 ICEM din C.C., nr. 46, sectorul 6 Bucureşti, au suspus-o ta suferinţe fizice pe partea vătămată minoră M.C.M., exercitând în mod repetat acte de violenţă, respectiv loviri cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente (pânză de bonfaier, ţeava metalică) şi arderea cu o brichetă în zona genitală, leziunile traumatice cauzate părţii vătămate necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.
Fapta inculpatului A.B.. care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul minor D.A.Ş. (în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C. sectorul 6 Bucureşti, prin constrângerea părţii vătămate minore M.C.M., a întreţinut un act sexual anal cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev, de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic art. 75 lit. c) C. pen.
Fapta inculpatului minor D.A.Ş., care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B., în timp ce se aflau într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C. Bucureşti, au imobilizat-o prin legarea membrelor superioare şi inferioare cu o sfoară şi o curea pe partea vătămată minoră M.C.M, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B., în timp ce se aflau într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C., Bucureşti, au suspus-o la suferinţe fizice pe partea vătămată minoră M.C.M., exercitând în mod repetat acte de violenţă, respectiv loviri cu pumnii, picioarele şi obiecte, contondente (pânză de bonfaier, ţeava metalică) şi arderea cu o brichetă în zona genitală, leziunile traumatice cauzate părţii vătămate necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen.
Fapta inculpatului minor D.A.Ş., care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B., în timp ce se aflau într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C., sectorul 6 Bucureşti, prin constrângerea părţii vătămate minore M.C.M., a întreţinut act sexual anal şi oral cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen.
Având în vedere că sunt îndeplinite prevederile art. 345 C. proc. pen., respectiv faptele există, constituie infracţiuni, au fost săvârşite de către inculpaţi, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume faptul că a ţinut cont de natura fiecărei infracţiuni (o infracţiune contra libertăţii sexuale, o infracţiune contra libertăţii fizice a persoanei, dreptul acesteia de a se deplasa şi acţiona potrivit propriei voinţe, precum şi o infracţiune încălcarea normelor referitoare la integritatea coiporală şi sănătatea persoanei), gradul ridicat de pericol social al fiecărei fapte săvârşită de către inculpatul A.B. ce rezultă din condiţiile concrete de săvârşire a fiecărei infracţiuni, împreună cu un inculpat minor, (intensitatea agresiunilor la care a fost supusă partea vătămată, lipsirea de libertate a acesteia pentru o perioadă de 24 ore, supunerea părţii vătămate la acte sexuale, prin constrângerea acesteia, vârsta părţii vătămate, un minor cu vârsta de 13 ani), urmările produse, precum şi aspectele legate da persoana inculpatului (care este tânăr - în vârstă de 27 ani, nu este căsătorit, are un grad de instrucţie, însă prezintă tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale., intelect liminar, conform ranortului de expertiză medico-legală emis de I.N.M.L. "M.M." Bucureşti; deşi nu are antecedente penale, totuşi inculpatul nu se află la prima abatere de la legea penală, acesta figurând în fişa de cazier judiciar cu 3 sancţiuni administrative aplicate pentru fapte contra patrimoniului şi fals privind identitatea), atitudinea procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
Inculpaţii au recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Partea civilă M.A.R. nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor civile, iar Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 467,96 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru numitul M.O.M.
Tribunalul a apreciat că faţă de inculpaţi se impune aplicarea unor pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite, cu periculozitatea fiecărui inculpat. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.B., i s-a aplicat şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Întrucât faptele comise se afla în concurs real, în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. art. 35 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dispus contopirea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 5 ani şi-6 luni închisoare stabilite prin prezenta, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, cu executare in regim de detenţie (tacă de existenta concursului de infracţiuni, concurs ce reprezintă, o stare de agravare a pedepsei şi vizează ansamblul activităţii infracţionale), în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Prin ordonanţa de reţinere din data de 01 martie 2013 emisă de D.G.P.M.B., secţia 20 Poliţie, Biroul Investigaţii Criminale, s-a dispus reţinerea inculpatului A.B. pe timp de 24 ore, începând cu data de 01 martie 2013, până la data de 01 martie 2013, ora 20,30 (din care au fost deduse 9 ore, reprezentând perioada de timp prevăzută de art. 144 alin. (1), teza 2 din C. proc. pen.).
Ulterior, faţă de inculpatul A.B., s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 19 zile, de la 01 martie 2013 până la 19 martie 2013, inclusiv, prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 9050/3/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind emis M.A.P. din 01 martie 2013.
Prin încheierile de şedinţă din data de 14 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală (Dosar nr. 10554/3/2013), respectiv din data de 03 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. 13121/3/2013), s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dată în Dosarul nr. 15706/3/2013, s-a constatat, conform art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul A.B., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Totodată, prin încheierile din 10 mai 2013, 07 iunie 2013, Tribunalul a dispus, în mod succesiv, conform art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului A.B.
Întrucât inculpatul D.A.Ş. era minor la data săvârşirii infracţiunilor, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (1) C. pen. care prevăd că, în situaţia minorului care răspunde penal, la alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social ai faptei săvârşite, de starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de alte elemente de natura să caracterizeze persoana minorului.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 03 aprilie 2013 efectuat de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, prin care s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de conduită tip socializat, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care e cercetat.
Din cuprinsul referatului, de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov a rezultat, în esenţă, că. se evidenţiază o limitare la nivelul resurselor de care dispune inculpatul D.A.Ş. în procesul de reintegrare socială.
Inculpatul D.A.Ş. a comis mai multe infracţiuni de furt pe raza oraşului Otopeni, fiind un copil problemă în familie, în societate şi la şcoală, iar din cauza corecţiilor fizice aplicate de tatăl său, minorul pleca frecvent de la domiciliu, de regulă pe raza mun. Bucureşti, unde era în anturaj cu alte persoane fără adăpost.
S-a mai învederat şi faptul că minorul a fost instituţionalizat în Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat - Complexul de servicii comunitare Bârlad şi că potrivit adresei comunicate de D.G.A.S.P.C. Vaslui, la admiterea în centrul susmenţionat, minorul se prezenta în stare de disconfort psiho-emoţional, agresivitate, impulsivitate, tendinţe de bravură, aspect neîngrijit.
S-a mai menţionat că, în plan educaţional, minorul D.A.Ş. a absolvit 4 clase, iar corecţiile fizice repetate şi de o violenţă extremă aplicate de tatăl său şi abuzul sexual săvârşit de fratele său asupra minorului la o vârstă la care procesul de dezvoltare psiho-fizică era în curs de derulare, dar nu în ultimul rând de eşuare a părinţilor în obligaţia de creştere, educare şi supraveghere a minorului, abandonul şcolar, vagabondajul repetat sunt factori care au determinat implicarea în fapte.
S-a susţinut că violenţa ridicată şi deviaţia sexuală de care a dat dovadă la o vârstă fragedă nu pot constitui decât o consecinţă a abuzurilor comise, Iar în prezent minorul nu are planuri de viitor, fiind confuz, părinţii inculpatului sunt dezinteresaţi de viitorul fiului lor.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, s-a considerat că întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta este neîntemeiată.
În ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, aceasta trebuie realizată atât în baza art. 71 C. pen. şi art 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că Tribunalul nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prev. de art. 64 C. pen. A avut în vedere Decizia nr. L1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. inculpaţilor minori.
Prin ordonanţa de reţinere din data de 01 martie 2013 ernisă de D.G.P.M.B.-Secţia 20 Poliţie, Biroul Investigaţii Criminale, s-a dispus reţinerea. învinuitului D.A.Ş. pe timp de 24 ore, începând cu data de 01 martie 2013, ora 04,50 până la data de 01 martie 2013, ora 20,30 (din care au fost deduse 8 ore şi 20 minute, reprezentând perioada de timp prevăzută de art. 144 alin. (1), teza a II-a din C. proc. pen.).
Ulterior, faţă de inculpatul D.A.Ş., s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 19 zile, de la 01 martie 2013 până. la 19 martie 2013, inclusiv, prin încheierea de şedinţă din data de 01 martie 2013 pronunţată. în Dosarul nr. 9050/3/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind emis M.A.P. din 01 martie 2013.
Prin încheierile de şedinţa din dala de 14 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală (Dosar nr. 10554/3/2013), respectiv din data de 03 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală (Dosar nr. 13121/3/2013) s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, dată în Dosarul nr. 15706/3/2013, s-a constatat,conform art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preveutwe cu privire la inculpatul D.A.Ş., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Totodată, prin încheierile din 10 mai 2013, 07 iunie 2013, 04 iulie 2013., Tribunalul a dispus. în mod succesiv,, conform art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului minor.
Cu privire la latura civilă a cauzei, TrIbunalul a reţinut că în faza de urmărire penală, numita M.A.R., reprezentantul legal al minorului M.C.M., a susţinut că a născut copilul la data de 02 ianuarie 2000, la Maternitatea P., însă nu a decorat numele ia registratură pentru că nu s-a descurcat să ajungă la acel birou al registraturii dm cadrul maternităţii şi nu avea certificatul de naştere asupra sa. Totodată, aceasta a mai învederat că faţă de autorii comiterii infracţiunii de viol asupra fiului său, M.C.M., se constituie parte civilă in procesul penal.
Ulterior, după învestirea instanţei cu rechizitoriu, deşi a fost citată la toate adresele cunoscute, partea civilă M.A.R. nu s-a prezentat.
Întrucât partea civilă M.A.R. nu a precizat obiectul cererii, respectiv cuantumul pretenţiilor cMle, TriDunalul a apreciat că este nulă constituirea de parte civilă formulată de numita M.A.R.
Tribunalul a luat act de nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de partea civilă M.A.R., având în -vedere că nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor civile în cauză.
În raport de împrejurarea că partea vătămată M.C.M. este un minor lipsit de capacitate de exerciţiu şi faţa de dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrânsă, instanţa fiind obligată să se pronunţe asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă. Tribunalul a apreciat că prin acţiunile celor doi inculpaţi şi urmările produse, s-a cauzat un prejudiciu moral minorului M.C.M., ca urmare a suferinţelor de natură psihică generate de spaima şi oroarea pe care a trăit-o în momentul în care a fost lipsit de libertate, violat, agresat fizic, suferinţe care pot dăinui în timp şi ţinând seama şi ae faptul ca minorul a necesitat îngrijiri medicale în vederea restabilirii sănătăţii fizice.
În continuare, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 1349 alin. (1) din noul C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar la alin. (2) din acelaşi art., se arată că, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 alin. (1) din noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Tribunalul a apreciat că din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiţii:
existenţa unei fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Mai mult decât atât, relevante sunt şi dispoziţiile art. 1382 din noul C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
Prin urmare, temeiul răspunderii juridice a inculpaţilor A.B. şi D.A.Ş. îşi are originea în faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, iar părţile responsabile civilmente, părinţii inculpatului minor, D.I.P. şi D.N. răspund în solidar cu inculpatul D.A.Ş., prin voinţa legiuitorului, potrivit prevederilor art. 1372 alin. (1) din noul C. civ., cel care în temeiul legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia.
Cu privire la acest ultim aspect, Tribunalul a mai reţinut că în faza de urmărire penală, tatăl inculpatului minor, D.I.P., a susţinut, în esenţă, că fiul său, D.A.Ş. a fugit de acasă în luna noiembrie 2012 şi după ce a anunţat poliţia, minorul a fost adus acasă, dar acesta a fugit din nou, motiv pentru care nu l-a mai căutat.
Printr-o decizie a Tribunalului Suprem nr. 6 din 1973 s-a statuat că, pentru paguba pricinuită printr-o infracţiune de un minor care a fugit de la domiciliu sunt răspunzători părinţii sau cei care, potrivit legii, aveau, în momentul pricinuirii pagubei, îndatorirea de supraveghere., cu excepţia cazurilor în care se dovedesc că şi-au îndeplinit cum se cuvine această obligaţie - asigurându-se ca minorul să se afle tot timpul la domiciliul lor - sau că fapta păgubitoare s-ar fi produs chiar dacă supravegherea ar fi fost exercitată cu grija cuvenită.
Referitor la stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi acordată în privinţa despăgubirilor pentru daune morale, Tribunalul a avut în vedere să se realizeze o justă reparaţie în raport cu suferinţa produsă părţii vătămate M.C.M., ţinând cont de caracterul reparator (de dezdăunare), acestea să aibă efecte compensatorii şi să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză.
Prin adresa din 05 iunie 2013, emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. s-a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 467,96 RON care reprezintă cheltuieli de spitalizare efectuate pentru numitul M.C.M.
Din menţiunile biletului de ieşire din spital, precum şi de pe foaia de observaţie clinică generală privind pe minorul M.C.M. emise de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. reiese faptul că părţii vătămate M.C.M. a beneficiat de tratament de specialitate în cadrai acestei unităţi sanitare menţionată anterior.
Totodată, Tribunalul a mai reţinut., că potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniu! sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fî recuperate de către furnizorii de servicii medicale. în litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, aceştia din urmă subrogsndu-se în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândind calitatea procesuală a acestora. În toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de raza ce judecata.
Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, îngrijirile medicale acordate părţii vătămate M.C.M. de către Spitalul Clinic de Urgenţa pentru Copii G.A., producându-i acestei unităţi sanitare un prejudiciu material reprezentat ce contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părţii vătămate, astfel că Tribunalul apreciază fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale privind pe inculpaţi.
Cu ocazia audierii în faţa instanţei, inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. au declarat că nu sun: ce acord să despăgubească partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A., cu suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, întrucât na au posibilităţi financiare.
Având în vedere vinovăţia dovedită a inculpaţilor A.B. şi D.A.Ş., existenţa faptei ilicite (vătămare corporală) ce a generat prejudiciu părţii civile şi a raportului de cauzalitate stabilit între acestea, în baza arc. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. Bucureşti şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii A.B. şi D.A.Ş., din care inculpatul D.A.Ş. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I.P. şi D.N., la plata către partea civilă a sumei de 467,96 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru minorul M.C.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchete! de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii A.B. şi B.A.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de apei depuse în scris de către Parchet vizează:
omisiunea instanţei de fond ele a aplica măsurile asigurătorii, instituite de art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen.;
netemeinicia hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A.B.;
netemeinicia hotărârii in ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile;
neaplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpaţi.
Inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. au criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate. în ceea ce priveşte apelul declarat de Parchet, au solicitat respingerea cererii de majorare a pedepsei aplicate inculpatului A.B., iar cu privire la majorarea daunelor morale, au arătat că inculpaţii nu se opun, dar solicită a se avea în vedere situaţia acestora materială. Solicită admiterea punctelor III şi IV din motivele de apel ale Parchetului.
Prin decizia penală nr. 248/A din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis apelul, declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 615 din 31 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând:
S-au descontopit cele 3 pedepse aplicate inculpatului A.B. şi s-au majorat pedepsele aplicate în cazul infracţiunilor prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare, iar în cazul infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a majorat cuantumul despăgubirilor morale de la 10.000 RON la 25.0000 RON.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 25.000 RON.
S-a dispus prelevarea probelor biologice de la cei 2 inculpaţi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor A.B. şi D.A.Ş.
S-a dedus detenţia preventivă de la 28 februarie 2013 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Au fost obligaţi inculpatul A.B. la plata sumei de 600 RON cheltuielile judiciare către stat, iar inculpatul D.A.Ş. la plata aceleiaşi sume în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Onorariile centru avocaţi din oficiu în cuantum de câte 300 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (procesele-verbale încheiate de organele de poliţie; plângerea şi declaraţiile părţii vătămate M.C.M., procesul-verbal de sesizare din oficiu şi planşă fotografică, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică., raportul de expertiză medico-legală, raportul ele constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 22 martie 2013, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul major A.B., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul minor D.A.Ş., înscrisuri medicale, diagnostic şi foaie de observaţie emise de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A.; procese-verbale de investigaţii şi planşă fotografică, proces-verbal de recunoaştere din grup de persoane şi planşă fotografică, declaraţiile martorilor PD.F., C.M., A.M., declaraţiile numiţilor M.A.R., D.I.P.), că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond.
S-a reţinut în esenţă că Ia data de 27/28 februarie 2013, inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră M.C.M., în vârstă de 13 ani, într-un spaţiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C. sectorul 6 Bucureşti unde, prin imobilizare, prin legarea membrelor superioare şi inferioare cu o sfoară şi o curea, au supus-o la suferinţe fizice şi psihice prin exercitarea de acte de violenţă -loviri cu pumnii şi picioarele - şi obiecte contondente (pânză de bonfaier, ţeava metalică) şi arderea cu o brichetă în zona genitală. În această împrejurare, împotriva voinţei părţii vătămate, inculpatul A.B. a întreţinut cu aceasta un act sexual anal, iar inculpatul D.A.Ş. a întreţinut acte sexuale anale şi orale.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor în condiţiile descrise în rechizitoriu, şi-au însuşit: probele administrate în faza de urmărire penală şi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a arătat că faptelor reţinute ii s-a. dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. ( 1) şi (2) C. pen.
De asemenea, întrucât inculpatul A.B. a săvârşit cele trei infracţiuni împreună cu uri minor, în mod justificat s-a reţinut incidenţa circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen., precum şi starea de minoriiate în cazul inculpatului D.A.Ş.
Fiind dovedita vinovăţia inculpaţilor, s-a arătat ca în mod corect s-a dispus condamnarea acestora. Cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.B., Curtea a apreciat că este fondată critica Parchetului în legătură cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, acestea fiind nejustificat de reduse faţă de gravitatea deosebită a infi-acţiunilor săvârşite. Pe de altă parte, instanţa de fond nu a ţinut cont de contribuţia concretă a inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor, precum şi de împrejurarea că în cazul inculpatului A.B. sunt incidente dispoziţiile art. 75 lit. c) C. pen. Pe cale de consecinţă, au fost respinse, ca nefondate, criticile inculpatului A.B. pe acest aspect, procedându-se Ja majorarea pedepselor aplicate în acord cu dispoziţiile art. 72 C. pen.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate şi criticile inculpatului D.A.Ş. cu privire la individualizarea pedepselor, apreciindu-se că acestea au fost stabilite corespunzător şi sunt apte să realizeze scopurile prevenţiei generale şi ale celei speciale.
S-a arătat că solicitarea inculpaţilor de reţinere a unor circumstanţe atenuante nu poate fi primită faţă de gravitatea deosebită a faptelor, iar atitudinea de recunoaştere şi regret a acestora a fost valorificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a arătat că este fondat şi cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului, respectiv faptul că despăgubirile morale acordate victimei au fost stabilite într-un cuantum nejustificat de redus faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor şi de suferinţele morale cauzate părţii vătămate, care a fost supusă unor umilinţe extreme, fiind profund marcată de acţiunile îndreptate împotriva sa.
Dispunând obligarea în solidar a inculpaţilor (inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente) la despăgubiri civile instanţa de fond a omis să ia măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorilor, în acord cu dispoziţiile art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel că şi acest motiv de apel al Parchetului este fondat.
Tot astfel, s-a constatat că instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, în sensul că nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi.
În ce priveşte celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa complementară, pedepsele accesorii, contopirea pedepselor ca efect al concursului de infracţiuni, menţinerea arestării preventive, computarea detenţiei preventive, confiscarea unor bunuri şi restituirea altora, latura civilă în privinţa numitei M.A.R., cheltuielile judiciare, onorariile pentru avocaţi din oficiu) s-a arătat că au primit o rezolvare legală şi temeinică, nefiind identificate temeiuri de desfiinţare care să fie invocate din oficiu.
Împotriva deciziei înstanDei de apeî au declarat recurs inculpaţii A.B. şi D.A.Ş., criticând-o cu privire la individualizarea pedepselor pe care le apreciază ca exagerate având în vedere împrejurările în care s-au comis faptele şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii nu au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar motivele invocate nu sunt dintre cele care se iau în examinare din oficiu.
Având în vedere data pronunţării deciziei atacate, respectiv 24 septembrie 2013., în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 2/2013, prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac. doar la chestiuni de drept. Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decâ: cele prevăzute de lege.
În ce priveşte motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de ambii inculpa şi, se constată că acesta nu a suferit nicio modificare prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în examinare din oficiu.
Verificând îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. şi-au motivat recursurile în sedinţa publică din 14 noiembrie 2013, fiind încălcate obligaţiile prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere dispozitiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpați.
În şedinţa publică din 17 octombrie 2013, inculpatul D.A.Ş. a depus la dosar un memoriu, din cuprinsul căruia nu rezultă motivele de recurs ci se plânge de faptul că a greşit şi se află la închisoare, solicitând să fie judecat în primul rând cu „sufletul şi cu inima".
Având în vedere cele menţionate, J.C. constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmâna ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați reținerea și arestarea preventivă de la 28 februarie 2013.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.B. şi D.A.Ş. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2013 la 14 noiembrie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3484/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3541/2013. Penal → |
|---|
