ICCJ. Decizia nr. 3541/2013. Penal
| Comentarii |
|
. R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3541/2013
Dosar nr. 2801/109/21013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 07 mai 2013, Tribunalul Argeş, secţia penală a fost condamnat inculpatul U.N.C. la 4 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. în formă continuată, prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. s-a dedus perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 21 februarie 2013, la zi.
În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de droguri, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă: 0,78 grame pulbere ce conţine heroină (conform dovezii din 14 martie 2013 - din 05 martie 2013) şi 0,86 grame pulbere ce conţine heroină (conform dovezii din 14 martie 2013 - din 27 februarie 2013).
În baza disp. art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de ia inculpat a sumei de 1.200 RON, iar în baza disp. art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a coroborat următoarele probe: denunţul formulat de numiţii F.I. şi V.R.I., procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire desemnat în cauză, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifîce, declaraţia şi cazierul inculpatului, precum şi denunţul formulat de acesta împotriva numiţilor T.A. şi C.C.M., declaraţiile martorilor S.C.R. şi M.C., declaraţia învinuitului S.C.R.
Sub aspectul situaţiei de fapt, tribunalul a reţinut că la data de 18 februarie 2013, investigatorul sub acoperire V.R. şi colaboratorul acestuia P.V., s-au deplasat la domiciliul inculpatului U.N.C., unde au fost întâmpinaţi de către învinuitul S.C.R., iar după un control corporal amănunţit asupra acestora, inculpatul le-a vândut 6 doze de heroină în schimbul sumei de 600 RON.
Conform raportului de constatare tehnico-şiiinţifică, cele 6 doze sunt constituite din 0,92 grame pulbere care conţine heroină, drog de mare risc. După efectuarea analizelor de laborator au rămas 0,78 grame, care conţin heroină, iar această cantitate a fost introdusă în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
La data de 20 februarie 2013, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia au mers din nou la domiciliul inculpatului, unde au fost întâmpinaţi de învinuitul S.C.R., iar după ce au intrat în imobil, au cumpărat o doză mare de heroină de la inculpat, pentru care i-au plătit suma de 600 RON.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, doza cumpărată conţine 0,93 grame pulbere heroină, iar după efectuarea analizelor de laborator au rămas 0,86 grame pulbere care conţine heroină, drog de mare risc, care a fost introdus în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
în drept, a constatat prima instanţă, fapta inculpatului U.N.C., care în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul învinuitului S.C.R. pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, a vândut investigatorului sub acoperire şi colaboratorului acestuia, desemnaţi în cauză, la data de 18 februarie 2013, cantitatea de 0,92 grame heroină, echivalentul a 6 doze la preţul de 100 RON/doză, iar la data de 20 februarie 2013, cantitatea de 0,93 grame heroină contra sumei de 600 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 16 din Legea. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., în cauză fiind aplicabile şi disp.art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
Astfel Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., respectiv natura şi gravitatea faptei săvârşite, caracterul continuat al acesteia, modalitatea de săvârşire a infracţiunii şi urmările produse, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv atitudinea acestuia, constând în faptul că a recunoscut şi regretat fapta şi starea de recidivă postexecutorie. A avut în vedere, de asemenea, limitele de pedeapsă prev. de arc. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi s-a apreciat că scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedepsele menţionate.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatului, deoarece în cauză s-au menţinut motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv inculpatul a săvârşit o infracţiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentm ordinea publică, rezultat din natura şi gravitatea faptei săvârşite de inculpat şi din urmările produse ca urmare a vânzării de droguri de mare risc.
În baza disp. art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus perioada de reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 21 februarie 2013, la zi.
În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţilor de droguri traficate de inculpat, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. -Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă.
În baza disp. art. 118 alin. (4) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200 RON. dobândită prin săvârşirea infracţiunii, iar în baza disp. art. 191 C. proc. pen. a obligai, inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, a cărui critică vizează, în esenţă, greşita individualizare a pedepsei aplicate, susţinând că sentinţa atacată nu este motivată corespunzător, în ceea ce priveşte cuantumul de 4 ani închisoare aplicat, mult peste limita minimă de 3 ani şi 4 luni închisoare la care s-a ajuns ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., coroborat cu art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a arătat că nu s-au luat în calcul circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea de recunoaştere şi însuşire a faptei, situaţia familială, starea de sănătate, comportamentul pe care l-a avut înainte şi în timpul procesului penal, care trebuiau să determine reducerea pedepsei sub minimul special.
A mai susţinut inculpatul câ fapta sa nu a fost săvârşită în mod continuat, el vânzând de două ori droguri, la o zi diferenţă de timp, către un investigator sub acoperire, fără a mai efectua şi alte vânzări.
Prin decizia penală nr/72/A ăm 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins, ca nefondat, apelul declarai de inculpatul U.N.C., domiciliat în Bucureşti, Bld. F., în prezent aflat în Penitenciarul C., împotriva sentinţei penale nr. 423 din 07 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 2801/109/2013.
În baza art. 383, raportat Ia art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a dedus în continuare prevenţia, la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial al avocatului din oficiu Ş.O., în cuantum de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând sentinţa atacată, în raport de oriticile formulare şi de actele şi lucrările dosarului, dar şi în limitele şi condiţiile prevăzute de art. 371 şi art. 372 C. proc. pen., Curteaa constatat că apelul inculpatului este nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi al încadrării juridice a faptei.
Cu privire la starea de fapt, Curtea a constatai că aceasta a fost corect reţinută de către prima instanţă, probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite în totalitate de inculpat conform art. 3201 C. proc. pen., dovedind faptul că acesta, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul numitului S.C.R., a vândut investigatorului sub acoperire şi colaboratorului acestuia desemnaţi în cauză, la data de 18 februarie 2.013, cantitatea de 0,92 gr. heroină (echivalentul a 6 doze la preţul de 100 RON/doză), iar ia data de 20 februarie 2013, cantitatea de 0,93 gr. heroină, contra sumei de 600 RON.
De altfel, şi poziţia inculpatului în faţa instanţei a fost în sensul recunoaşterii în totalitate a săvârşirii faptei, în condiţiile reţinute în rechizitoriu, aspect care a atras aplicarea cu privire la acesta a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Curtea a constatat că încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport de natura substanţei vândute de inculpat - heroină, respectiv în raport de săvârşirea de către acesta a două acte materiale de trafic de droguri, la datele şi în condiţiile menţionate anterior, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. În raport de săvârşirea de către inculpat a infracţiunii în aceste împrejurări, Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., reţinute în mod corect de prima instanţă.
Sub acest ultim aspect, Curtea nu a putut reţine critica apărătorului inculpatului, în sensul că nu ar exista elemente de probatiune care să ateste în mod clar că inculpatul ar mai fi efectuat şi alte vânzări şi că din acest motiv fapta acestuia nu ar fi o infracţiune continuată.
Astfel cum rezultă în mod clar şi din sentinţa primei instanţe, inculpatul nu a fost trimis în judecată şi condamnat pentru efectuarea şi a altor vânzări de droguri, ci numai pentru faptele constând în vânzarea de heroină la datele de 18, respectiv 20 februarie 2013, fapte recunoscute de inculpat. Faptul că aceste două acţiuni de vânzare de droguri au avut loc la interval de doar două zile nu înlătură caracterul distinct al fiecăreia, de act material de vânzare de droguri care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, şi anume cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, Curtea nu a putut reţine nici criticile inculpatului, în sensul nereţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante şi al nereducerii pedepsei sub limita minimă specială, de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a ajuns în cauză prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea din prezenta cauză în formă continuată, stare de natură a agrava răspunderea sa penală, precum şi în stare de recidivă postexecutorie, din fişa de cazier judiciar rezultând că a fost liberat condiţionat din penitenciar la data de 15 iunie 2007 cu un rest rămas neexecutat din pedeapsă de 759 zile închisoare, din executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, devenind aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă fiind, de asemenea, de natură a agrava răspunderea sa penală.
Făptui că inculpatul a formulat un denunţ, în urma căruia au fost identificate şi arestate alte persoane, respectiv faptul că a recunoscut şi a regretat infracţiunea dedusă judecăţii, sunt aspecte care deja au fost avute în vedere de prima instanţă, tocmai prin aplicarea cauzelor de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât nu se mai justifică reţinerea acestor aspecte ca şi circumstanţe atenuante, în sensul solicitat de apărătorul inculpatului.
În fine, faptul că inculpatul are familie şi doi copii minori în întreţinere, că avea loc ele muncă la momentul săvârşirii faptei, respectiv faptul că are probleme de sănătate, dovedite prin înscrisurile medicale înfăţişate primei instanţe, nu sunt de natură a atrage reţinerea circumstanţelor atenuante, în raport de dispoziţiile art. 74 C. pen. şi de periculozitatea deosebită a infracţiunii săvârşite (în condiţiile în care traficu] de droguri de mare risc, cum este heroina, pune în pericol grav sănătatea şi viata altor persoane), de conduita generală a inculpatului, de persistenţa în activitatea infracţională.
Curtea a mai reţinut că orice pedeapsă trebuie să fie individualizată de asemenea manieră, încât să fie atins scopul prevăzut de art. 52 C. pen., în sensul constrângerii, reeducării, dar şi prevenţiei speciale şi generale. În concret, în cauză, aplicarea faţă de inculpat a pedepsei principale de 4 ani închisoare, orientate aşadar către minimul special prevăzut de ]ege, în urma operării a două reduceri succesive ale limitelor speciale, este pe deplin justificată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior analizate, aplicarea unei pedepse sub minimul special redus nefiind de natura a conduce la atingerea scopului sus-menţionat.
Peni.ro aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 383 rap. Ia art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciindu-se că subzistă toate motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, dm probele administrate in cauză rezultând, rară dubiu, săvârşirea de către inculpat a infracţiunii, recunoscute şi de acesta, Curtea constatând totodată că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret şi grav pentru ordinea publică, în raport atât de împrejurările săvârşirii infracţiunii, cât mai ales de circumstanţele care caracterizează persoana inculpatului.
S-a dedus în continuare, la zi prevenţia.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a obligat pe apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.N.C., susţinând că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii prin aceea că nu au fost avute în vedere xoate elementele de eircumstanuiere în favoarea acestuia pentru a beneficia de o pedeapsă mai redusă, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 teza a II-a C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul a motivat recursul printr-un memoriu transmis prin fax la dosar la data de 11 noiembrie 2013, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., iar motivul invocat nu este dintre cele care se iau în examinare din oficiu.
Având în vedere data pronunţării deciziei instanţei de apel, respectiv 13 iunie 2013, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 2/2013 prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greuit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În ce priveşte motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpat, se constată că acesta nu a suferit nicio modificare prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în examinare din oficiu.
Verificând îndeplinirea condi IIiilor prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpatul şi-a motivat recursul tardiv, fiind încălcate obligaţiile prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. având în vedere şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. nu se va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedepsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 februarie 2013. Văzând şi clispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.N.C. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2013 Ia 14 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată. în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3545/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
