ICCJ. Decizia nr. 3545/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3545/2013
Dosar nr. 2587/110/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursului penaL de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24/D din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2587/110/2012 s-a dispus:
În temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art,64 lit. a) teza a II a şi b) din C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) din C. pen.
Conform art. 861 şi art. 862 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 8 ani.
Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 8 ani.
Conform art. 863 alin. (1) din C. pen. inculpatul L.G. va avea următoarele obligaţii:
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău,
să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Toate aceste date s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 83 din C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni ori neîndeplinirii cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite de lege şi de instanţă.
În temeiul art. 14 alin. (3) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească suma de 768,86 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, suma de 58,49 RON către Spitalul Municipal Oneşti reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M.V. şi suma de 582,20 RON către Serviciul de Ambulanţă Bacău reprezentând cheltuielile de transport pentru aceeaşi victimă.
În temeiul art. 14 alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata unor daune morale de 50.000 RON către partea civilă N.C.
În temeiul art. 14 alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata unor daune morale de 50.000 RON către partea civilă M.F.
A fost obligat inculpatul să plătească în fiecare lună suma de 711 RON către partea civilă M.F. începând cu luna octombrie 2012 şi până în luna aprilie 2014.
S-au respins restul pretenţiilor ca nefondate.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales .
Pentru a pronuirra această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din 29 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.G., pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. constând în aceea că în seara zilei de 09 martie 2012, în timp ce se afla pe drumul comunal din sat B., jud. Bacău a lovit victima M.V. cu pumnul în zona capuiui, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe spate lovindu-se puternic de partea carosabilă (asfalt), fiindu-i provocate astfel leziuni ce au dus la deces.
Înaintea citirii actului de sesizare inculpatul L.G. a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, aplicându-se astfel procedura simplificată prevăzută de art. 3201 din C. proc. pen.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în embele faze ale procesului penal, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 09 martie 2012, în jurul orei 20.30 inculpatul L.G. se deplasa spre domiciliu împreuna cu soţia sa, pe drumul comunal din satul B.
Când au ajuns în dreptul locuinţei numitului M.I. cei doi s-au întâlnit cu un grup format din M.V., soţia acestuia M.F., M.L.E. şi M.E.E. ce se deplasau în sens opus.
În momentul în care au trecut unii pe lângă alţii, M.E.E., neintenţionat, a atins cu rucsacul ce îl purta pe umăr pe soţia inculpatului, însâ tot acesta l-a apostrofat pe inculpat: „Nu încapi de rucsacul meu ?„ .
Acest incident a dus ia declanşarea unui mic conflict între inculpat şi bărbaţii din celalalt grup, aceştia prinzându--se de haine şi având un schimb de replici. În acest conflict inculpatul l-a lovit pe numitul M.V. cu pumnul în zona auriculară dreapta, după care a plecat spre locuinţă împreună cu soţia sa.
În urma loviturii M.V. a căzui la pământ lovindu-se puternic cu capul (regiunea medio-occipitală) de carosabil (asfalt), a intrat în comă.
Victima a fost transportată la Spitalul Mun. Oneşti şi apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău însă la data de 11 martie 2012 a decedat.
În urma necropsiei efectuate, medicii legişu au stabilit că moartea numitului M.V. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi delacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de bază de craniu, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea capului cu un mijloace contondente (posibil pumn) urmată de cădere.
Fapta descrisă mai sus nu a fost recunoscută de inculpat în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, aspect asupra căruia a revenit în declaraţia dată în faţa instanţei, declaraţia, acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor M.L.E. şi M.E.E. ale părţilor civile M.F. şi N.C., cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, şi raportul de constatare medico-legală.
În drept, fapta inculpatului L.G. de a lovi victima puternic cu pumnul, fără intenţia de a o ucide, lovitură ce a proiectat-o pe carosabil, dar impactul a dus la decesul acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen.
Astfel, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa, în temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. va dispune condamnarea acestuia.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acestora instanţa, conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanţa a constatat că fapta inculpatului a avut urmări grave, aducând atingere dreptului la viaţă al unei persoane, a cauzat suferinţe familiei victimei, a afectat negativ viaţa soţiei, rudelor şi întregii comunităţi din care făcea parte aceasta.
În acelaşi timp instanţa a avut în vedere că inculpatul a avut un comportament adecvat anterior acestui incident, fiind apreciat de comunitatea din care face parte, a regretat gestul său şi are un loc de muncă stabil în Spania, iar în momentul respectiv era şi sub influenţa evenimentului nefericit din familia sa (în urmă cu două zile fusese înmormântat socrul său), dar aceste aspecte raportate la gradul de pericol social ridicat al faptei sale, nu pot fi apreciate ca circumstanţe atenuante, fiind suficient aplicarea unei pedepse situată aproape de limita inferioară stabilită de art. 183 din C. pen., limită redusă cu o treime conform art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. întrucât s-a aplicat procedura simplificată prev. de art. 3201din C. proc. pen. Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev de art. 52 din C. pen.
Faţă de lipsa antecedentelor penale, de contextul în care a fost comisă fapta, de comportamentul exemplar al acestuia, de existenţa unui loc de muncă stabil şi de angajamentul acestuia de a achita despăgubirile la care a fost obligat, instanţa consideră că scopul pedepsei poate iî atins şi fără privare de libertate, fapt pentru care urmează a fi suspendată executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, conform art. 861 şi art. 862 din C. pen. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
Inculpatul va fi atenţionat asupra obligaţiilor ce-i revin conform art. 863. alin. (1) din C. pen., respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău ;
- să anunţe, în prealabiL orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea:
- să comunice şi să justifice schimbarea locului ele muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; şi a dispoziţiilor art. 864 din C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni sau nerespectării obligaţiilor prev. la art. 863 C. pen. şi a măsurilor dispuse de instanţă, în cursul termenului de încercare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţinut că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc ia concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. s-a susnendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În ceea ce priveşte latura civilă instanţa a constatat că părţile civile M.F. şi N.C.I. au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 117.000 RON din care 17.000 RON daune materiale (cheltuieli efectuate de la data aplicării loviturii până la data decesului, cheltuieli efectuate cu înmormântrarea-8.000 RON, cheltuieli efectuate cu pomenirea 4.000 RON, cheltuieli ce se vor efectua cu parastasul de un an de zile) şi 100.000 daune morale.
De asemenea, partea civilă M.F. a solicitat şi obligarea inculpatului la plata lunară a sumei de 1.589 RON începând cu luna octombrie 2012 şi până în iuna aprilie 2014, reprezentând pensia de care a beneficiat soţul său până la data decesului, in condiţiile în care soţia supravieţuitoare nu avea şi nu are loc de muncă, iar plata pensiei de urmaş în cuantum de 795 RON a fost suspendată până în luna aprilie 2014.
Potrivit art. 14 din C. proc. pen. acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.
Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penae in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătăma1.e ca parte civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile:
a) În natură, prin restituirea mărului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare.
b) prin plata unei despăgubiri băneşti. în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.
De asemenea, se acordă aespăgubin băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale potrivit legii civile.
Potrivit art. 1.392 alin. (2) din noul C. proc. civ. instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui. asemenea prejudiciu.
Aplicând aceste prevederi ia cajza de fată, instanţa a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu conform art.1392 alin. (2) din noul C. proc. civ. atât soţiei victimei (M.F.) cât şi fiicei acesteia N.C. astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5) şi art 346 C. proc. pen. instanţa va obliga inculpatul L.G. la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON pentru fiecare din acestea.
Totodată acesta a fost obligat şi la plata unei sume lunare în cuantum de 711 RON către partea civilă M.F., începând cu luna octombrie 2012 şi până în luna aprilie 2014, reprezentând venitul de care beneficia aceasta anterior decesului soţului său (jumătate din veniturile familiei), având în vedere că victima avea o pensie netă de 1.422 (cupon pensie), iar plata pensiei. de urmaş a fost suspendată până în luna aprilie 2014.
În ceea ce priveşte celelalte daune materiale solicitate de părţile vătămate instanţa le-a considerat nefondate în condiţiile în. care, inculpatul deja a achitat suma de 13.500 RON către părţile civile cu acest titlu, iar această sumă acoperă cheltuielile de înmormântare şi pomenire (dovedite prin înscrisuri aprox. 2.500 RON), inclusiv pomenirea ce se va face la 1 an de la decesul victimei.
În temeiul art. 14 alin. (3) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească suma de 768,86 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, suma de 58,49 RON către Spitalul Municipal Oneşti reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M.V. şi suma de 582,20 RON către Serviciul de Ambulanţă Bacău reprezentând cheltuielile de transport pentru aceeaşi victimă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.G. să plătească statului suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile M.F. şi N.C. şi inculpatul L.G.
Apelul părţilor civile vizează modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, sub aspectul omisiunii acordării daunelor materiale acordate la cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă în sumă de 17.000 RON
Apelantul inculpat a criticat de asemenea modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, sub aspectul acordării greşite a contribuţiei periodice lunare către partea civilă M.F., în considerarea faptului că această pretenţie a fost formulată tardiv, fiind solicitată ulterior citirii actului de sesizare al instanţei.
În consecinţă, faţă de motivele de apel expuse apelantele părţi civile au solicitat acordarea daunelor materiale la cuantumul solicitat iar inculpatul apelant a solicitat înlăturarea dispoziţiei de acordare a contribuţiei periodice lunare acordate părţii civile M.F.
Prin decizia penală nr. 55 din 2 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de părţile civile M.F. şi N.C. împotriva sentinţei penale nr. 24/B din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în Dosarul nr. 2587/110/2012, cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.
S-a desfiinţat sentinţa apelată sub acest aspect şi reţinând cauza spre rejudecare şi în fond în baza art. 14, 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.G. să plătească părţilor civile M.F. şi N.C. suma de 1.519 RON cu titlu de daune materiale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 193. C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.G.- să plătească părţilor civile M.F. şi N.C. suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli efectuate de acestea.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Curtea examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept a reţinut următoarele:
Prin cererea de constituire de parte civilă, Curtea a observat că apelanta M.F. a solicitat cu titlu de daune materiale, suma de 17.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate de la daca aplicării loviturii până la data decesului, cheltuieli efec:uate cu înmonrtânuirea victimei şi cheltuieli ocazionale cu ritualul creştinesc de pomenire ele 40 de zile.
Prin aceeaşi declaraţie s-a solicitat de către partea civilă M.F. şi obiigaiea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate cu parastasul de un an de zile de ia decesul victimei.
În ce priveşte modul de soluţionare al laturii civile sub aspectul acordării daunelor materiale, Curtea a reţinut că instanţa de fond a constatat că inculpatul a despăgubit partea civilă cu suma de 13.500 RON, sumă care în baza probelor administrate în dovedirea daunelor materiale solicitate acoperă prejudiciul material cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. Astfel, s-a constatat că Tribunalul Bacău a reţinut corect din probatoriu bonurile, facturile fiscale şi celelalte înscrisuri care susţin acţiunea civilă promovată în cauză, propuse în latura civilă care dovedesc cheltuielile în legătură de cauzalitate cu uciderea vie unui, în acest sens, s-a reţinut şi că răspunderea civilă delictuală impune în speţă repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatulu.t, fiind admisibile mijloacele de probă reţinute.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanţe urmează a fi reformată în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatului şi la plata cheltuielilor ocazionate cu parastasul de 1 an de zile de la decesul victimei.
Având în vedere că acest ritual creştinesc obligatoriu era previzibil la data constituirii de parte civilă iar cheltuielile ocazionate cu acest eveniment au fost solicitate prin cererea adresată instanţei de fond şi probate prin nota de plată emisă de restaurantul unde a avut loc, Curtea a obligat inculpatul să suporte şi aceste cheltuieli.
În ceea ce priveşte motivele de apel expuse de inculpat, Curtea nu le-a putut reţine pentru următoarele considerente.
Potrivit an. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmării penale precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare al instanţei.
Este adevărat că o parte din pretenţiile civile solicitate - contribuţiei periodice lunare acordate părţii civile M.F., a fost solicitată ulterior citirii actului de sesizare al instanţei, care a avut loc la data de 18 septembrie 2012.
Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul în momentul completării pretenţiilor civile (15 octombrie 2012) nu a făcut opoziţie cu privire la aceste noi pretenţii în sensul invocării tardivităţii formulării acestora (acceptând tacit o astfel de constituire tardivă), în mod corect prima instanţă, aplicând principiul disponibilităţii care guvernează soluţionarea laturii civile a unei cauze penale, a admis cererea de acordare a contribuţiei periodice lunare.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor acordate în cauză părţilor civile M.F. şi Napa Cristina, Curtea a constatat de asemenea că acestea au fost corect determinate, reflectând pe deplin întinderea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin comiterea infracţiunii de către inculpat.
Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni presupune o
apreciere, în raport cu criterii precum consecinţele negative suferite de părţile civile în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
Curtea a subliniat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esenţa unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realităţi materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o serie de criterii, şi anume consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Astfel, Curtea a constatat că, în pofida faptului că nu s-a argumentat de către prima instanţă, aceasta în mod corect a stabilit în cauză existenţa unui prejudiciu nepatrimonial cauzat părţilor civile prin infracţiunea de omor săvârşită de inculpatul L.G. asupra victimei M.V., fiindu-le cu certitudine produse puternice traume concretizate prin suferinţe intense cauzate de moartea violentă şi prematură a victimei care avea soţ, respectiv tată al părţilor civile.
Aşa fiind Curtea a apreciat că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale în sumă de câte 50.000 RON, aşa cum au fost stabilite de prima instanţă, reflectă indiciile şi argumentele pretinse de părţile civile cu ocazia constituirii de părţi civile în cauză, precum şi celelalte criterii arătate, astfel încât sumele acordate sa fie proporţionale, adecvate, suficiente, în raport cu traumele produse părţilor civile, consecinţele psihice negative, valorile lezate gradul de percepţie al acestora, justificându-se pe deplin obligarea inculpatului la plata sumelor în cuantumul stabilit de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la greşita obligare la plata daunelor materiale solicitate de partea civilă M.F. după citirea actului de sesizare a instanţei, fiind încălcate prevederile art. 15 C. proc. pen., precum şi cu privire la cuantumul daunelor morale, pe care îl consideră exagerat.
A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă ca decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de instanţa de apel la data de 8 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013.
Prin această lege s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlui judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauza de faţă, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care vizează situai.-, ii în c&re hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, însă motivele invocate se. refera la "cuantumul daunelor morale la care a fost ooiigat către părţile civile precum şi la tardivitatea completării cererii de constituire de parte civilă formulată de M.F.
În ce priveşte cuantumul daune tor rncrde la care inculpatul a fost obligat către părţile civile M.F. şi N.C., critica formulată de inculpat nu vizează un motiv de nelegalitate, aşa încât nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În ce priveşte suma de 711 RON cu titlu de prestaţie lunară către partea civilă M.F., Înalta Curte constată că într-adevăr a fost solicitată de către partea civilă ulterior citirii actului de sesizare a instanţei, dar inculpatul nu a făcut opoziţie la noile pretenţii şi nu a invocat tardivitatea cererii, astfel că în mod corect prima instanţă, apucând principiul disponibilităţii care guvernează soluţionarea laturii civile a unei cauze penale, a admis cererea de acordare a contribuţiei periodice lunare.
Prin urmare, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. sa fie respins.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligit recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul deciarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 55 din 2 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până ia prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, in şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3572/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
