ICCJ. Decizia nr. 3652/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3652/2013
Dosar nr. 6286/108/2011
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 322 din 23 august 2012 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul P.D. la:
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005;
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care s-a dispus ca acesta să o execute fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăţi comerciale pe durata a 2 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. privind dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi pedepsei accesorii aplicate inculpatului şi s-a fixat termen de încercare pentru acesta, de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracţiune.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal şi a fost obligat inculpatul în solidar cu SC C.P. SRL, reprezentată de SC A.M.L. IPURL, în calitate de lichidator, să plătească acesteia suma 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392 RON, penalităţi şi majorări de întârziere la acesta, până la data de 18 ianuarie 2011 şi impozit pe profit - 65.778 RON, penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 18 ianuarie 2011, la care se adaugă şi dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere calculate din 18 ianuarie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată în cauză de lichidatorul SC A.M.L. IPURL.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus ca o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 24 iulie 2008, soţia inculpatului P.D., P.R., a înfiinţat societatea C.P. SRL cu sediul social în localitatea Ş.. Aceasta, fiind asociatul unic al societăţii comerciale înfiinţate, a încredinţat soţului său, inculpatul, funcţia de administrator al societăţii.
În această calitate şi în numele SC C.P. SRL, în perioada 1 aprilie - 31 mai 2009, inculpatul P.D. a achiziţionat cantitatea de 346.200 kg legume, cartofi şi ceapă de la furnizori din spaţiul intracomunitar, respectiv din Franţa, Belgia şi Germania, potrivit CMR-urilor aflate la dosar, legume pe care le-a revândut unor societăţi comerciale române, SC S.S.T. SRL, SC S.F. SRL etc. dar şi unor persoane fizice. A fost singura perioadă, de la înfiinţare, în care societatea SC C.P. SRL a desfăşurat activitate.
Anterior termenului de depunere a declaraţiei privind TVA pentru operaţiunile comerciale desfăşurate de SC C.P. SRL în trimestrul II al anului 2009, în care inculpatul în calitate de administrator al societăţii a derulat operaţiunile comerciale de import descrise, respectiv la data de 27 mai 2009, pentru a se sustrage de la plata TVA, dar şi a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operaţiunile comerciale desfăşurate, dar şi pentru a împiedica efectuarea controlului fiscal şi identificare acestor datorii ale societăţii către stat, inculpatul l-a identificat pe martorul I.I., persoană fără adăpost şi cu o situaţie materială precară, consumator de băuturi alcoolice, şi care a acceptat, în schimbul sumei de 300 RON, semnarea unor documente în faţa Notarului Public A.V., fără a înţelege semnificaţia acestora, inculpatul cesionând societatea martorului, care fără să ştie a devenit asociat unic şi administrator al societăţii SC C.P. SRL, semnatar al contractului de comodat pentru un imobil, noul sediu al societăţii, cu un comodant decedat şi al procesului-verbal de predare-primire al documentelor contabile ale societăţii, pe care însă nu le-a primit. În acest mod, inculpatul a încercat să sustragă societatea de la plata obligaţiilor fiscale către stat şi să împiedice efectuarea vreunui control fiscal.
În acest scop, inculpatul, însoţit de încă un bărbat care a rămas neidentificat, l-au condus pe martorul I.I. în data de 27 mai 2009 la sediul BNP A.V., unde a semnat o declaraţie pentru calitatea de administrator al unei societăţi şi un act de legalizare a semnăturii şi contractul cu avocatul Ş.I.L. pentru ca aceasta să facă demersurile necesare la Oficiul Registrului Comerţului, în numele martorului.
Martorul I.I. a semnat şi Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2009 a SC C.P. SRL prin care devenea asociat unic şi administrator al societăţii şi se modifica sediul social al acesteia în localitatea Ş.Ş., jud. Arad, sediu stabilit în baza contractului de comodat semnat de I.I. în calitate de comodatar şi M.C. în calitate de comodant, la data de 30 mai 2009, dată la care comodantul era decedat, neputându-se stabili cine a falsificat acest contract semnând în locul comodantului.
Martorul I.I. a mai semnat procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile ale societăţii, inclusiv arhiva electronică, datat 05 iunie 2009, iar după ce a devenit administratorul societăţii, fără a-şi cunoaşte această calitate, martorul nu a desfăşurat vreo operaţiune comercială. Procedura de înscriere a martorului I.I. în calitate de asociat unic şi administrator al SC C.P. SRL s-a finalizat la data de 17 iunie 2009.
În data de 18 iunie 2009, inculpatul s-a prezentat la Garda Financiară Arad pentru a se "interesa" de situaţia fiscală a SC C.P. SRL, ceea ce a determinat ulterior un control la noul sediu al SC C.P. SRL, situat în localitatea Ş.Ş., jud.Arad, ocazie cu care s-a constatat că nu există un astfel de sediu, la adresa menţionată fiind un teren viran.
Garda Financiară Arad, constatând declararea fictivă a sediului, după ascultarea inculpatului la data de 18 iunie 2009 dar şi a martorului I.I., la data de 22 iunie 2009, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea efectuării cercetărilor.
Fapta inculpatului P.D., de a determina pe martorul I.I. să semneze, fără să cunoască semnificaţia lor, documentele de cedare a societăţii comerciale C.P. SRL şi de declarare a sediului fictiv al acesteia, cu intenţia de a împiedica efectuarea controlului fiscal şi stabilirea obligaţiilor fiscale ale societăţii pentru operaţiunile comerciale pe care inculpatul le-a desfăşurat în cadrul acestei societăţi, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, şi pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani.
Inculpatul a recunoscut desfăşurarea operaţiunilor comerciale şi cedarea societăţii, dar nu a recunoscut intenţia sa în ascunderea obligaţiilor fiscale şi nici în împiedicarea efectuării controlului fiscal.
Intenţia sa şi cedarea fictivă a societăţii cu scopul menţionat a rezultat din declaraţiile martorului I.I., din declaraţiile inculpatului, ale celorlalţi martori şi din înscrisurile depuse la dosar după cum urmează.
La data de 18 iunie 2009, când s-a prezentat din proprie iniţiativă la sediul organului fiscal, inculpatul a precizat în Nota explicativă adresată Gărzii financiare, la întrebarea "Precizaţi împrejurările şi motivele pentru care părţile sociale ale SC C.P. SRL au fost cesionate către numitul I.I.": "în perioada aproximativ 10 - 15 mai 2009 (...) i-am vândut la d-l I.I. cartofi, fără să-mi amintesc cantitatea (...) şi pe care eu îl cunoşteam de mult timp din cartierul Confecţii (...) acesta a afirmat că intenţionează să-şi deschidă firmă pentru a face importuri directe la care eu i-am zis că întrucât în familie avem şi altă firmă oricum vreau s-o vând pe aceasta". Inculpatul a relatat în continuare despre predarea documentelor contabile în data de 05 iunie 2009, despre societăţile sau persoanele cărora le-a vândut legumele etc.
La data de 22 iunie 2009 a fost identificat I.I., care, în nota explicativă dată Gărzii Financiare Arad, a declarat că a fost racolat de doi indivizi în Piaţa Catedralei din municipiul Arad, în timp ce consuma băuturi alcoolice şi care i-au spus că-l vor angaja lăcătuş mecanic şi l-au condus la un notar şi un avocat, unde a semnat diverse acte, crezând că sunt cele necesare angajării, că i s-a promis suma de 300 RON dar i s-au dat doar 130 RON.
La data de 03 februarie 2010 inculpatul, în faţa organelor de cercetare penală şi-a modificat declaraţia şi a arătat că a desfăşurat operaţiunile comerciale menţionate, că a importat legume pe care le-a vândut în proporţie de 90% către S.S.T. SRL, că doar 10% din cantitatea de legume au fost vândute direct de la sediul societăţii din localitatea Ş., că pentru o parte din sumă datorată de S.S.T. SRL, 36.000 RON, aceştia au emis o filă CEC şi că introducând-o la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil în cont, motiv pentru care a căutat o firmă de recuperare. Inculpatul a precizat că din ziar a identificat o "doamnă" pe care a contactat-o, şi care a afirmat că îi va recupera datoria firmei din Bucureşti, dar şi contravaloarea unui camion de legume care nu a mai ajuns la destinaţie, că ulterior acestei discuţii, respectiv pe 15 mai, doamna în cauză l-a contactat şi i-a propus să cesioneze societatea către I.I. Aşadar, inculpatul nu-l mai cunoştea pe I.I., nu a mai făcut comerţ cu acesta şi nici nu s-a mai oferit să-i cedeze societatea, pentru că el mai avea societăţi comerciale aşa cum a menţionat anterior.
I.I., ascultat şi el de organele de cercetare penală şi-a menţinut declaraţia dată în faţa reprezentanţilor Gărzii Financiare, cu o singură deosebire, respectiv l-a recunoscut pe inculpat ca fiind unul dintre cei doi bărbaţi care l-au racolat şi pentru care a semnat documente. Deosebirea a fost însă justificată pentru că, recunoaşterea inculpatului în faţa lucrătorilor poliţiei s-a făcut de martor după fotografia prezentată, iar lucrătorii Gărzii Financiare Arad l-au întrebat numai cu privire la numele inculpatului, nume pe care desigur nu îl cunoştea.
În declaraţia de inculpat, P.D. a păstrat declaraţia dată anterior în faţa lucrătorilor poliţiei, arătând că soţia sa s-a prezentat la notar cu I.I. pentru a semna actele de cesiune ale societăţii.
În faţa instanţei inculpatul a declarat că pentru recuperarea unei creanţe de 18000 RON pe care SC S.S.T. Trading SRL o avea către SC C.P. SRL şi pentru că soţia sa se îmbolnăvise, au hotărât să găsească un recuperator de creanţe, căutând după data de 20 mai 2009 un recuperator, că au găsit în ziar numele unei firme de recuperare pe care au contactat-o telefonic, cunoscând-o astfel pe doamna C.M., care le-a propus să cedeze societatea, că după o săptămână de la discuţii şi înmânarea actelor de cesiune aceasta a venit cu toate actele necesare cesionării la domiciliul lor, iar soţia sa, care avea piciorul rupt în acea perioadă, le-a semnat, ocazie cu care au fost predate şi documentele contabile ale societăţii.
P.R., ascultată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, a arătat că a hotărât să cedeze societatea pentru că o firmă din Bucureşti a achitat marfa cu o filă CEC care nu a fost achitată şi societatea a intrat în "colaps financiar", că soţul său s-a ocupat de actele de cesionare ale firmei şi că a solicitat noului administrator să mute sediul social al firmei, iar în faţa instanţei a relatat despre acelaşi motiv de cedare a societăţii, imposibilitatea recuperării creanţei şi despre C.M.
Declaraţiile inculpatului şi martorului P.R., soţia sa, sunt rezultatul unor înţelegeri între aceştia, şi nu au putut fi reţinute de instanţă, cei doi declarând despre doamna "C.M.", imposibil de identificat, doar în faţa instanţei, în cursul urmăririi penale cei doi neindicând vreo astfel de persoană care s-ar fi ocupat de cedarea societăţii. Dimpotrivă, inculpatul a arătat iniţial că îl cunoştea pe I.I., ulterior că "o doamnă" contactată printr-un număr de telefon din ziar i l-a prezentat, pentru ca în faţa instanţei să indice şi un nume şi prenume pentru doamna menţionată. Declaraţiile inculpatei P.R. s-au modificat în acelaşi mod, soţul ei s-a ocupat de acte, în cursul urmăririi penale, şi doamna C.M. în cursul cercetării judecătoreşti. Cei doi şi-au modificat declaraţia fiind evident că I.I., persoană fără adăpost, consumator de alcool, vizibil incapabil să se ocupe de o societate sau de recuperarea creanţelor, nu putea constitui o scuză pentru cedarea societăţii. Cei doi au indicat şi acelaşi motiv de cesiune, imposibilitatea recuperării creanţei rezultate din plata unei cantităţi de legume de către S.S.T. SRL cu o filă CEC fără acoperire.
Analizând şi acest motiv instanţa de fond a reţinut că nu este real, potrivit copiei depuse de inculpat la dosarul cauzei, pentru că fila CEC în cauză a fost emisă pentru suma de 344010 RON la data de 29 mai 2009, introdusă la plată la data de 29 mai 2009 şi achitată parţial pentru suma de 1578,15 RON la data de 01 iunie 2009, evident inculpatului care a şi introdus-o la plată, societatea fiind cesionată prin hotărârea din 30 mai 2009, ulterior prezentării la plată şi procesul-verbal de predare-primire al documentelor contabile, în care se menţionează şi această filă CEC, fiind încheiat cu data de 05 iunie 2009.
I.I. a fost condus la notar de inculpat la data de 27 mai 2009, iar inculpatul a introdus la plată fila CEC la data de 29 mai 2009, cele două date fiind atestate de notar şi reprezentanţii băncii. Inculpatul nu a predat niciodată actele contabile martorului I.I., procesul-verbal fiind unul fictiv semnat de I.I. la data racolării sale, 27 mai 2009, dată la care a semnat toate celelalte documente privind societatea C.P. SRL, aspect ce rezultă şi din conţinutul procesului-verbal de predare-primire, în care se menţionează predarea filei CEC refuzată la plată la data de 03 iunie 2009. Întocmirea anterioară a procesului-verbal, a condus la indicarea unei date eronate de refuzului la plată efectuat în 01 iunie 2009. Nici susţinerea privind comercializarea a 90% din legumele importate către S.S.T. SRL nu este reală, în cauză fiind identificaţi doi dintre transportatori care au indicat ca destinaţie şi loc de descărcare a transportului sediul din loc. Ş. al SC C.P. SRL. Contabila societăţii a predat actele contabile la data de 30 mai 2009, potrivit notificării existente la dosar, fără a exista vreo verificare anterioară a acestor documente, în vederea stabilirii activului şi pasivului societăţii de către cineva, fapt ce demonstrează lipsa vreunei discuţii privind remedierea situaţiei societăţii.
Intenţia inculpatului de a se sustrage îndeplinirii obligaţiilor fiscale este singura care putea fi atinsă prin cesionarea societăţii către o persoană fără adăpost, mutarea sediului societăţii pe un teren viran, semnarea unor documente fictive de predare a contabilităţii, acesta încercând în acest mod să înlăture obligaţia sa de prezentare a documentelor contabile şi stabilirea operaţiunilor comerciale efectuate de către organele fiscale. Firma de recuperări creanţe, ar trebui să se admită că a acceptat să preia creanţa de 18.000 RON pentru a achita obligaţiile fiscale ale societăţii mai mari de 100.000 RON.
Fapta inculpatului de a determina cu intenţie pe I.I. să semneze un contract de comodat fictiv, comodantul fiind decedat, şi să-l înainteze avocatului în vederea stabilirii sediului fictiv al unei societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
În cauză nu s-a putut identifica persoana care a falsificat acest înscris, extrasul de carte funciară fiind obţinut de o societate de intermediere a imobilelor cărora li s-a adresat mandatarul comodantului M.C., martorul B.G., pentru vânzarea imobilului în cauză. Conform declaraţiei administratorului societăţii care a obţinut acest extras de carte funciară în data de 29 mai 2009, copii ale extrasului au fost înmânate mai multor persoane care s-au interesat de respectivul teren.
A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 193.422 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin sustragerea de la plata TVA şi impozit pe profit corespunzător sumelor obţinute din operaţiunile comerciale cu cantitatea de 346.200 kg legume, dar şi penalităţile şi majorările la acestea.
Reţinând vinovăţia inculpatului în cesionarea fictivă a societăţii, declararea sediului fictiv în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, instanţa a constatat că acestuia îi revine şi obligaţia de reparare a acestui prejudiciu, obligaţie care însă revine şi SC C.P. SRL în numele căreia a desfăşurat aceste operaţiuni comerciale şi pentru care avea obligaţii fiscale şi în consecinţă a admis acţiunea părţii civile.
Cât priveşte cuantumul daunelor indicat în acţiunea civilă, instanţa a constatat că acestea sunt corecte, ele neputând fi stabilite decât prin estimare, în condiţiile în care documentele contabile nu au putut fi identificate, iar estimarea s-a făcut la un preţ minim de 1 RON/kg.
Aşa fiind, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC C.P. SRL să plătească acesteia suma de 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392 RON, penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 18 ianuarie 2011 - în suma de 8309 RON respectiv 23.818 RON, şi impozit pe profit - 65.778 RON, penalităţi şi majorări de întârziere calculate până la data de 18 ianuarie 2011, în sumă de 9867 RON respectiv 30.258 RON, la care se vor adăuga şi dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere calculate în continuare, din 18 ianuarie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului, şi a respins restul pretenţiilor părţii civile.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul P.D. şi partea civilă D.G.F.P. Arad în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În motivarea apelului declarat de inculpat s-a solicitat admiterea acestuia şi procedând la o nouă judecată, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi exonerarea de la răspunderea civilă, întrucât probaţiunea administrată nu duce la concluzia implicării inculpatului în comiterea vreunei infracţiuni, condamnarea inculpatului de către prima instanţă bazându-se pe o stare de fapt ce nu rezultă din probe, interpretarea probelor fiind vădit nelegală, fiind înfrânte principiile oralităţii, contradictorialităţii, cât şi a nemijlocirii, martorul principal I.I. nefiind audiat de către instanţă în mod direct.
În motivarea apelului formulat de către partea civilă s-a arătat că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că suma de 55.392 RON a reprezentat TVA, aceasta reprezentând impozit pe profit, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA şi nu impozit pe profit cum eronat a reţinut Tribunalul Arad.
Hotărârea primei instanţe a mai fost criticată şi sub aspectul neinstituirii măsurilor asigurătorii, respectiv a popririi asigurătorii şi a sechestrului asigurător asupra conturilor şi bunurilor inculpatului şi a părţii responsabile civilmente.
Prin Decizia penală nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscale împotriva aceleiaşi hotărâri, s-a desfiinţat Sentinţa penală nr. 322 din 23 august 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 6286/108/2011 în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi rejudecând:
În temeiul art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL reprezentată de lichidator SC A.M.L. IPURL să plătească părţii civile suma de 55.392 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar; de 23.818 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011; de 8.309 RON penalităţi de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011; precum şi majorările şi penalităţile de întârziere aferente sumei de 55.392 RON calculate din 18 ianuarie 2011 şi până la achitarea integrală a acesteia; suma de 65.778 RON cu titlu de TVA suplimentară; de 30.258 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente acesteia, calculate până la data de 18 ianuarie 2011; de 9.867 RON penalităţi de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011 precum şi majorările şi penalităţile de întârziere aferente sumei de 65.778 RON calculate din 18 ianuarie 2011 şi până la achitarea integrală a acesteia.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 381 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului şi popririi asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurenţa sumei de 193.422 RON.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârii penale atacate.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că starea de fapt dedusă judecăţii a fost corect stabilită.
Astfel, inculpatul P.D. în calitate de administrator al SC C.P. SRL, în perioada aprilie - mai 2009 a achiziţionat cantitatea de 346.200 kg legume, în speţă cartofi şi ceapă, de la furnizori din spaţiul intracomunitar, pe care le-a revândut unor societăţi comerciale din România, precum şi unor persoane fizice, iar anterior termenului de depunere a declaraţiei de TVA pentru aceste operaţiuni comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA şi a impozitului pe profit datorat bugetului de stat, dar şi în vederea împiedicării efectuării controlului fiscal, inculpatul a identificat pe martorul I.I., persoană fără adăpost, cu o situaţie materială precară, dar şi consumator de băuturi alcoolice, care a acceptat în schimbul unei sume de bani modice, semnarea unor documente în faţa notarului public V.A., fără însă a înţelege semnificaţia acestora, în fapt, inculpatul procedând la cesionarea societăţii C.P. SRL acestui martor, care fără să ştie a devenit asociat unic şi administrator al acestei societăţi, semnatar al unui contract de comodat pentru un imobil, reprezentând noul sediu al societăţii, dar şi al procesului-verbal de predare-primire a documentelor contabile ale societăţii, pe care însă nu le-a primit.
Din verificările efectuate de către Garda Financiară Arad la noul sediu al SC C.P. SRL, situată în loc. Ş.Ş. judeţul Arad, s-a constatat că nu există un sediu real, la adresa menţionată fiind un teren viran.
Pe parcursul procesului penal inculpatul nu a recunoscut decât desfăşurarea operaţiunilor comerciale, precum şi cedarea societăţii, dar nu şi intenţia sa în ascunderea obligaţiilor fiscale, respectiv împiedicarea efectuării controlului fiscal sau modalitatea de racolare a martorului I.I.
Martorul I.I. a fost ascultat în etapa apelului, în mod nemijlocit de către instanţa de apel fiind astfel înlăturată critica adusă că Tribunalul Arad nu a respectat principiul contradictorialităţii, nemijlocirii, oralităţii, referindu-se la neaudierea de către instanţă în mod direct a acestui martor.
Din declaraţia acestui martor a rezultat că a fost racolat de către inculpat prin intermediul a două persoane, în zona Catedralei din mun. Arad, care i-au promis că va fi angajat la o societate comercială în calitate de lăcătuş, iar în schimbul unei sume de bani simbolice, o sticlă de băutură şi o ţigară, martorul a fost de acord să semneze nişte documente la notarul public V.A. din Arad, martorul având reprezentarea că semnează documentele legate de angajarea sa, acesta de fapt a semnat documentele de preluare a societăţii inculpatului, procesul-verbal de predare-primire a contabilităţii, martorul neavând cunoştinţă că în drept a preluat societatea C.P. SRL, prin declaraţia martorului confirmându-se starea de fapt reţinută de instanţa de fond.
Din coroborarea întregului material probator existent în cauză este evident că prin acest demers inculpatul P.D. a avut intenţia de a eluda legea fiscală, pentru a evita plata TVA şi a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operaţiunile comerciale desfăşurate, care au fost de mare amploare, într-o perioadă scurtă, în vederea dobândirii unui câştig, dar în acelaşi timp debarasarea de firma pe care o administra - SC C.P. SRL Ş., pentru a scăpa de controalele Gărzii Financiare Arad şi care urmau să îl urmărească în vederea plăţii sumelor reprezentând TVA şi impozit pe profit.
Inculpatul pe parcursul procesului penal a încercat să explice situaţia sa prezentând mai multe variante în legătură cu înstrăinarea societăţii comerciale C.P., invocând numele unei doamne C.M., respectiv existenţa unei firme de recuperări creanţe, însă pe parcursul procesului penal nu a putut fi identificată această persoană şi nici societatea de recuperări creanţe invocată, rezultând astfel nesinceritatea inculpatului cu privire la obiectul cauzei.
Se poate observa în mod clar că intenţia inculpatului a fost de a se sustrage îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în acest scop fiind cesionată societatea C.P. către o persoană fără adăpost, mutarea sediului societăţii la o adresă unde exista un teren viran, respectiv au fost semnate documente fictive de predare a contabilităţii, încercând în acest mod să înlăture obligaţia de prezentare a documentelor contabile şi stabilirea operaţiunilor comerciale efectuate de către organele fiscale.
Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, cu toate că inculpatul a negat cu vehemenţă săvârşirea vreunei infracţiuni, acesta solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a rezultat fără dubiu vinovăţia inculpatului P.D. cu privire la existenţa celor două infracţiuni arătate mai sus, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată în speţa de faţă.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, dar nici nu a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel că, pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, respectiv de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare, sunt de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor în mod judicios s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. cu privire la cuantumul concret al pedepsei, lipsa antecedentelor penale, dar şi existenţa convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei în mod corect s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului, în solidar cu SC C.P. SRL să plătească suma de 193.422 RON părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, la care se adaugă accesoriile până la plata integrală a debitului principal, întrucât în speţă a fost reţinută vinovăţia inculpatului la cesionarea fictivă a societăţii, declararea sediului fictiv în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, astfel că inculpatului precum şi părţii responsabile civilmente SC C.P. SRL îi revin obligaţiile de reparare a prejudiciului, care a fost calculat de organele fiscale prin estimare, în condiţiile în care documentele contabile nu au putut fi identificate.
S-a constatat că în mod greşit au fost inversate cifrele reprezentând TVA, respectiv impozit pe profit, în mod corect suma de 55.392 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA suplimentar, astfel că instanţa de apel a corectat această eroare pentru o acurateţe a soluţionării laturii civile, cu toate că suma globală a fost corect individualizată, sume la care au fost acordate şi accesoriile calculate la debitul principal.
Cealaltă critică a părţii civile D.G.F.P. Arad în reprezentarea A.N.A.F. a fost aceea că, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea de luare a măsurilor asigurătorii, neluând măsura instituirii sechestrului sau a popririi asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente.
Din probele dosarului rezultă că prejudiciul care urmează a fi recuperat este unul considerabil, respectiv de 193.422 RON la care se adaugă accesoriile calculate până la achitarea integrală a debitului (penalităţi, dobânzi), astfel că în opinia instanţei de apel în vederea recuperării prejudiciului se impune luarea unor măsuri asigurătorii, mai precis instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului P.D. precum şi ale părţii responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurenţa sumei de 193.422 RON, acesta măsuri urmând a fi puse în executare de organele proprii de executare ale părţii civile D.G.F.P. Arad.
Împotriva Deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.D., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale, apreciind că faptele sale nu sunt prevăzute de legea penală.
În motivarea recursului se arată de către inculpat că instanţele de judecată nu au depus diligenţe pentru a o identifica şi audia pe numita C.M., ce avea calitatea de reprezentant al unei societăţi de recuperare a creanţelor, iar declaraţiile martorului I.I. sunt nuanţate în ceea ce priveşte modalitatea de preluare a societăţii.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp.art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale menţionate este necesar ca starea de fapt reţinută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor şi probelor dosarului, respectiv să existe o contradicţie vădită, esenţială între ceea ce rezultă din actele dosarului şi ceea ce reţine instanţa.
Pentru a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influenţat hotărâtor asupra soluţiei cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluţii de condamnare în loc de achitare sau invers.
În speţă, dispoziţiile legale invocate de recurent nu sunt incidente, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În fapt, inculpatul l-a determinat pe martorul I.I. să semneze documentele de cedare a societăţii comerciale SC C.P. SRL şi de declarare a sediului fictiv al acesteia, fără ca martorul să cunoască semnificaţia documentelor pe care le semnează, cu intenţia de a împiedica efectuarea controlului fiscal şi stabilirea obligaţiilor fiscale ale societăţii pentru operaţiunile comerciale pe care inculpatul le-a desfăşurat în cadrul societăţii.
Totodată, inculpatul l-a determinat pe martorul I.I. să semneze un contract de comodat fictiv, comodantul fiind decedat şi să-l înainteze în vederea stabilirii sediului fictiv al unei societăţi comerciale.
În perioada aprilie - mai 2009, inculpatul în calitate de administrator la SC C.P. SRL a achiziţionat cantitatea de 346.200 kg legume, respectiv cartofi şi ceapă, de la furnizorii din spaţiul intracomunitar, pe care le-a vândut unor societăţi comerciale din România şi unor persoane fizice, iar înainte de depunerea declaraţiei de TVA pentru aceste operaţiuni comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA şi a impozitului pe profit datorat bugetului de stat şi împiedicării efectuării controlului fiscal, inculpatul a cesionat societatea martorului I.I.
Declaraţiile martorului I.I. date în cursul procesului penal sunt constante în sensul că a primit suma de 130 RON de la două persoane pe care nu le cunoştea pentru a se prezenta la un notar şi a semna nişte acte, martorul înţelegând că este vorba de acte privind angajarea sa. La BNP V.A., martorul a semnat documentele care i-au fost prezentate fără a le citi şi fără a înţelege semnificaţia lor.
Potrivit declaraţiilor aceluiaşi martor, inculpatul P.D. este cel care i-a transmis suma de 130 RON prin intermediul uneia dintre cele două persoane care l-au racolat.
Susţinerile inculpatului în sensul că documentele societăţii au fost predate numitei C.M., reprezentanta unei societăţi de recuperări creanţe sunt nefondate, din moment ce inculpatul nu a putut prezenta niciun alt element care să poată conduce la identificarea numitei C.M., fiind greu de crezut că inculpatul ar fi predat documentele societăţii al cărei administrator era, unei persoane pe care nu o cunoştea.
Pe de altă parte, inculpatul a susţinut că documentele societăţii şi arhiva electronică au fost predate în fapt de numita P.M.A., iar declaraţia dată de aceasta la urmărirea penală contrazice susţinerile inculpatului.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3595/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3726/2013. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
