ICCJ. Decizia nr. 3726/2013. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3726/2013
Dosar nr. 11804/99/2011
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 288 din 24 iulie 2012, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii I.O. şi P.G. au fost trimişi în judecată, din infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în participaţie improprie la complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 26 C. pen. cu referire la art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, texte de lege în baza cărora, şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., inculpaţii I.O. (fără antecedente penale) şi P.G. (zis "G.", fără antecedente penale) au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de câte 6 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpaţilor li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 1095,4 gr. cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 14/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi, cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, actul de inculpare disjungând cauza cu privire la I.O.Z. pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, precum şi scoaterea de sub urmărire penală a numitului M.I. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În esenţă, rechizitoriul a reţinut că în luna iulie 2009, inculpaţii I.O. şi P.G. au trimis suma de 2.050 euro în Italia, de aici, I.O.Z., fratele primului inculpat a cumpărat aproximativ 1 kg cannabis, transportul drogului cu destinaţia România fiind monitorizat de cei doi, ambii deţinând pentru comercializare 1240,8 gr. rezină de cannabis.
M.I. a fost prins în flagrant, asupra lui găsindu-se 1102,5 g. cannabis.
La cercetarea judecătorească, inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere.
La termenul de judecată din 17 iulie 2012, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc în participaţie improprie, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) din acelaşi cod, cu referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Ca situaţie de fapt, judecătorul fondului a reţinut că inculpaţii, la începutul lunii iulie 2009, s-au hotărât să aducă în România "un litru" (1 kg rezină de cannabis - haşiş) din Italia, drog ce urma a fi comercializat pe raza municipiului Iaşi. Ca atare, inculpatul I.O. a luat legătura cu fratele lui, I.O.Z., acesta aflându-se în Italia - Milano, ambii convenind să se remită celui de-al doilea o sumă de bani în euro.
La 22 iulie 2009, inculpatul I.O. l-a solicitat pe A.C., deţinător al unei societăţi de transport internaţional care opera şi pe ruta România - Italia şi la domiciliul aceluia, i-a dat 2050 euro pentru a-i înmâna lui I.O.Z. în vederea cumpărării haşişului.
La 24 iulie 2009, odată ajuns la Milano, A.C. a fost întâmpinat de o cunoştinţă de fraţilor I., aceasta a luat banii, din sumă predându-i 20 de euro.
Interceptările convorbirilor telefonice au reliefat că în perioada 24 iulie - 31 iulie 2009, I.O.Z. s-a ocupat de cumpărarea haşişului; în amiaza ultimei zile amintite el comunicându-i inculpatului I.O. că a luat marfa şi i-o va trimite.
În dimineaţa zilei de 02 august 2009, A.C., aflat în piaţa San Donato din apropierea oraşului Milano, a fost contactat de I.O.Z. şi de M.I.Z., aceştia dându-i spre transport, o geantă de voiaj de culoare bleumarin, o alta din rafie de culoare roşie şi o jucărie din plastic. Cei amintiţi i-au spus transportatorului că fratele lui M.I.Z., M.I., zis "D.", va ridica bagajele în Iaşi şi l-au plătit cu 50 de euro.
Spre amiaza, zilei de 03 august 2009, I.O.Z., telefonic, l-a contactat pe inculpatul I.O. şi i-a spus să ia legătura cu "D." pentru că un pachet îi este destinat. Totodată, discuţia a comportat şi asupra măsurilor de precauţie, dar şi asupra locului unde erau disimulate drogurile, respectiv într-o sacoşă albă care conţinea o cutie maro. Inculpaţii au convenit să ia legătura cu M.I., să-l trimită după bagaje şi să ia drogul din locuinţa lui.
În aceeaşi după-amiază, spre orele 16.00, cei doi inculpaţi l-au luat pe M.I. în autoturismul V.G. cu nr. de înmatriculare X şi s-au deplasat pe ruta Străpungere Silvestru - B-dul Nicolae Iorga - Calea Galata - Str. Pantelinom Halipa - Str. Bradului - Str. Cetăţuia, aici M.I. a coborât şi s-a deplasat spre un microbuz marca "R.", M.I. a luat de la A.C. geanta de voiaj, sacoşa din rafie şi jucăria şi s-a reîntors la domiciliul său, înaintea acestui moment, inculpaţii convenind să fie apelaţi telefonic pentru a veni şi ei, ceea ce M.I. a îndeplinit.
Odată ajuns în scara blocului în care locuia, M.I. a fost oprit de organele de poliţie, în acelaşi timp fiind opriţi şi inculpaţii, într-o altă zonă a oraşului.
Verificarea conţinutului genţii din rafie a evidenţiat existenţa unei cutii de culoare maro în care se aflau 6 calupuri, în interiorul fiecăruia găsindu-se câte două plăci dintr-un produs solidificat ce avea miros înţepător.
Raportul de constatare nr. 68901 din 03 august 2009 a înscris că probele examinate însumau 1240,8 gr rezină de cannabis (haşiş), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis - Tabel anexă III Legea nr. 143/2000.
Raportul de constatare nr. 117321/2009 a menţionat că amprentele ridicate de pe plăcuţele şi coletele cu haşiş aparţineau lui I.O.Z.
Martorul cu identitate protejată "G.V." a declarat că fiind consumator de droguri, adesea se "aproviziona" cu cannabis de la inculpatul P.G. despre care ştia că are astfel de preocupări în zona cartierului F. din municipiul Iaşi, aceleaşi aspecte fiind oferite şi de martorul V.M.C., acesta spunând şi preţul cerut, dar şi locul unde se desfăşurau cumpărăturile de droguri.
Vinovăţia inculpatului P.G., astfel cum reţine judecătorul fondului, este probată de convorbirea telefonică din 20 iulie 2009, inculpatul I.O., vorbind cu fratele lui, I.O.Z., codificat, îi spune că "G. vinde marfa", iar vorbind despre bani, îi spune că-i vor împărţi şi că se "zbat să-i strângă".
De asemenea, în convorbirea din 28 iulie 2009, discutând cu I.O., inculpatul P.G. se plânge că nu mai are bani nici pentru un SMS şi că este nerăbdător să primească pachetul.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, judecătorul fondului a reţinut că ajutorul dat de cei doi inculpaţi, chiar dacă mijlocit prin intermediul expeditorului I.O.Z. le atrage răspunderea penală pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub aspect subiectiv conţinutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat obiectivând că inculpaţii au urmărit introducerea în ţară a drogurilor.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, P.G. criticând-o pentru nelegala sa condamnare, hotărârea nefiind susţinută de probe, interceptările telefonice nefăcând dovada participării lui la strângerea banilor sau trimiterea lor în Italia, niciun martor nu a evidenţiat o altă situaţie de fapt decât cea susţinută de inculpat, declaraţia martorului cu identitate protejată nefiind legală pentru că nu îndeplinea condiţiile prev. de art. 861 alin. (1) C. proc. pen., iar conţinutul ei se referă la decembrie 2008 în condiţiile în care declaraţia fost consemnată la 04 august 2008, urmărirea penală efectuându-se pentru o presupusă faptă din iulie - august 2009.
Inculpatul I.O. a criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a faptei, pentru greşita schimbare a încadrării juridice în condiţiile în care i s-a încălcat şi dreptul la apărare şi dreptul la proces echitabil odată ce instanţa de fond nu a oferit detalii privind descrierea noii infracţiuni, iar probele nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie nici pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, pachetul de drog fiind dat de A.C. lui M.I., ceea ce implică achitarea sa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 184 din 20 decembrie 2012 a admis apelul declarat de inculpatul P.G., a desfiinţat, în parte, sentinţa, inculpatul fiind achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apelul declarat de inculpatul I.O. a fost respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul I.O.
Recursul parchetului a fost motivat pe greşita achitare a inculpatului P.G., urmare analizei eronate a probatoriului administrat odată ce martorul cu identitate protejată "G.V." a susţinut că P.G. se ocupa cu vânzarea de droguri, el personal cumpărând droguri de la inculpat, la fel a declarat martorul V.M.C., acesta referindu-se că inculpatul i-a vândut droguri începând cu ultima lună a anului 2008, dar şi în lunile iernii 2009, inculpatul ocupându-se constant cu vânzarea drogului, iar convorbirile interceptate oferă date importante privind implicarea inculpatului în ce priveşte introducerea în ţară a drogurilor.
Inculpatul I.O. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prev. de pct. 18 şi pct. 14 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul declarat de parchet, motivat pe cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt cu consecinţa greşitei achitări în apel a inculpatului P.G., nu este fondat.
Potrivit art. 52 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, sens în care art. 4 C. proc. pen. prevede că organele de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să aibă rol activ, rezultând astfel că instanţa, când hotărăşte asupra învinuirii trebuie să constate că s-au obţinut şi administrat legal toate probele utile aflării, că prin acestea s-au lămurit toate aspectele cauzei şi, deci, soluţia sa este rezultat cert impus de probe.
Detaliind probele ce l-ar viza pe inculpatul P.G., recursul parchetului enumera convorbirile telefonice interceptate pentru zilele de 20 iulie 2009, 24 iulie 2009, 27 iulie 2009, 28 iulie 2009, 01 august 2009, precum şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată "G.V." şi martorului V.M.C.
Cu referire la aceste probe, niciuna nu conţine vreo dată de participare efectivă a inculpatului P.G. la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat în fond.
Referitor la declaraţia martorului cu identitate protejată "G.V.", aceasta este datată 04 august 2008 şi în conţinut se relevă: "(...) m-am aprovizionat cu haşiş de la P.G. după ce acesta a revenit din Italia. Începând cu luna decembrie a anului 2008 a avut la vânzare droguri pentru o perioadă de câteva luni, aproximativ 3 - 4 luni. La cercetarea judecătorească, sus-indicatul martor, la 15 mai 2012 relatează că ştia că inculpatul P.G. se ocupa cu vânzarea de droguri, respectiv haşiş, nu ştia de unde se aproviziona cu haşiş, crede că a cumpărat o lună sau două haşiş de la inculpat. Martorul V.M.C., în declaraţia dată la 07 august 2009 a susţinut că a cumpărat de la "G." haşiş de mai multe ori în ultima lună a anului 2008 şi în lunile de iarnă ale anului în curs, cunoscând şi că un prieten al lui a cumpărat haşiş în urmă cu două luni.
La cercetarea judecătorească, s-a constatat imposibilitatea audierii martorului.
În cauză, nu există o altă probă care să-l implice pe inculpat în strângerea sumei de bani pentru a fi trimisă în Italia în vederea cumpărării drogului sau în "monitorizarea" ajungerii acestuia din Italia în România.
Inculpatul I.O., în declaraţia dată la urmărirea penală la 03 august 2009 detaliază momentul când, în acea zi, spre orele 15.30, din cartierul F. până în cartierul N. s-a întâlnit cu P.G. zis "G." şi acesta s-a urcat pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului condus de el, s-au deplasat în zona Autogării, pe urmă s-au reîntors spre zona C., "D." a coborât (M.I.).
La momentul judecării propunerii arestării preventive, acelaşi inculpat, a declarat (la 04 august 209): "(...) suma de 2050 euro i-am trimis-o fratelui meu I.O.Z. în Italia. Arăt că inculpatul P.G. nu a avut nicio contribuţie la strângerea acestei sume (...) eu, cu inculpatul P.G., în timp ce intenţionam să mergem la locuinţele părinţilor noştri am fost opriţi de organele de poliţie (...) nu cred că P.G. avea vreo informaţie legată de conţinutul coletului".
Ca atare, probatoriul cauzei, just analizat de instanţa de apel conduce la concluzia că inculpatul P.G. nu a săvârşit fapta pentru care, în fond, a fost condamnat, împrejurarea că s-a aflat în apropierea coinculpatului I.O. când se aştepta intrarea în posesia bagajului ce conţinea drogul nefiind suficientă pentru a-i angaja răspunderea penală pentru fapta pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
În cauză, instanţa de apel nu a comis o eroare gravă de fapt, ci legal şi temeinic a analizat concordanţa datelor conţinute de probatoriu, acesta neevidenţiind vinovăţia inculpatului P.G., soluţia de achitare a acestuia fiind legală şi temeinică.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.O., acesta nu este fondat, vinovăţia lui în participaţia improprie la introducerea în ţară de droguri de risc sub forma complicităţii fiind temeinic stabilită.
Astfel, martorul A.C. "N.", a arătat că la 22 iulie 2009, a primit de la inculpatul I.O., suma de 2050 euro pentru a o preda, în Italia, fratelui aceluia, I.O.Z. În continuare, acelaşi martor a declarat că la 02 august 2009, de la I.O.Z. şi M.I.Z., a primit trei colete (bagaje), între acestea aflându-se şi o sacoşă din rafie ce trebuia dusă în România şi predată lui M.I. "D.". Acesta din urmă a declarat că "la 03 august 2009 respectivul colet trebuia dat inculpatului I.O. aşa cum se primiseră indicaţii". Procesele-verbale din 04 august 2009, de redare a convorbirilor telefonice interceptate relevă că în 03 august 2009 inculpatul I.O. discută cu fratele lui I.O.Z. în legătură cu coletul ce trebuia ridicat de "D." de la A.C. "N.", acesta urmând a-l preda inculpatului. La 03 august 2009, discuţia dintre inculpat şi M.I. demonstrează faptul necesităţii întâlnirii lor pentru preluarea coletului. Supravegherea operativă a celor trei, la 03 august 2009, a evidenţiat găsirea, asupra lui M.I., a sacoşei de rafie ce conţinea drogul.
Aceste probe, coroborate între ele, dar şi cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 03 august 2009, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 689018 din aceeaşi dată care înscrie că în sacoşa de rafie exista cutia ce a conţinut rezina de cannabis în cantitate de 1020,5 gr., sunt elocvente şi suficiente pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului I.O.
Privind pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă individualizată netemeinic în raport cu art. 72 C. pen., nici acesta nu este fondat.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului este de pericol social grav, ea aduce atingere vieţii şi sănătăţii omului, a fost săvârşită printr-o modalitate aptă să prejudicieze prin consecinţele ei, posibil, o colectivitate relativ mare în special din rândul tinerilor de pe raza municipiului Iaşi, iar cu referire la persoana inculpatului, instanţa de fond a considerat comportamentul avut de inculpat anterior, motiv pentru care a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., 4 ani închisoare executabili în regim de detenţie fiind apţi să-l reeduce, limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită situându-se între 10 - 20 ani închisoare.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet şi de către inculpatul I.O. nefiind fondate, în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent I.O. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare ocazionate în recursul parchetului în ce-l priveşte pe inculpatul P.G., rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul I.O. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpatul P.G.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G., în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3839/2013. Penal → |
|---|
