ICCJ. Decizia nr. 3564/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3564/2013
Dosar nr. 6897/86/2013
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 08 iulie 2013 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 (cinci) ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 30 martie 2013 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţinându-se arestarea preventivă a acestuia.
Conform art. 118 alin. lit. b) C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpatul I.V. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului (colet nr. 1, cuţit tip briceag în lungime totală de 16,8 cm. cu lama în lungime de 7,7 cm.), ridicat în vederea efectuării cercetărilor şi înaintat Camerei de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 1.161,89 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă S.I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.C.A.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., a fost, de asemenea, obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.C.A.
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a mai fost obligat inculpatul la plata sumei 1.500 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată C.C.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 29 martie 2013, într-un imobil din municipiul Rădăuţi, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă cu un cuţit asupra victimei C.A.C., în zone vitale, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a reţinut că Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.449,55 RON, la care se adaugă dobânda legală până la achitarea totală, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate C.C.A.
De asemenea, Spitalul Judeţean de Urgenţă S.I.N. Suceava s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1.161,89 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate C.C.A.
Prin urmare, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., a obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 1.161,89 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă S.I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.C.A.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., obligă inculpatul I.V. la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.C.A.
La termenul de judecată din 08 iulie 2013, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.500 de euro, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea şi cu medicamentele, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească, recunoscând astfel, faptul că, prin fapta sa ilicită a cauzat părţii vătămate un prejudiciu al cărui cuantum se ridică la suma indicată de acesta din urmă.
Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 161 alin. (3) C. pr. pen. potrivit cărora „în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii”, precum şi dispoziţiile art. 1349, 1357 C. civ., tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei 1.500 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată C.C.A.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Prin decizia penală nr. 106 din 21 august 2013, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 08.07.2013 a Tribunalului Suceava.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:
A redus pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., de la 6 ani închisoare (pedeapsă principală) şi 5 ani (pedeapsă complementară) la 3 ani şi 4 luni închisoare (pedeapsă principală) şi 2 ani (pedeapsă complementară).
A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 08.07.2013 la zi şi a menţinut această măsură.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu au fost contrare deciziei de faţă.
Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul I.V..
Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
În susţinerea acestei critici, inculpatul Nae Ioan Adrian invocă disp. art. 3859 pct. 17 C. proc. pen..
Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 106 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 21 august 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat I.V. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen..
Motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că nu este incident în cauză.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale invocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Recurentul inculpat I.V. critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp.art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel că este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 106 din 21 august 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2013 la 15 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3595/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
