ICCJ. Decizia nr. 3821/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3821/2013
Dosar nr. 24183/3/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 597 din 1 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 12 iunie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. pr. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea unui comprimat M.D.M.A. rămas în urma analizelor de laborator.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, nr. 1217/D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N.M.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 11 iunie 2013, C.C., cercetat în Dosarul nr. 1169D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, a formulat un denunţ, în baza art. 16 din Legea 143/2000, prin care arăta că are cunoştinţă despre faptul că numitul A.N., identificat ulterior ca fiind inculpatul N.M.A.G., vinde în zona Drumul Taberei, marijuana şi ecstasy cu sume cuprinse între 50 lei şi 100 lei.
La 11 iunie 2013, în baza ordonanţei de delegare, lucrătorii de poliţie au procedat la efectuarea activităţilor necesare realizării acţiunii de prindere în flagrant a inculpatului N.M.A.G.
Astfel, martorul denunţător C.C. l-a contactat telefonic pe inculpat stabilind să se întâlnească în sectorul 6, în parcarea Complexului Comercial „B.", după care s-a efectuat un control corporal asupra martorului denunţător C.C., nefiind găsite bunuri, valori sau substanţe interzise de lege la deţinere, după care i s-a înmânat suma de 200 lei, compusă din două bancnote a câte 100 lei, a căror serie a fost anterior consemnată întru-un proces-verbal, în prezenţa martorului asistent N.G.
În continuare, organele de poliţie împreună cu martorul denunţător s-au deplasat la locul convenit pentru întâlnire unde au format un dispozitiv de supraveghere. în jurul orelor 00:10 şi-a făcut apariţia inculpatul N.M.A.G. coborând dintr-un autoturism. După o scurtă convorbire cu martorul denunţător în care au stabilit să cumpere, respectiv să vândă trei comprimate de ecstasy contra sumei de 60 lei/comprimat, inculpatul a plecat să aducă drogurile de la locuinţa sa.
După aproximativ 15 minute, în jurul orelor 00:30, inculpatul s-a întors în parcarea Complexului Comercial „B." cu acelaşi autoturism, unde îl aştepta martorul denunţător. I-a înmânat acestuia din urmă trei comprimate de culoare albastră în schimbul a două bancnote a câte 100 lei.
După încheierea tranzacţiei, organele de poliţie au intervenit şi l-au imobilizat pe inculpat, precum şi pe ocupanţii autoturismului, identificaţi ca fiind martorii N.M.P.V. şi T.A.A.
La controlul corporal, efectuat în prezenţa martorilor asistenţi, asupra inculpatului N.M.A.G. a fost găsita suma de 200 lei, pe care martorul denunţător i-o dăduse în schimbul drogurilor şi despre care, întrebat fiind, inculpatul a recunoscut că provine din vânzarea a trei comprimate de ecstasy unei persoane pe care o cunoaşte sub numele de „C." Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor din care era formată suma de bani cu seriile trecute în procesul-verbal întocmit anterior realizării acţiunii de prindere în flagrant, s-a constatat că acestea corespund întocmai.
Totodată, la controlul efectuat asupra autoturismului a fost descoperită o foiţă de staniol în care se aflau resturi vegetale despre care inculpatul a declarat că este canabis şi că îl deţinea pentru consumul propriu.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, şi-a însuşit materialul probator şi a solicitat să fie judecat procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului N.M.A.G., care, în data de 12 iunie 2013, i-a vândut martorului denunţător C.C. trei comprimate M.D.M.A. (ecstasy), pentru care a primit în schimb suma de 200 lei şi care totodată a fost depistat deţinând pentru consum propriu, fără drept, cantitatea de 0,41 grame canabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., circumstanţele în care au fost comise faptele, pericolul pe care îl reprezintă consumul de stupefiante, dar şi atitudinea sinceră a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.M.A.G., solicitând reducerea pedepsei, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa sinceră şi faptul că are un loc de muncă.
Prin Decizia penală nr. 226 A din 05 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat N.M.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 1 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând în fond:
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege şi au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe lângă fiecare din pedepse.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 381 C. pen. s-a computat prevenţia inculpatului de la 12 iunie 2013 la zi.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond şi nu a fost contestată de către inculpat, acesta recunoscând în totalitate faptele comise.
S-a apreciat că, în raport de motivelele invocate, apelul inculpatului este întemeiat şi se impune a fi admis, în sensul reducerii pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că a avut un loc de muncă, cantitatea mică de droguri traficată, duc la concluzia că reeducarea acestuia se poate realiza şi printr-o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care oricum, deşi este orientată către minimum, nu este mică.
De asemenea, s-a mai apreciat că atitudinea inculpatului, inclusiv în faţa instanţei de apel, demonstrează că acesta a înţeles gravitatea faptelor comise, riscul la care se expuse prin comiterea de fapte penale.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.M.G.A., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului şi schimbării modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Analizând recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alineatul 2 că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 5 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcându-şi obligaţia ce-i revenea, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. şi ale art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului prin prisma cazului de casare invocat.
Pe de altă parte, critica inculpatului în sensul reindividualizării pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci ar fi putut fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă, astfel încât netemeinicia pedepsei nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 05 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2013 la 03 decembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 226 A din 05 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2013 la 03 decembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţatei, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3819/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3824/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
