ICCJ. Decizia nr. 3824/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3824/2013
Dosar nr. 4238/111/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 4238/111/2013, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.N., domiciliat în Oradea, jud. Bihor, fără antecedente penale, cetăţenie română, studii superioare, ocupaţie administrator firmă la SC P.M. SRL Oradea, un copil minor, la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare .
În baza art. 33 lit a şi art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;"
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 864 alin. (2) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina acestuia.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 ore începând cu 14 martie 2013, orele 19,42.
S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanţa din 25 martie 2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (Dosar nr. 204/P/2013).
În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumelor de 200 lei respectiv 20.000 forinţi Ungaria (H.U.F.) înregistraţi la poziţia 77/A/2013 în registrul de mijloace de probă şi corpuri delicte al Tribunalului Bihor.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimis în judecată inculpatul H.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 respectiv punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În sarcina inculpatului, s-a reţinut că, în data de 14 martie 2013, fiind găsit de agenţii poliţiei rutiere conducând un autovehicul cu numerele provizorii expirate i-a propus poliţistului Vaida Ovidiu din cadrul I.P.J. Bihor o sumă de bani, pentru a-şi rezolva problemele constatate, în sensul că poliţistul să nu reţină nicio infracţiune în ceea ce îl priveşte. După formularea unui autodenunţ de către lucrătorul de poliţie V.O. la orele 14,35 acesta s-a reîntâlnit cu inculpatul în faţa sediului O.C.P.I. Bihor, iar în autoturismul de serviciu al poliţiei inculpatul i-a înmânat denunţătorului V.O. suma de 20.000 forinţi şi i-a oferit suma de 200 lei, pe care a aşezat-o pe bancheta din spate dintre ei, moment în care au intervenit ofiţerii D.G.A. - S.J.A. Bihor, care erau autorizaţi de către procuror să autorizeze flagrantul.
Având în vedere declaraţiile inculpatului de recunoaştere totală a faptei pentru care a fost trimis în judecată şi constatând îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În urma examinării probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpatului H.N. aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
Astfel, s-a constatat că s-a probat, fără echivoc, că inculpatul a oferit suma de bani lucrătorului de poliţie pentru ca acesta să nu îndeplinească actul ce intră în atribuţiunile sale de serviciu. Oferirea sumei de bani a fost precisă, fiind concretizată printr-o acţiune efectivă, reală, pornită din iniţiativa mituitorului. Fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, inculpatul realizând că prin oferirea unei sume de bani lucrătorului de poliţie, urmăreşte ca acesta să nu-şi îndeplinească sarcinile de serviciu creându-se astfel şi o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu. Aşa cum s-a mai precizat, este evident şi scopul pentru care a fost oferită suma de bani, în concret pentru ca lucrătorul de poliţie să nu-şi îndeplinească sarcinile de serviciu.
Ca urmare, instanţa de fond, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului H.N. la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
Instanţa de fond a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în data de 14 martie 2013 a condus un autovehicul în Oradea având numerele de înmatriculare provizorii aplicate expirate din data de 9 ianuarie 2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Ca urmare, instanţa de fond, în baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
Faptele fiind săvârşite în concurs, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., instanţa de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar şi limitele de pedeapsă, reduse cu o treime, urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea incontestabilă a faptelor inculpatului, prin prisma scopului avut în vedere de inculpat (determinarea lucrătorului de poliţie de a nu-i întocmi dosar penal), prin prisma calităţii oficiale a destinatarului mitei (agent de poliţie), prin prisma împrejurărilor în care a fost oferită mita, dar şi caracterul accidental al faptei, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind administratorul unei societăţi comerciale, prezentându-se în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, având o atitudine sinceră în faţa instanţei, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi-a asumat responsabilitatea faptelor, a conştientizat gravitatea acestora, având în vedere că a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., cu tot ceea ce presupune aceasta, renunţând a mai formula apărări, a mai invoca excepţii, a mai propune probe ori a mai combate acuzaţiile ce i s-au adus.
S-a reţinut că cererea formulată de inculpat, în sensul de a se dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, este neîntemeiată, întrucât, în speţă, raportat la criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., aplicarea unei sancţiuni administrative nu este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel apelantul H.N., solicitând ca, pentru infracţiunea de dare de mită să se dispună reindividualizarea pedepsei, în sensul suspendării executării acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar referitor la infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 să se dispună achitarea şi aplicarea unei sancţiuni administrative, întrucât fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.N. împotriva sentinţei penale nr. 132 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor.
A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat că aceasta este temeinică şi legală, iar apelul declarat de către inculpat este nefondat.
Astfel, s-a reţinut că, în cauză, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 74 ori 181 C. pen., având în vedere pericolul ridicat al faptelor comise de către inculpat care, încălcând conştient legislaţia rutieră cu implicaţii penale, a încercat să scape de răspundere penală prin mituirea agentului de poliţie, această conduită aducând atingere valorilor fundamentale ale statului de drept, printre care se numără şi justiţia, care trebuie să fie independentă şi imparţială, la adăpost de orice ingerinţă care încercă să transforme actul de justiţie într-unui de natură comercială.
S-a apreciat că, cele două infracţiuni comise nu pot fi disociate complet, pentru a se ajunge la concluzia că pentru prima faptă inculpatul ar beneficia de aplicarea art. 181 C. pen., întrucât ceea ce imprimă celor două fapte caracter penal este tocmai conduita inculpatului, care, punând în circulaţie un autoturism căruia numerele de înmatriculare provizorii erau expirate de câteva zile, a crezut că poate scăpa de răspundere penală prin simpla mituire al agentului de constatare.
S-a mai reţinut că, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum şi atitudinea sinceră a acestuia au fost avute în vedere la individualizarea sancţiunilor penale aplicate, care au fost reduse sub minimul special, iar faţă de natura infracţiunii comise, în mod corect s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoare, precum şi stabilirea a mai multor obligaţii pentru a se asigura că scopul pedepsei va fi atins cu certitudine.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul H.N.
Pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2013, recurentul inculpat a transmis la dosar o declaraţie, în formă autentică, prin care arată că îşi retrage recursul, solicitând instanţei să ia act de manifestarea sa de voinţă.
Faţă de această declaraţie şi având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul H.N. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul H.N. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3821/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3828/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
