ICCJ. Decizia nr. 388/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 388/2013
Dosar nr. 6088/1/2012
Şedinţa publică din 4 februarie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2012, contestatorul A.R.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011.
Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6088/1/2012.
În cererea depusă, contestatorul a precizat că va arătat motivele pe care îşi bazează contestaţia formulată, ulterior redactării deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie 2012.
Înalta Curte, din oficiu, a dispus ataşarea Dosarului nr. 8165/5/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin decizia penală nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat printre alţii şi de inculpatul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 93/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Examinând, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunţării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunţării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situaţia îndeplinirii condiţiilor arătate.
În cauza pendinte, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Contestatorul nu a indicat în cererea depusă niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi nu a ataşat sau invocat mijloace de probă în susţinere.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 coroborat cu art. 388 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.R.I., întrucât aceasta a fost introdusă cu nerespectarea cerinţelor prevăzute de art. 391 şi art. 386 C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 387/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
