ICCJ. Decizia nr. 3941/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3941/2013

Dosar nr. 13595/99/2011

Şedinţa publică din 10 decembrie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 289 din 24 iulie 2012 Tribunal Iaşi a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 1 an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 76, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 460 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în sinteză, că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iaşi întocmit la data de 12 octombrie 2011 în Dosarul nr. 345D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada noiembrie 2009-iunie 2010 a vândut, de cinci ori, investigatorului sub acoperire M., prin intermediul colaboratorului D., cantitatea de 4,7 grame cannabis (în realitate fiind vorba de 3,7 grame). Acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţa procurorului din data de 30 iunie 2010 pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin ordonanţa din data de 5 octombrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat următoarele acte de cercetare: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de supraveghere operativă a inculpatului U.C., ordonanţa nr. 26/A/2009 de autorizare a investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia, procesele-verbale întocmite cu ocazia celor cinci cumpărări autorizate, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane din anturajul său, interceptate în cauză, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică a substanţelor comercializate de către inculpat, care au stabilit că acestea sunt constituite din cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată, de planta cannabis şi declaraţiile investigatorului acoperit M. şi a colaboratorului acestuia D.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, după verificarea regularităţii actului de sesizare, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar acesta a declarat că se prevalează de dreptul la tăcere.

Au fost audiaţi în detaliu investigatorul sub acoperire M. şi colaboratorul acestuia, D., în procedura instituită de art. 86¹, 86² C. proc. pen. precum şi martorul propus de inculpat în apărare, S.C.

În fapt, în baza tuturor probelor, instanţa de fond a reţinut că la data de 26 noiembrie 2009 organele de poliţie judiciară din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iaşi s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul U.C. comercializează importante cantităţi de droguri de risc, respectiv canabis pe raza Municipiului laşi. În acest context s-a procedat la verificări informativ-operative cu privire la activitatea desfăşurată de acesta.

Având în vedere datele obţinute, prin ordonanţa nr. 26A/2009 din data de 26 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire M., nume de cod şi a colaboratorului acestuia D., nume de cod, în vederea desfăşurării activităţilor specifice prevăzute de lege.

Totodată, la data de 27 noiembrie 2009 ora 11:00, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul U.C. pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin ordonanţa procurorului din data de 30 iunie 2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin ordonanţele nr. 672 din 2 decembrie 2009, nr. 1 din 5 ianuarie 2010, nr. 195 din 20 aprilie 2012, nr. 218, nr. 219 din 6 mai 2010, nr. 221 din 10 mai 2010, nr. 312 din 22 iunie 2010, emise de Tribunalul Iaşi la data de 19 august 2011 ora 14:10 s-a dispus cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul U.C. După punerea în executare a ordonanţelor au rezultat elemente relevante cu privire la implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.

În baza autorizaţiei din 26 noiembrie 2009, prelungită la datele de 15 martie 2010, 7 iunie 2010, au fost cumpărate de la inculpatul U.C. de către investigatorul M., nume de cod, prin intermediul colaboratorului D., nume de cod, cantitatea totală de 3,7 grame canabis.

1. Într-una din zilele lunii noiembrie 2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa şi nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecţiei străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului M., iar acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă şi l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 noiembrie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, Iaşi s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,8 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

2. Într-una din zilele lunii decembrie 2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa şi nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecţiei străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă şi l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 decembrie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, Iaşi, s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 1 gram, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

3. Într-una din zilele de la începutul lunii ianuarie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa şi nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecţiei străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă şi l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 ianuarie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, Iaşi s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

4. Într-una din zilele lunii iunie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa şi nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona străzii V.U. unde acesta locuieşte. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă şi l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, Iaşi s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

5. Într-una din zilele lunii iunie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, Iaşi s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Din procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, rezultă date relevante cu privire Ia activitatea de trafic de droguri desfăşurată de către inculpat, unele dintre aceste convorbiri făcând referire foarte explicit la aceste aspecte. Astfel, din conţinutul convorbirilor rezultă faptul că inculpatul era cunoscut între persoanele cu preocupări pe linia traficului de droguri ca fiind implicat activ în această activitate, că purta discuţii cu diferite persoane folosind un limbaj codificat gen: „adidaşi”, „pantaloni”, „caiet” pentru a transmite mesaje de comandă şi livrare de cannabis, precum şi intenţia neîndoielnică a inculpatului de a procura sume de bani în această modalitate.

Din conţinutul proceselor-verbale întocmite de ofiţerul de poliţie judiciara din cadrul B.C.C.O. la datele de 27 noiembrie 2009, 4 decembrie 2009, 11 ianuarie 2010, 17 iunie 2010, 22 iunie 2010, rezultă că prin intermediul colaboratorului cu nume de cod D. s-au cumpărat de la inculpatul U.C. în cinci rânduri, diferite cantităţi de canabis. Astfel, sub supravegherea investigatorului acoperit M. şi a organelor de poliţie judiciara, au avut loc cele 5 tranzacţii, în cadrul cărora inculpatul i-a predat colaboratorului D. pacheţele conţinând un produse vegetale. După finalizarea fiecărei tranzacţii pacheţele conţinând substanţele vegetale de culoare verde oliv cumpărate de la inculpat au fost remise de colaborator investigatorului sub acoperire fiind sigilate conform reglementărilor legale şi predate ofiţerului de legătură din cadrul B.C.C.O. Iaşi, fiind ulterior supuse analizei tehnico-ştiinţifice.

Fiind expertizate la Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R., la analiza celor 5 plicuri, conţinând fragmente de substanţă vegetală în greutate netă: de 0,8 grame canabis la data de 27 noiembrie 2009, 1,0 grame canabis la data de 4 decembrie 2009, 0,9 grame canabis la data de 11 ianuarie 2010, 0,6 grame canabis la data de 17 iunie 2010, 0,4 grame canabis la data de 22 iunie 2010, a fost pusă în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis care, conform tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 constituie drog de risc.

Inculpatul nu a recunoscut tranzacţionarea vreunei cantităţi de droguri către terţi precizând doar că a fost provocat de către colaborator, însă poziţia procesuală a acestuia nu este susţinută de probele administrate în cauză. Astfel, pe de o parte, fiind audiat în condiţiile art. 86¹alin. (7) C. proc. pen., investigatorul sub acoperire M. a arătat că existau informaţii operative privind activităţile întreprinse de către inculpatul U.C., acesta fiind în cartierul X. un mic dealer şi intermediar, el participând la cele cinci cumpărări supravegheate. Din procesele-verbale din întocmite de către ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O., rezultă că la fiecare tranzacţie au fost respectate procedurile privind percheziţionarea colaboratului sub acoperire şi supravegherea permanentă a acestuia de la o mică distanţă, investigatorul având contact vizual asupra celor două persoane, sumele de bani fiind primite din fondurile speciale cu această destinaţie.

De asemenea, colaboratorul D. a relatat modalitatea în care a relaţionat cu inculpatul U.C., precum şi cea în care au avut loc tranzacţiile incriminate dar, şi faptul că a mai cumpărat droguri de la inculpat şi înainte de începerea investigaţiei în cauza de faţă.

Martorul audiat la propunerea inculpatului, numitul S.C. a declarat că îl cunoaşte pe inculpat de mai mult timp, fiind amici, îşi petrec timpul împreună, însă nu l-a văzut pe inculpat să vândă sau să consume droguri, fiind surprins de implicarea acestuia în cauza de faţă.

Aceste susţineri sunt infirmate de transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului, dar şi a mesajelor interceptate în baza autorizaţiilor emise în dosar, din care rezultă preocupări ale acestuia pe linia micului trafic de droguri de risc.

Astfel, la data de 4 decembrie 2009, inculpatul discută cu numitul T., persoană care se interesează de combinaţiile făcute de inculpat în intersecţia X. şi-i relatează că a auzit de la prieteni că inculpatul ar fi declarat: „nu-i zi lui T. că vând eu droguri”; la data de 19 mai 2010 inculpatul discuta cu A., persoană căreia îi spune că cineva l-a trădat şi că a început să vorbească lumea; la data de 20 mai 2010 primeşte un SMS de la N. în care-i spune că „nu a luat nici o marfă nimeni şi nici iarbă”; la data de 24 iunie 2010 discută cu o femeie care i-a împrumutat nişte bani, căreia îi spune: „mă duc să-mi cumpăr droguri. Poate mă duci şi la puşcărie oleacă. Tu mă înfunzi, nu ai stil să vorbeşti”; de asemenea, deşi inculpatul nu are nicio ocupaţie, în convorbirile purtate în perioada 6 decembrie 2009-25 mai 2010 cu diferite persoane, se discută despre procurarea de „caiete, pixuri, adidaşi, tricouri, pantaloni, şosete, plicuri, staniol” termeni folosiţi în jargonul traficanţilor de droguri pentru a desemna diferite substanţe psihotrope.

Din nicio dată a dosarului nu reiese că inculpatul a acţionat exclusiv ca urmare a conduitei colaboratului sub acoperire. Tranzacţionarea canabis-ului nu a avut caracter izolat, pentru a se permite presupunerea că acţiunea inculpatului a avut ca singur temei persuasiunea colaboratorului sub acoperire, inculpatul vânzând drogurile în locuri publice şi purtându-le asupra sa, convorbirile telefonice interceptate în baza autorizaţiilor legale indicând anvergura activităţilor ilicite ale inculpatului şi eliminând teza provocării susţinută de apărare.

Pe de altă parte, folosirea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracţiunilor de trafic de stupefiante este o modalitate admisă de lege pentru administrarea probatoriului, determinată de împrejurarea că săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 este în general greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfăşoară.

În considerarea naturii infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului U.C. şi a faptului că săvârşirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere, sarcina administrării probatoriului devine foarte dificilă şi impune folosirea investigatorilor sub acoperire, cadrul normativ al acestei instituţii fiind reprezentat de dispoziţiile art. 224¹ şi art. 224² C. proc. pen. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Valorificarea activităţii investigatorului sub acoperire este reglementată în art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Actele încheiate de poliţişti şi colaboratorii acestora constituie mijloace de probă”.

Această situaţie de fapt rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii: procesul-verbal de sesizare din oficiu, cele de supraveghere operativă şi de identificare a inculpatului U.C., de stabilire a numărului de telefon folosit de inculpat; declaraţia investigatorului M. şi a colaboratorului acestuia D.; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică; transcrierile convorbirilor telefonice.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului U.C. care în perioada noiembrie 2009-iunie 2010 a comercializat cantitatea de 3,7 grame cannabis, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită s-a ţinut seama conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. atât de gradul de pericol social concret al infracţiunii (relativ ridicat) de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost comisă (astfel cum au fost anterior descrise), caracterul continuat al faptelor, de scopul săvârşirii infracţiunii, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului. Acesta este recidivist postcondamnatoriu, având în antecedenţă numeroase condamnări însă pentru fapte de altă natură decât cea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, iar instanţa a avut în vedere că distribuţia de către acesta privea cantităţile mici de cannabis (în total a fost vânduta către colaboratorul sub acoperire şi găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare cantitatea de 3,7 grame), precum şi faptul că s-a prevalat de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal, dar a manifestat interes pentru soluţionarea cauzei. S-a apreciat că o pedeapsa situată sub minim-ul special este de suficientă în scopul reeducării condamnatului, prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi alin. (2) cu referire la art. 76 C. pen.

Împotriva sentinţei penale, a declarat apel inculpatul U.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond, şi o modalitate neprivativă de executare.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că s-a reţinut în sarcina sa un număr mic de acte materiale, iar cantitatea de droguri a fost redusă; nu a intenţionat să facă trafic de droguri, dar s-a aflat în stare de depresie după moartea fratelui său; provine dintr-o familie cu 6 membri, logodnica sa a pierdut două sarcini, fratele său a decedat, a conştientizat fapta şi regretă perioada respectivă; s-a integrat social, s-a angajat şi încearcă să obţină venituri pentru a-şi susţine familia. Faţă de caracterizările depuse la dosar, rezultă că nu prezintă pericol public pentru a fi dispusă executarea pedepsei cu închisoare, instanţa putând dispune suspendarea condiţionată a executării sau aplicarea unei amenzi penale.

Prin decizia penală nr. 62 din 11 aprilie 2013 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de inculpatul U.C. împotriva sentinţei penale nr. 289 din 24 iulie 2012 a Tribunalului Iaşi pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani aplicată inculpatului şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Faptele şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite în cauză dincolo de orice dubiu prin probele administrate în cauză şi încadrarea juridică dată faptelor este legală. Inculpatul a comis infracţiunea în formă continuată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale prin cinci acte materiale de comercializare a drogurilor de risc. De asemenea, s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 256 din 30 ianuarie 2007 definitivă prin decizia penală nr. 398 din 13 aprilie 2007, a Tribunalului Iaşi, care include şi modificări de pedeapsă.

Întrucât a fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni, aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. este interzisă de lege, prin neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 81 lit. b) C. pen.

Stabilirea unei pedepse cu amenda penală pentru infracţiunea comisă nu este posibilă raportat la efectul circumstanţelor atenuante şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, care sunt între 3 şi 15 ani închisoare.

Conform art. 76 lit. c) C. pen. când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni.

Cum amenda penală nu este prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi nici prin efectul aplicării circumstanţei atenuante nu se poate stabili pedeapsa cu amenda, o astfel de pedeapsă nu poate fi aplicată inculpatului.

În final, s-a apreciat că pedeapsa principală a fost just individualizată de instanţa de fond, în raport cu infracţiunea comisă, gradul de pericol social concret, modalităţi de comitere, persoana inculpatului care este recidivist dar în favoarea căruia s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., căreia i s-a dat eficienţă prin reducerea pedepsei sub minimul special, la un nivel de răspundere penală care să fie proporţională cu fapta şi persoana inculpatului, dându-i-se o pondere suficientă în procesul individualizării.

S-a constatat însă că instanţa de fond a aplicat nelegal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei interzicerea unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, însă condiţia privind cuantumul pedepsei principale arătată în alin. (1) trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie [art. 63 alin. (3) C. pen.].

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.C.

Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Pe de o parte, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013. Critica inculpatului privind reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ C. pen. sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., nu poate fi însă analizată prin prisma cazului de casare invocat care se referă la hotărâri contrare legii sau date cu greşita aplicare a legii. În raport cu starea de recidivă, se constată că dispoziţia de executare a pedepsei prin privare de libertate, nu este nici contrară legii, şi nici dată cu aplicarea greşită a legii.

Pe de altă parte, prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C. şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3936/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 3942/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3941/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3941/2013. Penal