ICCJ. Decizia nr. 3944/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3944/2013
Dosar nr. 3660/1/2013
Şedinţa publică din 10 decembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3660/1/2013 contestatoarea P.V.l. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 11294/2/2009.
Prin cererea formulată a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, respectiv schimbarea încadrării juridice, precizând că va depune motivele contestaţiei după redactarea hotărârii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Prin decizia penală nr. 1797 din 27 mai 2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de inculpaţii R.D., P.V.l., M.E., S.I. şi S.Z. împotriva sentinţei penale nr. 81 din data de 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost casat, în parte, sentinţa atacată şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului R.D.
S-au redus cele două pedepse aplicate inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani şi 6 luni închisoare şi a condamnat pe inculpatul R.D. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C. pen.
În temeiul art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a literele b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată inculpatei P.V.I.
S-au redus cele două pedepse aplicate inculpatei, pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.
A fost condamnată inculpata P.V.I. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 264 C. pen.
În temeiul art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpata P.V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
S-a ridicat măsura asiguratorie luată prin ordonanţa procurorului din 12 noiembrie 2009 asupra imobilului deţinut de inculpata P.V.I., până la concurenţa sumei de 18 000 euro, sau echivalentul în lei, constatând că aceasta a consemnat la C.E.C. suma de 18 000 euro, conform recipisei nr. 2559264/1 din 24 iunie 2010 şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei S.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, precum şi durata termenului de încercare stabilit conform art. 862 C. pen., de la 6 ani la 5 ani şi s-au menţinut în ce o priveşte pe această inculpată, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului S.Z., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare şi s-au menţinut în ce îl priveşte pe acest inculpat, restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.E., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, precum şi durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., de la 5 ani la 4 ani.
S-a constatat că inculpaţii S.Z. şi S.I. sunt arestaţi în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea P.V.I., arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice şi precizând, totodată, că va depune motivele contestaţiei ulterior, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a) – c) şi e) C. proc. pen., fără citarea părţilor.
Totodată, potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanţa admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., se poate formula contestaţie în anulare împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14alin. (V) ori art. 385 16alin. (1) C. proc. pen.
În speţă, contestatoarea P.V.l. a formulat contestaţie, nu a motivat cererea şi nu a depus dovezi la dosar astfel cum prevăd dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, decizia contestată a fost pronunţată la data de 27 mai 2013. iar contestatoarea a formulat contestaţie în anulare la data de 20 iunie 2013, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de apărătorul desemnat din oficiu referitor la cazul când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar, nu a motivat şi nu s-au depus dovezi cu privire la cazul de contestaţie invocat.
Cu privire la critica referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, se constată că în motivarea deciziei contestată, a fost analizată şi motivată solicitarea contestatoarei de schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (l) C. pen., în infracţiunea de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 şi 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.V.l., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.V.l. împotriva deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 11294/2/2009.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3942/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2013. Penal → |
|---|
