ICCJ. Decizia nr. 4001/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4001/2013
Dosar nr. 3625/86/2013
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin adresa nr. 39/HI/6/2013 din 07 martie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 8 martie 2013 sub nr. 3625/86/2013, a fost înaintată spre competentă soluţionare acestei instanţe, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava formulată de formulată de P.L.
În motivarea cererii formulate, revizuentă P.L. a arătat că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată, motivat de faptul că declaraţiile date de numitele C.L., S.C. şi L.F. nu sunt reale. Sub acest aspect, condamnata a solicitat audierea numitei C.L. care se află în Italia din anul 2003, întrucât aceasta susţine că nu a făcut niciun denunţ împotriva sa şi nu s-a prezentat la nicio instanţă judecătorească. De asemenea, aceasta îi ameninţă şi şantajează sora (care se află în prezent în Italia), că o va băga şi pe ea la închisoare în cazul în care nu-i dă bani.
Analizând cererea, parchetul a constatat că nu rezultă că ar fi fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, astfel că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., context în care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Prin Sentinţa penală nr. 72 din 01 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, pronunţată în dosarul nr. 3625/86/2013, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnata P.L., a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, inculpata P.L., a fost condamnată la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării în lipsă luată faţă de inculpată prin Încheierea din 18 iulie 2011, pe o perioadă de zile, începând cu data încarcerării, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3AJ/18 iulie 2011.
La data rămânerii definitive a hotărârii, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 134/2012 la data de 09 iulie 2012 şi mandatul european de arestare.
Cu adresa nr. 476336 din 17 iulie 2012 IGPR Bucureşti a comunicat că la data de 13 iulie 2012 a fost pus în executare mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 134/2012 privind pe inculpata P.L. şi că pedeapsa începe la data de 13 iulie 2012 şi expiră la data de 12 iulie 2020.
Penitenciarul Botoşani cu adresa nr. F 67504 din 26 iulie 2012 a comunicat că pedeapsa începe la data de 13 iulie 2012 şi expiră la data de 12 iulie 2020.
Din verificările efectuate de către Biroul Executări penale a rezultat că până în prezent condamnata a mai formulat o cerere de revizuire, la data de 13 martie 2013, fiind înregistrată sub nr. 2472/86/2013, invocând aceleaşi motive, care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinţei penale definitive poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cadrul reglementării actuale, elementele noi în sensul primului caz de revizuire, necunoscute instanţelor care au soluţionat cauza, pot proveni din existenţa unor împrejurări care, în momentul judecăţii, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăţie sau nevinovăţie, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoştinţa instanţei, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaştere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.
S-a constatat că pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiţii:
a) să se fi descoperit fapte şi împrejurări. Este vorba de "fapte" şi "împrejurări" care fac parte din obiectul probaţiunii, în sensul că pot contribui la soluţionarea corectă a cauzei (fapte probatorii).
Deşi probele sunt fapte şi împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Aşadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie, pe care instanţa de fond a considerat-o inexistentă.
b) În al doilea rând faptele şi împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanţa de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanţă, care a pronunţat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat în raport de instanţă şi nu de părţi. Este îndeplinită această condiţie atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o în faţa instanţei.
Se va considera că faptele nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoştinţa instanţei, dar şi atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanţă dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmaţii asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, raţiune pentru care instanţa nu le-a avut în vedere la pronunţare (Dp. 953/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Dacă însă instanţa de judecată s-a pronunţat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existenţa lor sau a considerat că nu atrag o altă soluţie în cauza dată, nu se mai poate trage concluzia că erau necunoscute pentru instanţă.
c) A treia condiţie este aceea că faptele noi să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.
În speţă, Tribunalul a constatat că cele invocate de revizuentă se referă la faptul că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată. Reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petenta susţine că în fapt este nevinovată), iar pretinsele afirmaţii mincinoase ale părţii vătămate sau a martorilor nu pot constitui motiv de revizuire.
În consecinţă, reţinând şi Decizia 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă şi Decizia nr. 36/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), având în vedere că petenta a mai formulat o cerere cu acelaşi obiect şi invocând aceleaşi motive, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termenul legal, revizuenta P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că sunt date condiţiile de admitere în principiu a cererii de revizuire, întrucât declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în fond nu corespund realităţii şi că poate demonstra cu martori că este nevinovată.
Prin Decizia penală nr. 83 din 10 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta P.L. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava.
A fost obligată revizuenta apelantă să plătească statului, suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (av. P.A.) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Revizuirea este o cale de atac de retractare prin care se urmăreşte eliminarea unor erori de fapt în condiţiile art. 394 C. proc. pen., conţinute de hotărârile judecătoreşti definitive, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 403 C. proc. pen., Curtea a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanţiată cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
S-a arătat că instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găseşte admisibilă în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situaţia existenţei vreunuia din cazurile de revizuire. Nicio altă împrejurare de fapt, oricâtă relevanţă ar avea, şi niciun alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În speţă, Curtea a constatat că cele invocate de revizuentă se referă la declaraţiile unor persoane care au fost audiate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti. Ori, reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petenta susţine că în fapt este nevinovată), iar pretinsele afirmaţii mincinoase ale martorilor nu pot constitui motiv de revizuire, atâta timp cât nu s-a dovedit acest lucru prin hotărârea judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului (dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei).
Totodată, deşi revizuenta a indicat cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea a considerat că solicitarea acesteia de a se proceda la audierea unor persoane al căror nume a fost indicat în memoriul depus în apel, nu se înscrie "în categoria faptelor şi împrejurărilor noi de natură a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare", în contextul în care în realitate se urmăreşte o prelungire a probatoriului deja administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte a se reanaliza situaţia de fapt şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti efectuate pe fondul cauzei, procedură inadmisibilă prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.
Pentru argumentele anterior expuse şi având în atenţie şi Decizia 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă, Curtea a constatat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta condamnată P.L., iar astăzi în şedinţă publică a declarat că îşi retrage recursul.
În baza art. 3854 C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin mandatar special.
În cauza de faţă, recurenta revizuentă, personal şi prin apărătorul ales a declarat că îşi retrage recursul formulat împotriva deciziei instanţei de apel.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3854 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a recurentei revizuente P.L. şi va lua act de retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 83 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuenta condamnată P.L. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 10 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4000/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4025/2013. Penal → |
|---|
