ICCJ. Decizia nr. 3990/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3990/2013
Dosar nr. 9733/118/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 33 din 22 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012.
S-a constatat neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.500 (zece mii cinci sute) de euro de la inculpatul M.N.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 RON în faza de urmărire penală care includ şi suma de 200 RON onorariu avocat din oficiu I. (C.) S. din faza de urmărire penală."
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 815/P/2010 din data de 20 august 2012 înregistrat la această instanţă sub nr. de dosar 9733/118/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt următoarele:
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că în perioada lunii mai 2010, inculpatul profitând de o relaţie apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcţionar din cadrul Consiliului Local Mangalia, respectiv numitul M.B., fost consilier local şi în prezent viceprimarul Municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit cu abilitate pentru obţinerea de venituri ilicite.
Astfel, acesta a aflat şi cunoştea de nevoia unui segment important de populaţie de a obţine locuinţe, una dintre opţiuni fiind aceea a locuinţelor ANL.
A lansat pe cale de consecinţă zvonul în comunitate că poate obţine beneficiile unor astfel de contracte, situaţie în care numita A.E. l-a contactat cu solicitarea de a o ajuta în scopul menţionat.
Iniţial, inculpatul i-a spus martorei că este în relaţii apropiate cu funcţionarul M.B. - din cadrul primăriei Mangalia, persoană notorie în comunitatea locală.
Acesta a luat în urma discuţiei menţionate în tranşe, suma de aproximativ 1.000 euro de la A.E., urmând ca o diferenţă de până la 2.500 euro să o primească la semnarea actelor pentru apartamentele ANL, cerându-i să caute şi alţi amatori de chilipiruri.
Întrucât martora a fost convinsă de realitatea celor prezentate de inculpat, le-a povestit unor prieteni, respectiv martorii: M.L., T.D. şi M.A., care, la rândul lor, imediat au achiesat la intrarea în acest circuit, având şi ei probleme locative pe care vroiau să le rezolve în această manieră.
Inculpatul a cerut acelaşi avans şi de la noii solicitanţi, profitând de conjunctura creată de entuziasmul numitei A.E., care dorea să îşi ajute prietenii, dar fapta sa în sine se circumscrie cert noţiunii de complicitate, dat fiind faptul că actele sale îl ajutau pe inculpat, în condiţiile în care aceasta era evident pe deplin conştientă că participă la o ilegalitate, indiferent de scopul urmărit.
Inculpatul, a creat o aparenţă precum că numitul M.B. este deja implicat în activitatea sa, situaţie în care o persoană neidentificată, cel mai probabil el însuşi, o apela pe un număr necunoscut pe A.E. şi îi întreţinea iluzia că va putea procura toate cele patru apartamente, recomandându-i-se a fi M.B., care insista pe enunţarea faptului că M.N. este prepusul său în raporturile cu clienţii.
La un moment dat, în scopul de a nu se afişa şi lăsa urme în comiterea infracţiunii, respectivul a apelat-o pe prietena sa, martora C.L.V., persoană care s-a deplasat la locul indicat de M.N., s-a întâlnit cu A.E., în două rânduri şi a luat câte un plic închis, în care se aflau bani, fără ca aceasta să ştie acest fapt, pe care l-a remis de fiecare dată aşa cum l-a primit, inculpatului.
Acesta i-a justificat martorei solicitarea prin aceea că se află la o "masă de afaceri", sens în care respectiva i-a adus banii la Pizzeria unde inculpatul servea masa în compania mai multor persoane necunoscute.
Martora C.L.V. a sesizat că este ceva în neregulă, doar când M.N. i-a cerut să facă a treia oară acest gest şi abia atunci l-a refuzat să mai facă servicii de curierat.
În această conjunctură, inculpatul a procedat la folosirea ca interpus a numitului U.P.F., care a primit ultima rată de bani, respectiv suma de 7.000 euro, bineînţeles în scopul de a rezolva problemei locuinţelor cu "ajutorul" lui M.B.
Respectivul îl instructase pe numitul U.P.F. să ceară victimelor excrocheriei sale să aştepte în spatele primăriei pentru a fi chemaţi la semnarea contractelor pentru locuinţe, respectivul aşa a şi făcut, iar aceştia s-au conformat.
După o perioadă de aşteptare de circa o oră, persoana care se prezenta drept "M.B.", de fapt învinuitul (după numărul de telefon utilizat şi confirmat ca atare de prietena sa C.L.V.), a sunat-o pe martora A.E., spunându-i că se va amâna un pic rezolvarea problemei cu cele patru apartamente, amânare ce s-a repetat încă de două ori, astfel că victimele au realizat ce se întâmplase.
Cu această motivaţie, respectivii s-au prezentat în primărie, de data aceasta la adevăratul funcţionar M.B., care a negat orice legătură cu inculpatul şi a arătat că are în realitate alt număr de telefon decât cel folosit de aşa-numitul "M.B.".
Cu aceeaşi ocazie, victimele au aflat că numita C.L.V. este fina lui M.B., situaţie în care a luat legătura cu aceasta şi au aflat că M.N. dispăruse şi din viaţa respectivei femei, pe care evident a folosit-o în scopurile sale ilicite.
Din datele furnizate de această martoră se poate observa că există identitate între persoana M.N. şi persoana care îi înşelase pe ceilalţi, în sensul descris deja.
Acest fapt este întărit de întreg probatorului administrat în cauză, astfel că nu există niciun dubiu legat de situaţia analizată.
Revenind la momentul anterior, se observă că, pentru a linişti spiritele, martora A.E. a plătit din resurse proprii o parte din despăgubiri prietenilor săi, în sensul că i-a dat lui M.L. 1.500 euro şi lui M.A. 2.500 euro.
Aceasta a căutat însă pe camerele de supraveghere ale liceului unde lucrează, momente înregistrate din întâlnirea sa cu inculpatul, extrăgând informaţia corespunzătoare, fapt pentru care s-a putut stabili cu certitudine datele la care s-au petrecut episoadele descrise mai sus.
Totodată, aceasta a pus la dispoziţie, în formă scrisă pe hârtie, conţinutul SMS-urilor prin care a comunicat cu inculpatul şi care demonstrează că îi cerea acestuia banii înapoi, la rândul său fiind purtată cu vorba de către învinuit.
Imediat după aflarea a ceea ce se întâmplase în comunitatea din Mangalia, martora a dorit să depună plângere penală, dar la sfaturile unui avocat, care i-a spus că nu se poate recupera nici un ban, a renunţat.
Cu toate acestea însă, organele judiciare s-au sesizat din oficiu în urma plângerii-denunţ depuse de adevăratul M.B.
Au fost audiate persoanele menţionate, în urma cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a pretins şi primit sumele de bani menţionate în scopul precizat, fapt pentru care se apreciază că se impune sesizarea instanţei de judecată.
Nu s-a reuşit însă audierea numitului U.P.F., faţă de care se va dispune însă, din analiza stării de fapt, o soluţie de sancţionare cu titlu administrativ, măsură apreciată ca fiind mai aptă să satisfacă în concret exigenţele legii penale.
Aspectele reţinute în actul de sesizare al instanţei se probează în cauză cu sesizarea numitului M.B., înscrisuri, declaraţii martori, acte procedurale, sentinţe judecătoreşti şi p.vb. de prezentare dosar la avocat.
Pentru inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012, însă până în prezent a rămas neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza încheierii nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012, inculpatul neputând fi adus în faţa instanţei pentru a i se putea lua o declaraţie.
În Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2012 au fost audiaţi martorii C.L.V., A.E. şi M.L.
C.L.V. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. L-a cunoscut pe inculpatul M.N. în ianuarie sau februarie 2010, acesta prezentându-se drept C.N.R., spunând că este un om de afaceri şi că deţine firme de construcţii în Bucureşti şi Tulcea. A avut cu acesta o relaţie amicală, astfel că în baza acestei relaţii, nu mai reţine exact când, dar crede că pe parcursul lunii mai, inculpatul a rugat-o să meargă la liceu să se întâlnească cu o doamnă, despre care a aflat ulterior că este A.E., urmând să ia de la aceasta un plic sigilat, pe care trebuia să i-l ducă la o pizzerie, pe strada Rozelor. Inculpatul se afla la acea locaţie, cu mai multe persoane la masă, a venit la martoră la maşină şi a luat acel plic. Inculpatul a mai apelat şi o a doua oară la martoră, astfel că aceasta s-a întâlnit cu A.E., a luat acel plic, pe care i l-a dus în aceeaşi locaţie. La o a treia solicitare l-a refuzat, deoarece i s-a părut că inculpatul este în neregulă, întrucât îi solicitase să nu discute nimic cu acea doamnă, de asemenea chestiunea cu plicurile sigilate i s-a părut suspectă, şi mai ales faptul că el nu putea să ajungă să-şi ia actele, şi apela la martoră.
Nu a avut nicio discuţie cu inculpatul în care acesta să-i spună că a primit vreo sumă de bani, însă în ultima perioadă când l-a văzut, i-a spus că-i merg mult mai bine afacerile. A treia solicitare a venit la câteva zile, cred că o săptămână după primele două solicitări. Autoturismul cu care martora se deplasa era un P.
Martora a recunoscut-o sală pe martora A.E.
Anterior primei întâlniri în care a luat plicul, nu s-a mai întâlnit cu această martoră.
M.B. este naşul copilului său. Inculpatul a avut mai multe discuţii cu martora, şi a întrebat-o dacă vrea să-şi deschidă o firmă pe strada Rozelor, dacă are vreo relaţie în Primărie şi martora i-a spus că are dar nu vrea să apeleze, şi atunci i l-a indicat pe M.B.
M.B. a venit ulterior la martoră să-i precizeze dacă ştie ceva despre ce era în acele plicuri, împreună cu A.E. care i-a spus că în acele plicuri se aflu bani pentru nişte locuinţe ANL. Nu i-a spus cât ar fi fost în plicurile pe care le-a luat martora, dar că în total ar fi fost 12.000 euro.
Nu a discutat nimic cu A.E. în cele două întâlniri pe care le-a avut, mai ales că-i spusese inculpatul să nu discute nimic cu aceasta.
Despre T.D., a auzit de la A.E., şi aşa a aflat că şi el ar fi păţit acelaşi lucru, însă de M.L. şi de M.A. nu a auzit. I s-a spus de către A.E. că sunt mai multe persoane în aceeaşi situaţie.
Nu a auzit de U.F. A încercat să ia legătura cu inculpatul după aceste evenimente, însă acesta îşi închisese telefonul, nu a mai putut să-l contacteze.
A.E. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. O cunoaşte pe C.L.V., aceasta fiindu-i prezentată de inculpat ca şi cum ar fi fost soţia sa. Ulterior a aflat că este căsătorită, însă cu alt bărbat, şi că este fina lui M.B. Îl cunoaşte de asemenea pe M.L., deoarece este prieten de familie cu aceasta şi cu soţul acesteia. Îl cunoaşte de asemenea şi pe U.F. Pe inculpatul M.N. l-a cunoscut în aprilie 2010, înainte de botezul copilului său, aflând de acesta de la o mătuşă de-a martorei, pe numele ei N.N., care îl avea client pe inculpat de circa 2 ani de zile, şi care-i spusese mătuşii sale că are afaceri în port, şi că poate să-i faciliteze obţinerea unei locuinţe ANL pentru fiul acesteia. Mătuşa martorei nu avea banii necesari în acea perioadă, şi i-a povestit acesteia despre această oportunitate. Astfel, i-a dat în două ocazii lui M.N. direct, o dată 1.000 euro şi o dată 2.500 euro, ulterior de două ori i-a înmânat numite C.L.V. câte 1.000 euro pentru a-i da lui M.N., şi de asemenea tot pentru inculpat i-a dat o singură dată lui U.F. suma de 5.000 euro. A discutat cu inculpatul M., şi acesta i-a spus că toate aceste sume de bani, pe care le-a indicat, îi trebuie să le dea unui om din Primărie, respectiv M.B. De asemenea inculpatul i-a cerut şi actele necesare pentru obţinerea unui apartament ANL. Când i-a remis ultima sumă de bani, respectiv 5.000 euro, trebuia să semneze şi actele pentru apartamentele ANL.
Inculpatul i-a amânat, spunând că a intervenit o problemă, şi atunci şi-a dat seama că putea fi înşelată. Cu atât mai mult, M.A., s-a enervat în raport de această amânare, şi i-a spus că dacă nu va semna actele îşi va lua banii înapoi. Face precizarea că de la M.A. a luat suma de 2.500 euro, pe care i-a înmânat-o lui M. Ţine să precizeze că la un moment dat a fost sunată de un aşa zis M.B., care i-a spus să-i trimită banii printr-un muncitor care lucrează la el, şi aşa l-a cunoscut pe U.F., despre care a aflat ulterior cum se numeşte în realitate. De asemenea alt moment important este faptul că, după ce a fost amânată la semnarea actelor, l-a căutat pe adevăratul M.B., acesta fiind consilier în cadrul Primăriei Mangalia, şi i-a explicat ceea ce se întâmplase, ce sume i-a trimis, şi că a vorbit cu acesta la telefon. M.B. a negat toate aceste aspecte, spunând că nu a primit niciun ban, şi că nu a vorbit vreodată cu martora la telefon.
De asemenea face precizarea că în toată perioada cât au fost înşelaţi, inculpatul M.N. se prezenta cu numele de N., după aceea a aflat cum îl cheamă, şi când s-a interesat împreună cu M., M. şi T. despre acesta, inculpatul i-a transmis prin C.L.V. să nu-l mai caute, că altfel vor avea de-a face cu N.M., luând acest aspect drept o ameninţare. În cele două întâlniri pe care le-a avut cu martora C. nu a discutat nimic, doar i-a dat plicurile şi atât. Face precizarea că despre martora C. a aflat la telefon, discutând cu inculpatul, care i-a spus că o va trimite pe soţia lui să-i dea banii.
Despre M.B. i-a povestit inculpatul, care i-a spus că este prieten cu acesta şi că le va rezolva problemele cu locuinţele ANL, şi de fiecare dată când discuta cu inculpatul, îl suna o altă persoană, despre care martora credea că este M.B., şi care o liniştea că se vor rezolva problemele cu locuinţele. Îl cunoştea dinainte pe adevăratul M.B., deoarece este consilier local şi venea des la liceul unde lucrează, nu îl cunoştea personal, îi ştia însă vocea, ştia că este mâna dreaptă a primarului, şi de asemenea face precizarea că persoana cu care discuta la telefon, crezând că este adevăratul M.B., îl imita foarte bine la voce pe acesta din urmă, îi crea convingerea că discută cu acesta.
Inculpatul M. nu s-a întâlnit cu ceilalţi trei păgubiţi, M., M. şi T.. Aceste trei persoane au apelat la ajutorul inculpatului prin intermediul martorei, tot pentru a obţine locuinţe ANL. Sunt mai multe persoane în Mangalia care au apelat la inculpatul M., şi care au păţit la fel ca martora, însă nu au dorit să depună plângere.
Martora s-a lăudat lui M., M. şi T., care erau prieteni de familie, că a găsit soluţia să scape din garsonieră şi să-şi ia un apartament ANL, povestindu-le despre inculpat, şi atunci s-au arătat şi aceştia interesaţi. Avea reprezentarea şi martora, şi ceilalţi menţionaţi, că sumele pe care le dau sunt mită pentru M.B., ca să le rezolve problema cu locuinţele ANL.
Avea reprezentarea că locuinţele ANL sunt repartizate gratis de către Consiliul Local, însă aceste sume cu titlu de mită pentru presupusul M., aveau ca scop aprobarea dosarelor şi trecerea pe o listă de priorităţi. A discutat cu inculpatul M., spunându-i că sunt şi alţi doritori pentru locuinţele ANL. Mita pentru un apartament cu 2 camere era 2.500 euro, iar pentru un apartament cu 3 camere era 3.500 euro. Nu a discutat cu presupusul M. la telefon despre ceilalţi doritori înainte de a afla că este înşelată. Înainte de a constata că au fost înşelaţi, respectiv în vinerea când trebuia să semneze actele şi au fost amânaţi, M. şi T. nu au discutat la telefon cu M., însă în zilele următoare aceste două persoane l-au sunat şi i-au trimis mesaje lui M. O dată a înţeles că inculpatul i-a răspuns unuia dintre aceştia la telefon, şi i-a spus că-i va da banii înapoi. M. s-a interesat prin toată Mangalia după descrierea inculpatului, şi a aflat şi de la alte persoane care fuseseră înşelate de acesta şi că îl cheamă M.N. şi să caute pe internet şi să afle ce a făcut. I s-au prezentat fotografii cu inculpatul la poliţie, şi l-a recunoscut pe acesta.
M.L. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. O cunoaşte pe A.E., fiind prieten de familie cu aceasta şi soţul ei, iar în cursul anului 2010 a aflat că ar cunoaşte pe cineva şi că l-ar putea ajuta să obţină un apartament ANL, însă trebuia să dea o sumă de 2.500 euro cu titlu de mită, respectiv 1.000 euro în avans, şi 1.500 euro după ce semna actele. A plătit 2.500 euro şi a dat şi diferenţa deoarece E. i-a spus că vor semna contractele. Despre M. a aflat de la A.E., şi l-a văzut pe o cameră de supraveghere de la liceu. A fost la Primărie, i-a dat banii lui E., şi au fost amânaţi pentru ziua de luni. După aceea au tot fost amânaţi, până şi-au dat seama că de fapt sunt înşelaţi.
Ştia că E. trebuie să vorbească cu cineva de la primărie care îi aşteaptă, însă nu le-a precizat cine anume şi în ce context. Nu a discutat cu M. la telefon. Împreună cu martorul la Primărie se mai afla soţul lui E., T., şi încă un băiat pe care îl cunoaşte doar după poreclă, respectiv Z. E. nu i-a povestit despre nicio persoană pe care ar cunoaşte-o, ci doar că ar putea să obţină prin intermediar nişte locuinţe ANL.
În Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2013 au fost audiaţi martorii M.B., M.A., T.D. - M. şi F.A.L.
M.B. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, şi arată că ele corespund întru totul adevărului. A fost consilier local în Mangalia între 2008 şi 2012, fiind membru al Comisiei Economice. Nu avea în atribuţii discutarea chestiunilor ce ţin de repartizarea locuinţelor ANL. În mai 2010 a fost contactat de o anume A.E., şi discutând după aceea personal cu aceasta, i-a solicitat să-i rezolve o problemă privind repartiţia locuinţei ANL, şi aşa i-a povestit că a dat nişte bani, ea şi încă 4 - 5 familii, sume cuprinse între 2.000 şi 2.500 euro din câte a înţeles, pe care i le-a dat numitei C.L.V., şi care urmau să ajungă într-un final la martor. După aceste incidente, a discutat cu numita C.L., căreia îi botezase un copil acum 12 ani de zile, şi care i-a spus că a luat plicuri sigilate de la A.E., pe care i le-a dat lui M.N. Nu l-a cunoscut niciodată pe M.N. Nu a auzit de martorul U.P.F.
M.A. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. Este prieten cu T.D., şi ştie că acesta l-a sunat la un moment dat spunându-i că îl poate ajuta să ajungă pe lista de repartiţie a ANL-urilor pe o poziţie mai sus, deoarece ştia că făcuse o cerere de repartiţie a unui apartament ANL, martorul fiind pe listă la poziţia 84, însă erau numai 80 de apartamente de repartizat. Prin intermediul lui T. a cunoscut-o pe A.E., pe care o cunoştea din vedere fiind vecini, şi de la aceasta a aflat că ştie pe cineva care îi poate ajuta contra unei sume de bani care reprezenta contravaloarea actelor, nu poate da prea multe detalii în acest sens, acea persoană îi poate ajuta să obţină un apartament. I-a plătit lui A.E. suma de 2.500 euro, nu a pus prea multe întrebări acesteia, iar în acea zi a fost împreună cu A.E., cu L. şi cu o altă persoană la Primărie pentru a rezolva problema. A stat până la orele 15:00, după care văzând că nu se rezolvă nimic, a plecat acasă crezând că nu aveau nicio şansă. A.E. a spus că urma să plătească acei bani unei persoane care nu lucra la Primărie, însă nu a spus numele persoanei.
Şi-a recuperat acei bani imediat de la A.E.. Persoanele pe care le cunoaşte şi care ştie că au dat bani acelui intermediar sunt T., M.L. şi A.E.. După ce A.E. a început să se agite datorită faptului că fusese înşelată, i-a precizat numele lui M.N., cel căruia trebuia să-i înainteze banii. La M.B. a ajuns de abia după ce şi-a recuperat banii, întâlnindu-l la un prieten, l-a întrebat dacă aveau vreo şansă, şi atunci acesta le-a spus că sunt proşti.
T.D.M. îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. În 2010 a avut o discuţie cu A.E., care i-a spus că poate să schimbe garsoniera în care stătea într-un apartament cu 2 camere, întrucât are o fată în vârstă de 20 de ani, aceasta spunându-i că îi va da banii unui M.N., care îi va da mai departe, având relaţii în Primărie.
S-a deplasat împreună cu A.E., fiind şi M. şi M.L., şi i-a dat lui A.E. suma de 1.500 euro. Însă a aşteptat degeaba în faţa primăriei, şi a încercat să-l contacteze pe M. la telefon dar nu le mai răspundea. A.E. a început să se agite dându-şi seama că a fost înşelată, spunând că şi ea a dat bani. Martorul şi-a recuperat aceşti bani. De la A.E. a aflat că suma de bani oferită pentru M.N. a fost prin intermediul unei persoane U.F., de profesie zugrav, un fel de rudă cu acesta. A încercat să vorbească o singură dată cu inculpatul, însă nu a reuşit să vorbească. Din câte a înţeles, nu ştie prea bine, aceşti bani trebuia să-i dea cuiva din primărie, ori celui cu care făcea schimb de apartament. O cunoaşte bine pe A.E. deoarece sunt vecini, locuind uşă în uşă.
F.A.L.D. declară că în cursul anului 2010, pe lângă faptul că îşi desfăşura activitatea ca profesor în cadrul Colegiului Economic Mangalia, era şi consilier al primarului de atunci al Mangaliei. Ca profesor o cunoştea pe A.E. deoarece este secretara colegiului, iar în cealaltă calitate îl cunoştea pe M.B., acesta fiind consilier local. La un moment dat a fost abordat de către A.E., care s-a plâns că ar fi dat o anumită sumă de bani, atât în numele ei cât şi în numele unor vecini, printr-un intermediar, şi că acei bani trebuiau să ajungă la M.B. ca să le faciliteze rezolvarea unor probleme locative în raport de locuinţele ANL. A discutat despre această chestiune cu M.B., acesta a început să râdă spunându-i că nu este adevărat, şi atunci l-a întrebat cine este această persoană şi să faciliteze cu ea întâlnirea acestuia. Nu a fost prezent la întâlnirea pe care M.B. a avut-o cu A.E.. Alte probe nu s-au administrat în cauză.
Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească instanţa a reţinut următoarele aspecte:
Declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţă în mod nemijlocit corespund în totalitate cu situaţia reţinută în rechizitoriu, aceste declaraţii se coroborează între ele, toţi martorii audiaţi menţinându-şi în integralitate declaraţiile date în faza de urmărire penală astfel că se poate reţine fără putinţă de tăgadă că inculpatul în perioada lunii mai 2010, a pretins şi primit în tranşe, în maniera arătată în rechizitoriu, suma totală de 10.500 euro, pretinzând şi lăsând în schimb să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL în favoarea persoanelor doritoare.
În drept, fapta inculpatului M.N., comisă în perioada lunii mai 2010, de a pretinde şi primi în tranşe suma totală de 10.500 euro, pretinzând şi lăsând în schimb să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL în favoarea persoanelor doritoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă faptă prev. şi ped. de disp. art. 257 C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza cărora urmează a se pronunţa condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale C. pen., normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv inculpatul a pretins şi primit în tranşe, suma totală de 10.500 euro, pretinzând şi lăsând în schimb să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL dar şi datele ce-l caracterizează pe inculpat.
Astfel în raport de cazierul inculpatului extrem de variat, de situaţia conform căreia în cauză pentru inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012, însă până în prezent a rămas neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012, inculpatul neputând fi adus în faţa instanţei pentru a i se putea lua o declaraţie, acesta sustrăgându-se judecării cauzei, instanţa apreciază în aceste condiţii că nu se pot reţine atenuante în favoarea inculpatului şi că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie, stabilindu-se un cuantum rezonabil, peste minimul prevăzut de lege în condiţiile în care condamnările anterioare aplicate inculpatului nu şi-au atins scopul, acesta continuând să săvârşească infracţiuni grave aşa cum este cea dedusă judecăţii în prezenta cauză.
În raport de toate aceste precizări, instanţa nu a putut reţine incidenţa art. 181 C. pen. aşa cum a solicitat apărarea.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012.
S-a constatat neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012.
Din perspectiva aplicării art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.500 (zece mii cinci sute) de euro de la inculpatul M.N. în condiţiile în care această sumă se probează în concret cu declaraţiile martorilor A.E. şi C.L.V., prima trimiţându-i în tranşe inculpatului M.N. suma de 1.000 euro, apoi 2.500 euro, apoi de două ori câte 1.000 euro pentru ca în final să-i trimită inculpatului suma de 5.000 euro prin U.F., astfel că în total suma pe care se face indubitabil dovada că a primit-o inculpatul de la A.E. şi care nu a fost recuperată este de 10.500 euro.
În ceea ce-i priveşte pe M.L., M.A. şi T.D.M. aceştia au recuperat în total suma de 6.500 de euro separat de cei 10.500 euro ce se vor confisca de la inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul M.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerile orale, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă.
Subsidiarul apelului vizează reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului sub limita specială, prin reţinerea circumstanţelor prev. de disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen. în modalitatea de executare prevăzută de art. 861 C. pen. - suspendarea sub supraveghere.
La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub nr. 9733/118/2012.
Prin Decizia penală nr. 51/P din 9 aprilie 2013 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. (b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 9733/118/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat M.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial avocat oficiu, în sumă de 50 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat C.S.
Examinând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 9733/118/2012, prin prisma criticilor aduse de apelant, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:
Criticile inculpatului nu sunt întemeiate.
Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, curtea a reţinut că atât organul de urmărire penală, cât şi Tribunalul Constanţa au apreciat în mod corect şi complet împrejurările în care s-a săvârşit fapta dedusă judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 815/P/2010 din data de 20 august 2012 şi au realizat o justă interpretare şi evaluare a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă existente la dosar rezultă că, în perioada lunii mai 2010 inculpatul M.N., profitând de o relaţie apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcţionar din cadrul Consiliului Local Mangalia, cel al numitului M.B., fost consilier local şi în prezent viceprimarul municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit pentru obţinerea de venituri ilicite întrucât inculpatul avea cunoştinţă că un număr important de populaţie era interesată de cumpărarea de locuinţe, una dintre opţiuni fiind cea a locuinţelor ANL, a lansat zvonul în comunitate că se pot obţine beneficiile unor astfel de contracte, situaţie în care martora A.E. l-a contactat solicitându-i să o ajute pentru a obţine o astfel de locuinţă.
În urma unor discuţii purtate cu martora, inculpatul i-a prezentat acesteia o situaţie nereală, susţinând că este în relaţii apropiate cu funcţionarul din carul Primăriei Mangalia, M.B., persoană cunoscută în comunitate.
Devenind credibil, martora A.E. i-a remis inculpatului suma de aproximativ 1.000 euro, urmând ca o diferenţă de până la 2.500 euro să i-o dea la semnarea actului pentru apartamentul ANL.
Inculpatul i-a cerut acesteia să caute şi alte persoane doritoare de chilipiruri.
Fiind convinsă că cele prezentate de inculpat sunt reale, martora a povestit şi altor persoane, prieteni cu ea despre modalitatea de a obţine un apartament ANL, respectiv numiţilor M.A., M.L., T.D., care au intrat imediat în circuit, dorind să li se rezolve problema în modalitatea prezentată de martora A.E.
Fiind încunoştinţat despre noii solicitanţi, inculpatul a procedat de aceeaşi manieră, cerând şi acestora acelaşi avans ca şi numitei A.E.
Prin modul de prezentare a situaţiei, inculpatul a creat aparenţa că însuşi numitul M.B. era implicat în această activitate. O persoană neidentificată, cel mai probabil inculpatul, a apelat-o de pe un număr necunoscut pe martora A.E., întreţinându-i astfel speranţa că va putea procura toate cele patru apartamente, acesta recomandându-se ca fiind funcţionarul public M.B.
În scopul de a nu lăsa urme în comiterea infracţiunii, inculpatul a apelat-o pe prietena sa, martora C.L.V. şi a rugat-o pe aceasta să se deplaseze la locul indicat pentru a se întâlni cu numita A.E., în două rânduri şi a lua câte un plic închis în care se aflau bani, ceea ce martora a şi făcut fără însă să cunoască despre acest fapt, plic pe care, de fiecare dată, l-a predat inculpatului, care a motivat că nu se poate prezenta la întâlnirea cu A.E., întrucât se afla la o masă " de afaceri".
Din declaraţiile martorei C.L.V. date atât în faza urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, rezultă că aceasta, la a treia solicitare, a realizat că ceva este în neregulă, moment în care a refuzat să mai facă servicii inculpatului.
În atare situaţie, inculpatul a folosit un alt interpus, pe martorul U.P.F., cel care s-a prezentat la întâlnirea cu numita A.E. şi care a luat plicul cu suma de 7.000 euro pentru a rezolva problema locuinţelor celor patru doritori.
Pentru ca operaţiunea să aibă succesul dorit de inculpat, în sensul de a intra în posesia ultimei rate de bani, acesta l-a instruit pe martorul U., în sensul de a cere victimelor să aştepte în spatele primăriei pentru a fi chemaţi de funcţionarul public M.B. în vederea semnării contractelor pentru locuinţe, instrucţiune respectată întocmai de acesta.
Din probele dosarului reiese că, după o perioadă de aşteptare de aproximativ o oră, persoana care s-a prezentat a fi funcţionarul public M.B. (care nu era altul decât inculpatul), astfel cum rezultă din declaraţie martorei C.L.V., în raport de numărul de telefon folosit de inculpat şi confirmat de martoră), a contactat-o telefonic pe martora A.E., spunându-i că rezolvarea problemei cu cele patru apartamente va suferi o amânare, care s-a repetat în două rânduri, astfel că victimele au realizat ce s-a întâmplat şi s-au prezentat la primărie în faţa adevăratului funcţionar M.B., care a negat orice legătură cu inculpatul M.N., arătând că în realitate are un alt număr de telefon, decât cel folosit de inculpat.
Cu acest prilej victimele au aflat că martora C.L.V. este fina funcţionarului public M.B. şi, luând legătura cu aceasta, li s-a relatat că inculpatul dispăruse din viaţa martorei, precum şi din comunitate.
Din prezentarea făcută de martora C.L.V. reiese că inculpatul este una şi aceeaşi persoană cu cea care înşelase victimele.
Din înregistrările camerelor de supraveghere amplasate în faţa liceului unde lucrează martora A.A., aceasta a extras momentele privind întâlnirea sa cu inculpatul, probă care se coroborează cu prezentarea făcută de martora C.L.V. şi din care rezultă cu certitudine că cel care a săvârşit activitatea infracţională este inculpatul M.N.
Din declaraţia martorei A.A. rezultă că, dându-şi seama de situaţia gravă în care a intrat, aceasta a plătit din resurse proprii o parte din despăgubiri prietenilor săi, respectiv i-a dat lui M.A. 25.000 euro, iar lui M.L. 15.000 euro.
S-a constatat că relevante în stabilirea acestei situaţii de fapt sunt declaraţiile martorilor C.L.V., M.B., A.E., M.A., M.L., T.D.M., F.A.L.D., cu plângerea formulată de M.B., fişele fotografice, certificatul de cazier judiciar, procesul-verbal întocmit de Poliţia Municipiului Mangalia - Biroul de Investigare a Fraudelor la data de 26 mai 2010, procesul-verbal de recunoaştere după fotografii, adresa nr. 69903 din 11 mai 2010 emisă de Primăria Municipiului Mangalia, copia SMS-urilor date de pe telefonul mobil cu nr. 0762492XXX în ziua de 17 mai 2010 puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de martora A.E., procesul-verbal întocmit la 20 august 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Constatând că fapta comisă de inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, întemeiat prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev de disp. art. 257 alin. (1) C. pen.
Cum, probatoriul administrat în cauză dovedeşte mai presus de orice dubiu că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul a pretins şi primit în tranşe, în modalitatea descrisă în rechizitoriu suma totală de 10.5000 euro pretinzând şi lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL în favoarea celor patru victime, Curtea va respinge, ca neîntemeiată critica inculpatului privind achitarea sa.
S-a reţinut că acuzarea a reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, acesta nereuşind să dovedească lipsa de temeinicie a probelor.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatată că instanţa fondului a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen.
La stabilirea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru infracţiunea consumată, gradul de pericol social al faptei - dedus din modalitatea comiterii, respectiv inculpatul a pretins şi primit în tranşe suma totală de 10.5000 euro, pretinzând şi lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL, folosindu-se de persoane interpuse.
De asemenea, s-a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului - cetăţean român, tânăr în vârstă de 30 de ani, fără ocupaţie şi loc de muncă, cu antecedente penale, sustrăgându-se de la urmărire penală şi de la judecată - împrejurări în raport de care nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., astfel cum acesta a solicitat prin apărător.
S-a arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate este - atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare - de natură să îndeplinească cerinţele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.
Ca atare, în cauză, nu există motive de reducere a cuantumului pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, alături de cele avute în vedere de Tribunalul Constanţa, pe care Curtea şi le-a însuşit, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 9733/118/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat M.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial avocat oficiu, în sumă de 50 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat C.S.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul M.N., criticând-o pentru nelegalitate cu privire la vinovăţia sa, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, cu privire la greşita reţinere în sarcina sa a împrejurării că s-a sustras de la urmărire penală şi de la judecată, deşi în acea perioadă s-a aflat în Germania, având interdicţie de a părăsi această ţară şi cu privire la individualizarea pedepsei, atât în cuantum cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea art. 861 C. proc. pen.
Pentru toate motivele de recurs a invocat temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în cursul lunii mai 2010 a pretins şi a primit în tranşe, în modalitatea descrisă în rechizitoriu suma totală de 10.5000 euro pretinzând şi lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Primăriei Mangalia în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziţie a unor apartamente ANL în favoarea celor patru victime.
Din probele existente la dosar rezultă că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul M.N., profitând de o relaţie apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcţionar din cadrul Consiliului Local Mangalia, cel al numitului M.B., fost consilier local şi în prezent viceprimarul municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit pentru obţinerea de venituri ilicite.
Astfel, a lansat zvonul în comunitate că se pot obţine beneficiile unor contracte ANL, situaţie în care martora A.E. l-a contactat solicitându-i să o ajute pentru a obţine o astfel de locuinţă.
În urma discuţiilor purtate cu martora, inculpatul i-a prezentat acesteia o situaţie nereală, susţinând că este în relaţii apropiate cu funcţionarul din carul Primăriei Mangalia, M.B., persoană cunoscută în comunitate.
Devenind credibil, martora A.E. i-a remis inculpatului suma de aproximativ 1.000 euro, urmând ca o diferenţă de până la 2.500 euro să i-o dea la semnarea actului pentru apartamentul ANL şi fiind convinsă că cele prezentate de inculpat sunt reale, martora a povestit şi altor persoane, prieteni cu ea despre modalitatea de a obţine un apartament ANL, respectiv numiţilor M.A., M.L., T.D., care la rândul lor au intrat imediat în circuit, dorind să li se rezolve problema în modalitatea prezentată de martora A.E.
Prin modul de prezentare a situaţiei, inculpatul a creat aparenţa că însuşi numitul M.B. era implicat în această activitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 257 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de trafic de influenţă, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-au săvârşit faptele, rezultă fără dubiu că inculpatul M.N. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Prin modalitatea în care a acţionat, inculpatul a creat convingerea martorei A.E. şi prin aceasta, şi celorlalţi martori că are influenţă asupra numitului M.B., consilier local în cadrul Consiliului local Mangalia şi că acesta ar fi implicat în activitatea de atribuire a locuinţelor ANL.
Având în vedere şi prevederile Legii nr. 215/2001 privind Administraţia publică locală, criticile formulate de inculpat cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în legătură cu atribuţiile numitului M.B., sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
Nici solicitarea inculpatului privind rejudecarea cauzei în baza art. 5221 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Din datele existente la dosar rezultă că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecată, în lipsa acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dos. pen. nr. 994/36/2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 5221 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Rejudecarea în caz de extrădare are drept scop garantarea dreptului persoanei care a fost judecată şi condamnată în lipsă la un proces echitabil, în principal la exercitarea dreptului la apărare.
Pentru a beneficia de rejudecarea cauzei după extrădare, este necesar ca inculpatul să facă dovada că nu a avut cunoştinţă de existenţa procedurilor penale împotriva sa, că a fost împiedicat să participe la judecată şi i-a fost încălcat dreptul la apărare.
În cauza de faţă, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată cu bună ştiinţă, la instanţa de fond fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu iar la instanţa de apel, de apărător ales.
Împrejurarea că apărătorul ales a fost angajat de familia inculpatului, nu dovedeşte că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului penal împotriva sa, ci dimpotrivă.
Nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare sau că a fost împiedicat să ia legătura cu apărătorul său, atâta vreme cât din datele existente la dosar rezultă că inculpatul s-a sustras cu bună ştiinţă de la urmărirea penală şi de la judecată, înţelegând prin aceasta că a renunţat la dreptul de a participa la procesul penal, iar apărările făcute de avocaţi au fost efective.
Cererea de rejudecare formulată de persoana condamnată în lipsă, care a avut cunoştinţă de existenţa procesului penal împotriva sa, a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare şi a fost reprezentat de un apărător în tot cursul procesului penal însă nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu poate fi primită, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Aşa fiind şi acest motiv de recurs urmează a fi respins.
În ce priveşte individualizarea pedepsei inculpatului, având în vedere prevederile Legii nr. 2/2013, nu va mai fi luată în discuţie de instanţa de recurs.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a procedat la limitarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel încât unele cazuri au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.
Astfel, prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, raţiune pentru care, criticile privind individualizarea pedepsei nu se circumscriu nici cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care vizează situaţii în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În cauza de faţă, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de recurs, cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată atât în cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare, însă faţă de modificările aduse de Legea nr. 2/2013 care stabileşte că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, critica privind individualizarea pedepsei nu mai poate fi examinat de instanţa de recurs.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.N. este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 51/P din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 august 2013 la 12 decembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3983/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3998/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
