ICCJ. Decizia nr. 3998/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3998/2013
Dosar nr. 44654/3/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 835 din 29 noiembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic., art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 litera c) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012, la zi.
Conf. art. 350 alin. (3) litera b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. Nr. 257/UP din 31 octombrie 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 41984/3/2012.
În baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012, la zi.
Conf. art. 350 alin. (3) lit. (b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. Nr. 258/UP din 31 octombrie 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 41984/3/2012.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către Stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în baza declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei dată de ambii inculpaţi conform (...) art. 3201 C. proc. pen. că:
În perioada 25 - 30 octombrie 2012, inculpaţii R.N. şi P.D. au pretins suma de 37.000 RON şi au primit suma de 34.000 RON, cu titlul de mită, de la martorul denunţător V.M.A., în schimbul îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu astfel încât, în calitatea lor de comisari ai Gărzii Financiare, Secţia Bucureşti, să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile constatate cu prilejul controlului financiar efectuat la SC A. SRL Bucureşti, să aplice amenzi contravenţionale într-un cuantum cât mai mic şi să îi comunice denunţătorului identitatea persoanei care a sesizat abaterile societăţii comerciale ultim menţionate.
Pe fondul desfăşurării acestei activităţi infracţionale, la data de 24 octombrie 2012, denunţătorul V.M.A. a fost contactat telefonic de către R.N., comisar al Gărzii Financiare, Secţia Bucureşti, solicitându-i adresa personală de mail, în vederea trimiterii unei invitaţii pentru controlul SC A. SRL În scurt timp, pe adresa de mail indicată de denunţător X, a fost primită o invitaţie tip a Gărzii Financiare, seria B, nr. 0037169, aceasta fiind neştampilată. Invitaţia a fost trimisă de pe o adresă de mail privată X1, cu semnătura unui trust de companii private "E.C.E., E.A., E.S., ".
În urma conversaţiei telefonice dintre denunţător şi comisarul R.N. s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc în ziua de 25 octombrie 2012, ora 12:00.
Cu prilejul primei întâlniri pe care au avut-o la 25 octombrie 2012 cu denunţătorul V.M.A., numiţii R.N. şi P.D. au procedat la verificarea documentelor contabile, concluzia comisarilor anterior menţionaţi fiind că neregulile constatate reprezintă temei pentru un "dosar penal" şi că ar trebui sesizat parchetul competent.
Comisarii Gărzii Financiare au afirmat că este tardiv să se mai achite impozitul pentru sumele aflate în casierie, subliniind totodată că ei nu sunt "popi" şi că ar mai exista o posibilitate de rezolvare a problemei. În continuare, P.D. şi R.N. i-au sugerat denunţătorului că rezolvarea problemei descoperite la SC A. SRL ar putea fi făcută cu sumele de 7.000 RON şi 10.000 RON, disponibile în două conturi bancare, dar şi cu suma de 20.000 RON existentă în casieria firmei, suma totală pretinsă fiind în cuantum de 37.000 RON.
Potrivit celor convenite cu ocazia întâlnirii din data anterior menţionată, P.D. şi R.N. s-au prezentat la data de 30 octombrie 2012 (marţi) pentru "rezolvarea" problemelor constatate cu prilejul controlului SC A. SRL Bucureşti, primind suma de 34.000 RON, cu titlu de mită, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.
În drept, fapta inculpaţilor P.D. şi R.N., constând în aceea că: în perioada 25 - 30 octombrie 2012, au pretins suma de 37.000 RON şi au primit suma de 34.000 RON, cu titlul de mită, de la martorul denunţător V.M.A., în schimbul îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu astfel încât, în calitatea lor de comisari ai Gărzii Financiare, Secţia Bucureşti, să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile constatate cu prilejul controlului financiar efectuat la SC A. SRL Bucureşti, să aplice amenzi contravenţionale într-un cuantum cât mai mic şi să îi comunice denunţătorului identitatea persoanei care a sesizat abaterile societăţii comerciale ultim menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.A., M.A.R., S.D.C., M.F.C. şi G.E.M., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale pre.v de art. 72 C. pen., precum şi disp. art. 3201 C. proc. pen.
"Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei art. 3201 din Legea nr. 202/2010 - până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi art. 340 - art. 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
În caz de respingere a cererii, instanţa continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate în raport de criteriile art. 72 C. pen.
În motivarea apelului, Parchetul a criticat cuantumul pedepsei închisorii stabilit de către instanţa de judecată pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, arătând că este vădit disproporţionat în raport cu activitatea infracţională desfăşurată de aceştia.
S-a arătat că, în mod nejustificat, au fost reţinute dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. fără a motiva în vreun fel aspecte ce ar putea constitui circumstanţe atenuante.
În argumentare, s-a susţinut că:
Este constantă practica instanţelor de judecată cu privire la faptul că lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate şi nu trebuie să primeze în cadrul procesului de individualizare a pedepsei cu închisoare, în speţe privind corupţia. Lipsa antecedentelor penale, precum şi celelalte circumstanţe personale învederate de către inculpaţi, prin apărători, nu contrabalansează interesul public. Sub acest aspect, instanţa a ignorat total gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite, acesta conturându-se din următoarele:
- modul de operare reflectă perseverenţă în determinarea denunţătorului/martor în crescendo de a accepta "soluţia salvatoare", prin remiterea sumei de 34.000 RON;
- activitatea infracţională s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile;
- infracţiunea a fost săvârşită de către cei doi inculpaţi având calitatea de comisari ai Gărzii Financiare;
- inculpaţii au primit suma de 34.000 de RON, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, prin trei acte diferite.
Faţă de cele menţionate, s-a apreciat că instanţa, cu superficialitate, a ignorat importanţa relaţiilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii, care a adus o atingere probităţii activităţii desfăşurate de către autorităţile publice. Este necesară o atitudine fermă a autorităţilor judiciare în faţa unei astfel de conduite, ilegale şi imorale în acelaşi timp, aceasta pe fondul amplificării fenomenului de corupţie în societatea românească, în scopul recâştigării încrederii comunităţii în instituţiile statului.
Prin urmare, ţinând cont de elementele de ordin subiectiv şi obiectiv prezentate mai sus, instanţa de judecată era obligată să nu coboare sub minimul special prevăzut de legea penală pentru infracţiunea respectivă; să orienteze cuantumul pedepsei închisorii către 6 ani, cu executare în regim de detenţie.
Din perspectiva modului de executare a pedepsei cu închisoarea stabilit de către instanţa de judecată, se constată că aceasta nu a motivat absolut deloc condiţia prevăzută de art. 81 alin. (1) litera c) C. pen., respectiv nu a prezentat acele elemente care au determinat-o să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare. Or, ţinând cont de poziţia procesuală pe parcursul urmăririi penale (nerecunoaşterea săvârşirii faptei depistate în flagrant), de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, aşa cum a fost mai sus prezentat, s-a apreciat că scopul coercitiv, educativ, preventiv al pedepsei cu închisoarea nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.
Prin Decizia penală nr. 137 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 835 din data de 29 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 44654/3/2012.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:
1. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.N. - fiul lui S. şi M., necunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului R.N. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.N. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul R.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului R.N. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012, la 29 noiembrie 2012.
2. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.D., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului P.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.D. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului P.D. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012 la 29 noiembrie 2012.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de 75 RON pentru fiecare intimat inculpat se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că inculpaţii P.D. şi R.N. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 337/P/2012 din data de 19 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., ambii inculpaţi, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, au declarat că recunosc în totalitate starea de fapt reţinută prin actul de sesizare şi că îşi însuşesc probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată.
Curtea a constatat că inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia cu privire la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în perioada 25 - 30 octombrie 2012, au pretins suma de 37.000 RON şi au primit suma de 34.000 RON, cu titlul de mită, de la martorul denunţător V.M.A., în schimbul îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu astfel încât, în calitatea lor de comisari ai Gărzii Financiare, Secţia Bucureşti, să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile constatate cu prilejul controlului financiar efectuat la SC A. SRL Bucureşti, să aplice amenzi contravenţionale într-un cuantum cât mai redus şi să îi comunice denunţătorului identitatea persoanei care a sesizat abaterile societăţii.
În acord cu critica adusă de către parchet, Curtea a constatat că sentinţa este nemotivată sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Astfel, practica judiciară a devenit constantă în a recunoaşte că, în cazul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului penal, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prev. în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a constatat că ambii inculpaţi au negat, în faza de urmărire penală, săvârşirea infracţiunii de luare de mită oferind explicaţii neplauzibile şi în contradicţie cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante astfel că în favoarea lor nu poate opera circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nefiind identificate alte aspecte care să o justifice.
Totodată, lipsa antecedentelor penale, ca şi conduita anterioară bună, ţinând seama de calitatea pe care ambii inculpaţi o aveau, de comisari ai Gărzii Financiare, nu poate fi calificată drept circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât este o condiţie a accesului în funcţia publică care solicită o probitate deosebită.
În cauză nu poate opera sic et simpliciter, recunoaşterea acestor împrejurări ca circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special până la cuantumul derizoriu, de 3 luni închisoare, stabilit de instanţa de fond, întrucât s-ar aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepsei în raport cu exigenţele impuse de art. 52 C. pen., privind prevenţia generală şi specială în cazul infracţiunilor de corupţie.
Fapta inculpaţilor de a pretinde şi a primi o sumă însemnată de bani pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, săvârşită în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, exprimă un grad de pericol social ridicat care se impune a fi evaluat în mod just şi mai ales, reflectat în pedeapsa aplicată prin luarea în considerare în mod efectiv şi complet a tuturor criteriilor impuse de art. 72 C. pen. la individualizarea judiciară a pedepsei.
Reevaluând aceste criterii Curtea, ţinând seama şi de atitudinea de recunoaştere a vinovăţiei exprimată de ambii inculpaţi conform art. 3201 C. proc. pen., a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestora şi a stabilit câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă apreciată ca fiind aptă să corespundă - aşa cum s-a subliniat - exigenţelor impuse de art. 52 C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat, contrar susţinerilor parchetului, că suspendarea sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., oferă un sistem de garanţii sub aspectul eficienţei şi poartă în sine o severitate accentuată de natură să exprime un tratament adecvat persoanei inculpaţilor şi să garanteze resocializarea viitoare, pozitivă, a acestora.
Drept pentru care, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de PICCJ - DNA împotriva Sentinţei penale nr. 835 din data de 29 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 44654/3/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:
1. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului R.N. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.N. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
S-a dispus ca în baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul R.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului R.N. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012, la 29 noiembrie 2012.
2. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului P.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.D. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
S-a dispus ca în baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul P.D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului P.D. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. a dispus deducerea prevenţiei de la 30 octombrie 2012 la 29 noiembrie 2012.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în cuantum de 75 RON pentru fiecare intimat inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii R.N. şi P.D., motivele de recurs fiind depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Astăzi, în şedinţă publică recurenţii inculpaţi, atât prin intermediul apărătorilor desemnaţi din oficiu, cât şi personal având cuvântul au declarat că îşi retrag recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel.
În baza art. 3854 C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin mandatar special.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi, personal şi prin apărătorii desemnaţi din oficiu au declarat că îşi retrag recursurile formulate împotriva deciziei instanţei de apel.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3854 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a recurenţilor inculpaţi R.N. şi P.D. şi va lua act de retragerea recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 137 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii R.N. şi P.D. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat R.N. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.D. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4000/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
