ICCJ. Decizia nr. 451/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 451/2013

Dosar nr. 4809/89/2010

Şedinţa publică din 7 februarie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Vaslui, secţia penală prin sentinţa penală nr. 140 din 6 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4809/89/2010 a condamnat pe inculpaţii:

- P.C.M., născut în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- D.D., născut în municipiul Huşi, judeţul Vaslui, cetăţean român, studii medii, administrator la SC R. SRL Huşi, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- Ţ.N., născut în municipiul Huşi, judeţul Vaslui, cetăţean român, studii gimnaziale, fără ocupaţie, căsătorit, un copil minor, cu domiciliul în satul Gura Văii, comuna Stănileşti, judeţul Vaslui, recidivist, la pedeapsa de 3(trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a şi b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen..

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 368 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.N. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3(trei) ani şi 6(şase) luni închisoare şi 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.;

- F.N.A., născut în municipiul Huşi, judeţul Vaslui, fără forme legale în Huşi, judeţul Vaslui, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen..

Pe durata executării pedepselor s-au interzis inculpaţilor P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen..

În baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin Ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurator, bunul aflându-se în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanţa o menţine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A luat act că părţile vătămate constituite părţi civile M.C., M.A. şi B.P.C. au renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţi.

A admis acţiunile civile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile şi obligă inculpaţii P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. să achite, în solidar, părţilor civile, următoarele sume:

- O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale;

- F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale şi 1.500 euro daune morale;

- Ţ.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale;

- F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale;

- T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale şi 1.000 euro despăgubiri civile;

- S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgubiri civile şi 1.000 euro daune morale;

- C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale;

- M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale;

- P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.G., suma de 2.000 euro reprezentând daune morale;

- S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale;

- H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- Ţ.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile şi daune morale;

- M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii Ţ.N. şi F.N.A. la câte 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi inculpaţii P.C.M. şi D.D. la câte 1.500 RON cu acelaşi titlu. Suma de 400 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu asiguraţi inculpaţilor Ţ.N. şi F.N.A. şi 4.350 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu asiguraţi persoanelor vătămate s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.”

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul din 25 aprilie 2008 - Biroul Teritorial Vaslui, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă calificată şi continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului Ţ.N. reţinându-se şi starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen..

Prin sentinţa penală nr. 392 din 10 septembrie 2008 Tribunalul Vaslui, în temeiul dispoziţiilor art. 332 alin. (2) rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei privind pe inculpaţii Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M. la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui pentru refacerea urmăririi penale.

A fost respinsă cererea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui privind arestarea preventivă a inculpaţilor Ţ.N. şi P.C.M..

A fost menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008 asupra autoturismului marca O., deţinător D.D..

Sentinţa penală nr. 392 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 556 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului formulat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui.

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, întocmit la data de 16 noiembrie 2010 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 4809/89/2010, la data de 30 noiembrie 2011, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii Ţ.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., F.N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi P.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Actul de inculpare a reţinut, în esenţă că inculpaţii au recrutat şi transportat în perioada octombrie-noiembrie 2007 victimele, grupuri de peste 60 persoane(identificaţi şi audiaţi un nr. de 31 persoane) în Italia, care au fost exploatate prin muncă de cetăţeni italieni, victimele având situaţii financiare precare, locuind în mediul rural şi fără locuri de muncă, ori pregătire şcolară.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare, în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 288-art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi în apărare - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţiei penale a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:

În perioada octombrie-noiembrie 2007 inculpaţii P.C.M., Ţ.N., D.D., F.N.A. au recrutat personal sau prin intermediul altor persoane victime de pe raza judeţului Vaslui şi, respectiv Iaşi şi prin promisiuni de găsirea unui loc de muncă în Italia bine plătit şi condiţii de muncă şi salarizare corespunzătoare, le-au transportat în Italia, unde le-au exploatat prin muncă.

Inculpatul P.C.M., care a locuit în mun.Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, le-a propus inculpaţilor Ţ.N., F.N.A. şi D.D., care au domiciliile în mun. Huşi, jud. Vaslui, să caute persoane care doreau să muncească în Italia. Aceştia din urmă, au cunoscut condiţiile reale în care au urmat să presteze munci părţile vătămate, precum şi salarizarea necorespunzătoare şi cu toate acestea, au acceptat să facă promisiuni mincinoase pentru a determina victimele să plece în Italia.

Părţile vătămate recrutate, transportate şi exploatate prin muncă de cetăţenii italieni la care erau duşi de către inculpaţi, au avut situaţii financiare precare, au locuit în mediul rural, nu au avut locuri de muncă şi nici pregătire şcolară.

Inculpaţii P.C.M., Ţ.N., F.N.A. şi D.D. au recrutat şi transportat în Italia, 2 grupuri de peste 60 de persoane, din care au fost identificaţi şi audiaţi un număr de 31 persoane.

La data de 16 noiembrie 2007, au fost transportaţi în Italia părţile vătămate: F.M.V., A.A., B.C., B.P.C., I.C., C.T. şi F.A.I..

La data de 23 noiembrie 2007, au fost transportate în Italia părţile vătămate: M.A., M.C., Ţ.A.C., M.I., Ţ.G.A., G.C., A.M., O.M.D., T.P., S.I., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., H.C., D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. şi T.C..

Martorul-victima F.M.V., a locuit în mun. Huşi împreună cu părinţii, nu are loc de muncă, a absolvit 6 clase şi avea o situaţie materială destul de precară. La momentul recrutării s-a aflat într-o relaţie de concubinaj cu numita A.A.. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat la domiciliu de inculpatul Ţ.N., pe care l-a cunoscut, care i-a relatat ca inculpaţii D.D. şi F.N.A. caută persoane dornice să muncească în Italia, pe plantaţii de mandarine, cu un salariu de 800 euro lunar, masă gratuită atât în Italia, cât şi pe timpul transportului, cazare gratuită, în condiţii foarte bune, beneficiind de băi şi bucătării, camere încălzite, iar pentru familişti li s-au asigurat camere separate, transportul urmând să fie efectuat prin intermediul inculpatului P.C.M.. De asemenea, Ţ.N. i-a spus că plecarea ar fi fost în aceeaşi zi, în jurul orelor 16.00, din faţa Banca C. - Agenţia Huşi şi că el a mai găsit şi alte persoane care vor pleca în Italia. Pe fondul situaţiei materiale precare, martorul-victima împreună cu concubina sa, A.A. s-a hotărât să accepte propunerea făcută de Ţ.N. şi s-au deplasat la locul de întâlnire şi anume în fata Banca C. - agenţia Huşi, unde a discutat personal atât cu inculpatul Ţ.N., cât şi cu inculpaţii D.D. şi F.N.A., acesta din urmă l-a asigurat de veridicitatea locului de muncă, motivând că odată cu ei ar fi plecat şi soacra sa.

În ziua de 16 noiembrie 2007 inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. au transportat un număr de 11 persoane recrutate, în mun. Piatra Neamţ, unde au fost preluate de inculpatul P.C.M., care i-a transportat în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria şi unde au fost repartizaţi la mai mulţi cetăţeni italieni, martorul-victimă F.M.V. fiind repartizat împreună cu concubina sa la numiţii G. şi A.. Aici, au fost cazaţi în camere prevăzute doar cu paturi şi saltele, fără lenjerii şi fără încălzire. La destinaţie, nu au fost respectate condiţiile de salarizare, cazare şi masă promise din ţară, care, în fapt, au constituit şi motivul acceptării locului de muncă, ci au urmat să fie plătiţi cu 1 euro pentru o lădiţă de 20 kg. de mandarine culeasă, iar în privinţa mesei, martorii-victime au fost înfometaţi şi nevoiţi să se hrănească cu mandarine din plantaţii.

A 5-a zi de la sosirea în Italia, cetăţenii italieni la care martorul-victimă F.M.V. a fost repartizat, i-au spus că vor ieşi la muncă doar 5 bărbaţi, iar concubina lui, A.A., a fost mutată în altă cameră. Această hotărâre a cetăţenilor italieni nu a fost acceptată de martorul-victimă F.M.V., situaţie în care, cetăţenii italieni G. şi A. i-au cerut să se întoarcă în ţară, iar în ziua când inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N. au ajuns cu un al doilea transport în Italia la cei doi cetăţeni italieni, martorul-victimă F.M.V. a fost ameninţat de G. şi A., înconjurat de mai mulţi cetăţeni de naţionalitate marocană, angajaţi ai celor doi italieni, înarmaţi cu răngi şi cuţite şi silit de aceştia să se întoarcă în ţară fără concubina sa, fiind transportat cu microbuzul de către inculpatul P.C.M.. Pentru munca prestată pe plantaţiile de mandarine, aproximativ 4 zile, martorul-victima nu a fost plătit.

Martorul-victima B.P.C., a locuit în mun. Husi, nu a avut loc de muncă, a absolvit 7 clase şi a avut o situaţie materială precară. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat de inculpatul Ţ.N., care i-a expus, în mod mincinos, o ofertă de muncă avantajoasă în Italia şi anume, la cules mandarine cu un salariu lunar de 700-800 euro, masa gratuită, atât pe timpul transportului, cât şi în Italia, precum şi cazare gratuită. Martorul-victimă a acceptat propunerea, însă pentru a fi sigur că acesta ar fi plecat în Italia, inculpatul Ţ.N. i-a achitat contravaloarea unei curse cu taxi-ul până în comuna Stănilesti, unde s-a aflat soţia martorului-victimă, pentru a o anunţa cu privire la plecarea sa la muncă în Italia. În continuare, martorul-victima B.P.C. s-a reîntors în mun. Huşi, unde în faţa Banca C. - agenţia Huşi, locul stabilit pentru plecare, martorul-victima l-a întâlnit pe inculpatul Ţ.N. care era însoţit şi de inculpaţii D.D. şi F.N.A. şi care, cu toţii, au însoţit grupul de persoane format pentru muncă în Italia până la Piatra Neamţ, unde au fost predaţi inculpatului P.C.M. şi transportaţi în Italia. La destinaţie, martorul-victima a lucrat aproximativ o lună de zile pe plantaţiile de mandarine, cu un program de lucru de la orele 06.00 până seara, fără zile libere, nici măcar în condiţii meteorologice nefavorabile, cazat în camere fără căldură şi fără a fi plătit.

De asemenea, martorul-victima a arătat că a fost ameninţat cu pistolul de către A. întrucât la suspectat că ar fi avut o relaţie cu A.A., concubina lui A., după alungarea martorului-victima F.M.V.. După aproximativ două săptămâni, martorul-victimă B.P.C. a fost informat din ţară că tatăl său a decedat şi, la insistenţele sale de a veni la înmormântare, cetăţenii italieni G. şi A. i-au permis să revină în ţară, însă i-au cerut să recruteze români pe care să-i încânte, în mod mincinos, cu condiţiile de lucru din Italia care i-au fost spuse şi lui, precum şi tinere pe care să le oblige să se prostitueze, şi că pentru fiecare persoană recrutată şi ajunsă în Italia va primi câte 50 euro.

Martorul-victimă F.A.I., a locuit în satul Z., comuna O., în casa părinţilor, a absolvit 8 clase şi şi-a câştigat existenta din munci agricole. La începutul lunii noiembrie 2007 s-a întâlnit cu numitul I.C., consătean, care l-a încunoştinţat că numitul Ţ.M., din O., caută persoane dornice să muncească în Italia în condiţii avantajoase, beneficiind de contracte de muncă şi că i-a cerut lui, respectiv lui I.C., să caute persoane dornice să muncească în Italia. Martorul-victimă F.A.I. a fost interesat de această ofertă de loc de muncă, iar a doua zi s-a deplasat împreună cu I.C. în localitatea O..

În continuare, martorul-victima F.A.I. a fost preluat de inculpatul P.C.M. în mun. Piatra Neamţ şi transportat în regiunea Calabria din Italia şi exploatat de către cetăţenii italieni G. şi A.. Martorul-victimă a menţionat că, odată ajunşi la destinaţie, li s-au luat şi actele de identitate pentru a nu putea fugi, iar pentru munca zilnică prestată, de peste 2 luni, au primit doar câte 50 euro.

Totodată, martorul-victima F.A.I. a declarat că inculpatul P.C.M., datorită unor neînţelegeri cu cetăţenii italieni, G. şi A., l-a ameninţat pe el şi pe celelalte persoane venite din România că „va pune 7 ruşi să îi omoare dacă nu îi vor da restul de bani pe care trebuia să îi încaseze de la G. şi A., motivând că nu şi-a primit suma de bani convenită de la aceştia.

În luna ianuarie 2008, cetăţenii italieni la care martorul-victimă F.A.I. a muncit, i-a adus la cunoştinţă că nu mai au de muncă şi că a putut să plece de la ei, dându-i totodată, suma de 50 euro. Martorul-victimă a reuşit să ajungă în ţară împreună cu martorul-victimă O.M.D., ambii fiind ajutaţi cu suma de bani necesară de verişoara acestuia din urmă şi care s-a aflat de mai mulţi ani în Italia.

Martorul-victima C.T., a locuit fără forme legale în satul O., comuna O., jud. Vaslui, a absolvit 11 clase şi nu a avut loc de muncă stabil. La începutul lunii noiembrie 2007, în timp ce s-au aflat în mun. Bucureşti, a fost sunat de concubina sa, S.I., care i-a solicitat să vină acasă, întrucât numitul Ţ.M. i-a oferit un loc de muncă avantajos în Italia la cules mandarine. Fiind interesat de un loc de muncă, martorul-victima C.T. a revenit de îndată în satul O., unde a luat legătura cu numitul Ţ.M..

Martorul-victimă a fost de acord cu propunerea făcută de numitul Ţ.M. şi în aceeaşi seară a fost transportat cu un taxi împreună cu martorul F.A.I. şi numitul I.C., din localitatea O. până în mun. Huşi şi în continuare până în mun. Piatra Neamţ, unde a fost preluat de inculpatul P.C.M..

Totodată, martorul a arătat că, la destinaţie, a văzut când cei doi cetăţeni italieni, G. şi A., i-au înmânat inculpatului P.C.M. suma de 2000 euro, bani ce i-au reprezentat transportul persoanelor recrutate şi comisioanele aferente. De asemenea, martorul-victimă a declarat că li s-au luat actele de identitate, au fost înfometaţi şi cazaţi în camere fără încălzire şi fără condiţii decente, intimidaţi fiind şi de cetăţeanul italian G., care a purtat ostentativ un pistol, pentru a nu le permite persoanelor să îşi manifeste nemulţumirile avute. După o perioadă, martorul-victimă a fost transferat la un alt cetăţean italian, pe nume G.A., unde s-a aflat şi concubina sa, S.I., însă a avut parte de aceleaşi condiţii de muncă. Pentru munca prestată în Italia, până în data de 05 ianuarie 2008, când li s-a permis să revină în ţară, martorul-victimă a primit de la cetăţeanul italian G.A. doar suma de 140 euro pentru a putea ajunge în România, contrar salariului promis din tara de 800 euro lunar.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpaţii P.C.M., Ţ.N., D.D., F.N.A., au organizat un alt transport de persoane, recrutate din judeţele Vaslui şi Iaşi, cărora le-au promis în mod mincinos, oferte de muncă avantajoase la cules mandarine în Italia, salariu de 700-800 lunar, contracte de muncă, masă, cazare şi transport gratuit. În acest scop, inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. s-au deplasat personal în localităţile B. din jud. Vaslui, cât şi în satul P., comuna D., jud. Iaşi, pentru a recruta persoane în scopul traficării în Italia.

Locul de întâlnire stabilit pentru plecare a fost din nou în faţa Banca C. - Agenţia Huşi, unde, inculpatul P.C.M. a trimis un autocar, contractat personal, şofer fiind martorul T.D., administrator al SC E.T. SRL Zalău. Acesta din urma a declarat că a fost contactat telefonic de inculpatul P.C.M. care i-a solicitat să efectueze un transport de persoane din mun. Husi, jud. Vaslui în Italia, regiunea Calabria, fiind însoţit până la destinaţia din Italia de inculpatul Ţ.N..

Conform tabelului nominal al SC E.T. SRL Zalău, privind transportul din data de 23 noiembrie 2007, efectuat la cererea inculpatului P.C.M., au fost transportate în Italia un număr de 52 persoane.

De această dată, martorii-victime au fost predaţi atât celor doi cetăţeni italieni, G. şi A., cât şi numitului G.A., care, la rândul lor, plasau forţa de muncă pe diferite plantaţii de mandarine din zonă, fără a-i plăti conform înţelegerii din ţară, fără a li se asigura hrana zilnică şi cazându-i în condiţii improprii, reţinându-le actele de identitate, mereu imputându-le că sunt datori, invocând plata transportului, a cazării, contravaloarea alimentelor, contravaloarea uneltelor pentru muncă, precum şi faptul că romanii i-au vândut.

Martorul-victima O.M.D., avea 18 ani, a absolvit 8 clase, a locuit în satul Z., comuna O., jud. Vaslui şi nu avea loc de muncă. Acesta a aflat despre existenţa unor locuri de muncă bine plătite în Italia de la numitul Ţ.M. care la rândul său a fost rugat de către inculpatul D.D. să caute persoane care ar dori să plece în Italia pentru un salariu de 800 euro/lună la cules de mandarine.

Martorul-victimă s-a reîntors a doua zi în satul O., unde a fost preluat de inculpatul D.D. şi transportat până în mun. Huşi cu autoturismul condus de inculpat, împreună cu numiţii F.F., T.P., S.I. şi S.I.. Din mun. Huşi, martorul-victimă cât şi celelalte persoane, s-au deplasat cu autocarul condus de martorul T.D. până în mun. Piatra Neamţ, fiind însoţiţi şi de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A.. Din mun. Piatra Neamţ, martorul-victima şi celelalte persoane au fost preluaţi de inculpatul P.C.M. şi transportaţi în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria şi plasaţi cetăţenilor italieni G. şi A..

În ziua de 06 ianuarie 2008, martorul-victimă a reuşit să îşi recupereze actele de identitate şi să plece împreună cu martorul F.A.I. de la cei doi cetăţeni italieni, ajungând în ţară cu ajutorul financiar al verişoarei acestuia, numita B.I., care era stabilită de mai mult timp în Italia.

Martorul-victimă M.A., a absolvit 6 clase, a locuit fără forme legale în satul T., comuna Tarani, jud. Vaslui şi nu a avut loc de muncă.

La sfârşitul lunii noiembrie 2007, martorul-victimă M.A. a fost sunat de fratele lui, M.C., care i-a comunicat faptul că, la rândul său, fusese contactat telefonic de o cunoştinţa de-a lor, respectiv inculpatul D.D., care le-a propus să meargă în Italia la muncă şi, de asemenea, să găsească şi alte persoane dornice să muncească în Italia. Ulterior, martorul-victimă M.A. a fost contactat personal de inculpatul D.D. şi care l-a întrebat dacă s-a hotărât să meargă în Italia, unde ar fi avut contract de muncă şi un salariu de 800 euro pe lună, condiţii de cazare foarte bune, cu camere încălzite, 3 mese pe zi gratuite şi, de asemenea, transportul până în Italia gratuit. Totodată, inculpatul D.D. i-a cerut martorului să caute şi alte persoane dornice de a munci în Italia, spunându-i că plecarea în Italia ar fi avut loc pe data de 23 noiembrie 2007, cu un autocar din mun. Huşi. Martorul-victimă M.A. a fost încântat de propunerea făcută de inculpatul D.D. şi, la rândul lui, a transmis această propunere şi rudelor sale, M.C., unchi, şi Ţ.A.C. şi Ţ.G.A., verişori, precum şi martorului M.I., consătean şi aceste persoane au fost încântat de propunerea de a lucra în Italia în condiţiile susmenţionate şi ca să fie siguri de respectivele condiţii promise de inculpatul D.D., martorul-victimă M.A. i-a cerut inculpatului susmenţionat să se întâlnească cu cele 4 persoane, la domiciliul său. Inculpatul D.D. a fost de acord şi în ziua de 23 noiembrie 2007, în jurul orelor 16.00, acesta s-a deplasat la domiciliul martorului M.A., unde s-au aflat şi martorii M.C., Ţ.A.C., Ţ.G.A. şi M.I. şi cărora le-a promis, din nou, că în Italia vor lucra pe o plantaţie de mandarine, vor primi 800 euro pe lună, vor avea cazare în condiţii bune şi mese gratuite, precum şi transportul până în Italia, gratuit. Cei cinci martori au fost încântaţi de aceste propuneri şi, în aceeaşi seară, au plecat cu autocarul trimis la Huşi de inculpatul P.C.M. şi condus de martorul T.D., iniţial până în mun. Piatra Neamţ, fiind însoţiţi şi de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A., iar din Piatra Neamţ pană în Italia doar de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N..

În continuare, martorul-victimă M.A. împreună cu celelalte aproximativ 50 persoane au fost transportate în Italia, fiind repartizaţi parte din ei, printre care şi martorul-victimă, M.A., de inculpatul P.C.M. şi inculpatul Ţ.N. la cetăţenii italieni G. şi A., care, le-au adus la cunoştinţă condiţiile reale de muncă şi anume că au urmat să plătească cazarea, în suma de 100 euro lunar pentru fiecare, cheltuielile ocazionate de întreţinere, precum şi hrana. De asemenea, li s-a comunicat că trebuie să plătească şi transportul până în Italia, în suma de 200 euro, contrar faptului că inculpatul D.D. l-a asigurat că nu se plăteşte nimic. Referitor la plata muncii, li s-a comunicat că vor fi plătiţi cu 1 euro pentru fiecare lădiţa de 20 kg. culeasă şi nu cu un salariu de 700-800 euro aşa cum li s-a spus în ţară.

În aceeaşi seară în care a ajuns în Italia, martorul-victimă M.A. a luat legătura cu martorul-victima F.M.V., care a muncit la cei doi cetăţeni italieni de aproximativ o săptămâna, care 1-a anunţat că oferta de muncă relatată în România nu a fost adevărată. În aceste condiţii, martorul-victimă M.A. a încercat să fugă din vila unde a fost cazat chiar în aceeaşi seară, însă a constatat că uşa de la intrare, precum şi poarta de acces sunt încuiate, motiv pentru care a reuşit să fugă a doua zi, împreună cu martorul-victimă Ţ.A.C., revenind în ţară cu ajutorul financiar al surorii sale, stabilită în Italia.

La revenirea în ţară, martorul-victimă s-a prezentat sediul I.P.J. Vaslui, unde a depus plângere cu privire la traficarea sa în Italia, precum şi la postul de televiziune naţională O., unde a expus public cele întâmplate în Italia.

Martorul-victimă Ţ.A.C., a absolvit 10 clase şi a muncit ocazional pentru a se întreţine. A fost recrutat de inculpatul D.D., aflând despre oferta de muncă prin intermediul verişorului său, martorul-victima M.A., transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizat la cetăţenii italieni G. şi A.. Aflând despre condiţiile reale de muncă, a luat hotărârea ca, a doua zi de la ajungerea în Italia, să fugă împreună cu martorul-victima M.A., reuşind să revină în România.

Martorul-victimă M.C., a absolvit 10 clase şi a locuit fără forme legale în satul T., comuna T., jud. Vaslui. A lucrat ca muncitor la SC H. SRL Huşi, însă a renunţat la locul de muncă aflând condiţiile avantajoase prezentate de inculpatul D.D. cu privire la locurile de muncă din Italia şi care l-a asigurat că totul este gratuit şi nu a avut nevoie de bani la el. Martorul-victimă M.C. a fost transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizat la patronii italieni G. şi A., de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., unde a fost obligat să muncească aproximativ o lună, în condiţii inumane, privat de actele de identitate şi fără a fi plătit pentru munca depusă. Martorul-victima a arătat că la aproximativ 3 săptămâni de la ajungerea sa în Italia, inculpatul P.C.M. a venit cu un alt transport de persoane şi a afirmat că este nemulţumit datorită faptului că italienii G. şi A. nu i-au achitat banii pentru transport, în timp ce inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. îşi încasaseră comisioanele pentru plasarea forţei de munca.

Martorul-victima T.P., a absolvit 8 clase, a locuit în satul T.Â., comuna O., judeţul Vaslui şi s-a ocupat cu agricultura, având o situaţie materială destul de precară. Cel care i-a propus să plece în Italia, a fost martorul Ţ.M., care ulterior l-a pus în legătură cu inculpatul D.D.. Acesta din urmă, l-a transportat pe martorul victimă din localitatea O. în mun. Huşi cu autoturismul proprietate personală, iar de aici, a fost preluat de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., transportat în Italia şi predat cetăţenilor italieni cunoscuţi sub numele de G. şi A.. Martorul victimă T.P., a fost obligat să lucreze în favoarea cetăţenilor italieni G. şi A., aproximativ 2 luni, timp în care nu a primit sumele de bani promise în ţară şi a fost nevoit să înfrunte condiţii de muncă şi hrană mizere.

Inculpatul P.C.M., când s-a reîntors în Italia cu un alt transport de persoane, aduse tot pentru a fi predaţi cetăţenilor italieni în folosul cărora au urmat să presteze munci, a aflat despre condiţiile în care au fost obligaţi să muncească martorii victimă şi a refuzat să îi transporte în România.

Martorul victimă a arătat faptul că inculpatul P.C.M., le-a solicitat suma de 200 euro pentru transportul din România în Italia, deşi din spusele celor doi cetăţeni italieni, inculpatul primise în total pentru recrutarea forţei de muncă suma de 250 de euro de persoană.

Pentru perioada lucrată în Italia, adică aproximativ 2 luni, martorul-victimă a fost plătit doar cu 60 euro, italienii reproşându-le că încă mai au datorii la ei, ocazionate de transport şi comisioane plătite inculpaţilor.

Martorii-victime S.I., care a locuit fără forme legale în satul O., comuna O., jud. Vaslui şi S.I., care a avut domiciliul şi a locuit în satul Sârbi, comuna Banca, jud. Vaslui, sunt fraţi şi au fost recrutaţi de martorul Ţ.M.. Martora-victima S.I. este concubina martorului-victima C.T., transportat în Italia în data de 16 noiembrie 2007 şi a acceptat propunerea făcută de Ţ.M. pentru a munci alături de concubinul sau. Au fost transportaţi în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizaţi să muncească în folosul cetăţeanului italian G.A., care le-a dus la cunoştinţă condiţiile reale de muncă, fiind cazaţi în camerele unei vile unde era foarte frig.

Martorii-victime S.I. şi S.I. au declarat că nu au avut contracte legale de muncă, însă patronul le-a înmânat câte o foaie tip A4 şi o legitimaţie, în limba italiană, spunându-le că acestea au reprezentat contractele de muncă. Pentru munca prestată timp de peste o lună de zile, martorii-victime au primit câte 140 euro, la plecare fiind ameninţaţi de G.A..

Martorul-victimă R.G., a absolvit 8 clase şi a locuit în satul B., comuna B., jud. Vaslui, nu a avut loc de muncă, în luna noiembrie 2007, s-a întâlnit în comună cu martorul R.M., zis „S.U.", care era însoţit de inculpatul Ţ.N., acesta din urma aducându-i la cunoştinţă că poate să-i ofere lui şi altor persoane interesate, locuri de muncă la cules mandarine în Italia, cu un salariu de 800 lunar, masă, cazare şi transport gratuit. Inculpatul Ţ.N. i-a dat numărul său de telefon, urmând să îl contacteze atunci când ar fi găsit mai multe persoane interesate şi relatându-i că plecarea ar fi avut loc în data de 23 noiembrie 2007, din faţa Banca C. - Agenţia Huşi.

Declaraţia martorului-victimă R.G. s-a coroborat cu declaraţia martorului R.M., care a declarat că în data de 20 noiembrie 2007, în timp ce s-a aflat în mun. Husi, a fost abordat de inculpatul Ţ.N., care 1-a întrebat dacă cunoaşte persoane interesate să muncească în Italia, în condiţiile arătate mai sus şi s-a oferit să-l însoţească pe martor în satul B. pentru a caută astfel de persoane, relatându-i martorului R.M. că îi va da 200 euro „daca va merge treaba". La ieşirea din satul B., martorul R.M. s-a întâlnit cu martorul-victima R.G. pe care l-a salutat, iar inculpatul Ţ.N. l-a abordat, cerându-i să găsească persoane care să fie de acord cu condiţiile de muncă şi a afirmat faţă de acesta că „nu este degeaba".

Martorul-victimă R.G. i-a contactat pe martorii-victime C.C., M.V., P.C., V.V., C.D., H.C., din satul B., comuna B. şi D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V., din satul P., comuna D., jud. Iaşi, toţi fără locuri de muncă, studii medii, situaţii materiale precare, care au fost încântaţi de condiţiile avantajoase de salarizare şi muncă în Italia.

În aceste împrejurări, martorul-victimă R.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ţ.N., relatându-i că a găsit mai multe persoane interesate de a munci în Italia şi i-a cerut să se deplaseze personal pentru a le explica condiţiile de muncă. Inculpatul Ţ.N. s-a deplasat în satul B. împreună cu inculpaţii F.N.A. şi D.D., cu autoturismul acestuia din urmă, unde le-a adus la cunoştinţă martorilor-victime condiţiile de muncă din Italia.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpatul Ţ.N. l-a contactat telefonic pe martorul R.M., zis „S.U.", pe care l-a solicitat pentru a efectua două curse din mun. Huşi în satul P., comuna D., judeţul Iaşi şi satul B., comuna B., judeţul Vaslui, pentru a transporta martorii-victime, aceştia plătindu-i martorului R.M. transportul aferent, adică 7 RON de fiecare.

Martorii-victime au fost transportaţi din mun. Huşi până în mun. Piatra Neamţ cu autocarul condus de martorul T.D., fiind însoţiţi şi de către cei trei inculpaţi: Ţ.N., F.N.A. şi D.D.. Din mun. Piatra Neamţ, martorii-victime au fost preluaţi de inculpatul P.C.M. şi transportaţi în Italia, fiind însoţiţi şi de inculpatul Ţ.N. şi unde au fost repartizaţi, o parte, la cetăţenii italieni G. şi A., iar o altă parte la cetăţeanul italian G.A.. Martorii-victime au arătat că Ţ.N. i-a asigurat că îi va însoţi în Italia, unde ar fi stat aproximativ 3 zile şi s-ar fi convins că sunt mulţumiţi de locurile de muncă. Contrar promisiunilor primite în ţară, atunci când le-au fost aduse la cunoştinţa condiţiile reale de muncă în Italia de către cetăţenii italieni G., A. şi G.A., martorii-victime au cerut celor doi inculpaţi să-i readucă în ţară, refuzând să rămână în Italia în acele condiţii, însă atât inculpatul Ţ.N., cât şi inculpatul P.C.M. au afirmat degajat că s-au schimbat condiţiile de muncă şi că pe ei nu i-a interesat şi au refuzat să îi transporte înapoi în ţară.

Martorii-victime au fost nevoiţi să accepte să muncească în condiţiile arătate mai sus, fără a avea zile libere, nici măcar în condiţii meteo nefavorabile şi au fost puşi în imposibilitate de a putea pleca, deoarece nu au avut bani asupra lor dar nici acte de identitate, acestea fiind luate la sosire de către cetăţenii italieni. Pentru munca prestată pe plantaţiile de mandarine, până în luna ianuarie 2008, martorii-victime au fost plătiţi cu sume cuprinse între 45-190 euro, contrar celor spuse din ţară, patronii italieni imputându-le mereu că au fost datori, atât pentru plata transportului, cât şi pentru cazare, masa, pelerine, cizme, paturi sau alte unelte pentru lucru.

Martorul-victima G.C., avea 27 ani. a avut 4 clase, a locuit în mun. Huşi şi şi-a câştigat existenţa muncind ocazional. În luna noiembrie 2007 s-a întâlnit cu martorul-victima M.A., care i-a adus la cunoştinţă de locurile de muncă din Italia descrise de inculpatul D.D., fiind, la rândul lui, interesat de un astfel de loc de muncă. În ceea ce a privit condiţiile de cazare şi masă, martorul-victimă a arătat că inculpaţii D.D., Ţ.N. şi F.N.A. i-a garantat că vor avea condiţii foarte bune.

Martorul-victimă G.C. a fost repartizat în Italia de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., la numiţii G. şi A., fiind exploatat de aceştia din urmă. Totodată, martorul-victimă a arătat că, înainte de sărbătorile de iarnă, inculpatul P.C.M. a venit din nou în Italia cu un alt transport de persoane, iar cetăţenii italieni i-a ameninţat că îi omoară dacă le vor relata nou-veniţilor condiţiile reale de muncă. De asemenea, le-au fost confiscate telefoanele mobile pentru a nu lua legătura cu organele de politie.

Martorul-victimă M.I., avea 30 ani, a absolvit 7 clase şi şi-a câştigat existenţa muncind ocazional. în data de 22 noiembrie 2007, a fost contactat de martorul-victimă M.A. care i-a relatat despre posibilitatea obţinerii unui loc de muncă bine plătit, în Italia, prin intermediul inculpatului D.D.. În data de 23 noiembrie 2007, martorul-victimă a fost transportat alături de celelalte persoane recrutate în Italia. Martorul-victimă a precizat ca, în timp ce a aşteptat în mun. Cluj, inculpatul Ţ.N. s-a enervat, afirmând ca inculpatul D.D. a primit de la inculpatul P.C.M. suma de 1.500 euro, bani ce au reprezentat comisionul pentru recrutarea forţei de muncă.

În continuare, martorul-victimă a fost repartizat de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., la patronii italieni G. şi A. şi exploatat în condiţiile menţionate anterior.

Martorul-victimă Ţ.G.A., a absolvit 12 clase şi nu a avut loc de muncă, având o situaţie financiară grea. Auzind despre oportunitatea obţinerii unui loc de muncă în Italia, prin intermediul inculpatului D.D., loc de muncă plătit cu 800 euro lunar, cazare, masă şi transport gratuit, a fost de acord cu propunerea inculpatului. A fost convins de inculpatul D.D. de seriozitatea locului de muncă şi în data de 23 noiembrie 2007 a fost transportat în Italia de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N..

Atât martorul-victimă M.I., cât şi martorul-victimă Ţ.G.A., a declarat că li s-a adus la cunoştinţă de către patronii G. şi A. că aceştia din urmă i-au plătit inculpatului P.C.M. cate 150 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate, reprezentând transportul în Italia şi cate 100 euro pentru fiecare persoană racolata, iar inculpatului Ţ.N. câte 30 euro pentru fiecare persoană racolată.

Aceste aspecte s-au coroborat cu cele declarate de martorul-victimă M.I., în sensul că inculpatul Ţ.N. s-a deplasat în Italia pentru a încasa încă 1.500 euro direct de la patronii italieni, bani încasaţi pentru racolarea martori lor-victima.

Martorul-victimă T.C., a locuit fără forme legale în satul D., comuna E., jud. Vaslui şi a absolvit 8 clase. În luna noiembrie 2007 a aflat de la numiţii P.F. şi M.T. despre oferirea unor locuri de muncă avantajoase în Italia de către inculpatul Ţ.N..

A fost repartizat la patronii italieni G. şi A., iar după aproximativ o lună de muncă, martorul-victimă le-a solicitat celor doi italieni să îl plătească pentru munca prestată, moment în care a fost ameninţat cu un cuţit şi focuri de arma.

Martorul-victima A.M., a locuit în mun. Huşi, era pensionar, avea în întreţinere un copil bolnav, iar în luna noiembrie 2007, aflând de la o persoană din comuna Padureni, jud. Vaslui, faptul că F.N.A., poreclit „G.I.” a plasat persoane la locuri de muncă în Italia, la cules mandarine, s-a hotărât să plece şi el în Italia, pentru a obţine venituri suplimentare. În acest scop l-a contactat pe inculpatul F.N.A., pe care l-a cunoscut de mai mult timp, oferindu-se să plece şi el în Italia.

În continuare, martorul-victimă A.M. a fost transportat împreună cu celelalte 50 persoane de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., în Italia, localitatea Schiavonea. Aici, inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N. l-au repartizat pe martorul-victima A.M., împreuna cu alţi 6 bărbaţi, cetăţeanului italian pe nume C. şi care ar fost patron, conform declaraţiei martorului-victima, al societăţii Cooperativa A.A.G. din localitatea Corigliano.

Martorul-victima a fost cazat în această localitate de cetăţeanul italian C. într-o cameră a unui imobil împreună cu alţi 6 bărbaţi, camera nefiind prevăzută cu calorifer sau alt sistem de încălzire, iar paturile fără lenjerii. A doua zi de la sosirea în aceasta localitatea, C. a anunţat persoanele venite din România că nu vor fi plătiţi cu 800 euro pe luna, aşa cum li s-a spus din România, ci doar cu 1 euro pentru o lădiţă de 20 kg mandarine culese, ca li se vor opri cate 200 euro pentru transportul în Italia şi 80 euro cazarea, fără a li se asigura masa.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au dat în faţa instanţei de judecată declaraţii care nu s-a coroborat fiecare cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, însă nici cu declaraţiile date de martorii sau victimele traficului de persoane. Nu s-a putut stabili care a fost în concret înţelegerea dintre inculpaţi şi care a fost folosul pentru fiecare, în urma activităţii de recrutare a persoanelor ce au urmat să fie exploatate prin muncă în Italia. Fiecare dintre inculpaţi a prezentat celor care au dorit să meargă în Italia, presupusele condiţii de muncă, bune, respectiv un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă şi transport gratuit. Au insistat şi au garantat că în aceste condiţii victimele vor pleca şi vor lucra în Italia. Inculpaţii D.D., Ţ.N. şi F.N.A. au mers la B. unde au lansat zvonul cu privire la posibilitatea de a pleca la muncă în Italia, au discutat cu persoanele care s-au arătat interesate şi le-au prezentat condiţiile bune în care urmau să lucreze în Italia. Toţi trei l-au prezentat pe inculpatul P.C.M. ca fiind cel care a asigurat acele locuri de muncă în Italia, a asigurat transportul care a fost gratuit şi a garantat pentru respectarea condiţiilor de muncă arătate. Cei trei inculpaţi au însoţit până la Piatra Neamţ pe cei care au urmat să plece în Italia, i-au predat inculpatului P.C.M. care s-a ocupat de transportul victimelor în Italia. Acesta i-a împărţit în grupuri pe cei transportaţi şi i-a predat la destinaţie, la diferiţi „patroni”, care s-au ocupat de exploatarea muncii victimelor.

Inculpatul Ţ.N., el însuşi, a însoţit un astfel de transport în Italia. Susţinerile lui şi ale lui D.D., precum că ar fi făcut acea deplasare pentru a-i aduce lui D.D. un scuter au fost neverosimile şi nedovedite. A fost evident că numai costul transportului până în Italia şi retur a depăşit valoarea scuterului, iar pentru aducerea acestuia în ţară nu a fost nevoie să se deplaseze Ţ.N. în Italia, în condiţiile în care inculpatul P.C.M. avusese o astfel de discuţie cu D.D. şi putea el, dacă ar fi dorit, să rezolve această problemă. De altfel, acel scuter nici nu a fost adus, cu motivarea că inculpatul P.C.M. ar fi trebuit să facă un ocol prea mare pentru a ajunge la cel care avea motoscuterul. Acest aspect ar fi trebuit să fie cunoscut de P.C.M. care a cunoscut traseul, a cunoscut unde s-a aflat deţinătorul scuterului şi că pentru a ajunge la acesta a trebuit să parcurgă o distanţă mare faţă de locul unde a urmat să lase pe cei care au urmat să lucreze în Italia.

A fost evident că inculpaţii au desfăşurat o activitate conjugată de recrutare a victimelor cărora li s-a prezentat în mod insistent şi mincinos o altă situaţie privind condiţiile de transport, muncă, remuneraţie şi cazare decât cea pe care au urmat să o găsească în Italia. Modul în care victimele au fost forţate să muncească în Italia a constituit o formă de exploatare a muncii lor. S-a avut în vedere atunci când se face această apreciere faptul că toţi cei care au fost duşi la muncă în Italia nu au cunoscut ţara, limba, nu s-a putut descurca singuri în Italia, nu au avut bani sau alte mijloace care să le asigure independenţa faţă de cei care i-au preluat şi i-au folosit la muncă. Împotriva lor s-a folosit violenţa fizică şi ameninţarea. Cei care i-au folosit la muncă au fost înarmaţi şi au folosit adesea forţa pentru a-i determina să meargă la muncă. Condiţiile de cazare au fost subumane, victimele fiind obligate să locuiască în camere neîncălzite şi dotate doar cu paturi care au avut numai saltele, fără lenjerie. Pentru hrană li s-au asigurat sume minime, care le-au permis doar să îşi cumpere, la câteva zile, numai pâine, fiind astfel obligate să se hrănească cu mandarine de pe terenurile de pe care recoltau. Nu li s-au încheiat contracte de muncă, fiind nevoite deseori să se ascundă atunci când autorităţile italiene făceau controale în zonele respective. Programul de lucru a depăşit cu mult orice program normal, victimele fiind nevoite să lucreze zilnic, cel puţin 10 ore şi au lucrat inclusiv sâmbăta şi duminica. Pentru munca prestată nu au fost plătite, iar multe dintre ele au fost nevoite să fugă de pe terenurile cultivate cu mandarini, să facă apel la rude pentru a face rost de bani ca să vină în ţară.

În acest context, tribunalul a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral cât şi material şi pretenţiile acestora sunt justificate.

Faptele inculpaţilor Ţ.N., D.D., F.N.A. şi P.C.M. de a recruta şi transporta victimele arătate mai sus în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, comisă în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen..

Pentru infracţiunile săvârşite inculpaţilor li s-au stabilit câte o pedeapsă la care au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la derularea activităţii infracţionale, datele privind persoana inculpaţilor şi atitudinea acestora în timpul procesului penal.

Li s-au aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.. A fost evident că natura şi gravitatea faptelor comise i-au făcut pe inculpaţi nedemni de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a de ocupa o funcţie ce a implicat exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce l-a privit pe inculpatul Ţ.N., întrucât acesta a comis fapta ce a făcut obiectul prezentei cauze înainte de expirarea celor 368 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huşi, în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru acest rest, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Dată fiind modalitatea de săvârşire a faptelor, rezultatul produs şi atitudinea inculpaţilor în timpul procesului penal, tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate, care a putut asigura realizarea scopului acestora a fost executarea în regim de detenţie.

Pe durata executării pedepselor li s-a interzis inculpaţilor P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen..

În baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin Ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurator, bun aflat în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanţa a menţinut-o până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că părţile vătămate constituite părţi civile M.C., M.A. şi B.P.C. au renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţi.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile şi au fost obligaţi inculpaţii P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. să achite, în solidar, părţilor civile, următoarele sume:

- O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale;

- F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale şi 1.500 euro daune morale;

- Ţ.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale;

- F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale;

- T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale şi 1.000 euro despăgubiri civile;

- S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgubiri civile şi 1.000 euro daune morale;

- C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale;

- M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale;

- P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- S.G., suma de 2.000 euro reprezentând daune morale;

- S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale;

- H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile;

- Ţ.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile şi daune morale;

- M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;

- G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale.

2.În termen legal, împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpaţii Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M., criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Inculpaţii D.D. şi F.N.A. au fost asistaţi de avocaţi aleşi, solicitând achitarea, întrucât fapta imputată nu a existat, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acesteia; schimbarea încadrării juridice, întrucât actele materiale săvârşire s-au regăsit în conţinutul faptei de „mediere” şi nu în sfera infracţionalităţii.

Inculpatul P.C.M. a fost asistat de avocat ales, solicitând achitarea, întrucât nu au fost îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpatul Ţ.N. şi-a retras apelul formulat, la termenul de judecată din data de 17 mai 2012.

Curtea a verificat legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate în conformitate cu disp. art. 379 alin. (12) C. proc. pen. şi din oficiu sub toate celelalte aspecte în fapt şi drept, constatând următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului au fost trimişi în judecată inculpaţii Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M., fiecare din ei pentru săvârşirea a câte o infracţiune de trafic de persoane în formă calificată şi continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în forma prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., ambele infracţiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen..

Inculpaţii Ţ.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., F.N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi P.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Instanţa de fond a administrat un amplu probatoriu reţinând fără dubiu vinovăţia acestora şi a dispus condamnarea, respectiv faptele inculpaţilor Ţ.N., D.D., F.N.A. şi P.C.M. de a recruta şi transporta victimele în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, comisă în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Instanţa de recurs a reevaluat întreg materialul probator prin prisma tuturor criticilor formulate reţinând că acestea nu au fost probator întemeiate, faţă de următoarele considerente:

Inculpaţii au prezentat fiecare în parte persoanelor interesate de muncă în Italia (parte dintre acestea - victime), presupusele condiţii de muncă, bune, respectiv un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă şi transport gratuit, şi au garantat că în aceste condiţii victimele vor pleca şi vor lucra în Italia. Astfel, inculpaţii D.D., Ţ.N. şi F.N.A. au lansat vestea în satul B. cu privire la posibilitatea de a pleca la muncă în Italia, au discutat cu persoanele care s-au arătat interesate şi le-au prezentat condiţiile bune în care urmau să lucreze în Italia. Toţi trei l-au prezentat pe inculpatul P.C.M. ca fiind cel care a asigurat acele locuri de muncă în Italia, a asigurat transportul care era gratuit şi a garantat pentru respectarea condiţiilor de muncă arătate, i-au însoţit până la Piatra Neamţ pe cei care au urmat să plece în Italia, i-au predat inculpatului P.C.M. care s-a ocupat de transportul victimelor în Italia, care i-a împărţit în grupuri pe cei transportaţi şi i-a predat la destinaţie, la diferiţi „patroni”, care s-au ocupat de exploatarea muncii victimelor.

Inculpatul Ţ.N., el însuşi, a însoţit un astfel de transport în Italia.

Fiecare inculpat a desfăşurat acte materiale în scopul realizării aceleiaşi rezoluţii infracţionale - acte materiale caracterizate de probele administrate; victimele fiind astfel recrutate prezentându-le o altă situaţie decât cea reală, condiţiile de transport, muncă, remuneraţie şi cazare.

Aspectele prezentate de inculpaţi în apărare nu au fost probator confirmate, fiind simple susţineri ale acestora - ce nu au putut înlătura sfera penalului, întrucât s-au concretizat clar elementele infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Dispoziţiile art. 13 şi 16 din Legea medierii nr. 156 din 26 iunie 2000 prevăd:

Art. 13 - Cetăţenii romani care lucrează în străinătate pe baza contractelor prevăzute la art. 10, neangajati cu contract individual de munca la agenţi de ocupare a forţei de munca în România, vor beneficia de prestaţiile acordate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, asigurărilor de şomaj sau de sistemul asigurărilor sociale de stat dacă, pe baza unei declaraţii privind veniturile lunare realizate în străinătate, plătesc organelor competente din România contribuţiile corespunzătoare.

Art. 16 -(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 10 milioane RON la 15 milioane RON următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiuni:

a) efectuarea de către persoanele juridice sau persoanele fizice a activităţilor de mediere a angajării cetăţenilor romani în străinătate cu încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 8;

b) efectuarea de către agenţii de ocupare a forţei de munca a activităţilor de mediere a angajării cetăţenilor romani în străinătate cu încălcarea prevederilor art. 10.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în acest sens.

Aceste elemente însă nu s-au regăsit între acţiunile conjugate şi clare de recrutare a victimelor desfăşurate de fiecare inculpat în parte.

În perioada octombrie-noiembrie 2007 inculpaţii P.C.M., Ţ.N., D.D., F.N.A. au recrutat personal sau prin intermediul altor persoane victime de pe raza judeţului Vaslui şi, respectiv Iaşi şi prin promisiuni de găsirea unui loc de muncă în Italia bine plătit şi condiţii de muncă şi salarizare corespunzătoare, le-au transportat în Italia, unde le-au exploatat prin muncă.

Modalitatea juridică în care instanţa a analizat probele şi le-a apreciat a fost conformă dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corectă, faptele au existat, iar vinovăţia penală a fiecărui inculpat în parte a fost cert demonstrată - criticile recurenţilor inculpaţi fiind neîntemeiate probator.

Prin prisma tuturor argumentelor expuse în fapt şi drept, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate recursurile inculpaţilor.

În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 110 din 14 iunie 2012, în baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de declaraţia de retragere a apelului formulat de inculpatul Ţ.N., împotriva sentinţei penale nr. 140 din 06 iulie 2011, a Tribunalului Vaslui.

A admis apelurile formulate de inculpaţii: P.C.M., D.D. şi F.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 06 iulie 2011, a Tribunalului Vaslui, pe care a casat-o, în parte, în latură penală şi, rejudecând cauza:

A reţinut în favoarea inculpaţilor: P.C.M., D.D. şi F.N.A. dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen..

A redus cuantumul pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor-apelanţi astfel:

- de la 6 (şase) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C.M.;

- de la 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.D.;

- de la 3 (trei) închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a şi b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 (doi) ani închisoare şi 2(doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.N.A..

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte: 4 (patru), 3 (trei) şi 2 (doi) ani închisoare, pentru inculpaţii: P.C.M., D.D. şi respectiv F.N.A., stabilind termene de încercare, conform disp. art. 86² C. pen., de câte: 8 (opt) ani pentru P.C.M., 7 (sapte) ani pentru D.D. şi 6 (şase) ani pentru F.N.A..

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, executarea pedepsei accesorii pentru inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A..

În temeiul disp. art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A., s-au supus următoarelor măsuri de supraveghere:

- Inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- Inculpaţii D.D. şi F.N.A., să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpaţilor), la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

A atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen..

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost obligat inculpatul Ţ.N., să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care 400 RON onorariu de avocat oficiu, care a fost avansat din fondurile statului

Cheltuielile judiciare în apelurile inculpaţilor: P.C.M., D.D. şi F.N.A. au rămas în sarcina statului.

3. În termen legal împotriva deciziei penale evocate au declarat recursuri recurenţii inculpaţi F.N.A., D.D. şi P.C.M., invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul inculpat P.C.M., prin apărător a solicitat, în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, dar şi în cadrul dezbaterilor în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, casarea deciziei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Într-o primă critică avansată se susţine incidenţa cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 9 teza I C. proc. pen., în împrejurarea în care, în opinia apărării decizia instanţei de prim control judiciar nu cuprinde în concret motivele de condamnare. În acest sens, se arată că atât hotărârea primei instanţe, cât şi a celei de apel, dincolo de cantitatea semnificativă (dar pur descriptivă) de pagini, cuprinde o motivare neconvingătoare, nediferenţiată raportat la fiecare dintre cei patru inculpaţi şi care nu analizează în concret şi în particular, totodată, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate, aspect care echivalează cu o nemotivare.

În alt plan, se critică soluţiile pronunţate, din perspectiva neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2000, atât în latura sa obiectivă cât şi în cea subiectivă - circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar şi prin prisma unei greşite aplicării a legii - art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen..

Se învederează că în ceea ce priveşte acţiunea de recrutare, incriminată în cazul infracţiunii deduse judecăţii, nu se poate reţine în sarcina inculpatului P.C.M. comiterea unor acţiuni de convingere a victimelor, dar nici de transport prin ameninţare, violenţă, fraudă, răpire, înşelăciune, abuz, materialul probator al cauzei (declaraţiile coinculpaţilor, martori) evidenţiind, dimpotrivă lipsa unor contacte directe între P.C.M. şi victime înainte de plecarea în Italia.

În legătură cu activitatea infracţională constatată în sarcina inculpatului P.C.M., apărarea susţine că nu inculpatul este cel care a căutat persoane pe care să le transporte în Italia, ci aceştia aflând prin cunoştinţe, de ruta sa spre Calabria, rută neacoperită de autocare de linie, au fost cei care l-au contactat pe inculpat, ceea ce exclude orice activitate specifică de recrutare.

În raport cu latura subiectivă, se pretinde de către apărare că simpla activitate de transport nu înseamnă nimic din punct de vedere penal dacă nu s-a făcut în scopul exploatării acestor persoane, în împrejurarea în care aşa zisele victime au mers la muncă la fel ca alte aproape 2 milioane de români plecaţi în Spania şi Italia prioritar pentru munci necalificate.

Apărarea mai invocă aspectul că instanţele nu au ţinut cont că recurentul inculpat făcea activitatea de transport de ani de zile, iar noţiunea de exploatare înseamnă prin ea însăşi un tratament inuman, înjositor, supunerea la muncă forţată, ceea ce nu s-a probat în cauză.

Recurentul inculpat D.D. a criticat hotărârile pronunţate ca fiind netemeinice, nelegale şi profund nedrepte, reprezentând în fapt aplicarea incorectă a unor dispoziţii legale incidente referitoare la traficul ilicit de persoane.

Se invocă faptul că urmărirea penală a fost una incompletă, neprofesionistă, unidirecţională şi discreţionară, urmând cu orice preţ tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, fără însă a stabili o situaţie de fapt concretă şi justă în baza unui probatoriu complet şi corect administrat.

În viziunea apărării, nici urmărirea penală şi nici instanţele de judecată nu au avut în vedere împrejurările şi condiţiile concrete în care s-au petrecut faptele deduse judecăţii, împrejurări ce privesc fiecare persoană a inculpatului în parte şi mai ales părţile vătămate care au plecat la muncă în sudul Italiei în perioada octombrie-noiembrie 2007.

Astfel, se apreciază că situaţia de fapt concret evaluată impunea constatarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, că inculpatul nu a racolat, înşelat, transportat şi supus la muncă forţată, dar nici nu a solicitat ori nu a primit vreun folos material de la vreuna din părţile vătămate constituite părţi civile, activitatea sa fiind una informală, normală, omenească şi fără a urmări vreun interes material.

S-au invocat drept cazuri de casare disp. art. 385⁹ pct. 12, 13, 17, 17¹ şi 18 C. proc. pen. şi s-a mai subliniat că cele săvârşite de inculpat ar putea constitui contravenţia prevăzută de art. 16 din Legea nr. 156/2000.

Critici au fost aduse şi modului în care instanţele au soluţionat latura civilă a cauzei, invocându-se maniera bizară, neprofesionistă şi nelegală în care instanţa, fără a administra probe în legătură cu daunele materiale şi cele morale, au dispus obligarea inculpaţilor la plata acestora.

Apărarea arată că, deşi toate aceste aspecte au fost criticate în faţa instanţei de prim control judiciar au fost ignorate în totalitate, în cuprinsul deciziei penale atacate neexistând referiri în acest sens.

Cu privire la măsura confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001 se arată că aceasta este nelegală, nefiind îndeplinite cerinţele şi condiţiile impuse de lege, întrucât nicio probă nu relevă că inculpatul D.D., ar fi folosit autoturismul proprietate personală în scopuri infracţionale care să impună măsura confiscării speciale.

Recurentul inculpat F.N.A., a formulat critici comune cu ale celorlalţi doi recurenţi inculpaţi, solicitând în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane în condiţiile neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în cauză, în raport cu cazurile de casare invocate, prin prisma criticilor aduse, în baza materialului probator existent la dosarul cauzei, dar şi în conformitate cu disp. art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Din analiza coroborată a ansamblului material probator administrat, prima instanţă a constatat vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor - infracţiune prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), procedând la tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, printre alţii F.N.A., D.D. şi P.C.M..

Instanţa fondului a apreciat că acuzaţia adusă inculpaţilor este fondată, probele cauzei relevând fără vreun dubiu că inculpaţii au desfăşurat acţiuni specifice de recrutare, transportare a victimelor arătate în cuprinsul hotărârii, în vederea exploatării în Italia, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate.

Inculpaţii au înţeles să formuleze apel împotriva sentinţei instanţei fondului, invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, în concret aducând ample critici, astfel cum se constată din încheierea de amânare a pronunţării din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel, în faţa instanţei de prim control judiciar apelanţii inculpaţi, prin apărătorii lor, dar şi prin motivele scrise depuse la dosarul cauzei, au invocat nemotivarea de către judecătorul fondului a hotărârii şi simpla redare a cuprinsului actului de inculpare, dar şi nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii din perspectiva greşitei condamnări în situaţia neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

În acest sens s-au adus ample argumente de fapt şi s-a solicitat a se constata că deşi s-ar fi impus ca judecătorul fondului să procedeze la o evaluare a materialului probator administrat în cauză, instanţa a soluţionat „bizar”, superficial atât latura penală a cauzei, cât şi pe cea civilă.

De fapt, criticile au fost reiterate în faţa Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, în dezbaterea recursurilor.

Observând decizia atacată din perspectiva motivării şi în raport cu criticile aduse şi circumscrise cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 9, dar şi 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta are un caracter lapidar, lipsit de substanţă, cuprinzând referiri trunchiate şi cu caracter general asupra faptelor, vinovăţiei inculpaţilor şi trimiteri la aspecte stabilite de judecătorul fondului.

Astfel, instanţa de prim control judiciar, chemată să judece şi să soluţioneze calea de atac într-un efect devolutiv, în cadrul unei judecăţi noi, cu caracter autonom ce ar fi trebuit să aibă ca obiect reexaminarea acelor dispoziţii din hotărâre care au fost greşit ori nelegal soluţionate, s-a limitat la a aprecia că „instanţa de fond a administrat un amplu probatoriu reţinând fără dubiu vinovăţia inculpaţilor(...)”, ori că „aspectele prezentate de inculpaţi în apărare nu au fost probator confirmate(...)”, redând apoi disp. art. 13 şi 16 din Legea medierii nr. 156 din 26 iunie 2000.

În cazul apelului, legiuitorul a reglementat un efect devolutiv integral, atât în fapt cât şi în drept, ceea ce înseamnă că apelul promovează o reexaminare a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, nu numai cu privire la temeiurile şi cererile formulate de procuror şi de părţi.

În cauza de faţă, instanţa de apel nu a procedat la analizarea cauzei sub toate aspectele, însă nu a evaluat nici cererile, susţinerile apelanţilor inculpaţi în contextul motivelor de apel, sens în care se impune precizarea că aspectele criticate în soluţionarea laturii civile a cauzei nu au fost nici măcar evocate în cuprinsul deciziei atacate.

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

În prezenta cauză, examinând decizia recurată prin prisma unor asemenea exigenţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se află în faţa unei hotărâri ce cuprinde simple afirmaţii, concluzii fără însă a indica date concrete folosite ca premise, precum şi referiri la caracter general, la datele cauzei ceea ce nu poate echivala cu o motivare corespunzătoare.

Astfel, fără a face referiri la starea de fapt a cauzei şi fără a se aplica aprofundat asupra criticilor avansate de către apelanţii inculpaţi, instanţa de control nu a motivat corespunzător soluţia pronunţată, neoferind astfel instanţei de recurs posibilitatea efectivă a efectuării controlului judiciar.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, observă că în cauză îşi află incidenţa şi cazul de casare reglementat în acelaşi articol 385⁹ pct. 9, însă teza a II-a C. proc. pen., în împrejurarea în care motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, deşi în considerentele deciziei, instanţa de prim control judiciar, după o sumară expunere, cu caracter general, concluzionează cu privire la caracterul nefondat al recursurilor inculpaţilor (de fapt apeluri), dispozitivul deciziei statuează în sensul admiterii apelurilor cu consecinţa creării unui regim sancţionator mai blând, în sensul reducerii cuantumului pedepselor aplicate de instanţa fondului şi a dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate, potrivit art. 86¹ C. pen..

O asemenea dispoziţie nu se reflectă însă în niciunul din considerentele deciziei, nu este motivată în vreun mod, ceea ce este de natură a crea o reală confuzie în legătură cu ceea ce a avut în vedere instanţa de apel în materia tratamentului sancţionator al celor trei inculpaţi.

Prin urmare, motivarea sumară, superficială soluţiei instanţei de prim control judiciar contrazice dispozitivul hotărârii ceea ce determină în mod prioritar constatarea incidenţei cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, necesitatea, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterii recursurilor formulate de recurenţii inculpaţi F.N.A., D.D. şi P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 110 din data de 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.N.A., în cuantum de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D.D. şi P.C.M., în cuantum de câte 75 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate M.A., B.P.C. şi M.C., în cuantum de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile O.M.D., F.M.V., Ţ.A.C., F.A.I., T.P., C.T., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., D.E., P.G., D.V., S.I., S.C., S.D., H.V., S.G., S.I., H.C., Ţ.G.A., M.I. şi G.C., în cuantum de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 110 din data de 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.N.A., în cuantum de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D.D. şi P.C.M., în cuantum de câte 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate M.A., B.P.C. şi M.C., în cuantum de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile O.M.D., F.M.V., Ţ.A.C., F.A.I., T.P., C.T., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., D.E., P.G., D.V., S.I., S.C., S.D., H.V., S.G., S.I., H.C., Ţ.G.A., M.I. şi G.C., în cuantum de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 385/2013. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 49/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 427/2013. Penal. Reconstituire dosar judiciar/ Înscris judiciar dispărut (art.508 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 49/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs