ICCJ. Decizia nr. 681/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 681/2013
Dosar nr. 4491/91/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă; în baza actelor de la dosar constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 209 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul V.G. la o pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei principale aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 24 iunie 2012 lăzi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu o lungime totala de 19,5 cm, cu mâner din plastic transparent, prins în 3 nituri, ridicat de la faţa locului, conform procesului verbal întocmit la data de 24 iunie 2012 (fila 30 dosar u.p.) şi care se află în custodia Poliţiei Adjud.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilefor genetice în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Vrancea suma de 153 lei, cheltuieli de transport pe ruta Costişa-Adjud, plus dobânda legală până la achitarea integrală a sumei.
În motivarea hotărârii s-a arătat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1025/P din 06 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.G., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Inculpatul a fost reţinut pentru o perioada de 24 ore, prin Ordonanţa nr. 11 din 24,06.2012 ş! apoi arestat preventiv pentru 29 zile, începând cu data de 24 iunie 2012, prin încheierea Tribunalului Vrancea din 24 iunie 2012.
S-a reţinut în actul de sesizare că în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale din comuna Tănăsoaia, sat. Costişa, judeţul Vrancea, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat două lovituri cu un cuţit, fratelui său, V.D., cu care locuia în acelaşi imobil, în zona gâtului şi a abdomenului, cauzându-i plăgi înjunghiate care au dus la decesul victimei.
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale şi a recunoscut fapta, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
În faza de cercetare judecătorească, inculpatul a solicitat şi instanţa i-a admis, judecarea în procedura simplificată, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. Cu ocazia audierii la instanţă, inculpatul a recunoscut din nou fapta şi a soiicitat judecarea lui pe baza materialului de urmărire penală pe care şi I-a însuşit.
În cauză s-a constituit parte civilă doar Serviciul de Ambulanţă Vrancea, cu suma de 153 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul victimei din localitatea de domiciliu la spitalul din Adjud.
Din examinarea coroborată a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:"
Inculpatul V.D. este frate cu victima V.D., niciunul dintre aceştia nu au fost căsătoriţi şi din august 2011 locuiau în acelaşi imobil, din comuna Tănăsoaia, sat. Costişa, judeţul Vrancea, în camere separate, la 1,5 km de locuinţa părinţilor lor. în această perioadă, cei doi au consumat frecvent alcool şi pe acest fond se agresau reciproc,în special victima având un comportament violent.
În ziua de 23 iunie 2012, ambele părţi au efectuat diverse munci agricole, în afara gospodăriei lor şi au consumat băuturi alcoolice, seara cei doi întâlnindu-se în locuinţa comună.
În jurul orelor 20.30-21.00, între cei doi s-a iscat un conflict spontan, împrejurare în care, în timp ce inculpatul era întins pe un pat, într-una dintre încăperile locuinţei, ar fi fost ameninţat cu moartea de victimă, aceasta având în mână o furcă fără coadă şi apoi o bucată de fier beton de aproximativ 30 cm. Deşi nu a fost lovit, inculpatul s-a enervat, s-a ridicat din pat, a luat un cuţit de pe masă şi s-a îndreptat către fratele sau, surprinzându-l pe acesta în curte, la o distanţă de circa 2-3 metri de prispa casei, unde I-a lovit, o singura dată, în partea stângă a abdomenului, cauzându i o plagă înjunghiată.
În acest moment, victima, pentru a se salva, l-a împins pe inculpat, acesta lovindu-se cu spatele de prispa casei, după care victima a încercat sa se refugieze spre poarta de ieşire la drumul public din vecinătate.
Cu toate acestea, inculpatul l-a urmărit pe fratele său în curte, iar in apropierea porţii l-a lovit, a doua oară cu cuţitul în partea laterală stângă a gâtului, cauzându-i victimei o altă plaga înjunghiată, de unde-i curgea sânge abundent.
Datorită celei de-a doua lovituri, victima nu s-a mai putut deplasa si s-a prăbuşit pe sol, chiar în acel loc, unde inculpatul a dezbrăcat-o de cămaşa pe care o purta şi i-a înfăşurat-o în jurul gâtului, cu intenţia de a-i opri hemoragia care s-a declanşat, dar era deja prea târziu. La scurt timp, inculpatul a realizat că fratele său a decedat, a aruncat cuţitul în curte, unde a şi fost găsit de organele de cercetare penală, şi a fugit spre imobilul părinţilor săi, aducându-le acestora la cunoştinţă că l-a omorât pe fratele sau.
Mama şi fratele părţilor, V.M. şi V.M. s-au deplasat imediat la locul faptei şi l-au găsit pe V.D. decedat, în curte, la o distanţă de 3-4 metri de poartă. Vecinii părţilor fiind alertaţi de ţipetele mamei părţilor s-au deplasat şi ei la faţa locului, iar unul dintre ei, V.M., a sesizat organele de poliţie, de pe telefonul său mobil. În cursul urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului şi prin raportul din 2012 emis de S.M.L. Vrancea s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei externe masive consecinţa unor plăgi înţepat tăiate cu leziuni vasculare şi viscerale, leziunile pot data din 23 iunie 2012 şi că leziunea traumatică care a dus direct la decesul victimei a fost plaga înţepată de la nivelul gâtului.
Instanţa a reţinut că inculpatul a manifestat o atitudine constantă de recunoaştere a faptei, aşa cum a fost descrisă, recunoaştere care se coroborează cu raportul de constatare medico-legală a victimei şi celelalte acte medicale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, cuţitul corp delict care a fost găsit de organele de poliţie în curtea locuinţei părţilor, lângă un gard şi declaraţiile martorilor din lucrări.
Cu privire la forma de vinovăţie a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că aceasta este intenţia indirectă, caracterizată prin aceea că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere că inculpatul a aplicat părţii vătămate două lovituri cu un obiect înţepător, deci un obiect apt să producă decesui şi într-o regiune a corpului vitală, respectiv zona gâtului, unde sunt situate cele patru mari vene jugulare.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului V.G., care în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, în timp ce se afla in curtea locuinţei sale din comuna Tănăsoaia, sat Costişa, judeţul Vrancea, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat două lovituri cu un cuţit, fratelui sau, V.D., cu care locuia în acelaşi imobil, în zona gatului şi a abdomenului, cauzându-i plăgi înjunghiate care au dus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a menţionat că la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă, gradul de pericol social al acesteia şi circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, dar si datele ce circumstanţiază persoana inculpatului.
S-a arătat că, în concret, se va ţine seama de împrejurarea că aceasta infracţiune face parte din categoria celor mai grave, îndreptate împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, respectiv viaţa unei persoane, cu atât mai mult cu cât victima este rudă colaterală cu inculpatul, fiind frate bun cu acesta, de împrejurările comiterii acesteia, pe fondul consumului de alcool şi al unor stări tensionate aproape permanente existente între părţi, împrejurări care nu sunt de natură a atenua răspunderea penală ci, dimpotrivă, dar şi persoana inculpatului, om simplu, fără prea multă instruire, comportarea sinceră, faptul că nu are antecedente penale şi beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, fiind judecat în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Având in vedere gravitatea faptei, instanţa de fond a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen., este cea în regim de detenţie, care atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., o persoană condamnată pentru o infracţiune de omor calificat, fiind incompatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau de a fi ales în autorităţile publice.
S-a arătat că, dreptul la vot nu-i va fi interzis acestuia, nefiind in corelaţie directă cu infracţiunea comisă de inculpat.
Faţă de natura si gravitatea infracţiunii comisă de inculpat, având în vedere împrejurările cauzei şi cuantumul pedepsei principale aplicate pentru această infracţiune, instanţa de fond a apreciat că este necesară şi chiar obligatorie aplicarea pedepsei complementare, în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale.
Cu privire la soluţionarea laturii civile, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de transport către Serviciul de Ambulanţă Vrancea care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, plus dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. (2) din Ordonanţa nr. 13/2011, până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel inculpatul V.G., solicitând reducerea pedepsei, arătând că a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere necondiţionată, nu are antecedente penale, iar fapta a fost săvârşită datorită faptului că victima îl ameninţa constant cu moartea.
Prin Decizia penală nr. 258/A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 209 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 4491/91/2012.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului V.G. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 24 iunie 2012 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, ins;tanţa de apel, examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
S-a reţinut că vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză (declaraţiile martorilor V.M., V.M., V.M., V.N., T.T., raportul de constatare medico-legală a victimei şi celelalte acte medicale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, cuţitul corp delict care a fost găsit de organele de poliţie în curtea locuinţei părţilor, lângă un gard, declaraţiile inculpatului de recunoaştere) care relevă că, în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, inculpatul V.G., pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat două lovituri cu un cuţit, fratelui său, V.D., cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei.
S-a apreciat că susţinerea inculpatului în sensul că ar fi comis fapta dintr-un instinct de apărare, întrucât victima îl ameninţa cu moartea, invocând practic o legitimă apărare, nu poate fi primită, întrucât nu s-a dovedit că victima ar fi declanşat un atac material, direct, imediat şi injust împotriva inculpatului. Din contră, victima chiar a plecat spre poartă după prima lovitură de cuţit, iar inculpatul s-a luat după ea şi i-a aplicat lovitura fatală în zona gâtului.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii, s-a apreciat că a fost just individualizată faţă de împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, starea insecuritate socială generată de fapta comisă, persoana acestuia, care nu are antecedente penale şi s-a prevalat de disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel că cererea inculpatului de reducere a pedepsei este nefondată.
Totodată, s-a apreciat că,în mod corect s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi complementară, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, inculpatul fiind nedemn de a fi ales în autorităţile publice şi de a ocupa funcţii ce implica exerciţiul autorităţii de stat.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.G.
Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, fată de atitudinea sinceră avută după după săvârşirea faptei şi lipsa antecedentelor penale.
Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează:
Situaţia de fapt, reţinută atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar, este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinută în sarcina acestuia, în sensul că, în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale din comuna Tănăsoaia, sat. Costişa, judeţul Vrancea, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat fratelui său, V.D., două lovituri cu un cuţit, în zona gâtului şi a abdomenului, cauzându-i plăgi înjunghiate care au dus la decesul victimei.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, în cauză negăsindu-şi aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat în susţinerea recursului.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate
În partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază că, pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzător dozată, prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator, la gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşită de inculpat, determinată nu doar de urmările produse, ci şi de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (pe fondul consumului de alcool şi al unor stări tensionate existente între inculpat şi victimă, care era fratele său).
În acelaşi timp, au fost evaluate corespunzător şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv faptul că are un nivel redus de pregătire şcolară, este lipsit de antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră după săvârşirea faptei.
Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reţinere a unor circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., în favoarea inculpatului, întrucât iipsa antecedentelor penale nu poate conduce automat la concluzia că inculpatul a avut o conduită bună în societate anterior faptei, iar împrejurarea că acesta a avut un comportament sincer, recunoscând faptele comise, a fost avută în vedere de instanţa de fond, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. , inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, astfel că reţinerea aceleaşi situaţii ca şi circumstanţă atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este posibilă, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică.
Totodată, Înalta Curte constată că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului este aptă să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a acestuia, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 258/A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 258/A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2012 la 26 februarie 2013.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 688/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
