ICCJ. Decizia nr. 507/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 507/2013
Dosar nr. 319/327/2013
Şedinţa publică din 9 mai 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 31 august 2012 sub nr. 23850/325/2012 petentul O.I., deţinut în Penitenciarul Timişoara a solicitat instanţei întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3-6 luni, din motive medicale.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că suferă de mai multe bolii, iar datorită condiţiilor de alimentaţie şi igienă afecţiunile s-au agravat şi nu pot fi tratate în sistemul penitenciar.
Prin Sentinţa penală nr. 3584 din 12 decembrie 2012, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reprezentantul Ministerului Public, şi în temeiul art. 39 alin. (1) combinat cu art. 42 şi art. 456 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În motivarea soluţiei, Judecătoria Timişoara a reţinut faptul că petentul execută pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Oneşti, prin Sentinţa penală nr. 297 din 02 mai 2011, la Penitenciarul Tulcea.
Judecătoria Tulcea, prin sentinţa penală nr. 131 din 1 februarie 2013, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 456 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, întrucât, la data introducerii cererii de întrerupere a executării pedepsei la Judecătoria Timişoara - 10 septembrie 2012 - petentul - condamnat se afla în Penitenciarul Timişoara, aşa cum rezultă din susţinerile sale, din ştampilele plicului de corespondenţă cât şi din verificările efectuate în baza de date astfel încât, competentă a soluţiona cererea era instanţa corespunzătoare în grad Judecătoriei Oneşti (instanţa de executare), pe a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere a celui condamnat, respectiv Judecătoria Timişoara.
În baza art. 43 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.
Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara.
Potrivit aii. 456 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Competenţa reglementată de acest text, nu este o competenţă alternativă, ci una exclusivă, astfel că atunci când condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, competenţa revine exclusiv instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
În raport cu aceste dispoziţii legale şi de împrejurarea că, la data introducerii cererii de întrerupere a executării pedepsei la Judecătoria Timişoara - petentul - condamnat se afla în Penitenciarul Timişoara, aşa cum rezultă din susţinerile sale, din ştampilele plicului de corespondenţă cât şi din verificările efectuate în baza de date, competentă a soluţiona cererea era instanţa corespunzătoare în grad Judecătoriei Oneşti (instanţa de executare care a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii din 24 iunie 2011), pe a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere a celui condamnat, respectiv Judecătoria Timişoara.
împrejurarea că după introducerea cererii condamnatul a fost transferat la un alt loc de deţinere (petentul a rămas la Penitenciarul Timişoara până la data de 03 septembrie 2012 când a fost transferat la Penitenciarul Vaslui, apoi la data de 28 septembrie 2012 a fost transferat la Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, la data de 19 octombrie 2012 s-a reîntors la Penitenciarul Vaslui, după care a fost transferat la Penitenciarul Tulcea la data de 26 octombrie 2012. Aici a rămas până la data de 08 noiembrie 2012 când a fost transferat la Penitenciarul Timişoara, iar la data de 21 ianuarie 2013 a ajuns la Spitalul Penitenciar Colibaşi) nu justifică declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că pentru soluţionarea cererilor de întrerupere a executării pedepsei, competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de instanţa în circumscripţia căreia se află penitenciarul unde este încarcerat petentul-condamnat la data formulării cererii, indiferent de transferurile ulterioare.
Conform art. 193 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu in cuantum 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul O.I. în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu in sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 504/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
