ICCJ. Decizia nr. 728/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢI
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 728/2013
Dosar nr. 2517/98/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276/F din 29 august 2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-a dispus condamnarea inculpatului C.I. în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor.
În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 33-34 C. pen., inculpatul C.l. are de executat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2012 la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.D., din care 5.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de 200 lei avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 14 mai 2012, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa a fost sesizat cu privire la faptul că numita N.E., născută la data de 02 iunie 1938, a fost găsită decedată la domiciliul său situat în comuna Cocora, judeţul Ialomiţa.
Deplasându-se la faţa locului însoţită de medicul legist, echipa de cercetare a constatat că susnumita este decedată, iar din datele şi indiciile culese de la faţa locului, a rezultat ipoteza săvârşirii infracţiunii de omor.
Urmare ridicării urmelor şi mijloacelor materiale de probă de la locul faptei, s-a trecut la audieri, printre persoanele audiate aflându-se şi C.l..
În urma amprentării s-a stabilit că amprenta papilară a degetului arătător al mâinii stângi, obţinută în scop de examinare coincide cu urma papilară descoperită, fixată şi ridicată de pe rama uneia dintre ferestrele locuinţei victimei N.E..
S-a stabilit cu certitudine că în după-amiaza zilei de 13 mai 2012, inculpatul C.l. a participat la petrecerea organizată cu prilejul „Zilei comunei Cocora", ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice.
La petrecere a stat până aproape de miezul nopţii de 13/14 mai 2012 şi apoi s-a îndreptat spre casă. Pe drum s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei N.E., pe care o ştia din copilărie, pentru a întreţine raport sexual cu aceasta.
Ajuns la domiciliul acesteia, a intrat pe poartă după care, deschizând unul din geamurile dinspre stradă ale casei, a pătruns în locuinţa acesteia. Fiind surprins de victimă, care a început să ţipe, a strâns-o de gât cu basmaua. Urmare acestei fapte, victima a decedat.
Conform raportului medico-legal de necropsie întocmit din 15 mai 2012, întocmit de S.M.L. Ialomiţa, moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice acute prin strangulare.
La autopsie s-a constatat un şanţ de comprimare cervical anterior orizontal, cu amprenta nodului submentonier, care s-a putut produce prin acţiunea unui laţ, format din material textil (basma), în legătură directă necondiţionată cu decesul.
La examenul extern s-au mai constatat: placarde excoriate, echimoze, infiltrat toracic stând, infiltrate ale limbii, care s-au putut produce prin lovire şi zgâriere cu un corp dur, cu puţin timp anterior decesului, în acelaşi context lezional.
La nivelul regiunii genito-anale nu s-au constatat leziuni de violenţă. Pe tampoanele din secreţia anală şi secreţia vaginală nu s-au identificat spermă şi spermatozoizi, ceea ce infirmă un raport sexual cu ejaculare pe această cale (B.A. serologică nr. 687 din 13 iunie 2012-I.N.M.L. Mina Minovici).
Sângele recoltat nu conţine alcool (B.A. nr. 99/c din 18 mai 2012). Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, relatând faptul că, pentru a intra în locuinţa victimei, s-a îndreptat către unul din geamurile dinspre stradă ale locuinţei şi a încercat dacă este deschis sau dacă în poate deschide. Reuşind să deschidă unul din geamuri, prin escaladarea acestuia a pătruns în locuinţă, după care a ajuns în camera în care dormea victima; continuând să pipăie prin cameră a dat de piciorul femeii care dormea cu faţa în sus şi din acel moment ea s-a ridicat şi a întrebat „Cine eşti?". în continuare inculpatul a procedat la modul mai sus descris.
Declaraţia acestuia s-a coroborat cu concluziile medico-legale şi ale raportului de expertiză dactiloscopică.
În faţa instanţei inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cauză în faza de urmărire penală, iar în faţa instanţei de judecată înţelege să-şi rezerve dreptul la tăcere.
De asemenea, a arătat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei daune morale şi 5.000 lei cheltuieli de înmormântare.
În drept, faptele inculpatului C.l., care în noaptea de 13/14 mai 2012 a intrat fără drept în curtea casei numitei N.E., pătrunzând în locuinţa acesteia printr-unul din geamurile de pe latura estică, după care a strangulat-o folosind basmaua victimei, constituie infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33-34 C. pen., privitoare la concursul de infracţiuni.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., constatând că faptele există, constituie infracţiunile de violare de domiciliu şi omor şi au fost săvârşite de inculpat, urmează a pronunţa condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a gradului de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracţiuni, împrejurările săvârşirii acestora-ştia că victima locuia singură, cunoştea modul în care erau amplasate camerele locuinţei acesteia (pe care o cunoştea de mic copil), a plecat de la petrecere cu gândul de a se deplasa la locuinţa părţii vătămate şi de a întreţine raport sexual cu aceasta, modalitatea de săvârşire - pe timp de noapte a strangulat-o cu colţurile basmalei pentru a nu ţipa şi a cere ajutor, urmările faptei-decesul părţii vătămate.
S-a avut în vedere persoana inculpatului, care este tânăr, căsătorit, a recunoscut faptele şi a fost de acord să despăgubească partea vătămată N.D., fiul părţii vătămate, cu suma de bani cu care acesta s-a constituit parte civilă.
La stabilirea pedepselor, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că în cazul judecării după procedura simplificată privind recunoaşterea vinovăţiei, limitele de pedeapsă în cazul închisorii se reduc cu 1/3.
Faptul că inculpatul este tânăr, este căsătorit, are doi copii minori, împrejurarea că anterior a avut un comportament corespunzător, desfăşurând şi activităţi utile în cadrul Primăriei Comunei Cocora, au fost reţinute de tribunal ca fiind circumstanţe atenuante, cu consecinţa coborârii pedepsei în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă, suma cu care fiul victimei, N.D., s-a constituit parte civilă este de 10.000 lei, 5.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale
La termenul din 29 august 2012, inculpatul a fost de acord cu plata acestei sume şi, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat la despăgubiri civile către partea vătămată N.D.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpatul C.l..
La termenul din 29 octombrie 2012, inculpatul C.l. a declarat că îşi retrage apelul, Curtea luând act de manifestarea de voinţă a acestuia, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 369 alin. (1) C. proc. pen.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, pe considerentul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, acesta fiind prea mică în raport cu fapta săvârşită de acesta, intenţia directă, scopul săvârşirii faptei, considerând că o pedeapsă sub minimul special, nu este de natură să asigure scopul preventiv-educativ al inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 328/A din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au decis următoarele:
la act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat C.I.. A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva sentinţei penale nr. 276/F din 29 august 2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Au fost înlăturate circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului. în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul C.I. la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 16 mai 2012 la zi.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod temeinic, instanţa de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârşit faptele, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declaraţia de recunoaştere a inculpatului formulată potrivit art. 3201 alin. (3) C. proc. pen. coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile de martori, declaraţiile părţii civile, procesul-verbal de reconstituire, raport de expertiză dactiloscopică, raport medico-legal de necropsie.
Astfel, prima instanţă în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii speciale prev. de art. 3201 C. proc. pen
De altfel, apelul formulat nu vizează situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, ci exclusiv redozarea pedepselor în sensul majorării acestora.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a evaluat doar parţial particularităţile cauzei şi gravitatea extremă a faptelor comise, aplicând inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii a cărei victimă a fost numita N.E. o pedeapsă care apare vădit insuficientă pentru a permite realizarea funcţiilor sancţiunii.
Împrejurările concrete în care inculpatul C.l. a acţionat şi care rezultă din împrejurările în care a săvârşit faptele, acesta pătrunzând pe timp de noapte în locuinţa victimei, femeie în etate ce locuia singură, toate aceste aspecte fiind cunoscute de inculpat, care a intenţionat să profite de superioritatea sa fizică, dar mai ales mobilul faptei, acela de întreţine raport sexual cu victima, aşa cum însuşi inculpatul a declarat, evidenţiază un grad de pericol social extrem de ridicat al faptelor, ce trebuie să se reflecte în mod corespunzător în pedeapsa aplicată.
Cu privire la acest ultim aspect, în lipsa oricăror urme materiale care să ateste agresarea sexuală a victimei, în mod corect nu s-a reţinut incidenţa agravantei prev. de art. 175 lit. h) C. pen.
De asemenea, este relevant că după uciderea victimei, inculpatul s-a deplasat la domiciliu pentru a dormi, aspect din care răzbate lipsa unui regret real cu privire la faptul că a suprimat viaţa unei persoane.
Reevaluând în aceste coordonate circumstanţele cauzei, instanţa de apel a constatat necesitatea reindividualizării pedepsei de 5 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor, cât şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Din această perspectivă, instanţa de apel a constatat că circumstanţele reale şi personale relevate în cele ce preced denotă o periculozitate sporită a persoanei inculpatului şi reclamă aplicarea unor pedepse corespunzătoare, în cauză nefiind justificată reţinerea de circumstanţe atenuante
Or, în contextul în care încă de la debutul urmăririi penale au existat probe indubitabile împotriva inculpatului, simpla recunoaştere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, în condiţiile în care s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Luând în considerare limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., prin raportare la circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa de apel a apreciat că pentru a reflecta echilibrat toate particularităţile cauzei, se impune orientarea pedepselor pentru infracţiunile reţinute spre mediu, urmând a modifica sentinţa în acest sens.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul Călin lonut, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate si menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, cu consecinţa reducererii pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanţele persoanale ale acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că aceste pedeapsa stabilită de instanţa de apel este adecvată, corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicat inculpatului în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acesteia.
Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţa de apel a aplicat o pedepsă just şi corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşită de inculpat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane.
Înalta Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.
De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, faţă de modalitatea în care a acţionat inculpatul, acesta pătrunzând pe timp de noapte în locuinţa victimei, femeie în etate ce locuia singură, toate aceste aspecte fiind cunoscute de inculpat, care a intenţionat să profite de superioritatea sa fizică, dar mai ales mobilul faptei, acela de întreţine raport sexual cu victima, iar după uciderea acesteia, inculpatul s-a deplasat la domiciliu pentru a dormi, aspect din care răzbate lipsa unui regret real cu privire la faptul că a suprimat viaţa unei persoane.
Pe de altă parte, simpla recunoaştere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, în condiţiile în care în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 10 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţa de apel, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedepsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului C.l.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.l. împotriva Deciziei penale nr. 328/A din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2012 la 28 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma-de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţăpublică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 681/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
